Cotiso si colonoscopia

Sa intram in... film am inceput cu piesa asta drept soundtrack:

Pentru ce avea sa urmeze era nevoie de un disc nou de muzica pentru masina. E iarasi road trip. De data aceasta la Sud de Dunare, ca regele Cotiso. Nici nu ne-am reimprospatat bine fortele dupa ce am asediat cu succesuri fortul Henry ca iar am purces la drum. Inca de anul trecut planuisem sa vizitam Niagara si de pe partea cealalta, de la bulgari. Am avut o tentativa toamna trecuta dar nu ne-a iesit. Studiasem superficial harta si nu intelegeam nimic din ce se intampla dincolo. Acum, prima oprire a fost direct in Outlet pe Military Rd, evident. Primisem pont printr-un sifon ce facea 16 la garda ca sunt reduceri la Tommy Hilfiger. Erau. DOAR la Tommy. Dar adevarul e ca am gasit niste chestii foarte bune si ieftine acolo. Deci n-a fost degeaba. Asta era oricum doar asa, de incalzire.
Miezul actiunii era in alta parte. Cu mana bagat pana la cot in internet am gasit ca la juma' de ora de condus de Niagara Falls, NY exista un oras, Lockport. ce ne-a atras pe noi erau insa doua capcane din alea de prins muste... aaa.. turisti. N-am stiut absofuckinglut nimic despre Lockport pana nu am ajuns acolo. Totul se datoreaza constructiei canalului Panama. Ce glume de caca am in mine. E vorba bine-nteles, de canalul Erie. Pentru cine nu stie, Erie se citeste Irriii. Iar numele vine de la tribul de indieni iroquois Erie care traiu pe malul sudic al lacului ce va primi acelasi nume, Snagov. Fiindca omul alb, civilizator si crestin, nu pusese inca mana pe teritoriile alea fiindca era cam greu cu transportul, se decide sa se sape un canal ce sa uneasca lacul Erie, la Buffalo, de orasul Albany, aflat pe malul raului Hudson... rau navigabil pana la oceanul Atlantic. Si de aici... vedeti dumneavoastra... vorba lu Nea "Extorsiune intre ape". Cica Obama ala din functie de atunci a zis ca el nu baga bani in vrajeala asta ca o sa dea Statele Unite faliment si nu vor sa se imprumute de la FNI. Statul New York decide sa faca totul pe paula lor si au facut.

Ghidul nostru lockportian zicea ca s-au redus cheltuielile de transport cu fucking 95% prin crearea acestei cai navigabile. Si findca iti era usor sa transporti... a venit si populatia. Era ca in Transilvania cand au venit üngurii, zona era nelocuita. Era pacat de Dumnezeu sa nu zici Pui-Apaci! sau Dibs, cum ziceau ei. Si uite asa s-a format orasul Lockport. Cica baietii cu nashu-n suflet care stiau pe unde o sa fie sapata transeea au cumparat pamantul adiacent, mai ales in zona Pipera-Tunari. Si uite-asa s-a imbogatit Jiji Fecali. Cica tot pamantul de pa zona era detinut (tot ca Becali, get it?) de fo' 15 Qakeri, o specie de crestini zelosi (tot ca Becali, get it?). Si-uite asa unii s-au imbaogatit.
Canalul e inca folosit si acum, doar ca, ecluzele sunt moderne. In prezent se lucra din greu sa se refaca ecluzele alea originale pe un canal lasat ca facut de ma-sa aka original, intr-un program de restaurare a acestor obiective turistice. Una din atractii era sa faci un cruise pe nume Tom cu un vaporas. Era si ala pe lista. Dar la inceputul lui Iunie se pleaca doar la ore fixe si nu ne incadram caci voiam sa facem cealalta duduiala, The Lockport Cave and Underground Boat Ride. Pestera e de fapt un tunel sapat manual ce merge paralel cu canalul dar la inaltime mai mare, urmand linia dealului. Tunelul e lung de vreo 500 de metri si la vremea lui era plin cu apa ce curgea cu vreo 40 km/h. Tunelul era folosit sa bage apa sub presiune pentru masinariile hidraulice a 3 companii. Tunelul a fost facut de Birdsill Holly, un inventator american ciumeg cu 150 de patente la centura, fiind locul 2 in circuitul ATP dupa Thomas Edison. Printre altele Birdsill Holly cica a inventat sistemul de distribuitie a apei sub presiune anti-incendiu sau ceva incalcit de genu, sistem folosit imediat de peste 2000 de orase din SUA si Canada. Mai putin Chicago si mai un oras. Chicago a avut un incendiu de vreo 3 zile care i-a convins ca e mai bine cum zice omul asta.
Tour-ul era de la 11:00, 12:30 si 15:00. Noi am ajuns pe la 13:30 ceea ce piCA CA paula. Am dat o tura de bloc prin orasel si am descoperit o alta minunatie de-a lor. Aveau un pod foarte lat ce a fost jmekerie mare sa-l inginereasca. Era un fel de cel mai lat pod din Caleea Lactee si Andromeda. Apoi au construit aia in Dubai ceva. Aiurea, nu stiu, zic si eu.

E plin pe acolo de panouri din alea explicative, cu poze 'n shit. Mi-a placut una ce arata un grup de case pe la 1800-primavara. M-am holbat sa vad ce a mai ramas din ele. Din tot sirul mai ramasese in picioare doar una. Si aia, scria pe ea, era sediul masoneriei. COIncidenta? Riiight. Oare ce e sub cladire? Am mai pus o data intrebarea asta unuia ce nu intelegea de ce unul dintre cei mai bogati evrei din Toronto, sta toata ziua intr-un magazin de lampi, caci fusese acolo si ii era clar ca mosul nu vindea lampi.

Biletul a fost $13.50/persoana. Plateam cu Visa ca ni s-a spus ca e cel mai convenabil schimb valutar. Pe la 3 fara 10 a venit si ghidul, un pusti localnic ce o facea ca summer job. A intrebat de unde suntem si am aflat cu surprindere ce variati eram. Era un cuplu de peloponezi din Alabama, niste lesbiene din Texas, unii parca din Indiana si tot asa. Nimeni din zona. Eram 11 turisti la tour-ul asta.

Ne-a plimbat putin aratandu-ne ecluzele si unde e muzeul. Sa mor daca intelegeam unde mergem. In aval de ecluze ne-a aratat ruinele celor 3 fabrici deservite de infamul tunel. Distrusa de foc, distrusa de foc, distrusa de... ai zis foc? Stai jos. 3! Incendiu doar urmat de faliment. Astia cu falimentul faceau galeti din pulpa de lemn. I-a trimis la somn inventia tablei galvanizate. Acolo e si intrarea. Practic o conducta ruginita imensa ce iesea din coasta stancoasa a dealului. Dupa ce ne deapana povestea ghidul cere un voluntar. Un deschizator de drumuri. Nu ca n-am coaie dar eram incharge cu pozele, n-aveam timp de prostiile lui. S-a dus o femeie in varsta. Era labareala oricum. Colonoscopia incepea printr-o conducta de metal si faceam popas intr-un fel de camaruta cu pereti ziditi. Acolo il asteptam pe Pilotul de pe Dunare sa incuie usa in urma noastra, practic sa ne taie orice sansa de a fugi.
Ghidul, Neil, ne-a anuntat piCURa apa de pe tavan si ca toti o sa fim loviti, dar cica e good luck. La un moment dat curgea bulanul pe noi siroaie. Exagerez. A fost mistoc. Au lasat apa de vo' juma de metru intr-o parte iar pe dreapta au facut o poteca. E luminata doar cat sa nu-ti frangi gatul, ca sa pastreze atmosfera. Ca daca iti bagau nocturna ca pe Ghencea, care era jmekeria? Ultima treime e inundata din perete in perete. Acolo iei barca. Titanic 2, cum ne anunta Nila. Tot langa ghereta mai e si o usa pe langa care intra fotoni de lumina la o viteza constanta de 299 792 458 m/s. Cand dai de cervix faci cale-ntoarsa. Tunelul e la menopauza, dai din coada degeaba ca n-ai ce sa mai fecundezi acolo. Cale-ntoarsa deci, pana la ghereta. Acolo Nila descuie lacatul de la cealalta usa si iesim la lumina. Acum ai lumina destula incat sa ginesti posterul ala cu un mos cu mustata puternica ce te anunta ca ei, pilotii de pe Dunare, traiesc din spaga. Am vrut sa-l sar dar am vazut ca lesbienele se cauta-n portofel asa ca am zis sa le arat ca si eu o am mare, macar cat a lor. I-am dat niste bani albastri. LOL! De cate ori compar dolarii canadieni cu dolarii americani imi amintesc o faza din serialul Due South unde Mounty-u' ia un taxi sa urmareasca un suspect, clasic in filemelo americane. Doar ca la plata, Mounty isi da jos sapcalia si scoate o banconota rosie de $50. Taximetristul se holbeaza la ea si zice: "It's RED!". Se mai scarpina prin palarie candianul si gaseste dolari americani de l-a multmuit si pe taximetrist: "Oh, this guy I know!" Deci Nila a primit una albastra, de 5. Si de plastic, sa se cace la semnal.

Baaa, da' ce m-am intins cu povestitul. E mai lunga povestea decat tunelul in sine.

De acolo, cu muzica data tare ca pe strazile din Bucuresti, ne-am intins la drum inapoi inspre Niagara. Mereu, holbandu-ne de pe malul canadian, ne intrebam cum o fi dincolo. Ce nuanta de verde au aia la iarba. Aveam sa descoperim ca pe partea cealalta a raului iarba e mai verde. Joi, la munca, vorbeam cu Jason Bourne despre asta. I-am mentionat in treacat ca mereu m-am intrebat cum se vede de la ei iar el mi-a replicat sincer ca nu s-a gandit niciodata la asta. Dar oricum, atitudinea lui a devenit imediat de "fuck'em, we got the best view!". Aveam sa descoperim cu surprindere si cu placere ca nu e rau nici de la ei. Ba chiar parcurile alea de pe "buza" sunt mistoc tare. Raul vine de la ei si formeaza niste insule dintre care se remarca Insula Caprei cu Trei Iezi. Dar hai sa nu ma mai intind si sa bag poze.

Langa Centrul Turistic e si podul CURcubeului. Curcubeul e simbolul comunitaii gay deci se pare ca GPS-ul nostru voteaza pentru bunele valori ale familiei clasice caci a ignorat podul de langa noi si ne-a zis sa ocolim pe celalalt pod si in loc sa facem 2 km sa facm 24. Zi sa stai lipit de parbriz cu ventuza! Recalculate... Recalculate...

Am bagat o masa copioasa la Kelsey's apoi am mers la plimbare. Ne-am holbat nitel la Elvisu' ala de bronz apoi am intrat la Boston Pizza. E traditie sa aruncam la cos. Am schimbat una albastra in 12 fise si ne-am bagat la... biliard. I-am luat doua meciuri Claudiei dupa care am ratat cu gratie la panoul de basket. Era cazul sa mergem acasa. Am ajuns in timp record exact la tzanc sa picam lati. Dar mai e si maine o zi... in care tre' sa mergem la munca... Dar nu inainte de a face spume la meciul Simonei. Apropos, stiat CA CApra de ShutUpova are 1 m 88 cm inaltime? Vorba lu' romanachele ala Superintendent cand a vazut o voleibalista: Inaltimea voastra! Muje.

P.S. Era s-o uita pe asta. Poza e self-explanatory dar a fost amuzant cand o barfeam pe femei si vedem ca si aia ce veneau din sens opus o barfeau si se uitau lung la ea. Dar de fapt aia se uitau la silicoanele ei, aveam sa descoperim cand am intrat in depasire. LOL.

Aventuri la shopping

In ultima perioada au fost doua momente in care mi-a parut rau ca nu am avut aparatul foto la indemana. O data, la intoarcerea din USA, pe podul dintre frontiere ma uitam la steaugurile celor doua tari, pe doi stalpi aflati la juma de metru unul de celalalt ofereau o imagine cu potential de metafora. Steagul canadian falfaia mandru ca un madular de adolescent dospind de hormoni pe cand batrana glorie aka stelute si dungi atarna bleaga ca un prosop de plus imbatat cu Cocolino.

Dar cel mai tare m-am enervat pe mine ca mi-am uitat telefonul acasa intr-o zi cand am fost la supermarketul de okiosi de la Warden si Eglinton. A fost interesant magazinul atunci cand s-a deschis, la inceputul verii parca. Aflasem de el de la Tzipi, ca ii facuse o recenzie pe blogul ei. Ciresele erau incredibil de ieftine ca daca s-ar fi intamplat asta mai demult Ion Creanga nu mai scria "La cirese". Apoi a revenit la normal. A fost o zi de pomina cand ciocaneam in pepeni sa vad daca ma-sa lu Cretu e acasa, un knock-knock joke neaos, cand vad o fetita privindu-ma incredula. Un personaj demn de People of Walmart ciocaneste in fructe. I-am zambit dubios si mi-am vazut de treaba. Tin sa precizez ca am nimerit un pepene excelent. Din pacate al doilea, ca luasem doi, s-a dus paulii de suflet pana ne-am apucat sa-l mancam.
De partea cealalta a magazinului e un asa zis food court. Mancare de okiosi in mare parte dar in colt, vecini cu veceul si cu mesele, sunt saormarii. $6.99 pentru 2 saorme cu de toate except onions. Zona de acces catre veceuri e gatuita si e pus un semn ce te roaga sa iti lasi cumparaturile in the desginated area si nu le cara dupa tine ca nu vei reusi decat sa fii un carnat. In acea zi, o familie de maronii asteptau la rand sa bage o si ei o saorma. Nevasta nu era acolo, era numa el - Rajesh Koothrappali- cu fiul lui in varsta de vreo 11-12 ani si Sunny Leone, fiica lui in varsta de vreo 6-7 ani. Fetita era in charge de carutul de cumparaturi. Il pusese de-a latul incat sa nu poata sa treaca nimeni. Ei, ce crezi... unu voia sa se pise si nimerise tocmai aici, la Marasti, Marasesti, Oituz. Ma uitam cu mila la om cum incerca sa se strecoare pe langa si abia intr-un sfarsit a mica a priceput ca tre sa mute carutul olecutaca. Pai olecutaca l-a miscat. Ca imediat l-a pus la loc. Ala, dupa ce s-a golit, a venit inapoi, nu? Buuuun. Rajeh Koothrappali lua masa in oras cu copii... nu lua "to go". A pus alea pe masa si apoi s-a grabit sa-si ajute superstara sa bage shopping cart-ul in food court, parcandu-l fix de cealalta parte a semnului care spune ceva de genul PLEASE DO NOT BRING YOUR SHOPPING CART INSIDE THE FOOD COURT. Ma stiti ca sunt un cetatean grijuliu asa ca m-am dus la o okioasa de acolo si am cerut sa vorbesc cu Managerul. A venit Managerul ce a parut un pic scos din ritm de faptul ca nu sunt tipul obisnuit de persoana ce se plange... vreo gospodina enervata ca pe raft legatura de patrunjel e $1.19 iar la casa i-a pus pe factura $1.22. I-am spus ce s-a intamplat si ca e "outrageous" si ca "something needs to be done against these people" dar se uita la mine ciudat si mi-a promis ca face. Sa vezi ce fete aveau membrii familiei Koothrappali cand aflat la 2 metri de ei ii aratam cu degetul. Managerul okios a disparut ca un ninja in fum imediat ce m-am intors cu spatele dar l-am ginit si am apucat sa strig dupa el ca n-are coaie. Credeti ca am exagerat? Probabil ca da.
Mai sunt unii care vin pe sipca atunci cand tu mergi pe coarda. E o casierita la Metro cu care ne-am imprietenit cand, stand la rand am facut o observatie vizavi de femeia de dinaintea noastra ce cumparase un pachet de tampoane si o punga de gheata. Ice and tampons? That can't be good. Casierita a replicat: seems better that than ice and condoms. Doua comentarii rautacioase si s-a legat o prietenie. Noi canadienii suntem niste oameni foarte primitori.
Acum vreo jumate de an ma acuzase cineva ca am fetish cu adidasii. N-am negat in totalitate dar am si explicat un adevar: aveam doar 4 perechi de adidasi si vreo 4 de pantofi, aici incluzand o pereche de adidasi de scandal, unii de alergat si pantofii de munca si de ginerica. La fel si cu ceasurile. Ti-ai luat alt ceas? Imi luasem... dar n-am multe deci am demonstrat ca I'm not out of control. Cred ca nici o saptamana mai tarziu am gasit un gen de adidasi ce-mi doream de ceva vreme si mi-am luat. Hahhahahahhaa! Apoi un alt ceas. Bun asa.
Dupa aventurile povestite in episodul trecut, pe la outlet-urile americane am decis sa dam o fuga pana la outlet-ul de pe Hwy 400, inspre Barrie. Acolo am gasit evident niste... adidasi la pret excelent iar Claudia un fel de cizmulite Adidas. Amandoua perechi au costat $100 cu tot cu taxe. Nu e rau. Mergand incaltat prin casa in botoseii ce-i noi ca si Constantin Bogatul, cum ma "alinta" mama in copilarie, m-am uitat si pe internet sa vad ce si cum. Am descoperit ca Adidas a trecut la un alt nivel, creand linia de haine si accesorii miAdidas unde ai posibilitatea sa-ti personalizezi incaltamintea sau imbracamintea cu ce culori, insemne, dungi, modele se poate. Mi se pare tare de tot asta. Eu mi-am luat o pereche de din astia si-mi plac tare. Ai mei sunt negru complet si cu talpa alba. Deci am fost la mama dreacu si am gasit tot aproape de casa ce voiam. Inca o dovada ca visul american e o vrajeala.

La Sud de Dunare

Pe 4 Octombrie am fost in Statele Unite ale Suei, la sud de Dunare. L'atraction fatale cand nu esti cetatean si inca ai nevoie de viza fiindca e atat de aproape. Fiindca... fiindca toata reclama la care ai asistat si ai fost supus de-a lungul vietii: Minunatele SUA si visul american. Natural ca voiam sa mergem sa vedem cu ochii nostri.
Voiam sa vedem si eventualele preturi si daca o fi ceva, sa pompam si niste bani in economia americana.
Excursia a fost un fail si nu si-a atins decat scopul de baza, sa penetram Statele Unite. Sa respiram aer Made in USA. La iesire din Canada am asteptat in coloana aproximativ o ora. Cerul era innorat si orizontul era cock-blocked de o ceata densa. Stiusem ca asa va fi vremea, inclusiv ca va ploua din cand in cand dar totodata stiam ca temperatura va fi undeva peste 18 C. deci e in regula. Cap compas pe Walden Galleria Mall. La prima degustare zona arata mai varza decat daca mergi simetric la nord de granita, in Canada. Casele sunt mai vechi si e plin de steaguri arborate si de insemne ale echipei locale de fotbal, Buffalo Bills. 'Merrica. Fuck yeah.
Mall-ul e intr-o margine de oras dar nu cunosc indeajuns de mult incat sa judec zona doar dupa abundenta de negri din zona. Am dat o raita prin magazinele din Mall sa ne facem o idee de preturi in comparatie cu ce e acasa. In special la ce ne interesa pe noi. Nu parea nici o diferenta. Din zona mea de interes, la magazinul cu adidasi, am descoperit niste modele noi de ghete de basktebalet cum nu vazusem inca in TO. Noi... vorba vine. Amintesc articolul acesta unde explicam pe buna dreptate prostia ciclitatii modei, in special la incaltaminte. Eh, moda re-startata a pantofilor din jurul anului 1990 a trecut si acum am ajuns la intervalul 1995-1997. Doar ca in acel interval au aparut niste botosei frumusei. N-am luat nimic dar preturile erau decente, insa nu extraordinare. Oricum, doar aruncam cu privirea. AVEAM DE GAND SA MERGEM LA OUTLET IN NIAGARA FALLS, NY.
Inainte de asta am mers in Mall, la Fabrica de Branza, un restaurant laudat de tooooata lumea. Am bagat o pasta din aia cu 4 branze pe ea. N-a fost rau.
Drumul spre Outlet duce prin niste orasele din alea tipice in zona. Nimic extraordinar. Outlet-ul nu ca ne-a dezamagit dar ne-a enervat la culme. Marfa mai proasta ca in Mall... dar mai scumpa. Sugi muje!

Nu ne-am mai mintit singuri si am luat-o la deal catre casa. Timpul de asteptare la vama a fost de vreo 20 de minute. De precizat ca e relaxata atmosfera la ambele puncte de trecere. Nici macar americanii nu par incordati si ma gandesc ca macar acest punct de intrare in tara lor e cu risc minim. Canadienii au reusit sa ma enerveze ca voiau la intrare o taxa de $3.25. Pai pa ce? Taxa de smecher.

Mai discutand cu lumea am mai primit pareri cum ca merita sa mergi la cumparaturi cand au si americanii sale-uri, altfel e aceeasi duda. O sa vedem atunci.

Cand mai da caldura, peste vreo 6 luni (hahahhahaha), o sa mergem sa vedem Cascada Niagara din alt unghi. Poate vizitam ce mai au si ei in acel areal.
Pana atunci, Brace yourselves, winter is coming.