That wuz dizgusting!

Explicatia titlului. Cica erau 2 bucati romanache si 2 bucati fini la Wonderland. Si s-au dat in rollercoaster. si la iesire o tiganca zice in mod genial: THAT WAS DISGUSTING!!!
Hei! Waz ap?
Nu stiu altii cum sunt… dar eu m-am nascut de ziua mea. Ma intreaba lumea, dar mai ales Claudia, “ce vreau sa fac de ziua mea”? Raspunsul e simplu, de ziua mea vreau sa fac 28 de ani. SI AM FACUT!
Anul acesta 15 iulie a picat intr-o Joi. Deci mi-am propus sa fie ziua mea in amandoua weekenduri, si cel dinainte si cel de dupa. Weekendul no.1 incepea sambata. ne-am luat liber de la ora 16 caci Anamaria Ferencz, prietena Claudiei de logodea. Am fost la un restaurant italienesc dragutel, in Mississauga. Au fost cam 30 de persoane apropoiate cuplului. Ca de obicei... dupa mai multe pahare de congac s-a destins atmosfera. Casa de piatra insurateilor. Numai de bine.
Duminica am fost la Matusa Lucy care organizase o micro-mini petrecere de ziua mea. Multumesque froomosz. Initial trebuia sa mergem la un loc numit “Ali Baba si cele 1000 de insule”… sau ceva de genul asta. Dar cica e prea cald… si daca nu e cald probabil ploua… si cum era si Finala World Cup in aceeasi zi... si eu si uncle Jan abia asteptam sa mergem printre insule. (Revin si la Campionatul Mondial intr-o clipa.) Luni a urmat sa dau si eu o bere si o felie de tort la romanasi si la finii lor din Romania…o tara in Estul Europei. Nici n-am stiut daca finii lor vorbesc engleza… ca noi nu stim o boaba ruseste… Ruseste se vorbeste in Romania, nu? (revin si la asta… o sa intelegeti imediat). Matusa Lucy si uncle Jan au pregatit o masa gustoasa cu barbecue, fructe si 2 feluri de tort. Si mi-am pus 2 dorinte. Una e secreta dar una e deja cunoscuta publicului larg: voi deveni presedintele Canadei. Credeti ca e o coincidenta ca regina a vizitat Canada? Se simte amenintata, de aia a venit. Inainte sa mancam ca boierii ne-am uitat la finala. N-a fost o surpriza pentru mine. Denisa n-a fost singura care m-a intrebat daca am pariat pe Spania. Cand am fost intrebat prima data putea-i citi pe fata mea o fata de imbecil autentic: da' chiar, de ce nu am pus la pariuri? pur si simplu mi-a iesit din minte. Probabil aveam altele pe cap... in perioada aia Bianca Dragusanu oscila intre "Printul" Cristea si "Baptised" Catalin... casele nu erau tencuite "cu munca" iar Basesque taia pensiile lu "tataica, lu mamaica... si chiar lu mamuca".
Campionatul Mondial s-a desfasurat cum mi-am imaginat. Spania in finala cu una din celelalte favorite. Inca din ziua 1 i-am spus Claudiei ca am trecut peste faza in care imi doream ca buturuga mica sa rastoarne favorita. Am vrut faze superioare ale competitiei cu echipe de calitate. Uruguay a fost underdog dar a jucat un fotbal de calitate… nu in genul deja celebru al Greciei de acum cativa ani. Citisem un articol cum ca toate casele mari de pariuri o dadeau favorita pe Spania in semifinala cu Germania. Dar lumea era infierbantata de perechea de 4-0 aplicata de “panzerele nemtesti” englezilor si argentinienilor. Deja multi ii considerau campioni mondiali. Dar un alt articol citit de mine mai demult spunea CA Casele de pariuri speculeaza elementul psihologic al pariorilor. Luati exemplu frenezia pricinuita de parcursul nemtilor in optimi si sferturi. Nemtii erau favoriti doar in capul telespectatorilor, caci evenimentele ulterioare au aratat ca Joachim Low a jucat defensiv... iar frica excesiva l-a costat. Io am dat un pronostic de 3-1 sau 4-1 pentru Spania mizand pe faptul ca Germania v-a juca aventuros ca si in celelalte meciuri de pana atunci. Lumea nu a inteles ca Spania nu si-a dat drumul la joc caci a patit ca si Barcelona… cand toate echipele joaca ultra defensiv contra lor. Joci curajos si ofensiv? Iti iei 3-4 boabe. Joci ca la Marasti, Marasesti, Oituz? Poate scapi. As fi vrut ca nemtii sa piarda si bronzul, dar n-a fost sa fie. Finala a fost scurt si la obiect. As fi urat ca Olanda sa fi castigat si in mod ironic sa se spuna de aceasta generatie spaniola exceptionala ca se aseamana cu generatia olandeza a lui Cruyf, ca au fost extraordinari dar n-au castigat nimic. Si ca sa pun punct: care natiune isi permite sa aiba titulari in echipa 6-7 jucatori care joaca de ani buni la acelasi club, cel mai bun din lume? Crezi ca jucatorii acestia "se cunosc si se simt pe teren"? Viva Espana. (la fotbal)
Dupa ce am plecat de la matusa am mers la romanasi ( in franceza "romanache"). Finii vorbeau romaneste desi erau din Romania si ne-am inteles bine inca de la inceput. De incheiere s-a jucat Wist. Tot atunci am ajuns la concluzia ca in restul tarii se joaca jocuri simple, pe cand in Banat se baga la greu "Cruce" si "66", care sunt incomparabil mai grele. Marti am jucat si table. Table nu mai jucasem din februarie 2009, cand fusesem la Cottage cu romanaches. Good times. Claudia si fina au facut o excursie scurta pana la un magazin outlet, undeva in Oakville. Le-a luat cel putin o ora si jumatate in plus, sa aunga acolo. Shopping session. Baieti de treaba finii, sa le fie de bine.
La munca e inca relax. Dupa ora 6 scot laptopul. Am avut si internet prima saptamana de la un router nesecurizat… dar nu mai e! In afara de mine mai e cate un securist de la o alta firma ce patruleaza etajele si exteriorul cladiri. Amintesc ca aici e inca considerat santier. Am casca (mancami-ai casca) si bocanci cu metal in varf… buni pentru dat “pasi inainte”. Cel mai bine m-am imprietenit cu Molson Canadien, un pachistanez care freaca buha stand langa mine. Ne uitam la filme si la seriale. Cea mai buna prietena a lui e Maria Ioana si nu a ezitat in a-mi face cunostinta cu ea. A trebuit sa refuz caci nu-mi place de ea caci e o fata cu moravuri usoare. Celalalt securist e un okios nascut aici. Asta e toba de economie. De fapt e doxa in orice domeniu. Are boala pe banci si in orice discuti cu el gaseste o conexiune in care guvernul sau bancile iti fura din bani. Se pricepe la bursa, urmareste stirile economice si e expert in taxele ontariote. Bine-nteles nu e de acord ca provincia Ontario sa imparta din banii stransi din taxe cu celelalte provincii ce nu produc indeajuns.
Intr-o seara a fost sa patruleze si cand se intoarce imi spune: “La ultimul etaj era o libelula! “
Isi foloseste aratatoarele sa-mi arate dimensiunea: cam 10-15 cm. Cica arata infricosator si l-am intrebat: a incercat sa te atace? Cica “Nu stiu, ca am fugit in lift!” Hahahhahahahhahhahahahhahahahhahahahhahahha!!!!! Si-a sunat nevasta si i-a spus ca a fost atacat de o libelula imensa. “Almost bit my head off!” Hhahahahhahahahhahhaha!!!!
Apoi mi-a cerut voie sa intre pe internet si a inceput sa caute despre libelule. Cat de mari cresc, pana la ce inaltime zboara, daca sunt periculoase. Concluzia lui a fost ca “ cu atata poluare in lume, toate animalele si insectele cresc mai mari”. Deci o libelula mutanta “almost bit his head on the penthouse floor”. Yes!
Cum am spus, stie de toate. Chiar si geografie. M-a intrebat daca Romania e inca comunista. I-am spus ca in mod oficial nu mai suntem comunisti de 20 de ani. Nu l-am convins caci mi-a spus ca stie ca oricum Rusia ne tine inca strans in lesa. Apoi s-a adresat romanilor drept rusi si atunci am intervenit in forta. China is part o Russia, right? A parut socat de prostia mea. “NO!” Dar eu eram pe val. Cum adica nu? Chinezi vorbesc rusa, nu? Pana la urma a priceput ca o fac de-a draq. I-am aratat o harta si i-am facut un rezumat al cartii de Istorie a Romanilor.
Unul din colegi, pe nume Mohamed (ce surpriza), n-a fost dorit de managerul de la celalalt turn asa ca KGB-ul l-a trimis la noi... unde acelasi manager l-a vazut din nou: WTF?!!?? Asa ca a plecat... A venit altul, See ya. Dupa 3 zile de munca See ya a avut nevoie de 3 zile libere asa ca a aparut altul, un ceylonez crescut in India. Numele lui e Dusan Milutinovici. Inca de la inceput, fara sa discut politica, am observat ca are acelasi punct de vedere cu Traian Radu Ungureanu. Un punct de vedere divergent. Ceea ce ma confuza cumplit. La mana avea un ceas de plastic albastru strident. Observ ca arata gresit ora si i-am atras atentia. Mi-a raspuns ca e setat pe ora Elvetiei. Am crezut ca nu am inteles bine... dar asa era... ora Elvetiei. WTF? Cica are o sora in Elvetia si i-a trimis ceasul si "nu a avut timp" sa regeleze ora. "And you don't know how to set the time, huh?" I-am luat ceasul sa-i reglez ora si ma asteptam sa vad vreun brand gen Swatch dar era o firma pe care am si uitat-o. Tot el are si un laptop "Pentium 4 on Vista system". Asa i-a spus ala de i l-a vandut, are scris si pe o foaie ce si cum, ca el nu prea se pricepe. Priveste-ma in ochi si jura-te amin! Cu baiatul asta daca te ciocnesti pe strada sunt sanse mari sa ai urmatorul dialog: El: de ce nu te uiti pe unde mergi? DA TU DE CE NU MERGI PE UNDE TE UITI?!!
Si a venit si Joi- 15 Iulie. Am petrecut dimineata si amiaza vorbind acasa si multumind frumos si la fel pentru urarile de bine. Multumesc frumos inca o data. Seara am dat o fuga dupa munca pana la romanaches sa-mi iau cadoul caci romanaches plecau in Mehico la Cancun. Acasa am avut o petrecere restransa, doar eu, Claudia si putzele. Cu baloane, tort si bere. La multi ani... multi ani traiasca.
Duminica urma sa se intample ce imi doream eu de ziua mea. Fara graba excesiva, Duminica dimineata am plecat la drum catre Tobermory. Cica 300 km. Dar se circula cu restrictii de viteza si faci cel putin 4 ore pana acolo... chiar spre cinci. Primul popas l-am facut in Owen Sound la un Tim Hortons. Acolo la terasa, langa intrare stateau 5 bastinasi din tribul Gat-Rosu, stand 2 ore la o cafea si scanand turistii. Claudia tine o dieta cu carne si era nervoasa pe mine ca nu am luat de acasa salamul, sa poata sa manace si ea ceva. Pana la urma am deviat de la curs si ne-am oprit la un No Frills. Am continuat drumul mancand sandviciuri de salam cu cascaval. Tobermory e dezamagitor la prima vedere. La a doua vedere e la fel. E un orasel cu 1200 de suflete. Nu ma, nu fantome... asa se zice... aka locuitori. Dar nu pentru orasel am venit noi acolo. Motel ales de mine e Harbourside Motel. E mai batran decat arata in poze iar noi ama juns mai devreme cu 2 ore decat ora pentri Check In. Cum ne doream foarte mult sa ne pisam... femeia nu putea sa ne ajute... ei nu au Toaleta Publica. Serios? Cica sa merge vizavi la restaurantul ala. Serios? Am lasat masina si am mers sa vedem ce si cum. Oraselul e asa de mica ca daca nu esti atent aluneci afara din el. Ginisem pe net un local unde sa mancam. era pe tematica cu pirati. Cum piraterie se face la greu in Romania am spus ca astia-s de-ai nostri si ne-am bagat. Mancarea a fost najpa. Muuuult prea uleioasa. Fish'n chips. Si niste pui... probabil prajit in aceasi tigaie cu pestele. Si scump! $16 o portie. Si sa nu credeti ca e vreun retaurant. Mese de lemn afara iar interiorul e genul de bodega de la sat, in Ro. Am cumparat bilete la cruise-ul Glass Bottom Blue Heron. Dar vremea era de cacat si tindea sa fie si mai rau asa ca am stornat biletele si am luat pentru a doua zi de la 13:15. Era aproape 15 si ne-am dus la motel sa luam cheia. Camera era cam micuta dar decenta, la fel si baia. Motelul arata mai rau pe dinafara. Ne-am uitat la televizor dupa care am dormit putin. Afara incepuse sa ploua. Stiam ca va ploua dar stiam si ca a doua zi va fi frumos. Dupa ce ne-am trezit, fiindca se oprise ploaia am dat o raita prin orasel. Undeva in padure exista un Centru de Informatii pentru turisti care are si un turn de observatie langa, inalt de 20 m. Cum era ora 21 nu era nici draq p-acolo si ne-am urcat strangand acrofobic din gauaza. Privelistea e minunata, caciu de asta mergi la Tobermory, nu pentru fish'n chips. Intorsi la motel, ne-am mai uitat o data la televizor dupa care ne-am culcat devreme. Imediat dupa miezul notpii ne-am trezit speriati de zgomote dubioase, Parea ca cineva intra prin efractie in camerele de langa. Cum tehnologia de constructie a caselor pe aici e aceeasi cu ce de constructie e bunkerelor anti atomice... prin pereti poti auzi ABSOLUT ORICE. M-a uitat pe furis pe fereastra si am vazut ca niste clienti intarziati luasera camera de langa noi. Dimineata am predat camera pe la ora zece. Claudia nu voia sa lasam bacsis pentru ca astia ar fi in stare sa ia banii. Sincer, nu prea meritau nici amaratii aia de $5, dara las' asa cum a picat.
Micul dejun l-am luat la restaurantul de vis-a-vis, Leeside Restaurant si a fost foarte bun. Ne-am luat steak. Excelent! Am mers din nou la Centrul de Informatii sa vedem ce e p-acolo dar totul e slabut, si mai vor si bani. Cica si sa te cateri in turnul ala face parte din "tour" si asadar, costa bani. La unison am decretat ca pozele ce le-am facut aseara din turn sunt bune si ne-am tirat. Am mers pe cheu, unde se asteapta feribotu, nu feribotu. Cu netbook-ul Claudiei si cu net de la motelul de langa l-am sunat pe Basil, tata socru... sa vorbim pe skype pe ruta 66 Tobermory, ON- Resita, C-S. Aceasta croaziera e duda. E $38 de persoana si tine 2 ore. Mai e una de o ora jumate si si posibilitatea sa debarci si sa te plimbi pe Flowerpot Island. M-as putea chinui sa descriu ce e p-acolo dar am sa pun poze. Noua ne-a placut mult. iti dai seama ca ma manca in cur rau sa inchiriez un caiac si sa mergem de nebuni din insula in insula. Sau sa facem scufundari pe la epave. Am facut vreo 800 de poze, ca ai ce vedea. Usor obositi, pe la 15:30 am pornit spre casa. Claudia a condus agresiv, cu multe depasiri bagand fiori in cei care veneau pe contrasens. In canada nu prea se obisnuieste sa se depaseasca, mai ales daca esti din Toronto, caci pe autostrada sau pe strada in oras...nu faci depasiri mergand pe contrasens. In 4 ore am ajuns acasa. Am facut o oprire in Cheltenham sa luam cafea si ce vrezi ca observ eu sub sticla de sub tejghea?
Poate imi amintesc eu gresit, dar nu sunt baietii romanasi gigea?
Ajunsi acasa ne-am relaxat iar de la 22:00 am mers la film. Inception. e cel mai tare film care l-am vazut de muuuuuult timp incoace. Povestea e excelenta si se termina superb. Pus in garda ca unii nu au priceput filmul eu am stat atent pe detalii si am priceput filmul. Bravo mie, sunt greu!
Ca veni vorba de filme. M-am uitat la Kick-Ass (sor'mea... ia-l ca e bun. Kick ass e filmat in Toronto si Hamilton, ON. La inceputul filmului e unul care sare de pe o cladire inalta din Financial District in Downtown. Ce e tare e ca in povestea filmului totul se petrece in New York. Asa ca vezi cladirea toronteza din fata dar view-ul e bagat pe calculator si vezi cladiri newyorkeze. Tare, nu? Apoi, coincidenta sau nu... urmatorul film la care ma uit e Repo Men. Unde Jude Law urcat intr-un VW Touareg galopeaza pe Gardiner Expressway printre Cladirile 16 Yonge si 18 Yonge. Se poate vedea si panoul cu iesirea Jarvik St aka Jarvis St. Si ma gandeam ca daca as fi fost in Romania si as fi vazut filmele astea... as fi crezut pe bune ca e in New York, sau mai stiu eu unde.



Hai si cu poze de la Tobermory: