Toronto Island

S-a deschis sezonul de BBQ, nu? Am reusit weekend-ul celalalt sa dam o fuga pana la Scarborough Bluffs unde am pus-o de un gratar impreuna cu romanaches. Ba chiar am jucat si un rummy ca sunt si mese pe acolo. Avusesem noroc sa prindem si un gratar liber precum si o masa exact langa. Tot bulan am avut si la parcare, era plin dar am lasat geamul jos si am interpelat un cuplu de canadezi albi ce veneau din alta directie unde banuiam ca mai exista o parcare. Dragii mei, unde ati parcat? EL, m-a privit in ochi dupa care a intins mana. AICI! Adica exact langa noi, la 2 metri de el. Si plecau chiar atunci. Fratii mei ce dau ture prin parcarea mall-urilor Duminica stiu ce zic.
Weekendul acesta insa, ne-am hotarat eu si Claudia sa mergem sa ne dam cu bicicletele pe Toronto Island. Mai facusem asta o data acum cativa ani. Ne crezusem smekeri in cap si luasem BIXIclete, din oras si ajunsesem sa platim de peste $100. Noroc ca am sunat la ei si au inteles ca suntem prosti si am fost iertati. NU LUATI BICICLETE DIN ALEA DE INCHIRIAT PE STRAZI IN DOWNTOW, TE IESE MAI SCUMP! Sau poate esti din rasa boss si nu din subspecia amarastean si nu te ustura la portmoneu.
Am parcat ca de obicei la 16 Yonge St. Blue Jays aveau meci, deci am platit $5 in plus cu un total de $15, caci era EVENT. Exact in fata la Pinnacle Centre, la semaforul ala, am avut o pornire sa ma iau la harta cu un grup de okiosi si okioase ce se holbau la literele mele chinezesti tatuate pe picior si radeau intre ei. Am decis sa o las balta caci contra-atacul meu, in forma gandita de mine, i-ar fi jignit mult mai tare si riscam sa ma iau la harta cu masculii. Am decis ca mi se rupe paula si i-am ignorant. Am acceptat deja de ceva vreme ca am tatuat pe mine reteta de hot and sour soup iar chinezii stiu sa citeasca in chineza. Si chiar ca le atrage atentia okiosilor. Ca ma arata cu degetul prin magazine sau ma abordeaza intrigati de ce vad. Ciudate fiinte okiosii astia. Iar acum re-citesc Nobila Casa.
Romanaches fusesera pe insula cu o saptamana inainte, cand era long weekend. Ne atentionasera ca le-a luat aproximativ o ora sa urce pe feribot caci fusese aglomerat. Noua ne-a luat cam vreo 10 minute. Luasem primul feribot liber uitand ca ele nu merg in acelasi loc ci te duc in puncte diferite in functie de care-l iei. Luasem un sandvici de la Subway si l-am devorat imediat ce am ajuns in timp ce urmaream un meci de fotbal amator.
Gata! Unde-s bicicletele ca vrem sa ne urcam pe ele si sa dam pedale, vorba aia. Ne zice unu’: o iei pe aici… practic pana ajungi. E bun, numai ca iti ia vreo jumatate de ceas la pas de plimbare pana acolo. Eram pe partea de sud-est, unde e board walk-ul ala. Pe drum ama avut timp sa ne intalnim si cu un cuplu de englezi ce locuiau la Turnurile Carlsberg, probabil cele mai tari condominium-uri din lume. Statusem de multe ori de vorba cu ei in trecut. El era ceva inginer priceput caci venise cu contract direct din Britania cea Uriasa. Ea era la al doilea bebel nascut in Canada. Ne-au anuntat ca se muta inapoi in curand si spera sa nu ii apuce dorul de Canada si sa le para rau ca se intorc pe insula. Asta cu insula e funny tocmai pentru ca ERAM pe o insula iar ei sunt DIN “Insula”. Si pana si cuvantul insula suna amuzant in limba romana prin repetitie. Ce are insula cu prefectura?
Romanaches stausera la coada la bicicleta tot vreo ora, in urma cu o saptamana. La noi a durat tot vreo 10 minute. Am lasat gaj $10 de bicicleta. N-am plecat inca. Romanaches tremurasera de frig cand batea vantul cu un weekend in urma asa ca am venit si noi pregatiti. La noi nu batea vantul deci era placut, foarte placut. Am golit ghiozdanul de training-uri si le-am incuiat intr-un dulap din ala cu plata, un fel de sifonier in 6 usi in care bagai una de doi parai si plecai cu o cheie.
Am continuat sa mergem Vest, ca niste Columbi in cautarea Indiilor. Indii nu am gasit dar era plin de indieni. Am ajuns in coltul celalalt, la alt terminal pentru feribot. Am ajuns o data cu alti doi romani pietoni dar contra celor care coborasera de pe feribotul proaspat amarat. De acolo se vede misto asa ca am mai facut poze cu skylineul Toronto-ului.

Daca continui in stanga ajungi la o poarta securizata ce serveste aeroportul de pe insula. Pedaland ultima suta de metri am prins in flagrant o decolare. N-am putut sa fac poza, insa.

Aflati la capat de linie, ne-am intors - cap compass Est. Adica unde e cartierul ala de casute. Tre’ sa vezi cu ochii tai. Unele’s incredibil de cochete iar altele sunt in vadita paragina. Dar view-ul ala de pe coasta insulei de vis-à-vis de Downtown. WOW!

Am facut traseul la timp, desi am pedalat la intoarcere ca marele Armstrong in perioada cand avea doua ‘oaie si nu stia nimeni ca baga in vene. 2 ore cu un pret total de $32. Bicicletele au fost decente desi pozitia ghidonului imi cam sucea incheieturile. Era sa si cad o data… dar n-am cazut. Am reusit sa ma redresez cu un stutterstep de calitate ce mi-a redat echilibrul. Mi-ar fi fost ciuda sa ma julesc in genunchi.

Am prins un feribot la fix si ne-am intors inapoi “pe continent”. Aveam programata vizita la romanaches unde am cinat si am incheiat maiestuos cu o canasta.
Acasa se simteau deja junghiurile febrei musculare. Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.