De colo-colo (v3.2014)

Scrisoarea a IIIa
In care eroii ajung la alt nivel. La multi ani, sor'mea!. Circula zvonul ca Hristos a inviat. Expansiunea catre Severin unde odata banul facea legea. Pe reveneala se face popas la umbra statuii lui Hercule si un drum inutil la Timisoara. The flop, the turn, the river. Sa curga berea si amintirile de pe front. Unde poetul lasa lenea la o parte si adauga si niste poze. Bratul lung al legii ma mai mangaie inca o data pe prohab.

Unii resiteni merg pe munte, pe Semenic, la fel cum altii merg prin parc. Noi nu prea am mers pe munte si de aceea, fiindca e totusi atat de aproape am spus ca merita sa mergem. Pe 18 Aprilie era ziua sora-mii si parea ocazia perfecta sa dam o fuga pana acolo. Nu era neaparat frig in oras dar ploua. Ne-am imbarcat in Fordul cumnatului s-am plecat. Prima oprire am facut-o la Valiug unde am coborat pana pe pontonul de la Bambbo Outdoor. Ploua marunt si des dar tot am stat sa facem niste poze.

In final n-am mai urcat pana la Trei Ape ci am facut cale intoarsa si apoi am luat-o pe drumul catre varf, catre succes, catre faima... ah, nu... ci catre Muntele Semenic. Pe drum am facut o oprire sa facem niste poze la vaile acoperite de ceata ce incepea sa se risipeasca.

Nici pe Semenic nu am stat foarte mult. Era mult mai frig si batea un vant din ala imputit. Mai erau portiuni cu zapada si companionii mei chiar s-au supus unor tiruri de artilerie cu bulgari.

La coborare ne-am oprit la Gasthof Tirol, o pensiune misto cu infuzii germanice. Fetele si baietii ce lucreaza acolo sunt imbracati ca tirolezii. Am bagat o ciorba de fasole cu ciolan si o ceafa de porc cu cartofi prajiti. La gata nu las, se pare, destul ciubuc. Nevasta-mea incepe sa-mi strige ca ieri, la Pizza 2Go (un nume imbecil ales din lipsa bunei intelegeri al termenului "2Go") nu am lasat-o sa injumatateasca ciubucul lasat unei chelnerite ce mai bine se lasa de meserie. In zilele ce au urmat Claudia a povestit la toti cum eu am lasat prea putin bacsis la oamenii aia faini de la Gasthof Tirol dar in schimb am premiat-o pe aia, vai de capul ei. Ba, baieti... daca v-ati ofticat ca nu v-am lasat destul bacsis... treceti peste si, oricum, n-am facut-o intentionat.

Apoi a venit Pastele cu toate aspectele ce tin de cultura zombie. Am vizitat familia si ne-am intalnit cu nasii. E Romania, deci mancarea e mancare, bautura e bautura. Ca veni vorba. M-a ingrasat mama. Cat am stat in Romania am pus cateva kile consistente. M-am dezobisnuit sa mananc des felul I si felul II. A doua zi de Paste s-a mers in vizita la Severin, la unchiul Claudiei. In drum ne-am oprit la Cascada Bigar considerata de site-ul The World Geography drept cea mai mizda cascada din Univers, inainte de Big Bang. Pitorescul e la tot pasul si Cheile Minisului sunt destul de interesante.

Cascada e interesanta dar nu e incredibila. Sa poti sa faci o poza decenta esti nevoit sa cobori pe malul apei dar eu n-aveam chef de acrobatii. Foarte multa lume a profitat de ziua aceea frumoasa sa incalece Paralela 45 si sa se holbeze la cascada.
Noi ne-am continuat drumul si fara sa mai facem opriri am ajuns la Severin. Dupa ce ne-am cazat la rude am iesit la plimbare prin oras. Prin Centru, prin port apoi am baut o cafea si un suc la terasa de fitze Barcelona, sau ceva de genul. In subconstient stiam ca am sa ajung acolo si venisem echipat cu tricoul meu blau-grana. De incheiere am mai bagat niste kilometri pe jos pana la si pe bulevardul ala facut doar pentru pietoni acum... nu stiu exact cum se numeste locatia. Oricum, interesant. Imi place Severinul. Amuzant e sa auzi localnicii numindu-l "oras-mort". Pai daca Severinul e oras mort inseamna ca Resita e oale si ulcele.

Planul era ca a doua zi sa plecam dis de dimineata sa facem o scurta oprire in Baile Herculane si apoi sa ne continuam drumul spre Timisoara, unde sa ne plimbam prin magazine. Eh, n-a prea iesit. Am plecat mai tarziu ceea ce nu a fost chiar rau caci timpul a fost "irosit" pe mic dejun si leneveala la ultimile taclale cu neamurile. In Herculane ne-am oprit in Piata Hercules unde ne-am tras in poza din nou cu Statuia lui Hercule si apoi am facut plinul bidoanelor aduse de acasa special cu apa de la fantana publica din Herculane.

Am o fascinatie deosebita pentru Baile Herculane si pentru Drobeta Turnu Severin. Totul vine, bine-nteles, din copilarie. Cand mergeam la tara, la sat... una din placerile calatoriei cu trenul era sa vad Dunarea dar si scurta oprire in vechea gara din Herculane era la fel de plina de importanta. Mai ajuta ca tata imi spunea ca acolo a trait Hercule... pe vremea romanilor. LOL.
Drmul spre Timisoara a parut extrem de lung si am ajuns pe la 5 PM acolo. Indiferent ce planuri aveam nu am reusit decat sa ne intalnim cu cumnatu in Iulius Mall si sa mancam toti la gramada, la food court. Indiferent cat ne-am cacalit de la fiecare tejghea in parte, tot de la Bucataria romaneasca am luat. Nici astia nu cred in aer conditionat.
Pe la 7 seara cred ca eram deja in drum spre casa. In urmatoarele zile am reusit sa mai merg o data la poker cu baietii. De data asta a mers mai bine. Cand mai aveam cam 500 de chipsuri am castigat un All in si m-am ridicat. Apoi am prins un meci in care m-am dus din nou All in avand cred peste 2000 de chipsuri. Am castigat din nou. Ultimul meu meci l-am pierdut contra lui bro Nasz. Eu aveam 10- As iar el 10-Dama. Jos doi zecari. La river ii intra lu prost o Dama si face full. Hahhahaha!
Cum recomandase doamna cu chakrele am continuat sa beau bere constant. Intr-o noapte ploioasa m-am intins la bere in fata la Ada impreuna cu bro Morgen Stern. Am depanat amintiri si povesti de razboi de pe terenul de basket pana la 5 dimineata. In alta noapte am baut la bro Buzone si pe la un 4 si ceva am luat-o si eu repejor spre casa. Pas intins si muzica tare in casti. Cand ajung pe la muzeu ma trage cineva violent de brat. Domnu! Domnu! Era un gabor. I-am si zis sincer: Sambagpula ce m-ai speriat! El ca cica a strigat dupa mine dar cum nu ma opream a fugit dupa mine si abia cand m-a prins a vazut ca aveam Beats by Dre coenctate la timpan. Il stiam pe gabor de undeva din trecut dar oricum nu-mi pasa. Si el si-a amintit de mine si m-a si intrebat: tu n-ai fost la Liceul 3? Nu fusesem si el a decis ca m-a confundat. Dar nu ma confundase. Am jucat atata basket la Liceul 3, atat afara cat si in sala incat omu o fi crezut ca fac scoala acolo. De la basket il stiam si eu. Faza tare e ca cineva din lista mea de Facebook i-a dat like la o poza... ceva cu copii... nu stiu, nu ma bag. V-am spus, e plin de sifoane si gabori. I-am dat buletinul expirat sa-mi scrie datele in timp ce asteptam cu permisul de conducere ontariot in mana... dar gaboru vigilent n-a observat ca am depasit termenul de garantie.
Hai acasa sa dormim ca in curand punem cap compas pe Tara Hategului.
(va urma)