Krasniy Oktiabr

Octombrie Rosu fi geana pe damigeana. Peste 4 zile se implineste un an de la nunta noastra. Cumva importanta evenimentului la vremea aceea a fost umbrita de plecarea noastra in Canada, o luna mai tarziu. Sambata asta s-a insurat fratele Rasputin. Decizia lui a fost un soc pentru toata lumea, nimeni, absolut nimeni nu se astepta... Dumnezeule, asa de repede sa te insori? Dar... CASA DE PIATRA TINERILOR INSURATEI!
Septembrie e pe duca iar Octobrie vine cu evenimente necunoscute nici de "celepra" mamica Omideea.(CA)Compania mea a pierdut site-ul unde lucrez eu asa ca voi fi mutat si desi cunosc Toronto-ul ca in palma mea paroasa... tot nu stiu unde voi fi relocat. Claudia inca mai cauta de munca. A mai fost pe la interviuri, a fost chiar si acceptata dar nu unde trebuie. Tot mai des s-a lovit de importanta Englezei-scris. De vorbit o mai strecori cum o mai strecori dar cand e vorba de negru pe alb ( Domnu' Patapievici, n-am fost domne rasist... asa e expresia)... e cam nasol. Si totusi intalnesti romani lucrand la office sau receptioniste si nu toti cunosc arta pixului pe hartia englezeasca. Eu cred ca angajatorului nici nu-i trece prin cap ca vreunul nu stie sa scrie dar are tupeul sa vina la interviu. eu daca as fi in Romania si as intervieva pe cineva care ar vorbi o romana acceptabila nu cred ca i-as chestiona capacitatea de transcriere a vorbelor pe hartie. Acum probabil m-as intreba... Limba engleza poate fi un impediment mai mare decat crezi. Pe aici sunt multi romani care vorbesc decent dar au probleme grave cand e vorba de scris. Cacata asta de limba engleza are nesimtita tendinta de a se pronunta cumva si a se scrie imbarligat. Si mai sunt si capcane gen: Knight-night-nite... Dar mai sunt si exceptii in care regula fonetica nu se respecta desi se scrie asemanator: rough-tough-though. Cele mai grele de pronuntat in fraze rapide mi se par "33rd aka thirty-third". Si va implor, aveti mila de canadieni, nu pronuntati tărtii-tărd!! Puneti limba unde trebuie (Domnu Patapievici, nu e nimic porno aici...)... asadar, limba intre dinti si pronuntati. Limba noastra care este o comoara, este invatata altfel.
Matei Corvinus, fratele meu roman din Toronto a fost si el la doctorul Ciomu, la recomandarea noastra. Si DA, si lui i-a fost verificat uleiul si seria de la motor. Si ca veni vorba, ce faci cand cleaner-ul mexican e originar din Sodoma? Ce faci cand se ofera sa te invete spaniola si e foarte incantat sa invete si el romana? He-He-He! Nu faci nimic, mergi pe coarda ca vin eu pe sipca. Nu mi-e frica de Bau-Bau!
Sunt la munca. A fost foarte busy azi. arunc rutinat o ocheada la monitoarele de supraveghere si vad ca piscina e cam in semi intuneric. Era un singur inotator si nu parea deranjat. Sigur pare mai intunecat pe camere. Intr-adevar, doar becurile direct de deasupra apei nu mai mergeau... dar suntem aici unde toata lumea da in judecata pe toata lumea... fara ezitare am incuiat piscina. Nu te joci, gata cu scaldatul pe ziua de azi.
Tot azi am mai cunoscut o romanca din bloc iar o rusoaica cu care am tratat la telefon m-a intrebat din secunda 2 daca vorbesc frumoasa limba a lui Stalin. NU, sunt roman... dar accentul e la fel: RRRomania... RRRussia...
Weekendul a trecut foarte repede. Vineri ma sunase SRI-ul sa merg sa ma uit la un bairam dar n-am avut chef... daca intelegeti jocul de cuvinte. Sambata la pranz am facut curatenie in toata casa, ca de obicei, am vorbit acasa iar dupa-amiaza am fost la romanasi, unde 8 ore au trecut usor ca moravul colegelor lui Badea de apar in revistele colorate. Steaua juca Duminica de la ora 16, ora Romaniei. Era ora 3 dimineata, eram obosit si n-am calculat bine si mi-am reglat ceasul sa sune la 8 dimineata. La 7:30 pijdele erau in actiune si darama ceva neidentificat facandu-ma sa ma trezesc injurand. Am decis ca oricum mai e putin pana la meci. Pana sa ma dumiresc de ce nu gasesc meciul pe internet si ca stai ma ca nu-i asa, bausem deja o cana de cafea. Dupa meci m-am culcat din nou dar pe la doijpe juma' m-a trezit Claudia din nou caci matusa Lucy sunase si ne rugasem sa mergem la ea mai repede. Saptamana trecuta a fost ziua varului Gonzalez, La multi ani sa traiasca! El a petrecut cum se cuvine cu prietenii lui iar acum era invitata familia, duminica la amiaza. Chiaun de somn am urlat incurajator: Wow! Egzact ce mi-am dorit!
... Mai sunt 50 de minute pana ies din tura. De vreo 2 ore e liniste. Din capul noului meu coleg tigan iese fum albastru caci trebuie sa-si scrie raportul pe computer si da in taste atat de concentrat de zici ca face o operatie pe cord deschis. Ii strig sa deschida usa din fata, ca are butoanele langa el ... nu ma aude deloc. Eh, ma ridic si deschid eu... E din Indiile de Vest. S-a laudat ca de fapt el e sudor de meserie si e atat de priceput ca ce face el e arta nu munca. A inceput sa-mi descrie cum trage el cusatura sudata... perfecta... dar nu mai lucreaza caci nu e tolerant la gazele emanate in timpul sudarii. De-al draq ii spun ca-s inginer in Tehnologia Sudurii... dar nu-s bulangiu, ii spun si ca habar nu am sa sudez.
... Familia rusoaicei coboara vorbind si razand zgomotos. Se privesc cu subinteles si se uita la mine. Unul mai curajos incearca sa-mi descifreze numele de pe insigna din piept. Insigna nu are nume ci doar numarul legitimatiei mele de securist. Do you speak rrrussian? ma intreaba el. NU, sunt roman! Aaaah, Bucuresti! Ce? Acum ar trebui sa fac si eu: Aaaah, Moskva?
E induiosator ca rusii ne considera de-ai lor. Imediat dupa razboi au inceput sa ne arate dragostea lor si astfel am avut deosebita sansa sa fim de partea norocoasa a Cortinei de tinichea. Ce fericire... mi-au dat lacrimile... si mie si lui Ovidiu.