Royal Ontario Museum

Royal Ontario Museum
Prima oara cand am mers prin Downtown vazusem niste stegulete agatate de stalpii de iluminat. Erau in culorile tricolorului inca extrem de proaspat in minte: rosu-galben-albastru. Basca, mai scria si ROM pe el. Primul gand mi-a fost ca e vreun eveniment cultural romanesc de mare anvergura. Ce vrei, eram inca necopt in Canada si inca aveam iluzii despre comunitatea romanesca nestiind ca varfurile culturii romanesti p-aici sunt de alde Stela si Arsinel, Hrusca si Barbecue-ul Romanesc sau Campul Romanesc, cum se numeste. Am aflat cu surprindere ca ROM e de fapt Royal Ontario Museum. Am tot zis ca mergem si n-am mai mers. Cum scrisesem acum cateva articole in urma ne-am luat Pass-urile alea oferite proaspetilor cetateni asa ca Vineri pe 10 Ianuarie am infruntat ploaia si am mers sa ne culturalizam. E imensa magaoaia si asteapta-te sa mergi mult. Ne-a placut mult la Dinozauri si la Roci si Minerale unde chiar am avut ce vedea.

La sectiunea de bolovani iarasi am stat mai mult.

Partea de istorie... mmmmm... n-am inteles niciodata fascinatia unora pentru vazele de flori din dinastia Jackie Chan. Si primul etaj e plin de arta chinezeasca, japoneza si koreeana.

De remarcat cat de scunzi erau oamenii acum sute de ani si mai ales asiaticii. Nici europenii nu erau mai breji am vazut niste paturi din alea de pe la 1400 zici ca erau de copii.
Absolut inutila mi s-a parut sectiunea cu animale impaiate desi copiii pareau incantati. Au si un tunel facut pestera cu lilieci impaiati si sunete de falfait de aripi. Dar am fost si speolog amator la viata mea deci McKayla was not impressed.

Exponatele romane si grecesti mi-au placut si tre' sa recunosc ca mi-ar place sa am o statuie din aia de marmura cu paula mica asezata pe mileul de pe Flat Screen TV. Ar da un pic de clasa asezat in fata peretelui pe care atarna Rapirea din Serai. Fascinanta e lipsa de fascinatie ce o simti fata de sutele de artefacte marunte expuse in vitrine... chestii ce par banale si lipsite de grandoare desi unele sunt vechi de 2000 de ani sau chiar mai bine si tocmai asta e valoarea lor: sunt vechi si rare. I get it! I get it!

Ultima parte era Wild Life Photography of the Year sau ceva de genul. dar trebuia sa platim $5 in plus si n-am mai intrat. Nu era vorba de cei $10 ci de faptul ca ne dureau picioarele asa ca am plecat.
Am inceput sa colectam magneti de frigider ca suveniruri de prin locurile pe unde am fost. Abia am gasit ceva care sa aibe si logo-ul muzeului. De fapt am gasit doar un singur magnet cu logo-ul ROM. Si asta era cu expozitia ce tocmai se incheiase, cu Mesopotamia, dupa ce sapasem in niste cosulete pline de magneti "expirati".

PS. Titlul articolului fusese Royal Ontario Museum... and more unde vizita la muzeu sa fie introducerea pentru "and more" unde aberam pe teme de arheologie dar m-am lungit si am lasat asta cu arheologia ca draft pentru altadata. Oricum aberam in stil propriu dandu-ma cunoscator si in acel domeniu. In ultimile saptamani m-am uitat la o megatona de documentare, pe diferite teme, dar luand-o metodic. Ma uitam la un documentar pe un subiect apoi incepeam sa caut si alte surse pro si contra sa vad argumente si contra argumente. Fratioare, innebunesti cu capul. Fiindca sunt si masochist eu citesc si comentariile. Sa vezi acolo prostie si ticalosie. Saptamana asta am dedicat-o evenimentelor de la 11 Septembrie. Aia e munca titanica. Atata cacat e pe net despre eveniment incat daca vrei sa iti faci o imagine cat de cat precisa trebuie sa te uiti la tot si sa citesti tot sa vezi ce e maculatura si ce nu. Incedibil de multa dezinformare in toate directiile, dezinformare facuta voit sau de catre, preferatii mei, aia ce o fac din convingere si cred ca ce fac ei e INformare. Ajungi sa pierzi ore vizualizand ceva pana sa iti dai seama ca nu e nimic de valoare acolo dar asta e singura modalitate de cerne informatia. Cred ca am niscaiva aspiratii de om in etate nascut la sud de Marele Zid.

Draga, te asigur ca totul e bine...

Imi amintesc in 2009 cand ne-am cumparat masina si a trebuit sa luam asigurare. Un sistem destul de ambiguu unde conta ce varsta ai, de cand ai permisul de conducere, pe ce strada locuiesti, daca folosesti masina des, o folosesti sa mergi la munca, etc. Invariabil se ajunge la o suma uriasa ce provoca stupoare "acasa", in Romania unde rata pe o luna in Ontario facea cat asigurarea pe tot anul in Romania. Dar te linistesti repede, toata lumea iti va spune ca asta e si nu ai ce face. Ca e mafie. Pe atunci Claudia avea sub 25 de ani, era femeie si avea doar G2 ca permis de conducere. Deci numai no-nos din punctul lor de vedere. Prezentai un risc major pentru ei ca un terorist cu bomba pe el. Prin filiera romaneasca ne-a fost recomandata o doamna de la State Farm ce ne-a rezolvat pentru un $350/luna. Si am zis si merci. Era in regula, visam cu ochii deschisi ce ni se spunea... daca nu ai nici un accident, peste un an se renegociaza si iti mai scade. Iei G full... scade. Faci 25 de ani... scade. Uite ca trece anul si ne vin hartiile de prelungire a contractului. Nu avusesem nici un accident in anul ce trecuse deci am primit o reducere de la $350 la $500. Nu, nu! Am scris corect... dar cu sarcasm. Ni s-a spus ca s-au schimbat niste chestii in legislatie si au crescut preturile. Nu i-am crezut deloc, dar uite ca citind un articol zilele astea - uite linkul - aflu ca intr-adevar se schimbase legislatia si asiguratorii profitasera sa mareasca preturile. $500 nu era acceptabil sub nici o forma deci am inceput sa cautam. Tot pe acolo se invarteau preturile. Pana cand am primit un pont cu o firma mai mica dar si cu pret decent. Am zis bogdaproste la un $250/luna. A fost mereu o intrebare: oare vor veni la centrare in zi de meci? A fost un meci de pomina (uite aici). Firma de asigurari a sarit cu banu intr-un mod nesperat. Asta e un exemplu cand iti iese bine cu asigurarea. Fiindca dascalita ne-a pensionat Hyundai-ul a trebuit sa ne cumparam alta masina. Doar ca un an mai tarziu iar ajungem sa diluim cu asigurarea (uite aici). Nici de data asta firma de asigurare nu s-a dat pe gheata ci a fost exemplara. Doar ca aici a fost un pic diferit fiindca ei fac plata pe baza unor estimari. Daca din terenul lor meciul pare simplu... din tribuna de unde stai tu trebuie sa fii atent si la jucatori si la arbitru. Nu aveam de unde sa stim atunci ce important e ca estimarea pagubelor se face de catre mecanicii de la toyota, sau cine se ocupa de asta acolo. Exista o sansa ca totul sa fi fost doar o coincidenta nefericita... dar bata-l sa-l bata norocul de cinism... nu mai cred in coincidente. Estimarea a fost de vreo $50 peste $3000. Nu insemna nimic asta pentru noi atunci, noi fiind mai preocupati de faptul ca ciadezul era pe fals si nu avea asigurare si a trebuit sa platim deductible de $300, frustrarea venind natural... mai ales ca nu fusese vina noastra. Eram fericiti ca macar repara aia masina si asta e. Ghinion. Doar ca inca un an mai tarziu mergem sa prospectam piata sa vedem cum ar fi sa dam masina la schimb pentru un upgrade. Ei, cum te simti sa afli ca they are so sorry, dar le pare rau... dar noi am avut un accident cu acea masina si, desi a fost accident minor... paguba a fost de peste $3,000 unde $3,000 e acea linie subtire si rosie ce separa "minor accident" care se trece cu vederea de "Ooh, but you had an accident!". Oooooooh.... cum se leaga toate acum. Pai ii inveti pe astia cum sa-si conduca business-ul? Sunt ei atat de prosti incat sa nu stie ca odata ce ti-ai busit masina nu vei fi tentat sa o dai inapoi la schimb, adica tot la ei? Si ei nu stiu ca o masina cu accident are valoare mai scazuta? Si daca le-o aduci inapoi... cine pica de fraieri? Ei! Pai ei au business sa pice de fraieri s-au sa faca bani? Si totul e atat de simplu. Paguba va fi peste 3000 de parai si apoi tu cand vrei sa le dai masina inapoi... valoarea ei va scadea cu cel putin 3000 si uite ca si-au scos banii. Dar teapa e a ta. Pe asigurare iti apare ca ai avut accident, indiferent daca a fost sau nu vina ta. Si sa stii ca iti apare, ca noi cautam asigurare si ne intrebau daca am avut accident, iar noi raspundeam cu buna credinta ca nu. Dar ei vedeau in sistem la ei. Nu stiu daca influenta cu ceva dar putea fi vazut si ca ii minti. Mai adaugi $300 de dolari la deprecierea masinii si uite ca ti-ai luat-o binisor.
Cum se poate citi si in editorialul din Toronto Sun in 2014 se incearca o noua reforma. Plangerile nu sunt doar despre pretul mare ci despre incapabilitatea sistemului de a fi corect cu cei care au suferit accidente si au fost raniti pe bune si sa diferentieze mai bine cazurile celor care apeleaza la asigurare pentru minor injuries. E un scandal imens privind felul in care firmele de asigurari investigheaza claim-urile fiind descoperite numeroase cazuri unde estimatorii modifica in favoarea firmei de asigurari rapoartele medicilor, medici angajati tot de ei. Si pana la urma aceste claim-uri medicale se pare ca aduc cresterile asigurarilor in Ontario. Dar aici cunosc mai putine detalii deci am sa ma abtin sa trag concluzii. Asta nu inseamna ca nu am auzit de filierele indiene, pakistaneze sau iraniene de tepuire a firmelor de asigurare sau n-am cunoscut persoane ce "lucrau" la "fondul lor de pensie" in urma unor accidente auto.

Dupa furtuna de gheata se numara bobocii

A venit scadenta. A trecut furtunetele, priza e din nou la curent si acum e un nou curent ca Ford sa aibe priza la public. Acelasi Rob Ford ce priza acum un an nejte droguri de mare risc, stupefiante... lasandu-l stupefiat de propria-si prostie. Dar prostu nu e el ci... tot noi. Poate mi se pare mie, fiindca ma dau intelectual uitandu-ma doar la pozele din Toronto Sun... dar astia, vorba lu' Vacanta Mare " prea ii stie el pe toti, n-o fi cu ei?".
Totul e dupa reteta, fireste. But what's cooking? E porc afumat in plaman cu cristale de cocaina penala. Primul ingredient? Minimalizarea nasoalelor. Las asta deoparte deocamdata si trec la ingredientul numarul 2. Ala plin de sclipici ce sa-ti ia ochii de la portofelul ce-ti va fi subtilizat, respectiv INAMICUL. Inamicul e Ponta... ah, nu... E Antenele, Dan Voiculescu. Nu, inamicul este Doamna Wynne, liderul Partidului Liberal si Premierul in functie al Ontario. Femeia asta a incercat sa-l indeparteze pe Ford de la primarie prin toate mijloacele si e dusman declarat.
Porcul, dupa ce a fost facut albie de porci acum trebuie albit. Hai cu Arielul. Si poa' sa curete s-aici? Cu tupeu merge orice. Saptamana trecuta citeam un editorial in care ni se spunea ca asa cum e el, porcul, cot la cot cu negri in ghetto fumand droguri de mare risc, stupefiante... Rob Ford a fost ales democratic de o tona de fraieri... pe cand Wynne a fost numita politic si atunci de unde are ea tupeu sa nu stea de vorba cu primarul cand asta vrea sa ceara bani de la guvernul provincial pentru costul reparatiilor de dupa furtuna? Superb suna... doar ca. Stii cum e... doar ca! Doar ca aia aproape 500 000 de fraieri au votat un porc ce mintea ca isi va scoate si doua coaste sa si-o suga singur pentru binele poporului torontonian... si nu au votat un primar ce mergea sa-si ia doza in ghetto. E o diferenta. Si chiar e. De drept si de fapt... omu porc trebuia sa isi ia bye bye, elegant, si sa candidozeze din nou la urmatoarele alegeri daca voia. Dar el stia ca e sinucidere. Mai bine manelist... cu tupeu... cu tupeu... cu tupeu... Si cand ai si aparat de propaganda merge si mai bine, se stie ca memoria colectiva are Alzheimer in faza terminala. Poate aberez eu si exagerez dar ia uite ziarul Toronto Sun de Duminica, 19 Ianuarie.
Pagina 6 e dedicata unui articol basit de Sue-Ann Levy numit Ice Storm cold shoulder si in care e vorba despre o vecina acra a premierului ce o acuza ca nu a luat-o la ea in casa pe timpul furtunii desi Wynne spunea la televiziuni ca populatia sa-si ajute aproapele in acele vremurui de restriste. ATAT! Nu am avut noi toti cate o vecina acra ce investiga ea si stia ea tot si spunea la cine voia sa auda despre tine si faradelegile tale? Ultima treime de articol e despre faptul ca premierul nu a facut de fapt nimic aiurea ci si-a vazut de vrajeala politica... sa mearga sa stranga maini, sa dea interviuri blah blah. Adica si-a facut treaba in zilele alea. WTF? Zgarmare in cacat. Sa mai puta un pic in directia care trebuie.Ah, uite ca vad pe site ca jurnalista nu mai are incredere in Ford. Am citit articolul... hmm... a avut incredere in el si a fost dezamagita. Esti o proasta!
Pagina 26 e dedicata lui Ford... ai crede dupa poza aia imensa cu el... cand de fapt li se da cacat lu aia impotriva lui. Lorrie Goldstein e autorul articolului. Cunosc cel putin 3 femei numite Lorrie pe numele mic. El e barbat. Asta nu incearca lovituri cu manta incercand sa bage bila 8. Asta o arde direct. A inventat un sindrom pentru noi astia anti-Ford: Rob Ford Derangement Syndrome. Asta ne explica de ce trebuie sa trecem peste incidentul cu drogurile dand exemple cu alti primari si politicieni din Canada sau USA, ce au facut nasoale si mai mari. Asta e bullshit universal in politica, nu conteaza daca esti in Botswana sau in Canada: pai ce, ala e mai bun? Cand evidenta e... lasa matale pe ALA... acum vorbim de tine. TU nu ai fost bun, deci pa. Pa-pa-pa-pa! Las' sa vina altul si stai tu relaxat, nu-i vom pune-n loc pe aia de ne spui tu acum ca-s najpa. Dar tu, PA! Propagandistul ne explica apoi despre ceva ce nu l-a intrebat nimeni.... despre problemele metropolei si de faptul ca nu-s din vina lu Ford, Ford fiind doar mostenitor. Uite cu cuvintele lui de fata, dragul de Lorrie, "You name it, it was there long before Ford was elected mayor in 2010. And the scary thing is it will still be there, long after he’s gone." Ai inteles? E scary movie. E horror. Ba, astia de ati votat in 2010... nu mintise asta in campanie ca repara tot ce nu e din vina lui? nu l-a lasat Dan Voiculescu si Antenele? Au vrut sa fure sarea si Posta? S-a zbatut atat de tare pentru popor incat n-a mai rezistat psihic si s-a apucat de droguri puternice? S-a stresat dragul de el?
Uite-l ce gestica are zici ca e Martin Luther King in discursul ala de legenda.

La pagina 30 avem o rubrica de scrisori catre Editor... adica ala selecteaza ce vrea mujkiu lui. Adica o scrisoare de la una de n-o place pe Wynne. O fi tot vecina?
Disclaimer: Ma doare-n paula de Wynne si votez anti porc fiindca e personal.

Res ipsa loquitur

Am vazut ieri un documentar facut de televiziunea canadiana CBC despre industria Condominium-urilor din Canada, in speta Toronto si Vancouver. Petrecandu-mi 44 de ore pe saptamana in Condo-uri pot sa spun in oarece cunostiinta de cauza ca documentarul nu minte desi mai sunt aspecte ce nu au fost atinse. Asta ar fi promo-ul, pe youtube:


Documentarul nu e pe youtube dar am sa pun link-ul direct de la sursa. S-ar putea sa nu fie vizionabil decat din Canada insa.

De incheiere, uite si un interviu cu producatoarea documentarului:

... de crapa pietrele

De la adapostul climei blande hecha en España fratiorul Gelu ma intreba curios daca frigul din Toronto poate fi exprimat prin formula matematica "2 x [frigul ce l-am indurat in 1999 cand l-am vizitat la Berzasca]". Hahhaa! Poate fi. Frigul ala de acolo a devenit etalon pentru mine. Cred ca a fost prima oara cand am deal-uit cu factorul windchill, lucru ce ar mira pe unii, unii ce nu stiu ca urbea natala e aciuita intre dealuri si unde nu esti matrasit de rafale de vant ce dau navala de pe Dunare.
Aici, in urbea post-natala, am iesit afara la -39 C. Eram echipat corespunzator lipsindu-mi doar o masca de ski... dar masca de ski port doar cand merg la banca. Mi-a inghetat fata bine de tot si la Tim Hortons le-am spus peloponezelor de acolo: you gotta get out there to believe it. Dar totodata am si precizat lu' frate ca daca nu esti nevoit sa iesi din casa si sa stai efectiv afara... nu e atat de relevant. Eu iesisem atunci ca trebuia sa merg pana la Timmy's ca altfel traseul era casa-parcare-masina-munca-parcare-acasa. Foarte putina expunere la ger. Vorba concetateanului nostru canadian "Geru-i ger si iarasi ger!".
Vinerea trecuta am primit si noi niste vesti bune si s-a sincronizat perfect cu rezervarea ce-o aveam la Medieval Times. Am vrut de ani de zile sa mergem dar era cam scump biletul si nu prea ne imbia prea tare.. dar ramasese pe lista, cum ar veni. Am prins oferta groupon gen si am luat bilete acum vreo 3-4 saptamani. Si uite ca am fost si noi. Prima impresie, si ma refer la cea de acum cativa ani cand am aflat despre Medieval Times, a fost cumva corecta - cam scump pentru ce primesti. Pentru gustul meu show-ul mi s-a parut mediocru, cumva potrivit copiilor care pun botul mai usor la astea. Biletul la pret intreg pentru un adult e de $65.95 (+tax & processing fee). Este enorm! As zice ca de banii astia pot merge la Cirque du Soleil unde vezi people with skills. La Medieval Times actorii sunt in marea lor majoritate mediocri si coregrafia scenelor de lupta variaza in functie de luptatori de la foarte realist pana la asta: de pe la min 2:25 incolo

Multi, dezamagiti ce nu vor sa recunoasca, lauda mancarea. E multa... te saturi... mananci cu ghioamba la fel ca pe timpuri, etc. Practic... primesti o chifla de inceput. Nu fii fraier... n-o manca imediat ca un minut mai tarziu iti aduce supa de rosii si poate vrei sa inmoi posmagii in ea. Supa e de rosii si e ok. P-asta n-o poti manca cu mana deci o vei sorbi. Apoi ti se aduce o juma de pui facut la rotisor, o coasta facuta la cuptor si o felie de cartof copt. Un pahar de bere a costat $9 si e pisswasser... Stela Artois respirata... adica teapa. Mai rau de atat putea fi daca era si calda. Putea fi dezastru ca la balciul din Piscani, Arges unde femeile sa fie "lesinate de caldura" fiind imposibil sa le "revergorezi" caci "berea sunt calda, sucul sunt calda... toate sunt calde"... in contradictie flagranta cu "recele" de afara. Deci, daca mergi, mergi pentru experienta si nu pentru vreun show special. Amuzant e ca toti de acolo nu-si ies din rol si ti se adreaseaza cu Mylord si Milady. Totodata, daca mergi, ia in considerare ca pe ruta obisnuita podul e in reparatii si tre sa o iei mai acana oleaca.
Azi am reusit sa ne inregistram pe site-ul Institutului Canadian pentru Imigratie caci o data cu cetatenia ti se ofera si un permis pentru anumite muzee si obiective turistice canadiene si am zis ca o sa incercam sa profitam de aceasta iarna sa mergem sa vedem muzee si din astea. Luand lista la puricat pe judetul Ontario observi ca extrem de multe sunt gen case memoriale sau muzee din alea triste de nu merita sa te dai jos de pe couch pentru ele decat daca locuiesti la maxim 20 de minute departare si nu e nimic de vazut la TV. Totodata, cu mici exceptii, nu e o coincidenta ca aceste "atractii" au un cost per bilet de sub $10. Si acum, avand o privire in ansamblu, nu pare decat o incercare de a trezi interesul asupra unor obiective turistice anonime. M-am plictisit destul de repede facand research asa ca am pasat munca sotiei care a resusit pana la urma sa intocmeasca o lista. O sa vedem ce si cum. Si cand.
Trageti la cald, dragi prieteni!

The art of regifting si alte jmenuri de sezon

N-am sa plictisex pe nimeni cu amanunte neimportante despre sarbatoarea Craciunului, cu nasterea lui Isus si din astea, si voi trece la lucruri reale, adevaratele lucruri ce tin de sfanta sarbatoare a craciunului... cadouri si vanzoleala aferenta. Personal, nu ma omor sa primesc cadouri... in special fiindca e cam greu sa ma nimeresti la gusturi. Asta nu inseamna ca nu am primit niste cadouri excelente in unele situatii. La un moment dat am avut o discutie cu un verisor si am cazut de acord sa nu ne mai facem cadouri de ziua noastra fiindca ziua lui era la 2 saptamani dupa a mea si practic jucam ping pong. El imi dadea 2 bancnote de $100 iar eu ii faceam cadou o bancnota de $100 si doua de $50... sa nu ii fac exact acelasi cadou. Alta data mi-a luat o undita iar eu o papusa cu Edward din Twilight, ca e fan... mwaahahahahhaa! Ideea e ca tre' sa ne oprim. In fiecare an Rick Ross a introdus traditia de Secret Santa cu limita de $20. In primul an l-am avut pe Manager si i-am luat si inscriptionat o cana de ceai superba. N-a folosit-o nici macar o data si cand a plecat la alta firma a lasat-o in dulap. Am luat-o inapoi fara sentimente. Tot ce trebuie sa fac acum e sa ma angajez undeva unde seful meu are exact acelasi nume, si m-am scos. In anul ala eu am primit de la colegul ce-mi trasese numele un briceag... foarte bun. Folositor. In anul urmator am tras numele unui contractor ce-l cunoscusem cu cateva zile inainte... care se calificase la turneu primind un wild card din partea lui Rick Ross. De $20 am luat diferite bilete lotto... putea sa aibe o zi buna sau sa nu castige nimic... cum s-a intamplat. Si, de ce sa nu recunosc, m-a facut fericit caci mi-ar fi fost ciuda sa castigi bani din cadoul meu. I don't even know you, man! In urmatorul an... blank... nu mai tin minte. Anul acesta l-am tras pe Ronnie O'Sullivan, cleanerul peloponez. M-am scos repede cu el. Aveam un portofel de piele primit de la o iranianca, ce nu-l folosisem caci al meu e foarte bun. Am zis ca e de bine sa adaug si niste frisca si am cumparat si un bilet lotto la tragerea din acea zi, cu un pot de $5o milioane. I-am dat cadoul si i-am spus ca am vrut sa fiou primul care baga un cinj' de milioane in portofoelul lui. Cleanera peloponeza se daduse de gol ca imi trasese numele asa ca atunci cand Darius Za Greit imi intinde cadoul m-am uitat la el si nu-l bagam in seama. Dar nu, era pe bune. Mai tarziu Rick Ross mi-a desvaluit ca Darius trasese numele noii Managere si habar n-avea ce sa-i ia asa ca a pacalit-o pe cleanera sa faca schimb de nume. Ea a acceptat fara sa-si dea seama ca isi va lua teapa. La gata nu stia ce sa cumpere nici ea si a ajuns sa dea o tona de bani pe o poseta draguta... si nu din aia din mall-ul de la Jane and Finch.
Tot anul acesta am observat cat de dedicat e Rick Ross sentimentului de Craciun. Cumpara cadouri la toata lumea. Are doua fetite pentru care face orice iar de Craciun se imbraca in Mos si face poze si se filmeaza dimineata la ora 5 cand intra pe furis si depune cadourile sub brad ca apoi sa le arate fetelor dovada. Anul acesta era sa o comita grav, spunea el, caci in dimineata de Craciun uitase sa ia de pe masa scrisorile lasate de fete pentru Mos si sa "mance si sa bea milk'n cookies" de pe masa. It was a close call. Dar el cumpara cadouri si pentru nepoatele lui si pentru toata familia. The Boxing Day se strang toti la el acasa... "open doors" cum anunta el pe facebook. Hei, am fost si noi pentru un sfert de ceas. Am dus si noi niste dulciuri pentru fete. Dulciuri primite de Claudia de la residentii ei... sa nu fie aceleasi ciocolate ce am primit eu... si poate si Rick Ross. Mie mi-a luat un tricou cu fetele piticilor din The Hobbit si cei 7 dwarfs. Claudiei "i-a luat" un calendar cu Ciac Nouris. Era randul nostru si ne-am revansat cu un cd neiscriptionat. Ciudat, nu? Nu e deloc ciudat... e doar ultimul album al celui mai florin salam cockalar ever - Kanye West. Cred ca am pus pe blog o data cum el scosese la vanzare un tricou alb, fara nimic pe el, ce costa peste 100 de dolari si epuizase stocul cu o repeziciune socanta. Asa e si albumul lui... un CD fara nimic scris pe el. Cunoscatorii stie... nu e nevoie sa puna o eticheta. La fel si tricoul... nu trebuie sa fie nimic pe el ca sa stii ca e de la Kanye, nu? Hahhahahahahhaha. M-am bagat la glume cu baietii de la HMV din Mall si cand am iesit ei inca discutau despre controversatul de Kanye.
CA COncierge la condo, in functie de unde lucrezi, ce fel de oameni sunt residentii si cum esti placut de catre ei, poti primi cadouri de Craciun. De la bani cash la sticle de vin, carduri de Tim Hortons sau Starbucks, la cutii de rahat, bombonturi sau ciocolate. Cateodata primesti niste chestii dubioase. Claudia a primit 2 sapunuri de la o residenta iar eu am primit un tricou, chiar ieri... doamna okioasa fusese plecata, un tricou care mi-ar fi placut mult daca ar fi fost de calitate sau macar marimea mea. Dar gestul conteaza... or does it? Omul Span sta de vorba cu noi destul de des si a putut vedea alti residenti aducand cadouri pentru staff si a inceput sa se simta awkward si a inceput sa se explice. Din alea cu "bro, you know I appreciate you"... Ii purtasem pica pentru asta dupa ce la primul Craciun el ne povestea cat e de cacat ca tre' sa dea bonusuri la angajatii sai, iar noi ne uitam la el si ne gandeam "eat shiiit!". E clar ca nu esti obligat in nici un fel sa dai ceva... unii dau o sticla de vin de 10 parai, vin din ala de Niagara, dar altii iti aduc vin de Murfatlar caci stiu ca esti roman. Unii iti aduc sapunuri iar altii dau la fel de multi bani cat a fost bonusul de Craciun... nu foarte mare, ca veni vorba. Imi amintesc si acum primul Craciun in meseria asta, cand lui Popo-Sef i se lungeau mainile carand plase pline de dulciuri si sticle de vin iar din buzunare ii ieseau buchete de plicuri cu felicitari. El se simtea prost ca primisem si eu vreo 2 sticle de vin de la niste residenti care dadeau la tot staff-ul, dar tot era o nimica toata pe langa ce primea el. L-am asigurat ca I'm not hating when I see him rolling. E si normal sa primeasca mai mult. Era foarte lingau, foarte sclav cu aia pe care-i citise el ca tre sa-i slujeasca iar aia il recompensau cu ocazia Craciunului. Lucra acolo deja de vreo 2 ani... residentii il cunosteau bine iar el ii stia pe toti dupa nume. Iar cadourile facute de residenti pentru conciergi e un obicei destul de bine stabilit in America de Nord. Din cate stiu eu... in New York, in unele locuri se face cheta intre residenti... sumele totale fiind consistente. Uite ca-mi amintesc si de tiganul ala new yorkez ce fusese mutat de la un high-end building cu o luna inainte de craciun facand-ul sa faca crize de nervi. Asta il facea sa paleasca de invidie pe Popo-Sef la lingusire si mi-a zis atunci, daca imi amintesc bine, ca facuse vreo $6,000 din cadouri iar in anul asta se asteptase sa faca vreo 8-10,000... caci lingusise mult mai multa lume... si acum e de inteles de ce facuse crize de nervi ca il mutasera exact inainte de Craciun.

Regifting. Stiati ca sunt reguli de bun simt pentru asta? Uite aici. Pe scurt, e ok daca ce redaruiesti e inca nou, sa nu stie ala ca tu ai cadoul de la altcineva, etc. Interesant e ca regiftingul era no-no acum ceva timp, neacceptat social si din astea. Hahahhahahhahaha! Cat stress. Acum e mai relaxata situatia... dar tot sunt niste reguli.

2014, eh? Fratie, 2013 a fost un an lung, metaforic vorbind, ce a trecut repede ca perceptie temporala. Poate ca nu are sens... dar asa l-am simtit. Am facut multe si am patit si mai multe. Cum zicea tata lui Craig in Next Friday:" You win some, you lose some... but you live, you live to fight another day!". Cam asta e esenta. Plusuri, minusuri... dar lupta continua... inca nu e pace pe frontul de Vest, daca mi se permite aceasta remarca... Ah, cat de finuta e duma asta.
2013 a fost un an de sacrificiu, un an intermediar dar necesar ca sapatul si insamantatul de toamna. Pana la vara mai e ceva... si iar e metaforic si nu ma refer la vara lui 2014.
Un alt lucru traditional in perioada asta... asa zisa New Year's Resolution... care poate fi si o lista. E o traditie asta si fiindca e o traditie... lista are niste chestii traditionale in ea cum ar fi sa slabesc, sa pun bani deoparte, sa mananc mai sanatos, sa merg regulat (dar si cu regularitate) la sala. Classic shit, nu?
La Multi Ani, oameni buni! May the Force be with us si in 2014.

L.E. Mi-a amintit Claudia ce am primit la Secret Santa din 2012. De la un coleg pakistanez am primit o camasa de cockalar ce putea atat de tare a mancare de-a lor incat am oprit masina pe Yonge St sa o arunc la gunoi. Oh, good times. Ala ar fi fost un regift de calitate.

Politicking in ritm de Jingle Bells

Ieri frustrarea atinsese cote maxime cand am descoperit ca la Est, Vest si Sud de noi cladirile au curent si noi nu. Si la munca discutand cu residenti paream nerezonabil in aprecieri si cumva, paream ca exageram. Recunosc ca vorbea in primul rand frustrarea. Dovada ca dupa munca, ajungand acasa exact in ziua in care cel de sus poruncise sa se faca lumine, si se facuse, o data cu usurarea ca "it's finally over" a venit si relaxarea. Un dus fierbinte a ajutat si el. Revenirea la normal a ajutat. Era inca frig in apartament dar eram pe drumul cel bun. Cu moralul pe plus am iesit chiar la -14 C sa facem poze... nu? Sa avem si amintiri fotografice de la apocalipsa. Noe, desi avea telefon mobil, avea Nokia 3310, fara camera video si n-a putut face poze la Potop. Dar la urmatoarea apocalipsa... se vor gasi cativa sa traga repede niste poze si sa le bage pe Instagram. Ba fiind Marti, am fost si la film... sa vedem American Hustle... un film bun... din cate stiu nominalizat la Oeskar si avand o distributie de exceptie, limbajul de lemn folosit pentru alte filme nedreptatind zic eu, aceasta generatie exceptionala de tineri actori castigatori sau nominalizati la Marele Premiu de Formula 1 de la Suzuka: Bale, Lawrence, Cooper sau chiar Renner, stand -up comedian-ul Louis C.K., gingerul de Amy Adams si scurta aparitie a lu De Niro. Si fiindca veni vorba de De Niro... ne-am spart de ras la filmul The Family... un film ce m-a luat prin surprindere total. Dar revenind la AH, Bale aduce un omagiu lui De Niro prin interpretarea lui iar Lawrence... dovedeste ca "that stupid face" din Starvation Gaymes e poate acting si nu lack of skills.
Ieri, ultimile update-uri pe internet anuntau ca e nasol frate si ca pentru unii se poate prelungi pana in weekend. Numai asta e suficient sa te faca sa iti iei campii. But wait, there's more. Mereu e mai mult.
Nu urmaresc politiCA CAnadiana cu un ochi atent dar macar trendurile le stiu. Politica locala la fel, poate mai mult din cauza celebritatii lu' Rob Ford F150. Am inteles din delcaratia lu Fordescu ca nu e situatie de "stare de urgenta", cel putin nu inca. Ma gandeam si eu... hai las-o-n paula goala, ca nu e cazul sa retragi acum soldatii din Irak si Afganistan sa vina sa deszapezeasca orasul, nu? Sau sa-i aduca pe aia de la Cercul polar ce stau cu curu pe rezervele de petrol din Nord incercand sa goneasca rusii ce adulmeca prin zona, zilele astea. Si iar o iau pe aratura si-mi amintesc de fail-ul Rusesc cu vanzarea Alaskai catre americani. Iar americanii, la fel, alti vizionari, considerau la vremea aia ca au facut o afacere inutila si ca au platit incredibil de mult... achizitia nejustificandu-se in nici o masura. Oh, da. $7.2 milioane in 1867. Teoria conspiratiei, evident... Rusia avea nevoie de bani cica sa platesca unu imprumut luat de la Nutu Camataru... aka familia Rottschild... sau cum citesc americanii culti - Rots-ciaild. Implicarea lui Scut Rosu in crearea statelor unite, a razboaielor mondiale sunt doar coincidente ce se scurg prin gaurile din cartile de istorie si fac subiectul discutiilor neadaptatilor sociali, drogatilor si a oamenilor rai in general.
Si uite ca vorbim de oamenii rai ajungem la politicieni, niste oameni de bine, care vorbesc bine dar fac cum fuck si iese rau. In Toronto Sun m-a scos din minti domnul Joe Warmington (bun nume are si asta sa vorbeasca de oameni ce stau in frig, zici ca e la caterinca pus)care in editorialul acesta face un joc de cuvinte si ne expliCA CA "Mayor Rob Ford won't be iced during crisis". Pe scurt, acest Gheo Caldurescu ne explica pe lung, ca acest primar Rob Ford Focus (an de fabricatie 1998 cu transmisie manuala) se va tine tare si nu va pica in plasa intinsa de adversarii lui politici. Sunt scolit in maniPULArea asta caci, nu-i asa, nu degeaba ma uit la emisiunile lui Banciu, unde cand vine vorba de politica se vorbeste doar despre adversarii politici ai lui Basescu, intr-o Romanie unde Basescu nu a fost presedinte in ultimii 8 ani, unde nu a influentat in forta jocurile politice, unde MRU sau Boc n-au fost niciodata prim-ministrii, Udrea e o fata prea finuta sa fie murdarita de aia de la Antene, iar aia de la categoria grea - Videanu, Blaga sau Oprea... n-au existat. Deci Obiectivitate. Ce observ eu la Gheo este ca lui nu-i place de Kathleen Wynn si de vice-primar ca incearca sa se foloseasca de criza aceasta sa il inlature complet de la primarie pe drogat. Editorialul e imens si ai nevoie de vointa sa-l parcurgi tot dar nu vei gasi in nici un moment vreo referire la faptul ca poate e pentru binele NOSTRU ca dobitocul sa plece... si ca poate mai rau fara el oricum nu are cum sa fie. Nu... se discuta la un nivel academic, impartial, obiectiv... la nivel de principii si doctrine politice despre lipsa de deontologie a adevrsarilor lui Ford Fiesta. Ca mie in mijlocul crizei de asta imi ardea... de deontologie... de lipsa de fairplay a altor politicieni vizavi de un drogat arogant ce nu vrea sa-si dea demisia de la Primarie desi el, in functie, se poza in ghetto cu parnaiasi, el fumand droguri de mare risc... si de cacat, as preciza eu... crack cocaine fiind unul dintre cele mai penale droguri ever. Iluzia de libertate fiind pe primul loc intre droguri, fireste.
De ce zic asta? Because there's more.
Ford Bronco a mintit in nenumarate randuri, spunand si repetand ca nu e adevarat, el nu a fumat crack cocaine. Apoi, atentionat de tovarasii din Militie ca exista un intreg dosar cu poze si filme flagrante a inceput shitspread control... dupa reteta pe care am pus-o pe blog cu alta ocazie. A iesit public, a plans, si-a cerut iertare, si-a dat drop si a spus ca a fost prost, ca era beat... da... asta da scuza. Deci ASTA, vrea sa fie luat in serios. Apoi, dupa reteta politicienilor romani... nu si-a dat demisia fiindca asta ar fi fost un gest de lasitate... o vrajeala de genul asta auzi doar inainte de a ti se intoarce ziarul la alba neagra si daca esti prost, pui si botul. In mod legitim, oamenii de bine au incercat sa-l forteze sa demisioneze cand au vazut ca e de neam prost. Acum sincer... cand vezi un porc puhav ca el, cu fata de gunoi alb... cand l-ai vazut pre-"dat in vileag" cand era star-superstar-megastar-ciumegastar... cand deborda de aroganta ca Becali urcat pe Maibach... ALA e Rob Ford... ahtiat dupa postul de primar ce-i garanteaza un loc in fata microfoanelor de unde sa ne dea sfaturi. ALA e. Si apoi vii si imi spui ca el incearca sa salveze banii de la bugetul local, ca el nu incearca sa panicheze fara rost lumea declarand stare de urgenta, ca nu vrea sa aduca armata pe strazile torontoniene cum facuse un fost primar? Sau de fapt... REALITATEA: multe din atributiile executive i se luasera deja si erau date viceprimarului (pe care nu-l controleaza) iar desi declararea starii de urgenta era de competenta lui... automat comanda trecea TOTAL catre vice primar, Ford devenind doar un porc bagator de seama. Iar asa ceva... nu se putea, nu? Aici nu e vorba de oamenii ramasi in intuneric si frig. Degeaba te plangi ca puradeii tai sunt si ei in frig "si poate vei fi nevoit sa-i duci la un hotel" (mi s-a umplut paula de lacrimi), degeaba faci tu vizite la centrele alea unde te puteai duce sa stai la asa zisele Warming Centres. Aia e fix paula, cois. Nu panica, nu armata, nu tancuri pe strazi. Nu. L-am intrebat pe Rick Ross ce inseamna PRACTIC declararea starii de urgenta in situatii de genul acesta. Mi-a spus ca guvernul provincial se implica si in general se aduc mai multe resurse mai ales prin angajarea firmelor particulare de electricieni sau astia de taiat lemne, etc. Outsourcing. Aaaah... Mda.
E adevarat, ca guvernul provincial deja facuse asta intr-o anumita masura iar Toronto Hydro au intelegeri cu Manitoba si chiar Michigan sa trimita oameni de-ai lor cand se intampla nenorocirea. Exasperat de intrebarile reporterilor ce trageau catre declararea starii de urgenta Ford ne-a explicat din nou cat suntem de tarani: “Yes, there are a few people who have been inconvenienced, that’s Mother Nature for you.” 300 000 de oameni sunt "a few" si nu te poti supara pe Mama Natura. Trecand peste grobianismul acestui mistret ce ne priveste de sus in timp ce-i pasa de noi, nimeni nu se supara pe Mama Natura (si de ce ai face-o? cand e de bine e de la dumnezeu, cand e urgie e de la mama natura? nu, dumnezeu e de vina.)eu nu am zis de natura ci de raspunsul TAU si al departamentelor din subordinea ta la capriciile naturii.
Si uite asa ajungi sa te duci la vot. Daca Ford va candida din nou, ma refer. Ma duc, intru in incinta si intreb: Nu va suparati, aici se voteaza contra lui Ford? Am sa am si un sticky la mine pe care o sa scrie "Because Fuck You! That’s Mother Nature for you!” Scopul e sa ma simt eu mai bine, nu sa citeasca el. Logic, nu?
Nu pot sa nu mentionez dobitocii ce lasau comentarii. Toti imbecilii care te sfatuiau sa mergi la un warming centre daca ti-e frig nu sa ceri sa fie declarata starea de urgenta. Toti taraie-buca aia maciomeni din Chebec ce se laudau ca ei au stat si o luna fara curent si noi astia din Toronto suntem niste pussies ca ne cacam pe noi dupa 2 zile. Parca-i vad stand cu piepturile dezgolite infruntand urgia in varful nametilor si zbiernad "C'est rien pour mois! Je suis quebecois." Da esti un quebeCOIS, cois. Sigur pe ei ii durea la banana cand stateau in frig la vreme aia si rabdau cu indarjire iar cand en fin au reparat reteaua electrica s-au debransat singuri din principiu. La toti astia le doresc sa rabde doua zile fara electricitate, indiferent de anotimp, cand vine electricianul la ei in salonul de la Reanimare si bagand capul prin usa sa le spuna: Baieti, luati o gura mare de aer ca o sa se ia curentul vreo 48 de ore. Va dedic muje!

Si acestea "ziind fise", vorba incurcata a lui Radu Pietreanu intr-un spectacol din perioada cand traia Blondul... a venit Craciunul.
Ura din acest articol nu ma opreste sa va urez in mod sincer un Craciun Fericit, Sarbatori Fericite... distractie de Revelion si sa aveti un an nou cu ce trebuie in el, fara nasoale.

Epistola din anul 1813

In anului Domnului 2013... aaaahhh... 1813 scriu acest ravas muind ghinionul, natura, slabul sistem imunitar al retelei electrice... aaahhh nu, muind condeiul in calimara... fucking shit.
Asta e unul din dezavantajele sa nu ai cablu... nu te poti uita la stiri sa vezi si tu o data la cativa ani o stire folositoare. Bine, n-ai cum sa nu fi auzit de blestemul lu freezing rain caci toata lumea vorbea de asta, dar ai nevoie de experienta de viata in domeniu ca sa intelegi implicatiile. Caci la o adica cu ce ma afecteaza pe mine freezing rain-ul cand eu acasa am curent electric si totul e piersicuta? Plec de acasa sa merg la munca iar acolo este electricitate. Cu ce m-a afectat pe mine ca pe drum vedeam semafoare oprite sau cvartale intregi fara curent? La modul practic cu nimic.
La munca am inceput sa iau contact cu problema dar traiam intr-un bubble si nu reuseam sa percep dimensiunile problemei. Residenti aflati in vizite pe la prieteni sau neamuri sunau sa afle daca (..) cladirea are curent electric. Le raspundeam la limita dintre politete si agasare, adica ce sloboz va agitati atata?! Apoi vine unu si ma anunta ca au cazut copaci, chiar aici pe strada, nitel mai la vale. "Au cazut copaci" se traduce prin s-au rupt crengi, e adevarat, unele mai maricele... dar nu copaci. Cand am ajuns la munca afara inca ploua generos... sa creasca recolta. Un resident cu care schimb caterinci vine de afara cu cainele in lesa si ma anunta ca aluneca destul de tare aici pe trotuar si ar trebui aruncata niste sare pe jos. Ma simteam cam reluctant in momentul ala si cred ca mi s-a citit pe fata caci Omu Span mi-a spus sa ma tin un pic sa nu cad de lesa cainelui ca se duce el. Baiat fain. Las' sa se duca, ca Omu Span mereu se tireaza de Craciun... nu da nici o sticla de vinoasa de 10 parai. Pana la sfarsitul turei oricum am mai pus si eu sare de 3 ori iar firma angajata cu contract pentru asta, de inca doua ori iar superintendentul de weekend inca o data. Caci era fucking ridiculous.
Copacii aratau minunat. Mai ales aia ce nu se rupsesera inca de la greutatea ghetii. Un peisaj feeric rupt cu brutalitate din felicitarile de craciun pline cu sclipici din ala de ti se ia pe mana. Lumea pasea atenta pe gheata apoi se mai oprea sa faca o poza. Minunat! Telefoanele au continuat. Guest Suite-ul e liber? Prea multi aveau familie cu copii mici ce ramasesera fara electirictate in casa lor de milioane de dolari si acum ar fi venit si ei la caldura. Nasol. E ocupat. Ma suna cleanera. Are o voce adormita si ma intreaba plina de speranta daca este electricitate la cladire. Ii distrug sperantele - ESTE! Ma suna si colegul meu. Asta stie ca trebuie sa vina la munca indiferent daca este sau nu este curent electric dar vrea sa stie ce sa-si aduca la el. Din fericire aici sunt de toate si e marfa rau. Vine o residenta cu care ma inteleg bine. N-are chef sa iasa din casa dar trebuie sa mearga sa ia cadoul maica-si de la Yonge and Bloor. Really, honey? Si cum vrei sa faci asta caci subway-ul e oprit? ARE YOU FUCKING KIDDING ME?!! Nope. Residentul ce garanteaza pentru mine in fata guvernului canadian vrea sa plece impreuna cu girlfriend-ul. De lene, sambata noaptea isi lasa masina pe strada in fata cladirii. No problem in ORICE alta noaptea... dar nu azi beibii, nu azi. Are un strat de gheata pe masina si acum nu mai poate deschide portiera. Ii vine sa-si dea genunchi in coaie. Ma intreaba de un "ice pick" si ii ofer un briceag iar el se uita nedumerit la mine, cum ca ce sa faca cu un briceag? Dar ce cacat faceai cu un ice pick? Ma intreaba daca poate sa ia semnul ala cu Piso Mojado sa dea cu el in masina ?!!! Ia-l frate! Revine. A reusit.
Ajunge colegul, marele Darius Sah Mat. Are parul valvoi. A ajuns cu jumatate de ceas mai repede dar se ascunde in baie si cand iese de acolo e aranjat gigea, barbierit si parfumat. Incepe sa se planga. N-are electirictate. E frig. E intuneric. Nevasta-sa a fost in o mie de locuri sa ia de mancare, gen Mickey D sau Timmy dar peste tot sunt cozi ca-n comunism. Stam de vorba si realizeaza ce de cacat ar fi fost sa nu fie nici la munca electricitate. L-a intrebat nevasta ce au sa faca cu mancarea din congelator? El a sfatuit-o sa nu mai deschia congelatorul deloc, sa-l lase asa... sa nu iasa mirosul. Cois, de ce nu scoti carnea pe balcon? ???!!??!!!! That's a good idea. Oh, Sherlock... ma faci sa rosesc.
Vine si cleaner-a. Nici ea nu are curent. Rad de ei fiindca NUMAI LA FRAIERI li se intampla asta. Plecam acasa. Facem poze si filmam nasolelile. Cam 19 din 20 semafoare nu functioneaza. By default se aplica Stop All Way. Dar lumea e retardata si aplica exact ca in manual fara sa caste ochii sa vada exact ce se intampla. Ai 10 masini incercand sa mearga Est si un dinspre Est asteptand sa faca stanga. Pleaca o masina din 10 si a doua asteapta sa treaca ala ce face stanga, caci asa e, nu?... o data unu, o data altul... NU ba muie, NU... Ca asa nu mai ajungi niciodata acasa. Oh... dar pe aia i-ai vazut? Aia care fac full stop la o intersectie doar din dreapta, cu vizibilitate maxima, si fara sa vina absolut nimeni? Desi in spatele tau asteapta o intreaga coloana?
Acum vreo saptamana si ceva, cand era zapada aia mai consistenta Claudia punea in cuvinte ceva foarte bun. Mereu ma minunam cand dadea cate o zapada in tari cu clima blanda gen Spania... unde la primul fulg ce atingea pamantul se inchideau scolile si se intamplau accidente in lant si se ajungea la o stare generala de amock. E de inteles. Unii vad zapada doar in poze. Dar in Canada ce cacat de scuza ai sa conduci ca un dobitoc? Cred ca nu e ploaie sau ninsoare sa nu scada viteza medie in trafic cu 20 km/h desi nu e furtuna tropicala si nici polei pe jos. Uite mesaj de la Rick Ross, in drum spre munca pe 17 Decembrie: "Why is everybody driving 30 urghhhhh! (eu, ironic: must be the terrible blizzard out there) El: "This is not a terrible blizzard. If it was wouldn't be singing Christmas songs and texting while driving."
Cu cat ne apropiem de casa cu atat ni se duce increderea. Blocul nu prezinta nici un cacat de lumina in geamuri. Sper ca macar laba aia de superintendent sa fi lasat usa de la garaj deschisa. A lasat-o. Acasa tristete maxima. Si e frig. Ce naiba facem? Cu o zi inainte tocmai pusesem pe hard disk vreo 20 de filme bune, filme pentru care am platit bani si taxe, fiindca, nu-i asa, producerea lor a costat bani si e corect sa ii rasplatim inapoi platind un cost minim. Ihim. Mancam si incepem un joc de rummy. Ne ia somnul. Am avut noroc si am dormit absolut toata ziua. Hai din nou la munca. Am bea o cafea... dar de unde, fra'... de unde? Uite un Mac. Hoardele de mancaciosi au golit tot... Camionul e acolo si baietii descarca de zor. O okioasa o anunta pe Claudia ca peste vreo 4-5 ore vor deschide. Biiine, maaah! Din masina ne uitam ca la ET la un jogger... pe unii chiar ii doare-n pula. Mai vazusem un mos facand jogging inainte de miezul noptii la -19 grade. Dar acolo e cu scurt circuit la placa de baza... alta problema.
La munca este curent in continuare. Excelent. Speram ca la intoarcere avem si acasa. Imediat dupa ce ne-am culcat au fost doua incercari ratate, in care filtrul acvariului a carait pentru cateva secunde si apoi a amutit. Adormisem la loc multumit ca la trezire va fi bine. N-a fost.
Nasol sa traiesti ca in 1800. Nasol sa realizezi ca aproape totul depinde de electricitate. De aceea e interesant serialul Revolution caci tocmai asta e subiectul... daca dispare electricitatea suntem in 1800 all over again fara sa fim pregatiti pentru asta.

Uite si niste link-uri de referinta:
National Post
Toronto Sun

PS: Lasa, ba... cine te-a pus sa vii in Canada?

O Tannenbaum

E perioada aia a lunii... Decembrie. Lumea e in priza. Aproape imposibil sa gasesti parcare la Mall. Stiti voi, Holiday Season.
Noi am fost destul de busy, busy with life, cum se zice. Am reactivat abonamentul la YMCA. Il intrerupsesem prin Aprilie si facusem crize ca am reusit sa ajungem cu o zi dupa ce trasese banii pentru inca o luna de abonament... tipic pentru noi. Am avut surpriza sa aflam ca n-au fost carnati cu noi si au pastrat banii ca si credit pentru data viitoare. Bun asa. E greu la deal din nou. Dar semne bune anul are.
Apoi a venit ziua Claudiei. In anii trecuti, oricat incercam, nu iesea nimic extraordinar. Ziua mea e vara si mereu reuseam sa mergem pe undeva cateva zile, gasind distractie. Iarna... mai greu. Anul acesta insa a iesit bine. Joi ne-am intalnit cu familia iar Vineri dimineata eram programati sa mergem la Acvariu lu' Ripley din seria Alien. Glumesc, evident... linkul e aici. Planuiam de mult sa mergem dar hotarasem de ceva timp sa-l "punem deoparte" pentru ziua Claudiei. Ideea era sa ne trezim devreme si sa fim acolo la ora 9, cand se deschide, in incercarea de a evita hoardele de copchii. Ca voiam priveliste neobstructionata de strumfi. Ma trezesc, bag cafea si arunc o geana la telefon si vad ca El Jefe Rick Ross imi trimisese un mesaj SOS sa lucrez dimineata ca el moare de la viroza respiratorie. Biiine maaaah!
Deci acvariul.

Afara erau minus 1 metru cub Celsius dar noi ne-am luat gecile de piele caci stiam ca va fi cald inauntru si nu aveam de gand sa ma lafai in minunata clima canadiana prea mult. In and out! Oricum e prea cald inauntru si dupa 5 minute m-am intors la intrare si am lasat gecile la garderoba. $1 de persoana. Ah, pretul biletului e $29.98. Noua ne-a placut mult si ne-am distrat. Partea cu rechinii e cea mai tare si am petrecut mai mult timp acolo holbandu-ne si facand poze. Cred ca am stat vreo 2 ore si ceva, in total. Ne-am bagat prin toate alea, cot la cap cu toti copiii. Am facut bine-nteles si crize vazand copii fara lesa si nedresati remarcandu-se aici o mama blonda ce isi striga odrasla de textura mulatra sa se dea la o parte iar acesta, Walker pe numele lui, refuza sa se ridice la inaltimea numelui si prefera sa stea privind in abis in timp ce abisul privea in ochii lui.
Dupa, ne-am plimbat printr-un Mall si am ajuns acasa pe la ora 3. Skype cu familia de peste ocean. La 6 si jumatate era programata surpriza pentru Claudia. Divulgasem ca era vorba de o rezervare facuta la un restaurant. Doar ca era un restaurant mai altfel. Se numeste "Mysteriously Yours Dinner Theatre" si unde pe langa faptul ca mananci ai parte si de o piesa de teatru cu subiect de carte politista. Restaurantul e pe Yonge, la doua blocuri sud de Eglinton. E surprinzator sa vezi ce gasesti la subsol... cand intrarea nu promite mai nimic. Sala e mare si dichisita cu destul gust. Mesele nu-s chiar atat de aerisite dar ai destul loc. Mancarea a fost buna cu o singura precizare... pentru un motiv ce nu mi-l amintesc am decis sa luam Pui... dar denumirea fancy din Meniu se refera doar la pui cu piure de cartofi asezonat cu nejte questii... dar piure cu pui.
Show-ul. Actorii vin "in rol" la fiecare masa cu jumatate de ceas inainte de incepere si discuta cu oaspetii, fac glume, si in general incearca sa memoreze numele de pe ecusoanele ce le poarta fiecare in piept pentru a vedea cine e material bun de a fi implicat in sceneta. Eu stiam asta asa ca atunci cand am fost abordat de "Carson - The Butler" am raspuns "No ingles". "No english? Well, you're in for a loong night, my friend." Yeah, what eva', pinche mayate. Piesa e amuzanta si desi initial ai impresia ca teatrul se va petrece pe scena de fapt actorii stau la mese, imprastiati prin sala, se plimba printre mese spunandu-si replicile si interactionand cu oaspetii... cu unii dintre ei discutand dinainte ce sa spuna. Au anumite "victime" ce devin subiect constant de gluma dar totul e finut si de bun gust. Am stat 3 ore si jumatate acolo... cina plus show. Excelent. Vom mai merge sigur... show-ul se schimba periodic. Tot ne spusesem sa mergem la Medieval Times si saptamana asta numai ce a gasit Claudia oferta pe Groupon. Am luat si acolo. Sambata a fost "lazy Sunday"... iar la ora 3 ne luptam cu urgia sa mergem sa vedem filmul The Hobbit. Fusesem si la Fomistii Luptatori cu o saptamana inainte dar oricat incerc nu pot sa intru in povestea aia. Raspunsul e simplu: nu mai fa copii. Singura explicatie pentru natalitatea din districte e ca aia de la Capitala nu le dau prezervative sau anticonceptionale iar barbatii sunt prea inceti si nu reusesc s-o scoata la timp. Cel mai bun actor din film e prezentatorul. Word. "Hhahhahahahhhahahhaha!"
Apoi din nou la munca. Un weekend de cacat... din ala in care e frig de te caci pe tine si absolut totul se duce pulii de suflet. Doua lifturi din trei stricate... suni pentru service la ora 1 am si ala apare 10 ore mai tarziu si nu repara nimic timp de 5 ore. Tevi sparte. Residenti ce se plang. Residenti blocati in lift. Pompierii. Imi aminteste de perioada cand eram Supererou. Good times! FUCK YOU!
Mai e un pic si tragem linie sa facem calculul pentru 2013. 2+0+1+3+20+13+201+2013 - exactcattrebuie = 33... cifra masonica = teoria conspiratie = satan 'n shit.
La multi ani, draga mea Claudia!
Sarbatori Fericite, oameni buni!

De Ce 'mbrie?

Multi ani traiasque la mama Romania. Sa-i fie de bine.
Inca sunt de parerea originala ca aia de au facut unirea in Decembrie nu s-au gandit abso-fucking-lut deloc la odraslele odraslelor- odraslelor-odraslelor lor care, in vremuri mai bune, intr-un anotimp mai calduros, cum de exemplu opereaza tarile nord-americane, vezi July 1st-July 4th-September 14, ar fi sarbatorit cum se cuvine. Numai un adevarat dusman de clasa ar face unire iarna, cand nu poti sarbatori deloc la un gratar in fata blocului si cand se stie ca iti ingheata mana pe pet-ul de bere. In aerul rece manelele nu se propaga la capacitate maxima in atmosfera si daca mai ai si zapada aceasta va mai absorbi din sunetul suav de balcan. Deci FAIL!
Eu am sarbatorit la munca alaturi de un invitat la o petrecere, aici in bloc. El era mort de beat, isi amintea de mine de acum exact un an, si in general a inceput sa-mi spuna ca-si baga pula-n capul meu. L-am rugat sa-si bage pula-n capul lu astialalti de pe aici si sa nu mai agite paharul ala de vin rosu. Mi-a povestit drama vietii lui, practic un scenariu de film bollywoodian clasic. Printre ele mai avea puseuri de nationalism in care se batea in pieptul dezgolit, strivind violent parul pubian dintre sfarcuri, reprezantand pentru Mamuska Oltenia. Va spun, it can't get better than this. Un tovaras de-al lui l-a tras de guler cu forta in taxi in timp ce el urla "Forza Craiova!". Representing!
Initial articolul avea drept titlu "Movember" dar dat fiindca mie mi-e lene s-a facut deja Decembrie. Rick Ross, Le Chef Supreme, die großartige Supervisor, are o pasiune pentru Movember si tot ce reprezinta ea. Omu are si tatuaj, facut gratis in campania de anul acesta. A format omul o echipa de mustaciosi si a trasat sarcini. Ne-a trimis emailuri saptamanale cu texte incredibil de lungi cu mesaje motivatoare dar dupa vreo doua saptamani a cam inteles ca noi ne jurasem doar sa crestem niste pilozitate imblanita hranita cu glucasil sub nanaurile noastre bune de studiu la Academia de Rinologie Plastica. Lumea tre' sa doneze pentru bolile specifice masculilor feroce si neferoce, caritate in spirit nord-american. Mie par pubian pe mecla imi creste destul de rarut, si fiindca n-am complexe specifice, nu cred ca cu cat ai barba mai deasa cu atat o ai mai lunga, mai neagra, mai groasa si fara claustrofobie, gata sa se bage in locuri stramte si intunecate. Eu doar ma felicit ca nu trebuie sa barbieresc zi de zi de zi de zi. Pastrez insa o lesinatura de "cioc". Explic astea ca sa se inteleaga cum e sa fii "pe invers" (wait, what?) o luna de zile. Adica sa rad ciocul si sa pastrez mustata. Ping, MUSTATA! (doar pentru cunoscatorii de folclor)
Ideea de Movember e sa te razi complet pe 1 Noiembrie si sa lasi peluza sa creasca doar pe si lateral de santul subnazal. Si porti mustata ca pe un simbol al luptei impotriva cancerului la colon, prostata, etc. Pana aici eu am fost de acord. La cerutul banilor in schimb... cam nasol. Eu n-am prieteni si aia care-i am doar n-o sa le cer bani, ca nu-s bulangiu. Cu lumea nu prea ma intalnesc si nici nu am de gand sa stau cu clopotelul in mall. Deci, draga Rick Ross. Imi pare rau. Si-mi pare rau si pentru Vineri. Hehehehhe!
Dupa ce am incheiat saptamana de munca, primul lucru ce l-am facut a fost sa dau mustata jos. Stiu, stiu... era abia 28 Noiembrie. Pai si ce? Nu ma mai intalnesc cu Rick Ross pana luni care e deja Decembrie. Planul perfect. Vineri pe la 10 si ceva primesc mesaj de la el. Call me when you have a chance. Cacat, iar vrea sa lucrez in plus pentru careva? Hai ca-l sun. Voia sa vin la munca. Dar nu ce credeam. Cica ce fac Samabata inainte de pranz? Hai ca vine sa ma ia de acasa sa dam o fuga pana la munca sincronizandu-ne perfect cu schimbul de tura al celorlalti doi colegi si impreuna sa facem o fotografie de grup etalandu-ne barbatiile si de ce nu, si mustatile noastre puternice. Oooooh shit!!!!! L-am mintit in prima instanta dar tiganul nu se lasa. Pana la urma i-am spus: bro, don't make me lie to you. I shaved that shit... less than an hour ago (mai degraba vreo 27 de ore). NOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO! Imi pare rau bro, frate.
In echipa noastra gospodin Lenin e pustan si mustata lui n-avea vlaga dar iranianul Darius aka Sah Mat avea o mustata puternica precum Gheorghe, liderul galeriei steliste. I-am aratat poze pe net, ca nu ma credea cand ii spuneam ca seamana cu Carlos Sacalul in pozele din anii 70. Si ca tot veni vorba de Carlos Sacalul aka Darius Za Greit, vin acum cateva saptamani la munca si vad pe o ciorna de-a lui ca-si notase ceva. "Comisar acuza". L-am intrebat: Un comisar acuza? Really?! Cica filmele lui Nicolaescu rulau in Iran cand era el ficior. Poate e doar o coincidenta dar un cuplu de iranieni de varsta mea, ce locuiesc aici, sunt mare amatori de filme straine in general dar si filme romanesti. Vara aceasta chiar au mers la TIFF sa vada filmul romanesc Pozitia Copilului si au fost incantati. Si mi-am promis ca daca n-o sa-mi fie lene vreodata poate ii surprind cu niste filme romanesti subtitrate pe un DVD sau doua.
Si ca sa inchei in acelasi registru de iranieni si fire de par... a fost a PATRA oara cand m-am tuns la iranianca aia si e a treia oara cand ma ciunteste. Prima oara eram printre primii ei clienti si cand a terminat de tuns a rasuflat usurata de m-am uitat de 300 de ori sa vad WTF? Apoi lua mai mult deasupra de urechea stanga. La sfarsit, cand iti tine oglinda sa iti vezi in sfarsit ceafa, o tine doar inspre dreapta. Ultima oara a facut la fel. De data asta nu luase prea mult din par... ci doar imi ciupise un pic din lobul urechii cand a dat cu masina de tuns. O nimica toata. Dar enough it's enough. Am de gand sa ma duc sa vorbesc cu ea in particular si sa-i spun ca eu sunt un pelerin geto-dac in cautarea frezei perfecte si ca nu vreau sa-i fac probleme cu seful ei (ala de seamana leit cu Chang din Hangover) dar cand ma vede ca vin la tuns sa se faCA CA e busy. Nu ma intereseaza ce minte... dar eu nu ma mai tund la ea si in nici intr-un caz nu am sa fiu eu cel ce o evita. Trei din patru inseamna ca nu a fost o intamplare.
Uite aici o poza cu Movember facut cum trebuie. REPRESENTING!!!!

Sucker

M-am obisnuit cu termenul soccer. E Canada, e America de Nord, si asta e termenul folosit aici si nu fotbal. Tehnic, soccer e tot un cuvant englezesc, puteam sa spun "din limba engleza" dar e mai ales englezesc. Si eu sunt un snob cand vine vorba de soccer si nu consider soccer-ul nord-american drept fotbal ci ii incadrez undeva pe la divizia E si recunoscdeclarsustinsemnez ca mai degraba m-as uita la un meci de liga a 6a din Anglia decat la meciurile lu Toronto FC. Interesant e si sa-i auzi pe unii canadieni vorbind de fotbal ca despre ceva echivalent cu a privi pe perete cum se usuca vopseaua. Iar astora le place baseball-ul. Inca n-am cunoscut si n-am auzit pe nimeni sa aibe un vis in viata sa joace pentru Toronto FC. Filmul ala, Goal, ce a devenit trilogie, e despre un mexican ajuns ilegal in State care e descoperit de un Scouter englez aflat in LA sa o vada pe fiica-sa si care il cheama la un trial pentru Newcastle United. Uite aici film SF. O fraza memorabila insa in film si adevarata pana la miez despre fotbalistii din ziua de azi: "Kids with big bank accounts... but kids"...
Cultura fotbalistica pe aici se cam rezuma la liga engleza de fotbal. Muntele Olimp al fotbalului, dupa parerea lor. Au auzit si ei de echipe gen Real Madrid, Barcelona, Bayern, Juventus, Milan, Inter... dar atitudinea lor denota ca au impresia ca aceste echipe au aparitii meteorice in prim-planul fotbalistic si doar daca prind un an bun pot sa se masoare cu echipele engleze. Stii cum e prin America, daca nu e la stiri la ei inseamna ca nu are importanta, ori in ziarul canadian vezi stiri indeosebi despre echipele engleze. Acum, incearca sa le explici ca tii cu Steaua Bucuresti. Sa vezi ce fete fac cand le spui ca aceasta echipa de care n-au auzit in viata lor au ajuns in sezonul 2012-2013 pana in sferturile de finala ale Europa Cup unde au fost eliminati de "mareata" Chelski, dupa ce in meciul tur a castigat cu 1-0. E de neinteles. Si poate chiar e.
Am doi amici cu care discut pe indelete despre fotbal pentru ca am cu cine. Unul e un scotian in varsta de vreo 60 de ani ce a emigrat aici cand avea 19 ani. El e fan Glasgow Rangers si chiar e din Glasgow. Celalalt e un jamaican din Kingston, ce livreaza mancare, si care isi ia pauze de cate o ora ca sa vorbim. El e fan Chelsea si e absoult incantat ca Muierinio a revenit la echipa. Amandoi astia au placere sa discute cu mine din cauza ca au cu cine, lucru rar pe aici cum am mai spus. E plin de cunoscatori insa atunci cand e vreun turneu final, si mai ales un Campionat Mondial. In 2010 eram deja aici in Canada cand am putut observa nebunia. In parcarile unor supermarket-uri erau niste magazine din alea mobile ce vindeau steaguri nationale, stegulete din alea de prins la geamul masinii, tricouri si alte cacatisuri. Pana si Bell ma sunase si-mi oferea bonus la semnatura sa vad meciurile de la campionat gratis. In drum spre munca treceam pe langa un sport bar unde se strangeau microbistii sa urmareasca meciurile. Sa vezi stres cand juca Italia sau Anglia. Sa nu mai vorbesc de 2012 cand am ramas blocati in trafic in Woodbridge din cauza italienilor ce inundasera strazile, fermecati de victoria din semi-finala impotriva Germaniei. La anul, e Campionatul Mondial din Brazilia. Probabil ca de aia Brazilia joaca amicale in diferite tari, pentru marketing. Vineri au batut Hondurasul la Miami iar ieri au jucat cu Chile, in Toronto la Rogers Centre. Am vazut reclama in ziar cu ceva timp inainte. Era momentul propice. Sambata, 26 Octombrie, Neymar made my day marcand unul din golurile victoriei impotriva lui Real Madrid cand l-am vazut in ziar. Avea sa vina in Toronto. E pacat de Dumnezeu sa dai cu piciorul unei asemena ocazii. Ah, ce jocuri de cuvinte am. Reclama mintea. $49 cele mai ieftine bilete. Poate am venit eu tarziu la petrecere dar cele mai ieftine bilete gasite au fost $100. Am luat oricum, undeva in spatele portii.

Ne-am cam luat teapa cu locatia, caci in stanga noastra, tribuna e la un nivel usor ridicat, obstructionand vederea. N-aveai cum sa iti dai seama decat daca ai mai stat acolo. Reamintind ce am scris mai sus, ati fi surprinsi sa aflati ca majoritatea celor cu care ne-am frecat coatele erau brazilieni si chilieni? Sau unii imbracati in tricouri cu echipe europene gen Hrvatska? In tribuna, vecinii nostri erau brazilieni in spate si in fata, chilieni la dreapta si o balustrada canadiana, la stanga. Lumea destul de vocala dar civilizata desi la un moment dat, la vreo 50 de metri in dreapta noastra a intervenit politia. Gazonul a fost de cacat. Rogers Centre are gazon artificial, asa numitul astroturf. Pentru acest meci insa a fost adus gazon natural. Dar podeaua stadionului e de beton, pe care se pune la nevoie astroturf, parchet sau ce mai vrea mujkiu tau. Iar un covor de iarba trantit pe ciment nu e acelasi lucru cu ce gasesti pe stadioanele dedicate pentru fotbal. Rezultatul a fost ca extrem de des bucati mari de gazon se cojeau si niste oameni imbracati in verde fugeau pe teren cand meciul se intampla in alta parte a terenului, sa astupe gaura din stratul de gaOZON.
Brazilia a marcat repede prin Hulk iar meciul a continuat slabut pana cand Chile a egalat, in a doua repriza. Apoi Brazilia a repornit motoarele si meciul s-a animat culminand cu golul victoriei marcat de Robinho si pe care am reusit sa-l filmez cu tot cu lantul de pase premergatoare. A fost frumos si ne-a placut.

Back to reality. N-am prea dormit si in ziua aia lucram de noapte. De obicei parcam in parcarea aia subterana de peste drum de Rogers Centre, sub locomotive, dar era deja plin cand ajunsesem. Era meci si la Rogers centre, Leafs castigau la ACC si mai nou e si Acvariul lu' Nea Ripley exact acolo. Am gasit o parcare etajata in coltul de Sud-Est al intersectiei Lakeshore and Lower Simcoe. Am lasat masina la nivelul 4. Incearca sa pleci de acolo cand toata lumea vrea sa plece. In 40 de minute nu reusisem decat sa iesim din locul de parcare si sa ne aliniem pe driveway. Inaintasem doar vreun metru. Fara caterinca. Exasperat am mers jos sa vad ce mortii ma-sii se intampla. Sunt doua lane-uri de iesire cu chioscuri aferente, unde sa faci plata. Plata CASH ONLY fiindca e fucking Downtown Toronto in anul de gratie 2013 si tehnologia e prea avansata. Sa nu credeti ca erau stricate aparatele sau ceva. Nu, e cash only because fuck you. Cand am ajuns eu jos pe lane-ul din dreapta era un Dodge Caravan al caui pasageri se injurau cu casierul, un maroniu batran, care ii injura inapoi. Pasagerul sustinea ca he didn't see no fucking sign iar ala-i spunea ca semnul e acolo si ca tre' sa plateasca. Totul e corect, noi vazusem semnul... nu era cat casa, era scris de mana, dar era oarecum vizibil... cand intri. Doar ca ala nu avea cash, un ATM era in apropiere. Casierita din celalalt chiosc a iesit si ea sa urle la aia si sa le explice unde e ATM-ul. Totul e ok si rezonabil. Ai parcat, fa plata. Dar asta e ok cand e ora 2 dupa pranz nu cand e 11 noaptea si sunt 150 de masini in asteptare in spatele tau... masini ce asteapta de aproape o ora sa iasa. Deci, noi astia ce stam in asteptare ne pisam pe business-ul tau si pe cei $15 dolari fara de care nu poti sa traiesti. Pana la urma a venit un cetatean si a zis: How much you need? HERE! Si unu dintr-o masina din spate i-a cerut si el si a primit. Si in sfarsit coloana a inceput sa se miste intr-un ritm dadator de speranta. Am luat-o iar la deal catre nivelul 4. Ajuns acolo am ramas socat sa vad CA COloana de masini de acolo inaintase cel mult 1 metru. In scurt timp dupa ne-am miscat cu talent si am reusit sa plecam. Maroniu din chiosc nu parea deranjat de faptul ca ne-a luat O ORA sa iesim dintr-o parcare ci parea mai mult preocupat de limbajul nostru. Sugi Muje!
Inchei cu un gand bun catre echipa nationala a Romaniei. Ma bucur sa citesc vorbele lui Pitzurca, ce o arde ca de obicei cu paru-n ochi de dupa breton, si care ne spune ca nu va demisiona, ca a gresit tactica in meciul tur, ca nu e indeajuns de mult talent intre jucatorii romani pentru a fi competitivi si ca Mutu ar trebui sa vorbeasca asa cu familia lui. Nimic nou sub soare. Ma bucur ca am avut ocazia sa-l vad din nou titular in meciuri de maxima importanta pe Cocis. Am fost dezamagit ca nu a jucat Nicolita, un jucator ce nu ar trebui sa lipseasca din primul 11 asa cum nu a lipsit atatea si atatea si atatea si atatea meciuri. Pentru cine nu a auzit de marele Cocis vreau sa precizez ca el are vreo 50 de selectii la nationala. Ca sa se inteleaga si mai bine... Dobrin are 47 de selectii, Dudu Georgescu are 40, Belodedici, Adrian Ilie sau Sabau au cate 55. Cocis e cu ei acolo desi n-a fost niciodata... si nu ma refer la contemporaneitate. Asta e. Data viitoare. Piturca va fi si el tot acolo, are contract beton si tupeu beton-armat. De dupa breton va scruta zarea.

Inchei citandu-l pe Ibrahimovici: "Mondialul fără mine nu merită văzut!" un fel de "L'etat c'est mois!".