Viitorul acesta e acum

Cartea Ender’s Shadow scrisa de Orson Scott Card a fost mai buna decat speram. Seria cu Ender in prim plan e consistenta si tare de tot si apoi am descoperit cu placere ca mai sunt carti pe subiect. Placerea aia cand te innebuneste cartea si te bucuri ca mai ai inca multe pagini de citit.
...(contine spoilers) Apogeul povestii primei carti din serie (acum si film) este lupta finala unde un grup de copii geniali, selectati in urma unui program genetic si militar extrem de riguros, se folosesc de tehnologie avansata neaccesibila restului populatiei pentru a controla o flota masiva de nave spatiale. Copii erau localizati intr-un Centru de Control iar navele erau “in teren”, vorba aia... “pe traseu”.
Card a publicat Ender’s Game in 1985 si pun accent pe asta fiindca vazusem un documentar despre “fenomenul” Star Trek si unde producatorii angajasera niste minti luminate din facultatile americane de top, "savanti de renume mondial" ce sa ajute la crearea unei atmosfere demne de “Viitor”. De aceea computerele si aparatura din filmele Star Trek din anii 60 si anii 70 “arata” in mintea designer-ilor si producatorilor ca si cum ar fi fost macar anul 2100 sau 2200, sanki... din viitor, sanki... dar computerele alea sunt cat un sifonier in 3 usi, TOATE pline de butoane mari si colorate, o tehnologie a viitorului care pare inferioara acum interfonului tau de jos de la scara blocului. Filmele alea sunt de fapt rezultatul real al acestor designeri care prevedeau cum va fi viitorul. E usor de remarcat acum ca acesti vizionari nu au avut nici o treaba cu ce s-a intamplat, in realitate, in evolutia tehnologica umana din urmatorii (ATENTIE!) 20-25-30 de ani.
Despre "jocul" video de strategie StarCraft am mai scris. Jocul a fost “revergorat” in 2008 si acum trebuie mentionat un aspect. Produsul celor de la Blizzard propune jocul single player, cu misiuni si o poveste interesanta in sine pe fundal dar, datorita Internetului, propune si o componenta multi-player care iese din titulatura de joc, cred eu, si intra sub cupola unor simulari video complicate nu neaparat la grafica video ci la interactiunea in joc, asa zis-ul game play. Este vorba de componenta ce-ti permite sa joci live, pe internet, contra altor persoane, transformand totul intr-un extrem de complex joc de sah sau si mai bine zis, un joc de tip board game cu bataie, gen Dacii si Romanii. Jocul pare considerat unul din cel mai greu de invatat si de stapanit datorita multitudinii de elemente ce creeaza posibilitati multiple si totusi, la fel ca la sah, limitate.
Tinerii ce sunt campioni la acest joc mentin o medie de 300 de actiuni-pe-minut pe durate de timp extinse si desi parte din acele click-uri sunt de tip spam... click-uri aparent la intamplare, jucatorul face totul in timp ce ia decizii in fractiuni de secunda manevrand unitati din joc cu scopul de a distruge armata celuilalt, pe diferite planuri atac-aparare concomitent cu dezovltare economica prin unitati separate ce au functie de a construi infrastructura si de a aduna resurse din joc. Detalierea unitatilor din joc si interactiunea lor nu e neaparat subiectul acestui articol dar simt ca voi reveni.
Nu e vorba de bate sau pistoale ci e vorba de programare atenta, de extrem de multa matematica implicata in programarea diferitelor unitati si a caracteristicilor lor. Jucatorul trebuie sa isi construiasca combinatia perfecta de unitati a caror valoare matematica a caracteristicilor de atac sa fie mai mare decat valoarea matematica defensiva a adversarului. Revenind la jucatorii de top, utilizatorii acestei simulari video au reusit sa impinga capacitatea jocului testandu-i limitele si fortand Blizzard Entertainment sa modifice jocul constant, modificarile fiind facute dupa testari masive in variante beta. Pe scurt, s-a obtinut o simulare video de lupta cu armate mari in care interactiunea unitatilor e atat de bine pusa la punct incat jocul e aproape o unealta de precizie. Unitatile functioneaza dupa un set de reguli impuse de programatori.
Acele reguli pot fi foarte usor Legile Fizicii. RIP Hawking, daca tot suntem pe subiect.
In Jocul lui Ender, copii selectati pentru calitatile lor sunt antrenati de mici in strategie militara, antrenamentul corp la corp si armele conventionale nefacand subiectul acelei academii. In final, ei vor da testul final controland flotile de nave spatiale dupa acelasi model ca un jucator Starcraft, imaginile din ecran fiind de fapt imagini video live transmise de navele din flota.
Ultimile tehnologii in domeniul propulsiei ne lasa macar optimisti ca ceva superior in calitate si eficienta va fi imaginat si construit. In anii '80, Card mentiona distantele mari din spatiul cosmic precum si transmisia de date cu viteza luminii, viteza fotonului fiind considerata insuficienta raportat la distantele din spatiul cosmic. Scenariul propus de el, cu o flota comandata de la distanta, in spatiu, nu poate functiona decat daca transmisia de date este instantanee sau macar pe aproape. De aceea, SPOILER ALERT, ni se dezvaluie ca guvernul capturase tehnologe extraterestra care permitea transmisia de date instantanee catre orice punct al Universului. Chestii de viitor, cum ar veni.
Oare?
Physicists transmit data via Earth-to-space quantum entanglement
Se cunostea de ceva timp aceasta imperechere a particulelor cuantice dar acesti chinezi au reusit sa creeze particule pereche la comanda si sa transmita astfel informatii instantaneu vizand imbunatatiri senzationale in domeniul telecomunicatiilor. Viitorul asta e cam aproape.
Oamenii de stiinta deja lucreaza la asta si unul din lucrurile repetate de noua religie din cultura pop ce ne predica Religia Supereroilor, este ca e doar o problema de timp pana la aparitia celui Ales sa transceada prin stiinta si tehnologie catre o fiinta superioara ce duce totul la alt nivel. Aparitia lui Iron Man a dus la aparitia pretendentilor la titlu, multi copiind tehnologia superioara a supereroului. Evolutie tehnologica, adica. Poate nu se aprinde beculetul in cap peste noapte ca lui Edison (heheheh) dar poate peste 2-3-4 generatii ca in cazul lui Tesla (hehehe).
Si uite asa s-a devoalat singur principalul suspect sa devina ori super-erou ori super-villain. Elon Musk.
Nu o luati ca elogiu, omu’ poate sa fie cu ochi albastri si sa dea mana cu degetele puse ciudat cum se intampla des cand se intalnesc protocolar cei de la Inaltime, de obicei aceeasi oameni care controleaza resursele pulimii. Vorbesc de aceeasi oameni care ar fi de asteptat sa puna bazele explorarii spatiale private si care sunt de asteptat sa controleze spatiul ala cosmic cucerit cu tehnologia lor.
Musk a lansat cu succes recent cea mai grea racheta de pana acum cu accent pe capacitate cargo sporita. Una din caracteristiciile de baza ale spatiului cosmic e ca nimic nu pica din cer acolo ci trebuie adus “de jos”. O statie orbitala ce-si genereaza propria atractie gravitationala, de genul celei din Jocul lui Ender, nu poate fi construita eficient carand materiale “sus” cu roabele alea spatiale folosite de NASA, tehnologie care macar de 6 ori i-a dus to the mooooooon and baaaaaack!....



Aici vine TIR-ul spatial al lui Musk. Omu deja pregateste propria lui racheta pentru Marte.

In continuare mizam pe noi tehnologii privind materialele de constructii, sisteme de propulsie care sa nu necesite combustibil lichid, etc. De acolo... mai departe, vorba aia. Trimiti o racheta in matul gros al Caii Lactee si folosesti tehnologiile de mai sus sa controlezi acea racheta 2-3-4-5-6-7 generatii mai tarziu, cand ele ajung la destinatie, printr-o simulare de genul StarCraft, unde caracteristicile navei viteza-manevrabilitate-capacitate de atac-capacitate de aparare sunt totodata parametri controlati de cel la comanda de la distanta.
Orice firma privata angajata in explorarea spatiului cosmic (cough: Tesla) poate deveni peste 50 de ani Weyland Industries din filmul Alien si-ti pot importa vreun animalut de companie sa-l giugiulesti. Dar stai, in universul Alien exista Predator care era deja aici si nu-l gasise nimeni in alte parti. Alta poveste.
Mare parte din viitorul imaginat de Card e deja aici. Unele parti sunt in desfasurare si noi suntem contemporani cu punerea bazelor acelui viitor imaginat in cartile si filmele SF. Poate nu chiar la tinta cu restul amintit pe aici dar merita mentionat ca cercetatorii au reusit sa foloseasca secventa ADN pentru a stoca informatie la fel ca un hard disk si ca acesta va fi probabil viitorul stocarii de date capacitatea de stocare din ADN surclasand orice tehnologie de stocare de date clasica.
DNA digital data storage
Toate aceste chestii SeFe sunt realitate acum, poate nu pe scara larga, dar ele deja exista.
Si jur ca nu stiu cum sa alatur acest “viitor” prezent celor din acest “trecut” prezent care... hmmm... un exemplu la intamplare... pupa oase “sfinte” ca sa-si modifice karma.
Internetul a devenit ceva ce oamenii nu inteleg fiindca in primul rand, nu-i poti asocia o forma iar apoi e ceva cu tehnologia si multi nu se gandesc nici de unde vine curentul electric in perete la tine-n camera. Dar internetul impinge limitele societatii umane, pe unii apropiindu-i de Viitor prin prisma tehnologiei de ultima generatie precum si prin aceasta explorare a unei lumi necunoscute, testandu-i limitele si regulile de functionare si existenta iar unii sunt damnati sa ramana pe dinafara fiindca aceasta evolutie tehnologica a fost extrem de rapida si ei au pierdut startul.
Tendinta tehnologica inclina spre un Viitor unde societatea va migra spre o viata in concubinaj strans cu tehnologia informationala si se va indeparta de epoca pietrei din anii '90 si chiar mai in urma, cand telefoanele mobile erau inca mari si grele cat o caramida din zid. Epoca in care inca ne scaldam unii, melancolicii prinsi intre generatii, ce ne amintim emisiuni la TVR cu Mironov...