Acum doua zile ne-am pus sa ne uitam la un film canadian: My awkward sexual adventure. Avea si sbutitrare iar la inceput, autorul subtitrarii scrisese: aceasta e prima mea subtitrare. Am reactionat cu duiosie cumva la acest mesaj simplu. Subtitrarile sunt ceva luat de-a gata, luat de bun. Ceva la care injuri cand iti trebuie si nu exista. Eu sincer nu m-am gandit niciodata sa multumesc cuiva pentru o subtitrare. Dar stiu sigur ca i-am injurat ca "nu-si fac treaba" cand nu gaseam subtitrarea potrivita sau cand lipsea cu desavarsire.
Am realizat ca aceasta subtitrare reprezinta un inceput pentru acea persoana. Un moment din viata lui/ei asupra caruia a tinut neaparat sa atraga atentia. History in the making cum ar spune ungurul Bulan. Nu stii niciodata cum un asemenea moment poate da o turnura noua vietii tale. Poti ajunge campion mondial la subtitrat viteza. Poti lua premiul Nobel pentru Tradus in conditii vitrege, cand conditiile divorteaza si conditia mama se recasatoreste. Poti ajunge sa lucrezi ca traducator la Parlamentul Uniunii Europene soptind echivalentul romanesc al cuvintelor straineze in urechile pline de prestanta ale unor personalitati precum Lenuta Baseasca, WC Tudor aka "Da' nu-s nebun" Cornelush Vadimush sau marele landlord de stana mioritica, Jiji von Wool 100%.
Dupa aceasta volta literara ajungem la subiectul zilei: arestarea lui Becali. Pe mine m-a surprins si nu prea atitudinea persoanelor ce le parea rau de el ignorand acea evidenta legatura dintre cauza si efect: daca Becali nu avea bani... nu exista din punct de vedere mediatic. Iar fiindca acest Iason si argonautii lui machidoni ne-au sufocat ani de zile cu Lana de Aur explicandu-ne (si aici imagineazati-l pe Berbecali vorbind) cum noi suntem niste hahalere ce ne-am remarcat in fata lui doar prin capacitatea de a pacatui in fata Domnului Nostru Isus Cristos precum si prin INcapacitatea de a fi bogati ca el. Bogatia lui e un dar de la Dumnezeu. De aici si durerea lui sufleteasca la incarcerare: l-a pedepsit dumnezeu ca a fost prea trufas. Si tu te miri ca asta a facut chestii ilegale? Si cum bine spunea unul intr-un articol viral pe tema: majoritatea romanilor chiar considera ca sa furi de la Stat e meserie de aur nerealizand ca Statul nu e de fapt adunatura aia de saprofiti ce sunt realesi mereu. Dar deja intru in alt subiect, ce tine de utopie. Asa ceva nu se egzista.
Tot un mic lucru mare s-a intamplat ieri. Claudia a primit doua bilete la meciul de baseball Gaitele Albastre din Toronto versus Grangurii din Baltimore. A fost short notice dar am facut un efort si am mers. Primisem si eu niste bilete acum cativa ani dar eram la munca atunci asa ca s-a dus doar Claudia si cu Eneida. Si acum locurile au fost excelente, cam 7 randuri in spatele cuibului de gaite albastre. In sfarit aveam o sansa sa-mi port sapca de baseball fiindca reprezint echipa din orasul meu natal si nu din cauza ca mi-a placut culoarea. Foarte plictisitor baseball-ul. Toata tarasenia arata bine la stiri, cand sunt montate doar fazele relevante. E un joc lent de indemanare, calm, precizie, abnegatie si devotament. La inceputul reprizei a 9a, Gaitele Albastre erau conduse si nu pareau sa mai miste din aripioare. Am decis sa batem traficul si sa mergem sa dormim ca tare mai aveam nevoie. In masina ma gandeam ca mi-ar fi placut sa fiu martorul unui meci de poveste gen Herri Pouter si nu un meci in care vedeta echipei Bautista s-a remarcat doar prin pozitia coprului cand sta cu paru-n mana. Ajuns acasa verific scorul. Toronto Blue Jays facusera o ultima repriza de senzatie si au intors jocul. Sugi paula!
Anybody seen the popos? Let me know!
Claudia baga un 80 pe limita de 60 si a venit popolitia. Tot moment istoric si asta. Prima oara oprita pentru speeding. Baiat fain omu. A vazut ca legea era deja aparata in aceasta masina asa ca si-a realizat redundanta si ne-a lasat sa plecam fara sa ne curenteze la puncte sau portofel. Live long and prosper, Mr. Officer, Sir.
Saptamana trecuta am fost martor si la niste chestii neplacute. Am intalnit doua personaje romanesti. Ro-ma-nesti! Get it? Reprezentative pentru Romania ca Hagi la Mondiale. Gust amar.
Ieri am aflat de niste iranieni ce au facut crize pe la munca, cu din alea: stii tu cine sunt eu? Ba, sambagpaula cu ce se ocupa unii...
Monday, 27 May 2013
Sunday, 19 May 2013
2192 days later
La munca... what's new about that? O zi linistita pana la primul Noise Complaint. Oameni de treaba, se lasa de prostii. Un pic mai tarziu El pleaca in oras cu tovarasii lui. Sunt beti. De fapt doar i-a condus pana afara caci el revine si se destainuie. "I got engaged last night and I'm nervous as fuck".
De unde sa stie saracutul de el ca a nimerit omul potrivit sa-i povesteasca despre asta. Azi avem noi aniversarea a 6 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.
S-au insirat ca perlele toate situatiile, sa fie si long weekend si etcetera si am planuit un getaway weekend undeva prin teritoriu. Acum vreo 6 saptamani am facut rezervare prin Groupon la Bayview Wildwood Resort pe malul lacului Sparrow. La vreo 2 ore Nord de Toronto. Chit ca era prin Groupon si trebuia sa fie "deal" nu prea a fost. Facand research pe internet despre locatie gasesti putine poze concludente. Review-urile erau oarecum impartite, totusi preponderent pozitive. Eu remarcasem asa: liniste, destul de vechi, televizoare cu tub, te chinui sa pescuiesti degeaba. Aveam sa fim placut surprinsi. Camera era mai mult decat decenta. Am stat in camere de hotel mult mai naspa prin Ottawa sau Quebec. Camera avea si un balcon ce dadea spre lac unde am petrecut diminetile la o tigara si cafea. Prima zi a fost mai friguros... un 16 grade cu vant dar totusi decent. Locul e un Resort. E izolat. E departe de satul Severn Bridge. Noroc ca ne-am adus de mancare de acasa.
Stiam ca au si teren de basket asa ca mi-am adus si mingea, desi era dezumflata. Aveam sa descoperim ca in Recreation Center aveau doua sali de squash dintre care una devenise sala de basket. Am jucat basket. Apoi biliard. Apoi ne-am bagat la jacuzzi. Seara, am privit apusul de soare de pe ponton. Tare frumos locul.
A doua zi, am luat un mic dejun tarziu si am iesit din nou la plimbare. Cu sinceritate spun ca nu mai stiu cand m-am urcat pe o bicicleta ultima oara. A fost distractie maxima doar ca am obosit ca naiba. Aveam biciclete din alea clasice... nu Mountain Bikes moderne, cu mai multe viteze. Dupa ce am returnat bicicletele Claudia avea chef sa mergem cu canoea pe lac. Oh shit. Dar ne-am dus. Am ras de ne-am spart caci a fost prima oara pentru amandoi si stateam cam incordati. Seara, am luat cina la restaurantul cu view spre lac. Aveai si program artistic... un domn cu camasa roz de cantaret de muzica populara dar Air Conditioning-ul era probabil impotriva religiei proprietarului Resortului si era absurd de cald, mai ales ca nu venisem la pantaloni scurti si tricou. Aveam un voucher de $40, folosibil la rentals sau la restaurant, si la gata cele doua meniuri ne-au ajuns pe la $20 cu tot cu bacsis. Mancarea nu e cine stie ce iar portia nu e imensa, cel putin la Fillet trout ce am luat noi. Bine, nici nu ne era excesiv de foame. Inainte de restaurant iesisem pe ponton cu sticla de sampanie si cu pahare. Hehehehhehe. Fiindca era prea cald am decis sa sarim peste programul artistic si mai bine sa mergem sa mai facem niste poze la asfintit. Sunt 3 pontoane. Noi am mers pe cel din mijloc... trolland un okios ce facea poze de pe pontonul din dreapta noastra, cel mai estic. Imi parea rau de el dar viata e o curva si noi suntem tipul de oameni ce-ti intram un sufragerie si fumam cu picioarele pe masuta de cafea si scrumam pe covor.
A fost romantic precum in cartile clasice (ce nu-mi plac mie). Idilic e cuvantul. Doua scaune pe malul lacului langa un mesteacan tanar ce incerca sa fure soare printre 2 molizi batrani si impunatori. Un raton curios iesit de sub ponton la cautat de papa. Doua ratuste in apa. Doua mamicute inconjurate de copii aprinzand focul sa faca marshmallow. O temperatura placuta si un lac superb in lumina difuza.
A fost minunat... tot ce speram dar nu ne asteptam sa gasim. Ne-am deconectat si ne-am relaxat, numai bine pentru saptamana de foc ce va urma.
Sa ne fie de bine. N-are cum sa fie rau, are cum sa fie bine.
De unde sa stie saracutul de el ca a nimerit omul potrivit sa-i povesteasca despre asta. Azi avem noi aniversarea a 6 ani de casnicie. Sa ne fie de bine.
S-au insirat ca perlele toate situatiile, sa fie si long weekend si etcetera si am planuit un getaway weekend undeva prin teritoriu. Acum vreo 6 saptamani am facut rezervare prin Groupon la Bayview Wildwood Resort pe malul lacului Sparrow. La vreo 2 ore Nord de Toronto. Chit ca era prin Groupon si trebuia sa fie "deal" nu prea a fost. Facand research pe internet despre locatie gasesti putine poze concludente. Review-urile erau oarecum impartite, totusi preponderent pozitive. Eu remarcasem asa: liniste, destul de vechi, televizoare cu tub, te chinui sa pescuiesti degeaba. Aveam sa fim placut surprinsi. Camera era mai mult decat decenta. Am stat in camere de hotel mult mai naspa prin Ottawa sau Quebec. Camera avea si un balcon ce dadea spre lac unde am petrecut diminetile la o tigara si cafea. Prima zi a fost mai friguros... un 16 grade cu vant dar totusi decent. Locul e un Resort. E izolat. E departe de satul Severn Bridge. Noroc ca ne-am adus de mancare de acasa.
Stiam ca au si teren de basket asa ca mi-am adus si mingea, desi era dezumflata. Aveam sa descoperim ca in Recreation Center aveau doua sali de squash dintre care una devenise sala de basket. Am jucat basket. Apoi biliard. Apoi ne-am bagat la jacuzzi. Seara, am privit apusul de soare de pe ponton. Tare frumos locul.
A doua zi, am luat un mic dejun tarziu si am iesit din nou la plimbare. Cu sinceritate spun ca nu mai stiu cand m-am urcat pe o bicicleta ultima oara. A fost distractie maxima doar ca am obosit ca naiba. Aveam biciclete din alea clasice... nu Mountain Bikes moderne, cu mai multe viteze. Dupa ce am returnat bicicletele Claudia avea chef sa mergem cu canoea pe lac. Oh shit. Dar ne-am dus. Am ras de ne-am spart caci a fost prima oara pentru amandoi si stateam cam incordati. Seara, am luat cina la restaurantul cu view spre lac. Aveai si program artistic... un domn cu camasa roz de cantaret de muzica populara dar Air Conditioning-ul era probabil impotriva religiei proprietarului Resortului si era absurd de cald, mai ales ca nu venisem la pantaloni scurti si tricou. Aveam un voucher de $40, folosibil la rentals sau la restaurant, si la gata cele doua meniuri ne-au ajuns pe la $20 cu tot cu bacsis. Mancarea nu e cine stie ce iar portia nu e imensa, cel putin la Fillet trout ce am luat noi. Bine, nici nu ne era excesiv de foame. Inainte de restaurant iesisem pe ponton cu sticla de sampanie si cu pahare. Hehehehhehe. Fiindca era prea cald am decis sa sarim peste programul artistic si mai bine sa mergem sa mai facem niste poze la asfintit. Sunt 3 pontoane. Noi am mers pe cel din mijloc... trolland un okios ce facea poze de pe pontonul din dreapta noastra, cel mai estic. Imi parea rau de el dar viata e o curva si noi suntem tipul de oameni ce-ti intram un sufragerie si fumam cu picioarele pe masuta de cafea si scrumam pe covor.
A fost romantic precum in cartile clasice (ce nu-mi plac mie). Idilic e cuvantul. Doua scaune pe malul lacului langa un mesteacan tanar ce incerca sa fure soare printre 2 molizi batrani si impunatori. Un raton curios iesit de sub ponton la cautat de papa. Doua ratuste in apa. Doua mamicute inconjurate de copii aprinzand focul sa faca marshmallow. O temperatura placuta si un lac superb in lumina difuza.
A fost minunat... tot ce speram dar nu ne asteptam sa gasim. Ne-am deconectat si ne-am relaxat, numai bine pentru saptamana de foc ce va urma.
Sa ne fie de bine. N-are cum sa fie rau, are cum sa fie bine.
Thursday, 9 May 2013
Generatia Why... Y
Instalat la pupitrul de comanda, aici la munca, am facut repede revista presei. Sportul romanesc. Treaba punctata bine-nteles cu doua articole din sporturi extreme: "celepra" analista si atleta de cursa lunga Sandra Romain isi doreste sa devina fata de casa si, un taran ajuns la sapa de lemn a bagat-o in capul fie-sii si al lui tac-su... sa-i faca in ciuda nevestii ce l-a parasit si a plecat in Anglia. Inchisoare pe viata.
Presa nord-americana e mai "a la Hollywood". Trei femei rapite acum 10 ani au fost eliberate. Sigur ati vazut cel putin un film pe subiectul asta. Trei spargatori au fost arestati dupa ce acum cateva saptamani au furat $750k dintr-un camion blindat care strangea banii TTC. "N" filme pe subiectul asta. Pana si la rubrica "Intreab-o pe Amy" avem un scenariu de film: o fata de 13 ani incearca sa isi salveze prietenia cu Katie, prietena ei in varsta de 15 ani ce s-a apucat de fumat marijuana, si totodata sa o ajute sa scape de patima acestui drog, drog dovedit stiintific ca duce la droguri si mai puternice, ca alcoolul, cafeaua, cocaina, heroina si homosexualitatea.
Una din credintele mele exprimate de cel putin o data pe blog e ca aia batrani avea dreptate cand spuneau ca noua generatie e varza... apoi noua generatie spunea la fel de si mai noua generatie.... si ei de generatia mea.... si eu de generatia asta noua. Cred ca toti avem dreptate iar trendul e... la vale. Am o atitudine de Nero intetind focul in cetatea eterna a DVD burner-ului cand vad liceenii de azi, candizi si senini, discutand la modul serios despre colegiu si viata lor de dupa. Obliviosi (imi place cuvantul in engleza asa ca l-am tradus cu de la mine putere) la ce-i inconjoara mai adauga si prostie crasa si incultura la credulitatea specfifica varstei. Problemele de viata sunt pentru adulti si, nu-i asa, mai e pana atunci.
In ziar am citita asta. Daniel Schawbel e expert in generatia asta noua. El anticipeaza un conflict intre vechea garda si noua generatie ce va intra pe piata muncii.
Eu personal observ niste contradictii in ce spune specialistul... probabil un ex-cercetator britanic.
According to the author of the soon-to- be-released book Promote Yourself: The New Rules For Career Success, the Gen Y demographic grew up in an environment where they were always rewarded and told they were special. “I know this because I’m a millennial who received soccer trophies when I was younger even though my teams weren’t successful.”
Ai fi tentat sa crezi ca aceasta cocolosire l-ar fi impins pe Daniel sa ajunga un fotbalist mediocru la FC Avantul Prabusirea sau alta echipa de pluton gen Dinamo Bucuresti. Dar faptul ca Becali nu l-a trimis la echipa a doua desi era vraijte l-a impins sa aibe incredere in el si sa scrie doua carti desi nu are, vorba aia, nici 30 de ani inca. Ideea de "important e sa participi" e o idiotenie si contrazice ideea de competitie sportiva. Nici macar cand bagi la sala, singur, lucrand propriul tau corp... tre sa fii ipocritul suprem sa sustii cu voce tare ca o faci DOAR pentru tine.
While older generations operate on paying your dues through years of experience and loyalty to one company, millennials realize that you can’t have that type of career anymore so there are struggles, says Schawbel, a branding and career expert at danschawbel.com.
Eu nu vad nimic rau in a munci din greu si a fi loial dar se pare ca asta e ceva uzat moral si specialistul spune ca noua generatie a inteles ca nu mai poti avea acest tip de cariera. De ce nu mai poti avea? Nu stiu, ca nu ni se explica. Cred ca trebuie sa avem incredere in noua generatie... ce si-a dovedit intelepciunea by paying its dues and through loialty, nu?
Managers are frustrated with millennial workers’ lack of soft skills, their feelings of workplace superiority, and the questioning of company rules.
“Managers want face-to-face meetings whereas millennials want to instant message. In the future, you will see millennials have their way and they will work at companies that understand them and have programs to support them,” says Schawbel, adding that managers who ignore this problem will have high turnover rates, stress and a loss of productivity.
Deci, noua generatie e nesimtita, face ce vrea, vor deveni majoritari si succes vor avea copaniile care se vor alinia la aceasta atitudine. Managerii de moda veche prefera sedinte fata in fata pe cand generatia texting/facebook instant message ar prefera un transparent chat session pe yahoo messenger. Mai departe specialistul spune ca aceasta atitudine "tinereasca" va imbunatati locul de munca si-l va face mai transparent si mai mijto.
“Millennials will completely change the workplace for the better. They will make it more collaborative, transparent and give corporations a positive reputation."
Cred ca de aia nu scriu eu carti si nu sunt recomandat de revista Forbes, fiindca nu inteleg conexiunile logice ce le face asta.
Ce inteleg eu e asta: ASTIA SUNTEM. VENIM. FACETI LOC. (si bazat pe nimic ce sa te faca sa iti merite increderea) BABALACILOR, RELAXATI-VA - WE GOT THIS!!!
In editia tiparita a ziarului Toronto Sun articolul mai cuprinde o introducere cu adevarat interesanta. 100 POWER RESUME WORDS.
Interesant e ca somitatile alea de la departamentele de HR si mai ales software-urile pe care ei le folosesc acum sa selecteze candidati cica nici nu iau in considerare resumeele ce contin cliseele gen "team player", "problem solver"m, "self-motivated".
Eufemismul - e si asta o arta, nu?
Daca esti babalac... se pare ca mai ai timp pana prin 2025 sa ajungi sa tragi pe sabia ta si sa nu ajungi la mana acestei generatii remarcabile. Desi n-ar trebui sa-ti faci griji. Doar noua generatie e formata in totalitate de Danieli Schawlabari, oameni de succes prezenti in paginile revistelor financiare... scriitori de carti best-seller, tineri ce inteleg realitatea inconjuratoare si mai ales ce inteleg si stiu cum sa modificie si sa forteze societatea sa se adapteze personalitatilor inovatoare.
Brace yourselves.
Presa nord-americana e mai "a la Hollywood". Trei femei rapite acum 10 ani au fost eliberate. Sigur ati vazut cel putin un film pe subiectul asta. Trei spargatori au fost arestati dupa ce acum cateva saptamani au furat $750k dintr-un camion blindat care strangea banii TTC. "N" filme pe subiectul asta. Pana si la rubrica "Intreab-o pe Amy" avem un scenariu de film: o fata de 13 ani incearca sa isi salveze prietenia cu Katie, prietena ei in varsta de 15 ani ce s-a apucat de fumat marijuana, si totodata sa o ajute sa scape de patima acestui drog, drog dovedit stiintific ca duce la droguri si mai puternice, ca alcoolul, cafeaua, cocaina, heroina si homosexualitatea.
Una din credintele mele exprimate de cel putin o data pe blog e ca aia batrani avea dreptate cand spuneau ca noua generatie e varza... apoi noua generatie spunea la fel de si mai noua generatie.... si ei de generatia mea.... si eu de generatia asta noua. Cred ca toti avem dreptate iar trendul e... la vale. Am o atitudine de Nero intetind focul in cetatea eterna a DVD burner-ului cand vad liceenii de azi, candizi si senini, discutand la modul serios despre colegiu si viata lor de dupa. Obliviosi (imi place cuvantul in engleza asa ca l-am tradus cu de la mine putere) la ce-i inconjoara mai adauga si prostie crasa si incultura la credulitatea specfifica varstei. Problemele de viata sunt pentru adulti si, nu-i asa, mai e pana atunci.
In ziar am citita asta. Daniel Schawbel e expert in generatia asta noua. El anticipeaza un conflict intre vechea garda si noua generatie ce va intra pe piata muncii.
Eu personal observ niste contradictii in ce spune specialistul... probabil un ex-cercetator britanic.
According to the author of the soon-to- be-released book Promote Yourself: The New Rules For Career Success, the Gen Y demographic grew up in an environment where they were always rewarded and told they were special. “I know this because I’m a millennial who received soccer trophies when I was younger even though my teams weren’t successful.”
Ai fi tentat sa crezi ca aceasta cocolosire l-ar fi impins pe Daniel sa ajunga un fotbalist mediocru la FC Avantul Prabusirea sau alta echipa de pluton gen Dinamo Bucuresti. Dar faptul ca Becali nu l-a trimis la echipa a doua desi era vraijte l-a impins sa aibe incredere in el si sa scrie doua carti desi nu are, vorba aia, nici 30 de ani inca. Ideea de "important e sa participi" e o idiotenie si contrazice ideea de competitie sportiva. Nici macar cand bagi la sala, singur, lucrand propriul tau corp... tre sa fii ipocritul suprem sa sustii cu voce tare ca o faci DOAR pentru tine.
While older generations operate on paying your dues through years of experience and loyalty to one company, millennials realize that you can’t have that type of career anymore so there are struggles, says Schawbel, a branding and career expert at danschawbel.com.
Eu nu vad nimic rau in a munci din greu si a fi loial dar se pare ca asta e ceva uzat moral si specialistul spune ca noua generatie a inteles ca nu mai poti avea acest tip de cariera. De ce nu mai poti avea? Nu stiu, ca nu ni se explica. Cred ca trebuie sa avem incredere in noua generatie... ce si-a dovedit intelepciunea by paying its dues and through loialty, nu?
Managers are frustrated with millennial workers’ lack of soft skills, their feelings of workplace superiority, and the questioning of company rules.
“Managers want face-to-face meetings whereas millennials want to instant message. In the future, you will see millennials have their way and they will work at companies that understand them and have programs to support them,” says Schawbel, adding that managers who ignore this problem will have high turnover rates, stress and a loss of productivity.
Deci, noua generatie e nesimtita, face ce vrea, vor deveni majoritari si succes vor avea copaniile care se vor alinia la aceasta atitudine. Managerii de moda veche prefera sedinte fata in fata pe cand generatia texting/facebook instant message ar prefera un transparent chat session pe yahoo messenger. Mai departe specialistul spune ca aceasta atitudine "tinereasca" va imbunatati locul de munca si-l va face mai transparent si mai mijto.
“Millennials will completely change the workplace for the better. They will make it more collaborative, transparent and give corporations a positive reputation."
Cred ca de aia nu scriu eu carti si nu sunt recomandat de revista Forbes, fiindca nu inteleg conexiunile logice ce le face asta.
Ce inteleg eu e asta: ASTIA SUNTEM. VENIM. FACETI LOC. (si bazat pe nimic ce sa te faca sa iti merite increderea) BABALACILOR, RELAXATI-VA - WE GOT THIS!!!
In editia tiparita a ziarului Toronto Sun articolul mai cuprinde o introducere cu adevarat interesanta. 100 POWER RESUME WORDS.
Interesant e ca somitatile alea de la departamentele de HR si mai ales software-urile pe care ei le folosesc acum sa selecteze candidati cica nici nu iau in considerare resumeele ce contin cliseele gen "team player", "problem solver"m, "self-motivated".
Eufemismul - e si asta o arta, nu?
Daca esti babalac... se pare ca mai ai timp pana prin 2025 sa ajungi sa tragi pe sabia ta si sa nu ajungi la mana acestei generatii remarcabile. Desi n-ar trebui sa-ti faci griji. Doar noua generatie e formata in totalitate de Danieli Schawlabari, oameni de succes prezenti in paginile revistelor financiare... scriitori de carti best-seller, tineri ce inteleg realitatea inconjuratoare si mai ales ce inteleg si stiu cum sa modificie si sa forteze societatea sa se adapteze personalitatilor inovatoare.
Brace yourselves.
Subscribe to:
Posts (Atom)