Duminica, pe 1 Septembrie, am facut un tur de forta cum nu prea am mai facut, de cand sunt in campul magnetic al muncii. Munca -12 ore- somn 4 ore- concert-munca 8 ore. Cam nasol. Pentru noi adica. Am fost la concert la Depeche Mode. Sa ma suspectezi pe mine ca as fi fost vreu depechist inseamna sa blasfemiezi grav dar cateva cantece de-ale lor tot am prins si eu pe MTV. In Iunie 2006 Claudia dadea "o fuga" pana la Capitala natiunii pentru a merge la concertul lor, pe raposatul stadion National... unde cu putin timp inainte palpasem si eu Nirvana la golul lui Dica din meciul tur cu Middlesborough.
Dar asta e din alt time frame. In "aici si acum"-ul cel mai updatat o ardem canadian si ce e mai canadian decat berea Molson Canadian si concertul se tinea in aer liber la Molson Canadian Amphitheatre (amphitheatre - un cuvant sperb de pronuntat de catre scolarii ESL). Am cumparat bilete inca din Aprilie. Puteam si mai devreme cu vreo doua saptamani dar Claudia isi dorea mult ca o prietena de-a ei sa vina si ea ne-a tinut pe loc pana cand a zis ca nu vine. Incercand sa luam bilete am descoperit ca mai erau locuri "doar in picioare", pe peluza. Aici nu e stadion si peluza chiar inseamna pe iarba si nu ceea ce s-a impamantenit ca ar fi zona stadionului din spatele portilor. Anul trecut fusesem la concertul Roxette si am avut probleme cu gasitul unui loc de parcare mai ales din cauza CNE-ului. Si acum, am mers direct acolo sa parcam. Dar era plin si am avut un noroc orb sa plece cineva exact atunci. Aveam sa descoperim ca am parcat la 20 de metri de podul ala peste Lakeshore ce leaga CNE de Ontario Place, sau cum se numeste locul ala ce include si MCA-ul. De data asta Claudia n-a reusit sa insele vigilenta security guarzilor si sa introduca in mod fraudulos camera foto cu teleobiectiv viril si a trebuit sa ne intoarcem la masina. Nu-i nimic, mai avem un Canon D20 Underwater... ca oricum se anunta ploaie. Avand prealabil, inainte sa venim am oprit si la Dollar Store sa cumparam poncho-uri impermebaile. Just in case. N-a plouat decat la sfarsit. inainte de asta doar vreo doua alarme false ce ne-a facut sa luam poncho-urile pe noi si in final doar sa obtinem un revergorant efect de sera, marind disconfortul de a sta in picioare atatea ore. Peluza de la MCA functioneaza in felul urmator. Cineva destept in cutia craniana de viteze a calculat metri patrati si a vizualizat oameni ocupand acest areal. Nu ai un loc anume unde trebuie sa stai. Adica e ceva pe bilet dar esti ca la Zilele Resitei... Iti gasesti un loc si... stai. Unii, ce probabil au mai fost si alta data, au venit mai devreme si si-au adus paturi sau scaune pliante si au ocupat zona centrala a peluzei... de la aleea din fata pana pe la mijlocul costisei. Aia au fost in regula. Restul? In picioare. Amfiteatru nu e doar un nume... chiar are format de amfiteatru deci sus, la peluza, esti de fapt in coasta unui deal. Am putut observa cu placere ca statul in picioare in panta face minuni coloanei tale vertebrale. Si am avut noroc si de faptul ca Depeche Mode au inceput show-ul cu vreo ora intarziere. Ca-s rockstars, baby... check out the crowd's reaction. Rebuturile alea de la Bon Jovi au spus 20:30 si au inceput la 20:30. Cine se astepta la asta. Who does that? Ma gandesc ca e un truc de marketing, sa te faca sa mai dai 5 ture sa faci refill la bere si triunghiuri de cauciuc comestibil pana incepe concertul.
Depeche Mode sunt cine sunt... la fel ca si Roxette... fac parte din alta era. E si normal ca fanii lor sa aibe acum intre 35 si 50 de ani, nu? Cam asta si vedeai. Era si amuzant, jur. Era un fel de Reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Sa vezi toti rebelii ce au ajuns in viata lor de adulti. Pai cea mai stridenta era lipsa de gust in alegerea imbracamintii. Da, eu judec omul dupa haina. Il bag dupa haina si-l judec. Ce, n-am voie? La ceremonia de incetatenire, nu ne-a judecat judecatoare pacii dupa haine?
Un lucru comun multimilor de orice natie sau religie este inteligenta nativa in cutia craniana de viteze. Ai mii de oameni stand pe iarba si trotuarul din fata lor, interpus intre ei si scena, este gol... fiindca si galeriile de la peluze au platit bilet si vor sa vada si ei. Deci keep that fucking area clear. Dar valuri... tsunami-uri de giscepti rationau si dialogau cu Sinele lor interior: uite cate mii de imbecili, stau acolo pe iarba, cand UITE, EVRIKA!, ce bine se vede de AICI!. Si apoi venea acelasi security guard exasperat si le povestea de marele Comandant Suprem al Fortelor Armate, Captain Obvious... in final totul ducand catre o ridicare in rang, la Major Awkward. La un moment dat Claudia si-a pierdut rabdarea incat nu mai astepta gardianul sa le spuna geniilor sa se mute ci le spunea ea direct. Ce socati erau sa afle ca s-au pus in fata altor zeci si sute de oameni.
Vreti sa spun ceva si despre muzica? A fost bun bun. Ascultate pe disc piesele lor imi par moi si fara coi dar in concert zdranganea cum trebuie. Si au instrumentale pe placul meu. Ce vreau sa zic e ca mie mi-a sunat mai bine in concert. Pacat ca totul s-a intamplat intr-un discomfort fizic si mental. Iar faptul ca de acolo trebuia sa mergem direct la munca nu ajuta deloc. De acum... loc pe scaun... orice ar fi. Si evidenta. Ai timp sa-mi raspunzi daca vii pana-mi expira sesiunea pe pagina de cumparare a biletelor online.
Am parcat pe o strada aproape de munca si am bagat un 35 de minute de power nap. Am fost convins ca nu pot adormi in masina pana in momentul in care m-am trezit 35 de minute mai tarziu.
Acum a inceput si TIFF-ul. De cativa ani tot zicem ca mergem si noi, poate-poate ii punem o mana pe cur lu' Brad Pittulescu. Dar nu anul asta.
