Uite, te-njur...

Nu baaaa... Uita-te-n jur... Cat vad cu ochii in jurul meu ... iar eu nu vad bine la departare... e plin de Canada. Doar o zi jumate de pauza dupa venirea din Romania si am si revenit la munca. E ok. E liniste. Si merge bine. Din pacate timp de aproape o luna lucram pe seminte de floarea soarelui. Pana vine cecul gras direct in cont sa curga banul, si acuma si la anul. Gyeaaah!
Ce-mi place mult muuult e ca am terminat cu explicatiile alea de trebuia sa le dau mereu in Romania. Sa explic mersul pe jos si apa calda... caci, neiesind inca din metafora, canadienii merg diferit pe jos si apa lor calda e mai uda. Sper ca n-am parut vreu snob besit aka Mandela Mondialul ce a facut ceafa groasa si acum vine sa se reprezinte la smekeri in Rumunija. Dar cum drac sa explici unde lucrezi fara sa explici conceptul de condominium? Sau sa explici ce e ala un Rental Building. Daca am discutat prea mult incepand propozitiile cu "In Canada..." imi cer scuze.

Numai ce am ajuns eu ca a plecat Darius Za Greit in vacanta. Ala de v-am povestit ca m-a suplinit pe mine si-a dat demisia pe nepusa masa si uite ca au trimis altul la antrenament. Asta e un pustan, v-o 22 de ani si el... si seamana leit cu Rick Ross. Rick Ross a devenit fostul sef in urma unei alte povesti thriller si plina de suspans. Noooot. S-a certat cu sefa si a trebuit sa plece. Punct. Noul sef e Jason Bourne. E abia prima lui luna la acest site. E inca speriat de bombe dar are noroc ca noi restul ne stim treaba. Sa revenim la Bob Dylan, pustiulica ala venit la antrenament. Insist pe el ca e primul din specia lui intalnit de mine. Unii dintre voi au urmarit poate serialul The Big Bang Theory. Bob Dylan nu e vreun om de stiinta lucrand pentru NASA dar e un uber-NERD. Geek-ul suprem. In prima zi de antrenament a cautat diferite feluri sa-mi explice cat e el de destept in cap. Ca sa nu-mi bat eu capul, cum ar veni. El nu e pruost deci pricepe imediat, deci hai sa taiem cacatul de taur... sa poata copilasul sa isi insire jocurile lui Dungeon & Dragons pe birou aici la munca. Nuuuuu, nu se juca. El e Dungeon Master... asta inseamna ca el trebuie sa puna la punct jocul. Sa inventeze povestea si misiunile si apoi... cand se intalneste cu restul de baieti cul sa nu mai ramana de facut decat sa imparta cartile alea cu desene animate pe ele. Sa nu se inteleaga in vreun moment ca omul era prost. Era doar pasionat... in directia aia. La o tigara am mai stat de vorba. In colaborare cu o prietena de-a lui scrie o carte, fara sa fiu malitios nici o catime, cu o idee interesanta. Au inventat o chestie tehnologica originala ce in lumea din carte v-a schimba realitatea istorica si geopolitica. Nu e rau deloc. A doua zi de antrenament si-a adus si cartile de joc. Avea 10 cutii speciale de tinut cartile de joc in ele. Jocul era ceva cu niste ponei.
Ma jur, amin.
Imprastiase totul pe biroul de la munca si facuse crize ca uitase o cutie acasa si astfel ii lipseau niste ponei din aia, de un anumit nivel de dificultate. Omu era si mega-connoisseur de comic books aka benzi desenate. Dar sa vezi cu ce pasiune vorbea de personajele din cartea lui sau din jocurile online. Se simtea cel mai tare cand era vorba de personaje feminine. Ah, daca personajele alea animate ar putea povesti...

Printre ele am fost si noi super ocupati sa ne rezolvam problemele noastre... nerezolvate. Vinerea trecuta am iesit la o berisca impreuna cu rusnacul si cu Rick Ross. Un fel de A rivederci, bro Rick Ross. Ma indoiesc ca ne vom mai vedea si mai ales ma indoiesc ca voi mai merge sa te ajut sa cari mobila pe 1 Iulie cand tre' sa te muti. Am mers la The Frog, un bar aflat la Yonge and Sheppard. Am baut bere si am jucat biliard. N-aveam chef sa joc dar rusnacul insista. Daca tot a insistat, am jucat, si daca tot am jucat l-am si batut. Si rusnacul e din ala de se oftica. Mi-a placut barul. Avea si terasa in spate. Populatia bastinasa parea gen Ted Mosby si merele de aur. M-a amuzat fair-play-ul de la biliard. Oricine erai si voiai sa joci, te anunati punand fisa pe marginea mesei. Dupa ce terminai jocul tau ori plecai ori puneai si tu fisa langa a lor. Si apoi se juca pana la moarte. Cand am simtit ca ma imbat am sunat-o pe Claudia sa vina sa ma ia. Avantajele omului insurat.

Vinerea asta aveam un plan maret. Sa mergem sa vizitam Canada, roman foileton. Dar ce voiam noi sa facem incepea o data cu sezonul de vara, incepand pe 1 Iunie. Deci teapa. Am bagat amanare.
Planul B? Vine hipsterul cu blugi rosii, desculti ca Zaharia Stancu. A facut un gratar mai devreme si si-a uitat spatula acolo. Nu ii deschid usa? Ba da. Ba chiar vin si cu tine sa te intreb nejte kestii. Il intreb: daca vreau sa merg, unde sa merg?
Nu stie... dar numai ce a terminat facultatea in Kingston, ON asa ca mi-o baga pe aia... Kingston, Fort Henry, Wolfe Island. Ba nu e rau. Claudia, ia gineste la linkurile astea. Aveam amandoi nevoie de un getaway trip, din ala sa stam si peste noapte. Dar ne-am razgandit. Vineri pe la un 10 fara 10 bagam pedale pe 401 catre Kingston. Cap compas pe Fort Henry. Cu escala la Outleturile din Kingston, bine-nteles. Am gasit niste maruntisuri.

Fort Henry a crescut in ochii nostri de la primul pas in interiorul muzeului. Nu e nici o labareala. E facut cum trebuie. Ne-am distrat la jocul ala de manevrezi tunul sa trimiti ghiulele in corabii. Claudia a fost mai tare ca mine, cu doua tinte atinse.
Intermezzo: De ce ati naufragiat? Am fost torpilati! Torpilati, deci caz clar de razboi! El mai putin, dar eu eram torrpillat rrrau de toot!

Fiindca primul Prim Ministru al Canadei aka John A. MacDonald e de loc din acest Kingston nu putea lipsi si un exponat pe acest film. Era chiar biroul lui iar in dreapta, pe o sticla avea sa apara holograma lui MacDonald intreband: You want to add some fries with that and make it a combo? Caterinca, evident. Exact inainte sa apara holograma un canadian de langa noi imi dadea sfaturi ca ar trebui sa fac poze fara blitz, daca vreau sa iasa. Sa iasa CE, cois? Si-oadata apare mujistul. Whoaaaaaaa! Poker face! Poker face!


Ca sa ajungi la fortul propriu-zis trebuie sa iesi din muzeu si sa bagi pe alee. View-ul e misto tare. Intram in prima curte si descoeprim ca pe margine exista un restaurant. Ne combinam clar. Doar ca e cam racoare acum si ma hotarasc sa trag o fuga pana la masina sa aduc bluzele. E mai bine acum. N-am platit intrare caci avem permisele alea cu drepturi de jmekeri de cetatean canadian.
Cetatenii cu treaba pe acolo sunt imbracati in uniformele soldatilor englezi de la 1860 si stau in rol, cum faceau si aia de la Medieval Times. E intrare libera in prima curte unde sunt si magazinele de suveniruri si restaurantul, dar ca sa intri in fort trebuie sa platesti bilet si sa primesti o bratara din aia ca la hotelurile all-inclusive. Era plin de copii veniti cu scoala, field trip-uri. Si foarte multi quebecosi ciripind in limba aia a lor ce seamana cu franceza. Pamflet, (quebe)cois... nu te ataca.
Fortul Henry e in stare exelenta. Ne-am plimbat de colo colo si chiar am intrat si in camarile din interior. Sunt baieti si fete acolo ce iti explica ce si cum, in rol fiind. L-am prins pe asta ce cand a auzit ca si eu am cusut in piele la viata mea nu ne mai lasa sa plecam. A inceput sa ne arate ce scule are el, originale de la 1800 primavara. Ne-a aratat si sula. Dar ce are Sulla cu Prefectura? Superiorul lui, Major Awkward intrase in camera intre noi asa ca am plecat.
La 14:30 era parada militara. AdiCA COmandantul garnizoanei inspecta trupele. Aveau vreo 10 handralai imbracati in infanteristi... adica aveau vestoane din alea rosii de superstar rock si mai erau si unii in uniforma inchisa la culoare, artileristii. Si de jur imprejur erau si alti care faceau de paza si toata lumea statea in rol. Existau si fumei. Dar ei... ei... aveau fumei acolo? Aveau, si probabil de aia n-au cazut zidurile. Cand Mesterul Manole construia ziduri, ei n-aveau fumei acolo si de aia cacadea zidurile, de la miscarea de babardeala... barbatii se izolau la zid... fap-fap-fap!
Dupa inspectie artileristii au tras cu tunul. Primul foc a fost un fas! Misfire. C-asa era in scenariu. La a doua incercare a bubuit atata de tare incat ne-am speriat si am ras de ne-am spart. Cateva secunde mai tarziu mi-a picat un strop de ploaie exact pe geana, intre lentila ochelarilor de soare si muie. WTF?
Hai sa mergem. Curtea interioara a fortului e mare si pana am dat o tura catre iesire am mai urmarit parada militara. Chit ca pustii astia sunt actori de sezon nu e chiar kitsch ce se intampla acolo. Ne era si foame si dinspe nord venea un front de nori inamici. Se racorise binisor si la gata ne-am dat seama ca nu mai avem timp sa mancam la restaurantul fortului. Asta e. Hai acasa, oricum e destul de mers. No doubt!



Comments

Anonymous said…
Auzi man,dar oratania aia alba din ultima poza ce rol avea in firul epic? Ajuta la ...aaa...moralul trupelor? :D
paulvarahil said…
Jur ca n-am stiut dar am avut o presimtire si am futat un goagl si am gasit: http://www.forthenry.com/index.cfm/en/activities/daily-programs/david-the-goat/

Dupa cum vezi e o veche traditie... de aaa ...a ridica moralul trupelor.

Popular posts from this blog

O stiti pe Paula?

Decada

Reefer-endum