Ain't nutin but a G thang

In Martie 2011 luam permisul de conducere categoria G2. O combinatie buna de indemanare, calm, precizie, abnegatie, devotament si bulan de 24k. Acum, cine ma cunoaste, ma stie. Eu nu m-am agitat niciodata cu masinile. Stiu ca suna ciudat, dar pana recent nici nu realizam cu adevarat ca am masina. Adica stiam... dar nu aveam impulsul ala vecin cu OCD-ul ce-l au soferii inveterati de nu pot sa mearga nici pana la coltul blocului fara sa se urce la volan. Claudia conducea mereu si parea fericita sa faca asta. Procrastinarea a venit ca un lucru normal. Dar Canada are grija de tine sa iti forteze mana prin sistemul asta de clase G1, G2 si G care expira la 5 ani dupa ce ai obtinut G1. Pe site-ul lor iti explica detaliat ce NU ai voie sa faci ca posesor de G1 sau G2. E ca meme-ul ala de l-am vazut ieri pe blogul lui Tzipi , in care mesajul era: Pacatul e o boala inventata pentru a putea sa ti se vanda un leac la fel de inventat. Asa si astia. Citind explicatiile lor zici ca au dreptate... dar daca iei in considerare ca in alte tari se poate si altfel, ar fi o greseala din partea fiecaruia sa nu ia in considerare si ideea ca poate totul e doar o taxa ascunsa in taxa in taxa. Trei teste diferite ce le poti pica, fiecare in parte, de mai multe ori. Si vei pica. Imigrantii mai des decat altii? Teoria Conspiratiei?
Acum 5 ani, imediat dupa amerizare, ni s-a sugerat sa mergem sa luam permisul... daca nu pentru a conduce masina macar pentru ID. L-am luat din prima ca suntem destepti in cap. Claudia a avut permis in Romania desi nu a condus aproape deloc. La fel ca si cu echivalarea studiilor, Canada iti recunoaste certificatele si diplomele cum vrea mujkii ei. Carnetul de conducere romanesc e bun el, dar daca vrei permis canadez trebuie sa treci prin furcile caudine. Crezi ca degeaba au ei 3 stagii cu 3 taxe aferente? Sa vii tu si sa zici "uite, cois... am permis rumunez, valabil in toata Iununia Iuropiana... aici in Canada conduceti tot ca la noi, masinile au tot volan pe stanga... trage-ma in poza si da-mi plasticul. Cred ca in situatiile astea e cel mai evident ca scopul e sa traga bani de pe fraieri. Un permis din tara muma te poate ajuta doar sa nu mai astepti un an pana sa dai pentru permisul G2. In rest te cam pisi pe el. E bun macar ca are dimensiuni standard si nu e facut cat un tablou, cum e Buletinul de Identitate romanesc... facut asa dupa niste criterii dubioase.
Lipsa de experienta la condus a impins procrastinarea pana la limita, pana a trebuit sa ne mobilizam fortele intr-un efort concertat pentru a izbandi. Adevarul e ca m-a impins Claudia de la spate... mai cu biciul, mai cu vorba buna... caci eu o ardeam mult prea relaxat. Conduceam decent prin oras dar cand venea vorba de highway eram un pussy. Daca era dupa Claudia ne-am fi urcat in masina si am fi intrat imediat pe highway desi nici nu vedeam bine in oglinzi, vorba aia. Am insistat sa prind experienta (curaj) conducand des prin oras, pana ajung sa simt masina. Apoi am luat 2 ore cu un instructor si am intrat si pe Hwy 401. Good stuff. Pis af cheic. Incetul cu incetul am devenit tot mai sigur pe mine. Apoi, intr-o seara, in drum spre munca am calcat un sconcs. RIP you poor thing. Noi suntem din aia care la documentarele cu animale salbatice speram pana-n ultima clipa ca prada sa scape de pradator. Fusesem sigur pe mine si decelerasem indeajuns, am crezut eu, incat aratania sa aibe timp sa treaca. Apoi, citind pe internet am aflat ca sconcsii sunt unele din cele mai prost adaptate animale. Sunt o vietuitoare de noapte, dar ce imi trebuie mie vedere buna nocturna sau un auz decent cand pot sa ma cac pe tine incat sa ma tii minte pe veci si sa te feresti de mine ca de dreacu? Masina candea ingrozitor. Mecanismul de aparare al sconcsului a functionat din plin. Am avut noroc ca am putut spala masina la munca. Am spalat-o cu furtunul pe dedesupt de vreo 5 ori. Apoi, dupa munca am fost sa cumparam o solutie din aia speciala. Am dat in masina la greu, am dat si pe roti si pe sub, pe unde puteam. Aproape degeaba. Cu doua miroselnite uriase inauntru am reusit sa eliminam candeala. In schimb pe exterior... uaaaaaa! Toata saptamana de munca am spalat si masina. Am fost si la spalatoria auto. Adevarul e ca si acum... inca mai simti asa... cand stai aproape.
Si a venit timpul sa merg la examen. M-am programat in Oshawa, caci cica acolo e combinatie mai buna. Dar e cam nasol cand nu prea ai dormit si ai nevoie sa fii concentrat. Instructorul e ghidus si stia traseul, si am bagat o ora inainte de examen sa ma invat cu meleagurile. Dar apoi, am asteptat vreo jumatate de ceas sa imi vina randul. Si m-am molesit de tot in masina, pe scaun. Erau vreo 5-6 femei Examinatoare si un mos. Mosul se salutase cu instructorul... tovarasi de demult, se pare. Semne bune anul are.
Vine o examinatoare. Eu sunt urmatorul. Trece de mine si se duce la alta masina. WTF? Vine Mos Tagarta. Vine la mine. Ma vrea pe mine. Are o fata de "maiam3zilepanalapensionare" si pare ca tot ce-si doreste in momentul ala e sa se puna pe canapea si sa-si desfaca o bere. Claudia imi face semne de incurajare. Ii dam drumul.
Ponesc bine si totul e kosher pana la prima strada la dreapta. Ghetele mele de basket noi noute au talpa teapana si nici nu mai sunt la fel de ager ca in urma cu 30 de minute. Atractia gravitationala face o manarie la pedala si acul kilometrajului urca spre Chomolungma... peste 70. Mos Moromete ma atentioneaza cu voce grava. E ok. Ma redresez mai ales emotional. Tre sa fac la dreapta, la urmatoarea. Cred ca mi s-a facut voodoo sau ceva ca fac exact la fel ca mai inainte. Brusc Mos Mor... tii ma-sii prinde inspiratie si se apuca sa scrie un roman pe foaia mea de examen. A fost o data ca niciodata... Daca ar fi fost negru ar fi scris "Y'all mutha fuckaz ain't gonna belive this shit!". Nici mie nu-mi venea sa cred. Si nici nu ajunsesem la autostrada inca. Restul traseului l-am executat perfect... inclusiv pe highway. Inapoi pe strazile din oras, Moromete imi cere sa fac acrobatii rutiere si ma execut ca in chick-flick-urile BDSM. Inapoi la Centru imi cere sa parchez cu spatele. N-am vazut la nimeni sa fi facut asta dar inca mai am o speranta ca Moromete trage de mine sa compensez pentru piciorul meu de plumb. Nu. E doar un carnat deghizat in ma-sa. Ma anunta ca nu corespund cerintelor provinciale in materie de rutiere. Apoi pleaca lasandu-ma cu inima franta ca un personaj dintr-o manea de jale.
Plin de nervi si de regrete revin acasa si-mi fac programare din nou, asap. Am continuat sa conduc prin oras dar n-am mai intrat pe highway pana "data viitoare". Am programat examenul intr-o zi libera, sa pot dormi cum trebuie. Incaltat cu Nike-urile de alergat, alea de simti si firul de iarba prin talpa, plec la drum catre Oshawa, pamantul fagaduintei. Impreuna cu Claudia refacem traseul de 3 ori la rand, consecutiv, una dupa alta. Am alta problema acum. Nu-mi mai ies parcarile paralele. Fie ce-o fi. Poate la test iese din bulan. Hai la Centru sa ne punem pe lista. Programarea e la 13:00. Intre 12 si 13 e pauza de masa. Excelent. Dupa ce mananci esti mai bine dispus. Moromete e probabil in sat cu Tudor Balosu, nu-l vad in zonele adiacente. Viitorul arata bine. Uite ca vin doamnele. Incepe treaba. Doar ca io's primul de pe lista si din nou sunt sarit la rand. E OK. Ou-Kappa, cum ar veni. A venit Moromete. Claudia, muie asta vine AICI! IAR! Baby, u got this! imi mai zice Claudia in timp ce ma strange de brat si apoi iese. Ii dam drumul. Fututimortiimatiideghinion... vorba aia. Serenity now! Baby, you got this.
Merge bine. Sunt stapan pe mine si pedala se simte bine sub talpa. Dau din cap ca papusile alea bubble-head, sa vada dobitocul ca ma asigur sa nu fi atacat de OZN-uri. Parallel Parking. Cacat. Baga, Marrine... hai ca poti. Roata loveste concomitent bordura si inima mea. Injur cu voce tare si dau sa o iau de la inceput dar Moromete ma opreste si-mi cere sa ajustez doar masina. Tonul lui e linistitor ca o soapta la ureche in intunericul din celula. Parca totusi e in toane mai bune babalacul. Ii dau inainte. Suntem in aceasi zona rezidentiala, dar la intoarcere... inspre highway. O mica intersectie in fata... dar de partea cealalta... sensul meu de mers se desparte in doua. Doar o linie aparuta din senin desparte banda mea de mers in... doua benzi de mers. Nimic altceva. Raman aproape de linia galbena despartitoare si continui. Tagarta ma anunta ca sunt in the wrong lane. In spatele poker face-ului se auzea in ecou FUCKFUCKFUCKFUCK! Am semnalizat dreapta, m-am asigurat si am schimbat banda. Restul e istorie. La un moment dat am tras cu ochiul in formularul lui si am observat cu usurare CA CAsuta aia de comentarii era goala. Ajungem la Centru. Sunt SOCAT sa aflu ca de data asta pot parca cu fata. Ma anunta ca indeplinesc cerintele provinciale pentru manevrarea volanului in trafic rutier, trafic de date pe internet si trafic de droguri usoare si de mare risc... stupefiante. Baiat fain omu. Think again. Inainte sa iasa sa se duca in mortii lui mai are ceva de spus: "I have a deja-vu feeling about you and that wrong lane. Did you take the test with me before?" Da, dar alta a fost problema. IESI ACASA!
Pe drumul spre casa a condus Claudia. Normal. Mi s-a pus de condus masina. Deocamdata. E stresul cat casa. Ca trebuie sa-l iei. Nu e vorba ca am fost eu presat de timp, ca imi expira. E vorba ca asa ti se spune de cand vii aici. Masina iti cam trebuie caci distantele sunt mari. Iti trebuie permisul. Dai pentru permis de cate ori e nevoie sa-l iei. Fiindca iti trebuie. La gata am avut o usurare ca nu mai trebuie sa dau examenul niciodata. Ca aici e buba. Poti sa conduci tu ca Schumi, daca nu conduci cum trebuie la examen... tot degeaba. Muie Moromete! Traiasca Regina.