Electoral vorbind - Canada

Electoral vorbind, e o perioadă busy ca ro-canadez.

Ca canadez, o vâr pe 28 aprilie în urnă. Electoral vorbind, l-am pus la putere pe Trudeau și apoi m-am chinuit să-l dau jos. Dacă nici asta nu e democrație, nu știu ce să zic.

Cinic, atunci când e vorba de politicieni și politică, am aplicat o regulă de aur. În România părea că se fura 80% și se construia cu 20%, iar în Canada se fura 20%, dar se făcea de 80%.

Nu cred în doctrine politice și mă amuză teribil discuțiile din Canada sau SUA: ăștia-s democrați, ăștia-s liberali, ăștia-s naziști etc. Îmi asum că poate nu am vedere 20/20 când vine vorba de finețurile astea. Dar nici nu prea te iau în serios când te aud: „eu sunt republican” sau alt căcat de taur din ăsta.

Știu deja cu cine o să votez, dar m-am uitat la dezbaterea canadiană din curiozitate. M-am uitat și la cele americane, căci sunt good entertainment.

Poza canadiană de prezentare a dezbaterii promite. Limbajul corpului candidaților dezvăluie deja cum are să decurgă dezbaterea. Poilievre — cică se pronunță PoilievRR în franceză și PoilieV în engleză. Păi da, cum p**a mea nu? Normal că se zice așa, dacă nu se scrie așa. Logique.

Poilievre pare relaxat. Subconștientul lui Carney protejează zona inghinală. Jagmeet are o poziție studiată, dar e doar o variație a poziției lui Carney: vulnerabil, dar încercând să arate calm și siguranță. Monsieur Blanchet e o caricatură, un french bulldog.

Poilievre și-a știut lecția și a mers pe direcțiile pe care s-a antrenat de câțiva ani. Liberalii i-au dat muniție, dar i-au furat ținta aia mare, de neratat, numită Trudeau.

Carney a jucat defensiv și pe contraatac. E o tactică folosită de candidații care stau confortabil în sondaje și trebuie să treacă prin dezbatere fără să piardă teren. Nu trebuie să câștige noi alegători, ci să-i mențină și să-i convingă și mai tare pe cei care deja erau convinși.

Jagmeet a trebuit să atace constant, să scoată capul, dar sincer, omu’ e roz în cap și capul îi ieșea mereu în evidență ca la decalotare. Cumva, el este legendarul „caras cu barbă”.

Scena de mai sus e cenzurată, dar a fost genială. Se întâmplase cândva imediat după ce Sophie îl părăsise pe Justin Trudeau, iar Jagmeet era în cârdășie politică cu liberalii.
„Hey, Jagmeet!”, i-a strigat cetățeanul. „A intrat Sophie peste tine și Justin?” – insinuând cu innuendo. Lui Jagmeet i s-a zbârlit bărbișonul:
„Baah, dacă ești homofob, ține-o pentru tine!”
Dar lovitura de grație avea să vină tot din Honda aia Civic (dom’le, ce simț civic la șofer):
„Jagmeet, știm toți că ai cercel în buric!”
Mic drop. Superb.

Monsieur Blanchet merge crăcănat și se leagănă când vorbește, căci are un picior în Canada și unul în Quebec. Mi-a dat impresia unui Kelemen Hunor născut din les Filles du Roi. A părut să aibă un singur rol în dezbatere: să arate electoratului quebechez că le dă peste nas canadienilor ne-quebechezi, ca să fie reales. Să facă gură de fiecare dată când guvernul federal vrea să facă ceva fără să ceară voie explicit Quebecului – la fel cum o face când întreabă pe nativi dacă să bage o conductă pe la ei prin teritoriu. Cred că știe că nu va câștiga niciodată alegerile – la fel cum UDMR nu are să câștige vreodată – dar te lipești la co-op și iese de-o ciorbă cu ciolan.

Deci PoilievRR a dat cu populisme testate, Carney a apărat ca un portar de hochei, Jagmeet a dat din buric, iar Blanchet ne-a arătat că e negru în cerul gurii, dar e vaccinat și chip-at. Ham-ham!

Părea că PoilieV va câștiga, dar l-am văzut pe Jordan Peterson dedicând un podcast lui Carney și spunând că CV-ul lui l-a propulsat enorm. Nu mor de drag analfabeții și semi-analfabeții pseudo-intelectuali când le vorbește unu’ elevat?

Dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș spune că e nevoie de o schimbare. Poilievre vorbește bine și promite multe. Trump a dat tonul în a fi ales și a începe treaba promisă — un pic șocant, gândindu-te că toți promit și apoi își bagă mâinile în buzunare și fluieră. Deci sunt șanse să aducă o schimbare.

Aceeași schimbare îi sperie pe cei care-s mulțumiți de status quo. Schimbarea îi sperie. Să vedem câți canadieni vor o schimbare.

La modul cel mai personal, dintre toate promisiunile auzite de la candidați, aștept vremuri mai bune în care se va implementa un program Prima Casă care să mă găsească viril, potent financiar și pregătit in fața orificiul imobiliar umectat.

Să fie bine, să nu fie rău.