Haideti sa mai examinam un pic ceaunul in care s-au format generatiile acestea, luand exemplu un mun'cipiu oarecare, centru metalurgic de traditie, bijuteriile incastrate pe cozile secerii si ciocanului fiind cateva alte uzine constructoare de masini din municipiu. Fabrici de confectii, cartiere nou-noute in Dec '89, multe proiecte ramase neterminate aratau ca exploatarea resurselor in zona sau crearea de noi fabrici era in desfasurare.La trecut. Nimic mai departe de adevarul prezent.
In 1997 cred, am vizionat filmul The full monty, filmul a fost nominalizat la Oscar la 4 categorii, inclusiv Best Original Screenplay. Filmul incepe cu un film de propaganda din anii '70 despre industria infloritoare si in continua dezvoltare. Industrie grea. Zoom pe numarul imens, de ordinul zecilor de mii, de locuri de munca generate de colosii industriali din orasul Sheffield. Suna cunoscut? Cum sa nu fie bine cand totul este bine?
Ce nu se ia cu adevarat in considerare este nivelul de poluare la care a fost supusa aceasta populatie cand stiam de copil ca in raul local nu sunt pesti. Nu cand uzinele deversau smecleu in el. Ce credeti ca se intampla cu atmosfera cand ai un cuptor gigantic cu "foc nestins din 1771"?
Cand filmul arata prezentul, imi arata mie, adolescentului de atunci, exact ce se intampla in orasul meu. In fata ochilor mei. Vazusem greve ale muncitorilor de la Colosi. Faceau cu randul. Era disperare mare. Multi vindeau apartamentele comuniste si plecau. In felul lor, multi fusesera imigranti si s-au intors de unde venisera. Multi ce fusesera la sat pe vremea lu' Ceasca s-au mutat la oras. Sau macar au cumparat niste apartamente... de la cetateni germani repatriati, gen... suna cunoscut? Erau apartamente de vanzare. Si nici nu erau asa scumpe. Si multi dadusera de bani aproape peste noapte. Unii insa, nu-si permisesera sa le plateasca atunci cand Statul incepuse sa se ocupe de chiriasii ei. Mi-a ramas in minte fiindca eram copil si cand se muta o familie se muta si un prieten. Uneori veneau altii. La noi la bloc era mai dubios decat la alte blocuri caci noi nu jucasem fotbal in fata blocului sau in curtea scolii din cartier. Ah, nuuu... la noi se juca pe pajistea din fata Uzinei coproductie Romano-germana RENK, fiindca acolo era iarba, desi nu aveam voie si mai ales jucam pe marginea liniei de tramvai... nici un accident desi multe la limita. In ciuda paznicilor, in ciuda oricui, in ciuda faptului ca acel caracter special al fabricii o facea mai pazita decat restul uzinelor din oras. Terenul de fotbal pe beton era de fapt in curtea Fabricii de confectii si pentru scurt timp devenise Nou Camp pentru echipa de handbal-fete a fabricii de confectii.
Cum primul joc cu cornete dupa ce m-am dat jos de pe vapor la acest bloc a fost localizat in incinta Uzinei Contsructoare de Masini Resita, tresspassing... intelegi ca noi eram un pic mai hardcore decat altii. Cand unii cautau pietre sau niste discuri de metal gasite de-a lungul liniilor ferate in Triaj, pentru jocul "La groapa" noi, de la bloc de la mine, intram in hala fabricii pe la etajul 1, coboram pe macara si luam discuri de metal direct de pe bancurile de lucru ale muncitorilor sau din sertarele lor. Ocean 11 era o "Balta de pisat 11" pe langa noi.
Si a inceput si razboiul din Serbia. Noi eram la 180 km de Belgrad. Macar intr-o noapte s-a auzit si bombardamentul american. Dar la noi se intampla Embargoul. Embargoul NATO asupra Serbiei. Romanii furnizau doua elemente esentiale vietii - carburanti si tigari.
Il invidiam pe prietenul meu cel mai bun ca parintii lui l-au pus pe pasaport si ca il antrenau si-l foloseau sa treaca ilegal tigari prin vama, un copil nevinovat blindat cu cateva zeci de pachete de tigari pe maneci, pe cracii pantalonului si burtiere... stii tu, in jurul burtii. Nu cred ca mergeau mult dupa vama, prima parcare gen. Veneau rechinii sarbi si te acostau. Scapai de marfa si te intorceai. Ceva de genu. Se facea greu o suta de marci germane. Poate mai mergeai sa vinzi din casa la unguri. Acolo mergea si mama. Ducea tot ce putea cara si credea ca ar interesa clientul maghiar. Noi, eu cu sor'mea, speram sa "ne aduca ceva". Orice. Ce stiam noi? Acest El Dorado de pe malul Dunarii si granita terestra unde fluviul nu ne mai e adiacent s-a propasit peste nopti de contrabanda, sa nu aveti dubii, ne-ar sta tuturor mintea-n loc daca am afla cata marfa a fost tranzitata. De referinta filmul Pisica alba, Pisica neagra al lui Kusturica. Povesti "la cald" am avut inca din prima zi de liceu. Gelu Francezu' avea sa-mi fie coleg de banGa 4 ani... lol... ne povestea cum familia lui folosea o parcea de pamant in proprietate exact pe malul Dunarii sa lanseze flotila transportoare. Era plin de Tai-Pani pe acolo. Banii facuti usor... se stie s-au dus 'ulii de suflet. Desi romanii mei au tras in nopti albe sa stranga pentru zile negre s-au trezit in zilele negre mahmuri in curtea palatelor lor , din satele megiese Dunarii, in Zona Zero. Romanii capitalisti ce o pusesera CU SUCCES de un "biznis" isi construisera palate albe... ce paula lor... s-au uitat degeaba la Dallas?
In scurt timp revenise realitatea. In scurt timp Serbia insasi si-a revenit mai repede ca Romania, ca tara in primul rand.
Noi ne-am ales cu un partener strategic, si cu oamenii lor profesionisti ce... parca am nevoie de engleza pentru asta, niste society-shifters ce au luat chiar primul avion privat lasat in spatiul aerian romanesc, imediat dupa Revolutie. Cineva nu avea timp de pierdut. Am mai ramas si cu oamenii pusi de "ei" sa administreze noua colonie. Despre partea asta, noua, pulimii, nu ni s-a spus o vorba. Pe unii i-ai vazut imbogatindu-se peste noapte dar te gandeai ca ei sunt "de calitate" iar tu esti "carton". Ce stiam noi despre astea?
Mi-au captat atentia de cateva ori, pe Facebook, acele memento-uri create de melancoolici despre Generatia cu cheia la gat. Cu cheia la gat, da... dar lasati de capul lor, dupa cum adaugam eu. Sunt total de acord cu melancolia si chiar as mai avea de adaugat si eu. Inca de la gradinitia am fost invatat pe transmisie orala ca si miorita o gramada de poezioare si zicale si mituri si poante generate de interactiunea dintre copii in timpul liber. Inclusiv cantecelele alea ce ajutau la selectionarea echipelor sau cine sta primul la v-ati ascunselea. Eu le-am invatat de la alti copii. Explicatia originii cantecelor poate fi simpla, nu o stiu. Jocurile baietilor aveau o anumita ciclitate bazata pe sezon si erau extrem de variate. Dar nu a fost mereu frumos. Ah nu. Eram cu cheia la gat toti, dar eram de capul nostru. Se poate ca tu sa fi avut o viata normala. Se poate ca tu sa fi avut o viata normala chiar si intr-un oras muncitoresc... ah, m-am prins singur intr-o capcana. Orasele muncitoresti au fost pe vremea lu raposatu'... dupa ce am scris atat despre lipsa locurilor de munca, I gotta stand corrected: "orase POST-muncitoresti". Conditii grele si oameni duri... se ducea des treaba catre extremul-prost si catre abuz. Scapa cine poate.
La mine la bloc a fost cu multa populatie. La copii ma refer. Si ne imparteam pe strazi sau blocuri. Eu eram afiliat inspre Nord desi era o intreaga brigada in spatele blocului, in Vest. La alte blocuri, mai ales blocuri turn, era populatia de copii si mai numeroasa. Data darii in folosinta a blocurilor nou construite a creat niste valuri de generatii post decretei, noul comfort incurajand se pare natalitatea. Asta se traduce pentru noi ca eram multi de-o seama. Unii am fost la gradinita impreuna, apoi colegi la toate nivelele. S-au cimentat niste prietenii trainice. Cimentate de lipsuri. Cimentate de vise comune. Cimentate de uri comune. Si toti nestiutori in ale vietii reale, vremuri noi cum nu mai fusesera si se pare ca am fost puternic influentati de efectele unui asa-zis plan Minerva.
As vrea insa sa remarc lipsa de diferenta dintre noi. Sistemul inca isi pusese amprenta, eram unii din ultimii slefuiti in perioada de creier burete a copilariei primare.
Si totusi...
Noile vremuri isi puneau amprenta si ele, creand animale noi. Sper sa nu fac cu creta naspa pe tabla in creier lu unii cand spun ca generatia mea a fost prima care, in noua libertate democratica de la inceputul anilor '90 si culminand intre 1996 si 1999 a incercat sa-si foloseasca libertatea de expresie, a fost refuzata de cenzorii societatii (Politie, CNA sau oprobriul public)dar castigand adepti cu viteza unei religii si-a luat cu japca locul in societate. Erau repari. Niste golani.
Ascultatorii lor erau bine-inteles niste golani, multi cu educatia estompata de noua ordine romaneasca, ce au ramas sa traiasca cu parintii in timp ce spargeau seminte in fata blocului. Aici, in fata blocului, aveai tovarasi fara nici o urma de sens dat de comunisti cuvantului, frati. Asteptand o sansa, asteptand sa termini scoala ca sa... CE? Asteptam sa terminam facultatea ca sa... sa CE? Prea putini si-au gasit de munca si aproape nimeni nu a urmat vreo cariera. Doar daca sa fii gabor e o cariera. In general te combinai pe unde puteai sau pe unde te bagau relatiile. Dar cumva, fratii de testau piata muncii reveneau relativ repede in fata blocului, cu restul fratilor. Stii ce e cel mai amuzant-NOOOT? Ca romanii de "20siceva" de ani de azi nu prea vor sa lucreze in Romania fiindca salariile sunt de cacat. Pai gandeste-te ca acum 20-25 de ani Romania era cautata de investitorii gata sa te "innobileze" cu salariu de colonie... faceai competitie pe piata IEFTINA a muncii cu tarile cu traditie in sclavie pe bani putini, Asia de Sud-Est, Bangladesh, gen. Tu ai vazut orasul tau sau oraselele de pe orbita care "sperau" sa castige titlul de "Zona Defavorizata" sa vina investitorii? In 2005 aveam un job de cetatean corect si faceam 115 Euro. Jmen, nu? Firma a identificat ca in Ucraina se platea gen 65 de Euro asa ca a deschis sucursala si acolo, cap de pod. Apoi au inceput sa se mute fabricile de confectii deschise la inceputul anilor '90 si care coagulasera forta de munca feminina din oras (iti amintesti The Full Monty?). Barbatii erau in majoritate someri sau se reprofilasera. Stii tu, urmasera cursuri de re-calificare, studii superioare si post-universitare. Ah, nuuu... Te-ai bagat pe unde ai putut. Romanul era DEJA bun la toate.
Man, habar nu ai cati am cunoscut ce renuntatsera. Unii renuntasera demult dar se minteau singuri fara sa stie fiindca se comparau cu aia exact ca ei. In 2005 chiar si eu renuntasem. Veneam dupa o perioada in care facusem bani-maruntis vanzand tot felul de chestii prin flea-market, de la haine 2nd hand, la carti si mai apoi filme pentru DVD, ca si investitor minoritar impreuna cu unkiu' Basil. Dupa terminarea facultatii nu ma mai puteam mintii singur... nu exista nici un viitor luminos. Existau doua lumi: una cu viata dulce de bosketar- functional si una cu viata ce am fost programat sa mi-o doresc... desi nimic in jurul meu nu crease un exemplu bun de urmat.
Idolii ce-i aveam erau anti-sistem si faptul ca ascultai muzica lor te facea si pe tine un golan. Muzica baietilor, continea injuraturi... in puii mei, n-ai cei 7 ani d-acasa, esti golan... Horia Moculescu a iesit sa explice el ce e muzica de fapt si de ce rapul romanesc trebuie cenzurat, reparii arestati pentru "masturbarea" bunelor moravuri. Ce bune moravuri, man? Noi nu stim cu cine locuiam in bloc? Elvetienii... trezirea... sunteti inca local, la Romanica si mereu ati fost. Golanii astia, prin muzica lor, vor duce tineretul inspre droguri si departe de Biserica. Ooooh daaaa... sunt amuzanti homofobii romani fani Freddie Mercury la fel cum sunt amuzanti aia ce cred ca rapul romanesc te duce inspre droguri din cauza versurilor si limbajului pe cand un rocker american faimos poate sa se impuste in cerul gurii dupa o supradoza de droguri de mare risc. Nu? Aia aveau cei 7 ani d-acasa si lectii de muzica. Fuck-off. Ador sa va vad cantand in cor "It's Y-M-C-A!" acest cantec dulce despre locul de intalnire pentru gay in New York, pe vremea cantecului. Va si pricepeti la muzica.
Intre 2001 si 2005 anturajul tot mai numeros realiza ca sansele sunt tot mai putine. Amintesc ca Basescu era zeu si punea bazele "luptei impotriva corptiei" dai-aj muje la pozitie aviatoare. Becali devenea un politician votabil si tara prospera. Asa zicea Basescu ah... cand erau unii denumiti "basisti" sareau de cur in sus... nu tatii... ati fost basisti si cat l-ati sustinut in anii aia ati reusit sa protejati sistemul ce inca era vulnerabil si l-ati ajutat sa devina ce e azi, de nu mai stiti cine conduce Romania. Basistule, nu poti schimba asta.
In anii aia foloseam metafore gen "sa furi in Europa de Vest e meserie de aur"... Plecau multi "orbeste" si stiai ca ai sa-i vezi o data la 3 luni, ca trebuia sa revii in tara, pentru viza. Apoi s-au scos vizele...
Urma Exodul...
(va urma)
No comments:
Post a Comment