Quinta Royala la Frunza de Artar

Ieri frustrarea atinsese cote maxime cand am descoperit ca la Est, Vest si Sud de noi cladirile au curent si noi nu. Si la munca discutand cu residenti paream nerezonabil in aprecieri si cumva, paream ca exageram. Recunosc ca vorbea in primul rand frustrarea. Dovada ca dupa munca, ajungand acasa exact in ziua in care cel de sus poruncise sa se faca lumine, si se facuse, o data cu usurarea ca "it's finally over" a venit si relaxarea. Un dus fierbinte a ajutat si el. Revenirea la normal a ajutat. Era inca frig in apartament dar eram pe drumul cel bun. Cu moralul pe plus am iesit chiar la -14 C sa facem poze... nu? Sa avem si amintiri fotografice de la apocalipsa. Noe, desi avea telefon mobil, avea Nokia 3310, fara camera video si n-a putut face poze la Potop. Dar la urmatoarea apocalipsa... se vor gasi cativa sa traga repede niste poze si sa le bage pe Instagram. Ba fiind Marti, am fost si la film... sa vedem American Hustle ... un film bun... din cate stiu nominalizat la O...

In anului Domnului 2013... aaaahhh... 1813 scriu acest ravas muind ghinionul, natura, slabul sistem imunitar al retelei electrice... aaahhh nu, muind condeiul in calimara... fucking shit. Asta e unul din dezavantajele sa nu ai cablu... nu te poti uita la stiri sa vezi si tu o data la cativa ani o stire folositoare. Bine, n-ai cum sa nu fi auzit de blestemul lu freezing rain caci toata lumea vorbea de asta, dar ai nevoie de experienta de viata in domeniu ca sa intelegi implicatiile. Caci la o adica cu ce ma afecteaza pe mine freezing rain-ul cand eu acasa am curent electric si totul e piersicuta? Plec de acasa sa merg la munca iar acolo este electricitate. Cu ce m-a afectat pe mine ca pe drum vedeam semafoare oprite sau cvartale intregi fara curent? La modul practic cu nimic. La munca am inceput sa iau contact cu problema dar traiam intr-un bubble si nu reuseam sa percep dimensiunile problemei. Residenti aflati in vizite pe la prieteni sau neamuri sunau sa afle daca (..) cladirea a...

E perioada aia a lunii... Decembrie. Lumea e in priza. Aproape imposibil sa gasesti parcare la Mall. Stiti voi, Holiday Season. Noi am fost destul de busy, busy with life, cum se zice. Am reactivat abonamentul la YMCA. Il intrerupsesem prin Aprilie si facusem crize ca am reusit sa ajungem cu o zi dupa ce trasese banii pentru inca o luna de abonament... tipic pentru noi. Am avut surpriza sa aflam ca n-au fost carnati cu noi si au pastrat banii ca si credit pentru data viitoare. Bun asa. E greu la deal din nou. Dar semne bune anul are. Apoi a venit ziua Claudiei. In anii trecuti, oricat incercam, nu iesea nimic extraordinar. Ziua mea e vara si mereu reuseam sa mergem pe undeva cateva zile, gasind distractie. Iarna... mai greu. Anul acesta insa a iesit bine. Joi ne-am intalnit cu familia iar Vineri dimineata eram programati sa mergem la Acvariu lu' Ripley din seria Alien. Glumesc, evident... linkul e aici . Planuiam de mult sa mergem dar hotarasem de ceva timp sa-l "punem deop...

Multi ani traiasque la mama Romania. Sa-i fie de bine. Inca sunt de parerea originala ca aia de au facut unirea in Decembrie nu s-au gandit abso-fucking-lut deloc la odraslele odraslelor- odraslelor-odraslelor lor care, in vremuri mai bune, intr-un anotimp mai calduros, cum de exemplu opereaza tarile nord-americane, vezi July 1st-July 4th-September 14, ar fi sarbatorit cum se cuvine. Numai un adevarat dusman de clasa ar face unire iarna, cand nu poti sarbatori deloc la un gratar in fata blocului si cand se stie ca iti ingheata mana pe pet-ul de bere. In aerul rece manelele nu se propaga la capacitate maxima in atmosfera si daca mai ai si zapada aceasta va mai absorbi din sunetul suav de balcan. Deci FAIL! Eu am sarbatorit la munca alaturi de un invitat la o petrecere, aici in bloc. El era mort de beat, isi amintea de mine de acum exact un an, si in general a inceput sa-mi spuna ca-si baga pula-n capul meu. L-am rugat sa-si bage pula-n capul lu astialalti de pe aici si sa nu mai agite...

M-am obisnuit cu termenul soccer . E Canada, e America de Nord, si asta e termenul folosit aici si nu fotbal . Tehnic, soccer e tot un cuvant englezesc, puteam sa spun "din limba engleza" dar e mai ales englezesc. Si eu sunt un snob cand vine vorba de soccer si nu consider soccer-ul nord-american drept fotbal ci ii incadrez undeva pe la divizia E si recunoscdeclarsustinsemnez ca mai degraba m-as uita la un meci de liga a 6a din Anglia decat la meciurile lu Toronto FC. Interesant e si sa-i auzi pe unii canadieni vorbind de fotbal ca despre ceva echivalent cu a privi pe perete cum se usuca vopseaua. Iar astora le place baseball-ul. Inca n-am cunoscut si n-am auzit pe nimeni sa aibe un vis in viata sa joace pentru Toronto FC. Filmul ala, Goal , ce a devenit trilogie, e despre un mexican ajuns ilegal in State care e descoperit de un Scouter englez aflat in LA sa o vada pe fiica-sa si care il cheama la un trial pentru Newcastle United. Uite aici film SF. O fraza memorabila insa in...

In Martie 2011 luam permisul de conducere categoria G2. O combinatie buna de indemanare, calm, precizie, abnegatie, devotament si bulan de 24k. Acum, cine ma cunoaste, ma stie. Eu nu m-am agitat niciodata cu masinile. Stiu ca suna ciudat, dar pana recent nici nu realizam cu adevarat ca am masina. Adica stiam... dar nu aveam impulsul ala vecin cu OCD-ul ce-l au soferii inveterati de nu pot sa mearga nici pana la coltul blocului fara sa se urce la volan. Claudia conducea mereu si parea fericita sa faca asta. Procrastinarea a venit ca un lucru normal. Dar Canada are grija de tine sa iti forteze mana prin sistemul asta de clase G1, G2 si G care expira la 5 ani dupa ce ai obtinut G1. Pe site-ul lor iti explica detaliat ce NU ai voie sa faci ca posesor de G1 sau G2. E ca meme-ul ala de l-am vazut ieri pe blogul lui Tzipi , in care mesajul era: Pacatul e o boala inventata pentru a putea sa ti se vanda un leac la fel de inventat. Asa si astia. Citind explicatiile lor zici ca au dreptate... ...

DISCLAIMER: Doar o viziune personala. Articolul poate enerva pe unii. Iar mi-e greu sa ma urnesc sa scriu pe blog desi e material. Incep cu (poti sa spui ca incepi atunci cand n-ai terminat niciodata?) cu religia. Iar s-au legat toate. Gasesc la munca o revista din aia de pocaiti si o iau sa dau si eu o geana, sa aflu noile descoperiri in domeniu. Uit de pamflet dar nu scapi asa de usor. Au GPS sau ceva ascuns in revista... sau poate au ei inspiratie divina. Intr-o dupa-amiaza ma trezesc si eu usor mahmur, ciufulit, transpirat la subrat si cu chef de viata nooooooot cand niste ciocanituri in usa imi trimit un mesaj subliminal sa deschid usa, crestine. Erau doua doamne: o corcitura okioasa si o indianca. Indianca era de-a dreptul induiosatoare in avantul ei teologic. Claudia era in pat si se juca Candy Crush Saga si din boxe urla Thivery Corporation. Eu, pus pe sotii, zic ca hai ca e rost de o caterinca. In schimb am descoperit ca ma balbaiam si m-au facut fetele din vorbe. Nevasta-me...

Ea e o femeie de afaceri, ce si-a pus propria afacere pe picioare, printre care castiga destul de bine. Nu-mi amintesc daca am mai vazut-o pana acum, important e ca a venit azi. Directorul ei Executiv nu a venit azi cu ea. Azi venise cu o doamna, probabil si ea facand parte din Consiliul Director. Nu trebuie sa intreb nimic, stiu unde se duc si cat de mult va sta specialista. Nu e mare diferenta intre ce face ea si ce face Superman (ca tot e Halloween-ul), ajuta omul la nevoie. Par a fi suedeze sau ceva... dupa cuvintele rusesti ce le schima intre ele si accentul de capitaliste uresesiste. ... exact o ora mai tarziu... O vad in lift. Pare obosita... saracul om era, cred, pe moarte si a trebuit sa munceasca mult sa-l salveze. Nu coboara pana la Parter ci se opreste la etajul unde e Gym-ul. Ma gandesc ca vrea sa se pise... vorba aia... sunt sanse mari sa iti vina dupa ce ai fost impunsa in vezica cu un obiect tubular contondent. Doar ca nu e nici o usa descuiata la etajul ala. Ce cau...

In ultima perioada au fost doua momente in care mi-a parut rau ca nu am avut aparatul foto la indemana. O data, la intoarcerea din USA, pe podul dintre frontiere ma uitam la steaugurile celor doua tari, pe doi stalpi aflati la juma de metru unul de celalalt ofereau o imagine cu potential de metafora. Steagul canadian falfaia mandru ca un madular de adolescent dospind de hormoni pe cand batrana glorie aka stelute si dungi atarna bleaga ca un prosop de plus imbatat cu Cocolino. Dar cel mai tare m-am enervat pe mine ca mi-am uitat telefonul acasa intr-o zi cand am fost la supermarketul de okiosi de la Warden si Eglinton. A fost interesant magazinul atunci cand s-a deschis, la inceputul verii parca. Aflasem de el de la Tzipi, ca ii facuse o recenzie pe blogul ei. Ciresele erau incredibil de ieftine ca daca s-ar fi intamplat asta mai demult Ion Creanga nu mai scria "La cirese". Apoi a revenit la normal. A fost o zi de pomina cand ciocaneam in pepeni sa vad daca ma-sa lu Cretu e ...

Pe 4 Octombrie am fost in Statele Unite ale Suei, la sud de Dunare. L'atraction fatale cand nu esti cetatean si inca ai nevoie de viza fiindca e atat de aproape. Fiindca ... fiindca toata reclama la care ai asistat si ai fost supus de-a lungul vietii: Minunatele SUA si visul american. Natural ca voiam sa mergem sa vedem cu ochii nostri. Voiam sa vedem si eventualele preturi si daca o fi ceva, sa pompam si niste bani in economia americana. Excursia a fost un fail si nu si-a atins decat scopul de baza, sa penetram Statele Unite. Sa respiram aer Made in USA. La iesire din Canada am asteptat in coloana aproximativ o ora. Cerul era innorat si orizontul era cock-blocked de o ceata densa. Stiusem ca asa va fi vremea, inclusiv ca va ploua din cand in cand dar totodata stiam ca temperatura va fi undeva peste 18 C. deci e in regula. Cap compas pe Walden Galleria Mall. La prima degustare zona arata mai varza decat daca mergi simetric la nord de granita, in Canada. Casele sunt mai vechi si...

That moment when... Acel moment in care descoperi o noua muzica, o noua trupa, o noua carte, un nou sport, un nou hobby... si stai si te gandesti: cum de pana acum... unde eram?... cu ce ma ocupam?... Eu ma cam ocupam cu viata. Cu viata de canadian cu radacini noduroase in Sud-Estul Europei. Sunt din ala ce dupa ce cutreiera paduri, baietan fiind, ajungea acasa si se delecta cu muzica. Am avut si colectie de casete, foarte draga mie si cu greu incropita, sacrificata insa la momentul oportun cand bula imobiliara a casetelor si CD-urilo audio avea sa se sparga la aparitia copmuterelor la preturi accesibile si a infamelor mp3-uri. O plasa de casete pe un tribal imens batut in piele timp de v'o 13 ore. Traiasca fratele Ricky Martinez. Divaghez un pic, pai nu? Dupa ce n-am reusit sa ma urnesc timp de cateva saptamani sa scriu pe blog acum nu reusesc sa scriu un post scurt. Bleah! Deci, MUZICA! Vorbesc la modul general, nu de gusturi, cand te intreb bai draga cititorule, cand ti-a...