Romanii astia

In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...

Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.

Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?

Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.

Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.

Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".

Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.

"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.

Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.

Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.

Sudden Clarity

Mereu am fost un fan al meme-urilor. Alea bine facute, adica. Un meme bun e funny si inteligent in acelasi timp. Adica foarte bun.
Inca de cand am vazut primul meme cu Sudden Clarity Clarence m-am spart de ras fiindca poza aka template-ul lui e geniala.
Aduc vorba fiindca in ultima perioada (cre'ca de cand am facut 30 de ani si-s mult mai matur in gandire sau ceva) am avut multe momente din astea de claritate maxima in care ma luminam in cap de ce aia si de ce ailalta, facand in cap niste conexiuni dubioase intre elemente ce le credeam eu disparate, fara legatura intre ele. Pana cand... BAM!!! Sudden Clarity.
Cred ca cel mai important moment de claritate a fost sa realizez care a fost punctul de cotitura din viata mea. Acel moment unde daca se intampla altfel toata viata mea ar fi fost altfel. Si nu ma refer ca mai buna sai mai rea. Ca n-am cum sa stiu asta ci in mod clar diferita caci prea multe lucruri s-au intamplat intre timp ca sa ajung aici, acum.
Era in 2005. Era inainte de aceasta era. Era inainte de tot. Eram pe punctul sa termin facultatea si eram boskete. Tata murise in Decembrie 2004 si moralul facea scubadiving in Groapa Marianelor. Eram in punctul ala in care nu ca aveam nevoie de un job ci aveam nevoie de ORICE job. Aveam un tovaras ce putea sa imi dea un job, orice job, dar a zis NU. Motivatia lui o consider falsa si acum si continui sa ii port pica vis-a-vis de asta caci ecuatia e simpla: ti-am cerut sa ma ajuti intr-un moment in care aveam nevoie si ai zis "nu". Bine-nteles ca e veche chestiunea si nu mai are importanta dar e acolo... daca s-ar fi scris raport de tura dupa intamplare acum ar fi fost la Arhiva, nu?
Si de acolo a inceput restul vietii mele. Epoca Moderna a vietii mele. Un alt tovaras vorbeste cu alt tovaras ce nu era atat de tovaras cu mine pe atunci si uite ca primesc un alt job, unde a fost mult mai distractiv si mult mai aproape de "mine". Tot acolo, in apartamentul dedesupt de apartamentul lui Chivu, am facut o curte. Claudia s-a lasat curtata mult dar a meritat. Acelasi tovaras ce nu era atat de tovaras pe atunci a devenit un foarte bun tovaras si m-a invatat si mai multe si m-a tras dupa el la noul job. La noul job am dat mana cu baiatul ala ce zicea ca de Luni nu mai vine, caci pleaca in Canada. Era 2007 deja si in scurt timp bagam actele pentru Canada.
Nu cred ca sunt multe momente de cotitura intr-o viata de om. Nu orice "nuaoiaulastangaoiauladreapta" creeaza o cascada de evenimente.
Mi-a placut acel moment de claritate. M-a facut sa ma inteleg mai bine.

Pilme si alte alea

Tot timpul m-a amuzat expresia "Pilme Forno" precum si preferata mea "Pram ursul Folar". Asta cu pram era de fapt P.R.A.M. scris pe o usa si comicul situatiei de atunci ma face sa rad natang si acum.
Am vizionat ceva filme interesante saptamana trecut desi nu am apucat sa merg sa vad Django.
Spoiler Alert!!!!!!!!!!
Am vazut Seven Psychopaths cu Sam Rockwell, Collin Farrell, Woody Harrelson si Christopher Walken. Interesanta ideea desi filmul devine cam slow aproape de final. Ce e amuzant e ca stateam si ma gandeam impreuna cu Claudia ca Farrell e cunoscut de toata lumea desi putini pot numi din scurt macar 3 filme cu el.
Apoi ne-am uitat la Silver Linings Playbook.
E o poveste de dragoste. E drama. E bun filmul. E cu nebuni. E cu nebuni din dragoste.
Am constatat cu surprindere ca fata din film e nominalizata la Oscar pentru cea mai buna actrita si mi-am zis: Ninja What?!
Daca ati vazut The Hunger Games poate sunteti la sentiment cu mine. Poate dupa ce vedeti Honest Trailer-ul la filmul The Hunger Games o sa intelegeti de ce radeam de fiecare data cand ii vedeam fata... "that STUPID face"...

Acum sa nu intelegeti ca joaca la fel ca o cizma in Silver Linings Playbook.

Ma uit acum in Toronto Sun si vad ca Obama a respins petitia onesta a cetatenilor americani de a construi o Death Star in spatiu. I mean why not? Really!


Toronto fierbe la foc mare caci NHL-ul revine cu hockey pentru gatlejele insetate ale canadienilor si concomitent Meme Stoica asta de la Mapleleafs a fost bagat afara de catre patronat la fel cum a patit si celebrul presedinte de club Constantin Brancoveanu. Dau pagina si descopar socat ca un torontonian e atat de indragostit de trenuri ca si-a construit un vagon de tren in pivnita. WTF?
Ce e bine e ca fumatul e permis. Cica i-au luat 2500 de ore de munca si aproximativ 10 batrane de parai sa faca asta. Sunt sigur ca-si va scoate banii din bilete.

Cica primarul Robert Ford Focus F150 e multumit cu bugetul local pe urmatorul an dar consilierul Joe Mihevc ar vrea sa se mai gaseasca bani, citez: "Am gasit milioane de parai pentru reparatii rutiere dar n-am avut curajul si convingerea de a sponsoriza copii care nu au de mancare si merg la scoala- pentru mine- aceasta e o absoluta oroare". Ba sa moara ma-ta! Cum ajuti tu lumea din bani publici. Esti marinimos al dreac'.
Sunt din nou socat. La pagina E6 cetateanul Iustinian Beaver poarta un maiou de piele neagra (huh, cum suna asta- maiou de piele neagra) si o bandana de piele neagra la gat, CACAiboii in Vestul Salbatic. Si vad ca e si tatuata fata. Are o bufnita pe antebrat? Bufnit-ar pula-n gat.

Uite si pagina de sport. Macar Raptors au devenit mai mult decat decenti si au legat victorii cacalau desi s-au impiedicat in fata echipelor mai bune. Macar vad o imbunatatire si ma gandesc altfel la meciul de Duminica viitoare cand de sus de la cucurigu purtand ochelarii mei de vultur sa par mai inteligent, ma voi holba la Kobe Bryant. Lakers will be in town, baby!
Mai avem bilete si la conecrtul lu Bon Jovi. Va fi cred cel putin interesant iar mai apoi, in Februarie avem bilete la Nelly Furtado.
Intre timp, de relaxare muncim din greu si dormim mai putin caci sleeping is for pussies.

Boboteaza in Romania

Self explanatory.
Link

Hey, 2013... sup?

Supravietuind inca unei apocalipse era oarecum normal sa vina si 2013-le dupa 2012. De precizat, subliniat si apoi bold-uit e faptul ca a fost primul Revelion in care nu am muncit. In 2009 eram de garda la Balaceanca. In 2010, 2011 si 2012 am facut tot posibilul sa ajungem acasa inainte de miezul noptii sa putem ciocni paharele de sampanie acasa. Dar totul avea un aer de "fortat" caci eram si obositi, intr-un an Revelionul picand Vineri... iar a doua zi am bagat 13 ore, iar anul trecut a picat Sambata... deci dupa 12 ore de munca. Nu ne-a luat mult sa refuzam sa mergem la Revelionul de romani caci biletul era mai scump ca un bilet catre Rai si Claudia a avut ideea nemaipomenita sa mergem la Niagara Falls ca se intampla nejte chestii acolo.
Dupa ce am vorbit acasa via internet cu familia, pe la ora saptespezecesute am purces la drum. Pe la 6 jumate eram acolo si banuiam deja ca e aglomerat caci vedeam cate masini sunt pe autostrada inspre Niagara dar adevarul e ca la fel de multi se indreptau spre Toronto. Pe Lundy's Lane, un pieton imbecil a trecut strada in fata noastra si suntem inca surprinsi ca nu l-am luat pe carici. Moronul nici nu a remarcat ce bulan a avut... paruse sa nici nu remarce ca era sa dea o masina in el, futu-i dumnezii lui de dobitoc.
Locul nostru de parcare favorit, cu preturi standard de la Primaria Cacascadei era deja plina. Dar ce noroc... vis-a-vis... unde pretul standard era de $15/zi avea superoferta: $30/zi. N-am mai labarit-o si am marcat banu sec. Fiindca nu am venit sa facem baie in cascada am mers la pizzeria Wood Oven sa mancam niste "de-ale-n" gurii. Parea sa fie cel mai dorit restaurant din Niagara Falls caci timpul de asteptare pentru o masa era de o ora jumatate. Pustiul de la intrare era probabil la primul lui job de bouncer. Claudia i-a dat numele si numarul de persoane iar el s-a dus inauntru la pustiulica-popo si ala a luat nota. E 6:45? Deci cam pe la 8 si 15. Zis si facut.
Sau nu.
Am luat-o la vale (literalmente) inspre cascada. In spatele nostru sosiile noastre mai in varsta cu 20 de ani povesteau de cum a fost Revelionul trecut asa ca m-am intors la ei si i-am intrebat unde se tine tarasenia. Cica sa-i dam inainte cu tupeu ca sigur ne impiedicam de scena. Am ajuns acolo si ne-am holbat si noi la aia ce faceau ultimile aranjamente si reglaje. Ne era foame. Greseala No.1. Mergem si mancam un saussage. Classic. Old school. Bun. Ne intoarcem din nou in public unde imi pica fisa. Booooing! E abia 7. Ce sloboz facem noi aici inca 5 ore? Afara era un decent 3 grade Celsius, plus windchill e adevarat. Suportabil. Dar totusi. Stiu ca abia am mancat dar hai inapoi inspre restaurant. Ajunsi acolo, ne-am aliniat si noi cu restul lumii ce isi astepta randul ca pe vremea lu Ceasca si am bagat o tigara. La un moment dat Claudia se duce sa vorbeasca cu mini-bouncerul iar ala ii spune: Claudia, right? Mai ai de asteptat cel putin o ora. Pai de ce? Pai sunteti multi, 8 persoane... o sa mai dureze. Ce 8 persoane, cois? Dupa ce l-a facut si pe poponar sa-si dea ochii peste cap am fost condusi la o masa. De acolo, vorba cantecului: "It took a while to get me here... So I'm gonna take my tiiiimeeee." Am comandat doua pizze si fiindca sotia si-a comandat juice eu am comandat gin. Vorba cantecului: "sipping on gin and juice... laaaid baaack!"
Bine hranaiti... energizati de un espresso, am luat-o din nou la vale. Extrem de aglomerat... chiar mai aglomerat decat vara. Intre timp parcul se umpluse si am incercat sa gasim un loc mai bun sa privim trupele de cantaciosi care oricum nu ne interesau. Au cantat Dragonette, Hedley si Nelly Furtado. La Nelly avem bilete pentru sfarsitul lui Ianuarie deci nu era stres. Pe la ora 10 si un pic ma intrebam in sinea mea cum mama ma-sii am sa rezist pana dupa 12?

Plictisisti de show-mwgashow-ul facut de Hedley ne-am retras langa balustrada ce margineste raul , langa un gard ce delimita o zona restrictionata. Acolo ne-am mai dezmoriti, am dansat pe muzica, ne-am hlizit si ne-am amuzat sa vedem valuri si valuri de imbecili destepti in cap ce vedea zona aia libera si se credeau mai inteligenti decat noi restul ce ne ingramadeam la gardulet. De partea cealalta a gardului era unu cu vesta de security probabil exasperat de inteligenta ce cobora valuri-valuri, iar el trebuia sa-i intoarca din drum. Langa noi erau doua cupluri de oameni trecuti de 50 de ani iar unul dintre ei ce semana leit cun fost coleg de munca de-al tatei a scos o sticla de sampanie si o tinea tirata in timp ce ii desfacea staniolul si sarma din bot. Toti au pufnit in ras cand au vazut ca si eu faceam acelasi lucru. O doamna ne-a intrebat unde sunt paharele iar Claudia i-a spus ca suntem numai noi doi, si e ok. Ea a spus ca ea nu vrea sa imparta germenii cu anuturajul ei. Toti am ras because everybody is a fucking comedian these days.
Am numarat in cor pana la 12 fix apoi ne-am imbratisat si din alea. Doar eu cu Claudia adica. Apoi au inceput artificiile. Prima oara au tasnit din Skylon apoi din mai 2 locatii. A durat foarte putin si a fost dezamagitor. Acum stiu cum se simt femeile cand barbatul da ca iepurasul de pasti.

Bairamul s-a spart imediat deci ne-am last dusi de valul de oameni catre masina. Ne-am oprit sa mai facem poze pe ici pe colo. Un baietas (aka un retard) a incercat sa photobomb-uie o poza de-a Claudiei dar cand a sarit in cadru i-a zburat din buzunarul de la geaca o sticla pe jos si "Oh, shit!"-ul scos de el a fost acompaniat de mistourile prietenilor lui. Un pic mai incolo era si o diva:

Am tras o pisare la Burger King apoi am mers sa luam masina. Era 2013 deja si baietii crescusera pretul la $40/zi. Avant antrepenorial, ce sa-i faci. Claudia a inceput sa se oftice ca i-a curs sampanie in poseta ei noua apoi am plecat la drum. Vorba vine am plecat.
Erau muuult prea multe masini ce incercau sa iasa din Niagara Falls catre autostrada. Am avut timp sa privim peisajul. In vreo 100 de metri s-a desfasurat dupa cum urmeaza: Pe colt, la noul restaurant Jack's, afara la o tigara doi baieti buni trageau de una bucata blonda in varianta Chicken Salad Sandwich si fiindca langa era un incalzitor din ala cu flacara deschis, ma gandesc ca painea era toasted. Blonda era deja "hammered" si ironia face ca probabil un pic mai tarziu cei doi baieti au avut grija sa fie si "nailed". YOLO!
Un pic mai incolo 3 grase, pardon- dive, inotau prin zapada catre club. Una din dive purta niste pantofi ce aratau ca niste copite de elefant, fara nici o vrajeala, si pareau extrem de inconfortabili iar ea abia reusea sa mearga. Un pic mai incolo, in sens opus mergeau niste pustoaice iar una se apleca si lua un bulgar de zapada ingetata si-si trosni prietena in spate, care nici nu se sinchisi. Deci aruncatoarea lua unul si mai mare si cu doua maini il izbi din nou in spatele amicei ei. Din nou nu fu suficient sa provoace o reactie asa ca lua unul si mai imens si o izbi din nou. WTF?!

A fost ok per total dar nu cred ca vom mai veni la bis. Eram cam obositi cand am ajuns acasa, doar fusesem plecati inca de anul trecut.
2013-le asta va fi un an dubios tare. Sunt ok si planurile pentru noul an dar as arde-o mai pragmatic si sa planuiesc din mers. Sa ne auzim cu bine.