De vorba azi cu un tovaras vechi ajungem in acelasi punct cu discutia. La bani. Planul ales de el s-a facut tandari si acum tre sa alerge sa incerce din nou in alta tara. Omul isi valorifica pozitia de cetatean european. Bine ca merge si asta. Dar ti se baga in suflet realitatea, adevarul dur... viata e in general grea si e diferita de a altora desi multi se uita peste gard "traind" viata celuilalt. Voi exemplifica. Nevasta-mea da cu scroll-ul intr-un ziar online din asta colorat. Baga aia material pe site de faci febra muJkiulara la dej't dand scroll la mouse. Mai imi arata ca nu stiu ce bagabela blah blah cu unu, care e basketbalerin deci ar fi in zona mea de interes. Not really.
Cand ai un venit mai mare de "simtire" si te incadrezi la "NEsimtire" si daca nu bagi literal un 9-5 de luni pana vineri... hmmm... ce ai atunci tu in comun cu unu pentru care viata lui impreuna cu jobul si poate un trai de la salariu la salariu creeaza o ecuatie a unei stari de fapt care nu are lucruri in comun cu aia ce isi castiga banul altfel? Iar daca aia , gen sportivii, mai castiga si obscen de mult... astia nu traiesc ca mine nici dupa ce au terminat "munca" si se duc acasa. Nici in timpul liber.
Aseara il ascultam pe Basexu... iiiighhh... aceasta combinatie dintre cioclu si ciclop, un fel de Cioclop al Romaniei, ce da lectie de normalitate si moralitate pozand pornografic cu perversiuni intr-un fost presedinte de tara, de tara normala adica... Maaaaan, cum Penaldo nu poate cere penalty... nici tu man nu poti face asta... Asta e exact ca dumnezeu, indiferent ce face, iti spune el ca le-a facut, rade de tine ca esti prost sa il lasi sa-ti faca asta... si tot il iubesti... ca el e iubitor la randul lui... dupa care se sterge de perdele...
Una din cele mai obositoare discutii in contradictoriu sunt alea unde conlocutorul tau discuta la modul "ideal" gen "dom'le, sa intre coruptii la parnaie"... Pai daca nu ai in plan sa vina vreun tren de mineri sa faca politie... accepta ca nu traiesti intr-o tara in care partea de sistem ce duce spre incarcerarea coruptilor ar functiona. Si am tot aberat si voi abera si in randurile urmatoare... nici alte domenii nu functioneaza. Dar minciuna e in faptul ca discutiile nu sunt aplicate pe realitate ci pe IDEAL. Toate domeniile sunt idealizate demagogic si judecatorii sociali declara ca esti de cacat, desi traiesti in Rumunistan din extrem de multe puncte de vedere, se dicuta despre sistemul elvetian de societate care duduie in romania.
Generatia asta, Y sau cum ii spun astia acum. Cred ca eu sunt din Generatia X. Atunci astia ar fi Y. Ma intrebam deunazi, astia din Generatia Y mai au teama de ceva? Le mai e teama de scoala, cum ne era noua, ca daca nu termini scoala, si daca nu o faci macar la un nivel decent vei fi un ratat in societate?
Ma indoiesc. Mereu vor fi tocilari nu am nici un dubiu in privinta asta. Mereu va fi un copil impins de parinti dar si ajutat de capacitatile lui superioare celorlalti, copilul caruia ii va fi mai usor sa-si adune resursele si sa fie un produs "Asa da!" al sistemului de invatamant. Dupa ani multi de autodisciplina si activitati curriculare unde activitatile extra-curriculare vor fi adiacente viitoarei vieti de om-cetatean model. Dar situatia actuala spune ca si aceasta parte s-a diluat masiv. Si atunci...
Ce viseaza generatia asta si ce e de fapt posibil pentru ei? Dar ce uraste aceasta generatie? Ce dispretuieste? Ce urasti si ce iubesti? Cred ca dezvaluie suficient despre firea unuia, nu? Canadienii tineri idolatrizeaza cantaretii, atletii si supereroii din comic books. Le plac politicieni gen Justin Trudeau... Trudeau e vazut ca un politician slab, muzica actuala scoate varfuri boante iar atletii sunt niste copii cu conturi bancare cu mai multe zerorui decat cati ani au. Se viseaza bani facuti usor si putere dobandita peste noapte cand te musca de gauaza vreun paianjen cu cruce de aur. Omu lenes va cauta si poate va gasi scurtaturi... dar unele lucruri se construiesc in ani. Si daca pe Facebook atentia ta se bate cu cea a pestelui din acvariu, pe la vreo 9 secunde... numeri 9 Mississippi si te-am pierdut, nu?
Am incercat sa masor "distanta" identificand ce TREBUIA sa devenim si ce am devenit, de fapt. Suntem judecati pe "ideal", ni s-a dat totul dar am dat cu shpitzul in galeata cu lapte (fault in careu... penalty, mai erau 30 de secunde din meci... din meciul vietii noastre)...
Nascut in '82, trebuia sa devin comunist. Rascheta tesla din capatana mea pe atunci uuuuu, tocilar... trebuia sa scot carnetul cu notele de 10 sa vada aia de gravitau in jurul tatalui meu ce baiat are taica-miu. Am mai spus-o pe aici, le-a fugit realitatea de sub picioare adultilor din jurul meu dar ei au continuat sa impinga singura doctrina ce o cunosteau... sa scoti comunisti docili si speriati de autoritati... analfabeti functionali judecati in doua feluri: ai facut o scoala si esti un ratat inutil vs. uite ce diploma cu "poza mata" am... din aceeasi scoala. Cand trebuia... diploma avea valoare de Joker la carti, o bagai oriunde... cand nu trebuia - deveneai un ratat romanache distrus de distrusul invatamant romanesc... e un singur rezultat interpretat diferit. Nu-mi amintesc sa fi fost careva ce sa te impinga sa iesi din sistemul romanesc fiindca-l observa ca falimentar. Vorbesc de anii aia cand macar in teorie ai fi avut vreo sansa daca te pui pe traiectoria potrivita... nu, man... Ce caterinca, man au fost legile alea care spuneau ca daca nu ai o diploma nu poti lucra ca nu stiu ce. Mai ales diploma de master devenita necesitate pentru cei ce ocupau pozitii ierarhice superioare in administratia locala. E incredibil ce "colegi" de clasa am avut... si stii cand a fost amuzanta aceasta situatie? Cand un profesor timisorean ce preda la "master" in Resita a facut morala unui grup de veo 100 si ceva de masteranzi... si-a batut paula de ei... alt "profesor" si asta care nu stie pe ce lume traieste... Masteranzii "de marca" s-au ridicat si i-au spus "mosule, de unde ai strans tu tupeu asta nesimtit sa vorbesti cu noi asa?" Si din nou viata reala a batut filmele din capetele unora ce ramasesera blocati in alte timpuri. Nu man, un profesor universitar NU e mai jmeker ca unii urcati in administratia locala "pe merit". Generatia mea "a beneficiat" de schimbari ale legilor Invatamantului si in curand ne bateam pe locuri cu bursa (fara plata) cu absolventi de liceu din vremuri (nu) demult apuse... aia care "invatasera" in scoala comunista, stiti voi... de ieseau doar doctori si ingineri... ja, ja... de renume mondial... aia cu 10 pe linie ca au recitat comentarii la "romana"... ne devenisera colegi... legislatia in vigoare permitandu-le sa "faca" o facultate moccacino... tot pe banii Statului, cum ar veni. Inchidem cercul spunand ca sunt sanse slabe sa fii facut facultate pe bune in a doua facultate din tara la capitolul coruptie. Gen.
Tot azi vorbeam cu tovarasu', si din una-n alta... si ma gandeam ca am crescut sa cred ca 10 000 de euro sunt o avere cu care poti cumpara... un apartament. Pe atunci, cumparai un apartament cu 10k, luai o masina cu 3k si mai bagai 3k in apartament, sa-l renovezi. Deci casa si masina... visul meu valora intre 15 si 20 de mii de euro?
Ieftineala.
In Canada nu poti visa atat de marunt caci preturile sunt diferite. Visezi un apartament in TO? Pai viseaza un avans masiv si continua sa visezi, ca n-ai destul.
Suprapunand mentalitatile... toti gandesc marunt, discutia este inca la baza nevoilor din piramida lui Maslow, dar maruntul face diferenta. Distanta e mai mare decat cei 7000 de kilometri parcursi din Romania pana aici. Distanta parcursa de cei mutati de la coada vacii in apartamentele comuniste nu e doar de la casa la bloc ci mai ales distanta de la veceu in fundul curtii la veceu cu apa curenta. Distanta mult mai mare decat intre satul de unde au plecat unii si microRAIoanele comuniste cultivate cu beton. Ajuns aici, fara sa ma simt inferior sau superior, fara sa ma simt nici-cum, de fapt... am remarcat ca cele doua tari Ro-Ca nu pot genera acelasi tip de cetatean. N-au cum.
Tovarasu meu mai remarca azi ceva, acum toti numai la bani se gandesc, vor bani-bani-bani. Pai acum au vazut unii dintre ei ca au ce sa cumpere si descopera ca nu au bani. Unora, "visul" le-a devenit mai mare, mai variat si acum costa mai mult.
Si tinerii vor bani. Doar la asta se gandesc. Problema e ca daca te visezi la volan de Bugatti pe strazile din Resita... ai tirul decalibrat, man. Vei rata tinta cu gratie.
"Poet de cartier, micro-raion resitean/
Cu filme-n cap de mare zeu si pedigree de amarastean/
Nu am inca suma ce-mi permite sa va dau in 'ula mea/
Da' hai ca iau pe datorie..."
Revin obsesiv la generatia mea. Noi aia, golanii de la bloc. Aia ce in lipsa de altceva am devenit omniprezenti in fata blocului si ne-am facut de lucru dandu-ti tie de lucru, facandu-te sa numeri mereu cati ani avem de-acasa... dar pe care ne tolerai, fiindca fii-tu era cu noi, nepot'tu era cu noi... fiindca eram multi si toti eram la fel si ne cunosteai de cand eram de-o schioapa. Si ne injurai si ne trimiteai la munca in timp ce nu-l lasai pe fiu-ti sa mearga la munca fiindca erau salarii de cacat si mai bine-l tineai acasa. Dar acasa statea cu baietii la bloc...
La mine la bloc, noi baietii, visam sa avem 1400 de miliarde, ca asa auzise Catelingus la stiri, se vorbea de o suma de 1 miliard de dolari aka 1400 de miliarde de lei, la vremea aia. Apoi visam realist, sa avem bani de un training si o pereche de adidasi. Nici unu nu visa sa mearga sa viziteze lumea si n-am intalnit in anii aia niciunul care sa vrea sa descopere leacul la cancer. Voiai Beamveu Septar si Mercedes okios... ma rog... as vorbeau baietii... ai mei nu au avut niciodata masina si cumva... nu simteam nevoia.
In plus... aveam alte vise prioritare... gen, ia incearca sa aduci o 'izda la tine (la parinti) acasa si bag-o la tine-n pestera, sau cum iti numeai tu camera... acel cuibusor de nebunii... voiai o mobila mai buna, poate din acelasi secol cu tine... Cunosc placa: vrei? munceste si ia-ti. Valabil si pentru fetele de cartier, if u wanna get rich... get a job, biatch!
Tare as fi avut nevoie de unul sa-mi spuna asta: munceste si fa bani. Daca n-ar fi extrem de trist ar fi si mai trist... in jurul nostru, nici aia de faceau bani nu faceau de fapt BANI. Ci ii luau din combinatii ilegale sau desi-legale, imorale.
Da, man... Suntem noi, aia care desi n-am fost numiti golani de catre vreun Iliescu inainte sa fim "re-educati", am devenit golani si bagabonti fiindca... asta eram. Suntem noi, aia crescuti cu cheia la gat dar lasati de capul lor in fata blocului.
Baietii de cartier au pus-o de-o petrecere la bloc
Era abia mijlocul anilor '90 dar se vedeau semnele de "revergorare" a Romaniei. Am mai amintit, evolutia venea la mine-n oras cumva ca ecoul, la niste secunde metaforice dupa ce se dadea ora exacta in alte parti.
In 1995 aveam 13 ani cand am ascultat prima data rap romanesc. M-a luat simplu, era muzica cu injuraturi, dar fiindca in lumea mea de la bloc se injura de parca eram toti in lotul olimpic de birjari, eu vedeam altceva. Se sparsese o bariera... exista muzica scoasa pe piata in care se injura si mai ales am inteles ca injuraturile sunt o expresie a unei idei. Nu dau doi bani pe aia care cred ca daca nu injura sunt mai speciali si mai ales rad cu pofta de ipocritii care folosesc eufemisme sa se minta singuri la nivel lingvistic: in puii mei, ce pana mea.
Muzica rap a continuat sa ma modeleze. Aveam idol pe Tupac fiindca reusise sa romantizeze viata asta de baietas chiar daca viata americanilor nu are treaba cu viata resitenilor. Era vorba de ideea ce se nastea. A fost greu la inceput, caci mai traiau compozitorii comunisti si mai ales inca aveau intrare peste tot fostii cantareti din comunism, acei morti-vii carora le murise cariera in momentul in care muzica, orice fel de muzica, a aparut pe scara larga in Romania, dupa Revolutie. Societate romaneasca obsedata de iluzia "celor 7 ani de-acasa" a luptat indelung cu noile schimbari aduse liberei exprimari in spatiul public. Reparii romani nu numai ca prinsesera talpa in showbiz dar mai ales incepusera sa stranga fani. Si strangeau fani dintr-o anumita zona sociala.
E un drum lung de atunci si acum putini remarca faptul ca rapul romanesc in varianta lui pop (rap comercial, de radio - in jargon) a acaparat showbizul romanesc dovedindu-se adevarata muzica cu miez si omorand competitorii rand pe rand. A durat 20+ de ani dar hai sa mergem la Cimitirul Cheia Sol unde s-au dus 'ulii de suflet mari... MAAAARI artisti de care-si mai amintesc doar aia contemporani cu ei, cand piata de muzica era cam monopol pe artisti localnici. Il mai stiti pe Aurel Temisan? Baiat de aur si el, in 1999 scoate un album rap romanesc numit Fortareata. Omu' poza inceva ce nu era si... dus a fost. Aaaah, si multi s-au dus in anii aia... si acum se vede ADN-ul rapului romanesc in piesele de la radio... Nice.
Ce ai fi vrut sa facem? Sa ne gasim un loc de munca? Crezi ca nu s-a incercat? Man, daca Resita a devenit cel mai "gaura-neagra" oras din Romania - nu a devenit peste noapte, si mai ales... de cat timp era in traectoria asta descendenta? Ce usor e sa dai vina pe ei si intr-un fel extrem de ipocrit-romanesc, sa crezi ca tocmai ASTA trebuia sa functuioneze intr-o tara unde nu mergea nimic si in care nu-ti controlai nici macar viata personala..
Respect incapatanatilor ce au reusit sa faca 'ula mare pe sabia lor. Pe palosul lor.
Era un vers mai demult: "La selectia finala sala va ramane goala"... Facand un apel de seara... baietii e "subtiri" la numar... fara numar... fara numar... Striga-i pe internet si au sa-ti raspunda din alte tari... suntem tot noi, aia de la bloc... ce am inceput sa tragem pe sabia noastra... sa facem Excalliburul urias.
E timpul!
(va urma)
No comments:
Post a Comment