Friday, 3 July 2015

Ziua Canadei



Nu ca asta e o piesa de vara, dar orice vara tre' sa aibe hit-ul verii, adica o piesa ce iti ramane stantata pe creier. Din aia care te trezesti cu ea in cap dimineata si-ti influeanteaza mood-ul pe parcursul zilei. Ca sa fie geul geu. Acum sunt bulangiu si fac ceva enervant pentru voi: va mai amintiti melodia "Vara nu dorm" a lui Connect-r?


Si vara nu e vara daca nu e cu slapi, se stie.

Tot vara e mai subtire cu sporturile la TV. Asta daca nu esti fan baseball. Probabil ca nu esti fan. Cum zicea un vanzator data trecuta la Tanger Outlets aratand cu degetul catre tricoul blau-grana FC Barcelona ce-l purtam pe mine: "Are you a fan?" YES! ii raspundeam spumos in timp ce el continua: "Qatar, right?". Fiule, m-ai dezamagit, Qatar e sponsorul, dar e ok, te pricepi clar.
Inca astept sa vad ce e interesant la jocurile Pan-Am.

Daca nu e sport la TV bagam seriale si filme. Am vazut serialul Weeds in maratoane lungi. Excelent. Incepusem sa revedem Two and a half men dar neam cam plictisit, ca l-am vazut de multe ori. Si fiindca asemenarea e mare, facem tranzitia de la Charlie Sheen la Barry Weiss din Storage Wars, reality show-ul popular si in Romania. Si la asta ne-am uitat atat de mult incat ma uit prin casa si automat pun si niste preturi: that's a $400 bill right there! Yuuuuuuup!

Te-ai gandit vreodata cat valoreaza viata ta luata la... bani marunti? Te-ai gandit vreodata ca strangi toata viata si la gata, vin cautatorii de comori urbani si?...

Da' te-ai gandit ca nu numai ca poti ajunge involuntar sa produci bani altora dar sa mai produci si audienta? Nici nu stiai cat potential zace-n tine. Un lucru e clar, e plin de colectionari si astora nu le e frica sa colectioneze... orice.


Miercuri am avut liber, ziua nationala, motiv de sarbatoare. Fara stress, am mers in vizita la romanaches. Tot fara stress mersesem si Vineri, pe 26 Iunie. Stii cum e, faci misto de security guard ca e prea strict intr-un mod stupid cu regulile de parcare la Vizitatori, iar apoi ii intrebi pe garzi daca au de gand sa faca ceva in legatura cu okiosul ala batran ce lireaza pizza de s-a prabusit in fata intrarii in cladire. Eh, erau prea relaxati pentru asta si, mai ales, probabil credeau ca aberam in continuare despre parcare. Au sarit pana la urma dar fara mare efect. Nu era prea clar daca mosul okios alunecase sau suferea de vreo ceva. Isi daduse destul de rau si nu parea intr-o stare prea buna. A fost ajutat sa se ridice cu greu si, ca orice barbat adevarat, s-a scuturat si a dat sa plece. Cativa pasi, din ce in ce mai poticniti pana s-a dus cu fata direct intr-un perete. L-am prins la timp sa nu cada si, ajutat de securista, l-am carat pana la niste fotolii. Mosul incerca sa se ridice dar nu reusea decat sa icneasca si nu voia sa dea drumul la geanta lui plina cu pizza.
Concomitent sunase si Claudia si securitul la Ambulanta. Pe securist nu-l auzeam dar auzeam dialogul Claudiei cu dispecerul de la ambulanta: E omul ala de livreaza pizza... Nu stiu cum il cheama... Dar n-am de unde sa stiu cum il cheama, nu-l cunosc... Eu doar vizitez pe cineva aici... Aaaaaghhh!
Am stat cu mosul pana au venit paramedicii. Inainte sa plecam sus la amicii nostri l-am anuntat pe security guard: Fuck that parking permit!
Inca pompand niscaiva adrenalina, le povestim romanaches-ilor ce s-a intamplat. Ii apucase un sentiment de vina, caci ei comandasera pizza. Numai ca vreo 15 minute mai tarziu bate Pizza la usa. E un okios mai tanar. Ma bag in vorba si-l intreb daca mosul e in regula. Cica mosul nu lucreaza azi. Esti sigur, bro? Ca acum vreo 15 minute stateam cu el in brate. El, dupa ce facuse niste ochi rotunzi, ma intreaba usor panicat: Tu glumesti? Niciodata cu astea, man. Du-te jos si intreaba securistii ce s-a intamplat. Sper sa fie ok okiosul.
De ziua Canadei a fost calm, doar niste priviri reci de la aceiasi security guards. S-a luat masa in oras, am dat doua-trei ture cu ea si am adus-o inapoi. Ah, nu. Am mers la un restaurant japonez. Apoi plimbare pe bulevard sa vedem ce e cu multimea aia din Centrul Civic North York. Era cu sarbatoare asa ca au luat fetele niste stegulete de la taraba lu aia de dadeau sample-uri de pastile. Am vazut si un panou ce anunta programul: muzica si, apoi, artificii de la 22:15. S-a revenit acasa la romanaches unde am bagat o canasta. Claudia voia sa stam sa vedem artificiile dar eu eram distrus de oboseala asa ca ne-am tirat catre casa. Claudia mai amintea de artificii si mai glumea ca noi nu le vedem niciodata, doar le auzim. Pai, excelent atunci. Hai ca bag o punga de popcorn in cuptorul cu microunde sa auzim niste artificii.

Monday, 22 June 2015

Hotul de portofele din Tanger

E aproape o luna de zile de la ultima postare. Am fost foarte busy la munca. Busy din ala ce te face sa te gandesti daca ai ales bine meseria. Dar cred ca e suficient sa stai la coada la burgeri si sa-ti amintesti ca nu ai fi spus nu la un job de jongleur de piftii. Plantatiile difera dar tot sclav esti.

Ieri, cica a venit vara. A fost cald, intr-adevar. Sambata am fost cu romanaches sa incerce o masina ca s-au saturat sa mearga pe jos. Se pare ca le-a placut vehiculul dar vor astepta pana o duc la proctolog.
Apoi, ca aveau chef fetele, am mers si pana la Tanger Outlets, inspre Barrie. Anul trecut cand am fost, lucrau de zor sa mareasca mall-ul printr-o noua anexa. Acum era totul gata. Eu cu Matei Corvinus ne plimbam, asa, mai in lehamite. Fetele si-au gasit chestii. Oricum ne impartisem in echipe bazate pe misoginism. Barbatii unde vor, iar femeile in bucatarie, pardon... unde vor. Matei Corvinus decide ca are nevoie de un portofel nou. Probabil ala vechi avea gauri in el din care se scurgeau fondurile europene. Eram la Calvin Klein in magazin, la raftul cu portofele. Asta e prea naspa, asta e la fel cu ce am, asta e prea mare. Cand port pantaloni scurti, in special cei fara buzunare, am obiceiul sa imi tin potofelul la brau, jumatate sub elastic - jumatate spanzurand afara, dar sub tricou. Mi-am extras portofelul sa ma uit daca a mea e mai mare decat a lu Matei, ah, nu... sa vad cat de mare e portofelul meu. Era cam la fel. De portofel vorbesc. Asa ca-l bag inapoi in pantaloni. Tot de portofel vorbesc.
Ca in filmele horror se matrializeaza langa noi un angajat cu suficienti nasturi descheiati la camasa incat sa-i vad flocii macho de pe stern. Arata cu mana undeva in jos si mormaie ceva. Sunt canadian si, prin definitie, politicos asa ca ma dau la o parte sa-si faca el job-ul, crezand ca n-are loc de noi. "You put something under your t-shirt." Oh my fucking god, man!!! M-ai prins. M-ai turnat cu flagrantu-n flagranta. M-ai dat pe gheata. Sifoanele mi-au facut saispe. It was an inside job.
Mi-am scos portofelul de la cingatoare si l-am anuntat in greata ca, nu numai ca am furat un portofel, dar mi-am pus si toate cacaturile in el deja. A inceput sa se scuze dar si eu vorbeam peste el cerandu-mi scuze. Problema e ca fraierul CHIAR m-a vazut bagand portofelul la brau in fata raftului de portofele, am si niste arta naiva pe gambe... aveam tricou cu Barca cand el era fan Real, omul a venit la sigur. Sa-l pis in freza.
Mai aveam planuri si pentru seara, dar un burger hapait in graba pica greu la stomac si, pe lungul drum spre casa, m-am molesit de n-am mai avut chef de nimic.
Duminica a fost ziua Tatalui. Toti barbatii din clan au iesit la niste aripioare cu bere,la Hooters, in timp ce femeile crosetau acasa, in timp ce aveau grija de copii. Nimic senzational.
Seara ne-au vizitat romanaches. Adusesera doua caserole de mititei. Dar n-aveam cu ce sa-i imperechem nici daca puneam anunt pe site-uri de online dating. Nu aveam nici paine si nici cartofi. Hmmm!

Pe la 8 si jumatate m-a luat o stare de incomprehensibilitate. Maine e Luni si iar la munca. Naspa.

PS: La potul de 50 de bulioane de Vineri am prins 3 numere. Shit.

PS2: Cauti astea si ajungi la mine pe blog. WTF?

bai bulangiilor muşchi de porc împănat cu proşti

glomerat autobuz pulă scoasă mini

ce cacat fac in canada

nou venit in canada

ceva sa ma relacsezz

meniuri ascunse la televizoarele pronto

pantaloni cu tur care scrie pe ei "boii"

pantaloni cu tur copii boii

Monday, 25 May 2015

Toronto Island


S-a deschis sezonul de BBQ, nu? Am reusit weekend-ul celalalt sa dam o fuga pana la Scarborough Bluffs unde am pus-o de un gratar impreuna cu romanaches. Ba chiar am jucat si un rummy ca sunt si mese pe acolo. Avusesem noroc sa prindem si un gratar liber precum si o masa exact langa. Tot bulan am avut si la parcare, era plin dar am lasat geamul jos si am interpelat un cuplu de canadezi albi ce veneau din alta directie unde banuiam ca mai exista o parcare. Dragii mei, unde ati parcat? EL, m-a privit in ochi dupa care a intins mana. AICI! Adica exact langa noi, la 2 metri de el. Si plecau chiar atunci. Fratii mei ce dau ture prin parcarea mall-urilor Duminica stiu ce zic.
Weekendul acesta insa, ne-am hotarat eu si Claudia sa mergem sa ne dam cu bicicletele pe Toronto Island. Mai facusem asta o data acum cativa ani. Ne crezusem smekeri in cap si luasem BIXIclete, din oras si ajunsesem sa platim de peste $100. Noroc ca am sunat la ei si au inteles ca suntem prosti si am fost iertati. NU LUATI BICICLETE DIN ALEA DE INCHIRIAT PE STRAZI IN DOWNTOW, TE IESE MAI SCUMP! Sau poate esti din rasa boss si nu din subspecia amarastean si nu te ustura la portmoneu.
Am parcat ca de obicei la 16 Yonge St. Blue Jays aveau meci, deci am platit $5 in plus cu un total de $15, caci era EVENT. Exact in fata la Pinnacle Centre, la semaforul ala, am avut o pornire sa ma iau la harta cu un grup de okiosi si okioase ce se holbau la literele mele chinezesti tatuate pe picior si radeau intre ei. Am decis sa o las balta caci contra-atacul meu, in forma gandita de mine, i-ar fi jignit mult mai tare si riscam sa ma iau la harta cu masculii. Am decis ca mi se rupe paula si i-am ignorant. Am acceptat deja de ceva vreme ca am tatuat pe mine reteta de hot and sour soup iar chinezii stiu sa citeasca in chineza. Si chiar ca le atrage atentia okiosilor. Ca ma arata cu degetul prin magazine sau ma abordeaza intrigati de ce vad. Ciudate fiinte okiosii astia. Iar acum re-citesc Nobila Casa.
Romanaches fusesera pe insula cu o saptamana inainte, cand era long weekend. Ne atentionasera ca le-a luat aproximativ o ora sa urce pe feribot caci fusese aglomerat. Noua ne-a luat cam vreo 10 minute. Luasem primul feribot liber uitand ca ele nu merg in acelasi loc ci te duc in puncte diferite in functie de care-l iei. Luasem un sandvici de la Subway si l-am devorat imediat ce am ajuns in timp ce urmaream un meci de fotbal amator.
Gata! Unde-s bicicletele ca vrem sa ne urcam pe ele si sa dam pedale, vorba aia. Ne zice unu’: o iei pe aici… practic pana ajungi. E bun, numai ca iti ia vreo jumatate de ceas la pas de plimbare pana acolo. Eram pe partea de sud-est, unde e board walk-ul ala. Pe drum ama avut timp sa ne intalnim si cu un cuplu de englezi ce locuiau la Turnurile Carlsberg, probabil cele mai tari condominium-uri din lume. Statusem de multe ori de vorba cu ei in trecut. El era ceva inginer priceput caci venise cu contract direct din Britania cea Uriasa. Ea era la al doilea bebel nascut in Canada. Ne-au anuntat ca se muta inapoi in curand si spera sa nu ii apuce dorul de Canada si sa le para rau ca se intorc pe insula. Asta cu insula e funny tocmai pentru ca ERAM pe o insula iar ei sunt DIN “Insula”. Si pana si cuvantul insula suna amuzant in limba romana prin repetitie. Ce are insula cu prefectura?
Romanaches stausera la coada la bicicleta tot vreo ora, in urma cu o saptamana. La noi a durat tot vreo 10 minute. Am lasat gaj $10 de bicicleta. N-am plecat inca. Romanaches tremurasera de frig cand batea vantul cu un weekend in urma asa ca am venit si noi pregatiti. La noi nu batea vantul deci era placut, foarte placut. Am golit ghiozdanul de training-uri si le-am incuiat intr-un dulap din ala cu plata, un fel de sifonier in 6 usi in care bagai una de doi parai si plecai cu o cheie.
Am continuat sa mergem Vest, ca niste Columbi in cautarea Indiilor. Indii nu am gasit dar era plin de indieni. Am ajuns in coltul celalalt, la alt terminal pentru feribot. Am ajuns o data cu alti doi romani pietoni dar contra celor care coborasera de pe feribotul proaspat amarat. De acolo se vede misto asa ca am mai facut poze cu skylineul Toronto-ului.


Daca continui in stanga ajungi la o poarta securizata ce serveste aeroportul de pe insula. Pedaland ultima suta de metri am prins in flagrant o decolare. N-am putut sa fac poza, insa.
Aflati la capat de linie, ne-am intors - cap compass Est. Adica unde e cartierul ala de casute. Tre’ sa vezi cu ochii tai. Unele’s incredibil de cochete iar altele sunt in vadita paragina. Dar view-ul ala de pe coasta insulei de vis-à-vis de Downtown. WOW!


Am facut traseul la timp, desi am pedalat la intoarcere ca marele Armstrong in perioada cand avea doua ‘oaie si nu stia nimeni ca baga in vene. 2 ore cu un pret total de $32. Bicicletele au fost decente desi pozitia ghidonului imi cam sucea incheieturile. Era sa si cad o data… dar n-am cazut. Am reusit sa ma redresez cu un stutterstep de calitate ce mi-a redat echilibrul. Mi-ar fi fost ciuda sa ma julesc in genunchi.


Am prins un feribot la fix si ne-am intors inapoi “pe continent”. Aveam programata vizita la romanaches unde am cinat si am incheiat maiestuos cu o canasta.
Acasa se simteau deja junghiurile febrei musculare. Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.

Monday, 11 May 2015

Inc-o betie



Intr-o perioada mai incalcita si neclara a vietii, uite ca ma trezesc la umbra unui cactus stufos cugetand... adanc, evident. Cine am fost, cine vom fi, cine suntem?
Legat pe veci de Romania, viata mea de roman imi defineste tarele. Ieri ne uitam la sezonul doi din Amazing Race Canada unde, pe picior de plecare spre Hong Kong, concurentii sunt informati ca acolo e casa celei mai numeroase diaspore canadiene. Pe langa Statele Unite adica. 300 000 de canadieni locuiesc in HK. Adica cetateni hongkonghezi emigrati in Canada, luat pasaport si reintors in HK ca si canadieni? Probabil. Eu ce sunt? un fel de cal-mistret? Roman cu cetatenie canadiana sau Canadian de origine romana?
Initial, am plecat din Romania sa am o sansa sa traiesc mai bine. Dupa cativa ani de Canada mi-am luat fireste niste grade si am inceput sa explic eu cum sta treaba de fapt. Intelesesem incetul cu incetul ca totusi, indiferent de disonanta mea cognitiva, sunt doar un nimeni dintr-un orasel de provincie, dintr-o tara imbecila la mult prea multe capitole. Inconjurat de altii ca mine, plin de avant tineresc, plin de inconstienta tinereasca, nu vedeam padurea din cauza copacilor (taiati in nestire, lol fac si proteste acum). Orasele de provincie-s nisipuri miscatoare. Un orizont redus ce iti permite doar vise mici. Un apartament in rate, niste mobila luata-n rate, un televizor plat luat in rate, poate si vreo masina luata-n rate. Vreun mucos sa te traga de cracul pantalonului cand iesi Duminica in parc. Cu putin noroc, un job bunicel pentru oraselul din care esti. Mai dai o fuga la Mall la Timisoara. Poate vezi si un film 3d. Astea-s coordonatele principale ale vietii. Pe fundal sunt alea ce umplu viata romanului. Toate astea ii fac pe unii sa plece din Romania iar pe altii sa isi aminteasca duios de ea.
Citeam niste articole deunazi despre "cum era mai bine pe vreama lu' Ceasca", niste elogii in care dictatorul devenise un vizionar si pana la gata un martir. Argumente despre viata aspra din anii '80 versus "libertatea" castigata de RS Romania platind intergral imprumutul FMI. Asta era inainte de teoria conspiratiei, inainte ca romanul sa refuze cardul de sanatate pe motiv de 666. Azi citeam comentariile la articolul Dacă era mai bine in comunism, de ce vă plângeți, viermilor?. Romanii erau vitriolati ca au fost numiti viermi. Dreptul lor. Argumentele insa se legau de singura nisa in care aveau baza: ca desi erau ratii, nu era asa naspa cum "exagereaza" unii. Ca toata lumea intra in campul muncii. Si atat. Cauzalitate si efect? Nu exista. E suficient ca toata lumea intra in campul muncii.

Si revin la mine. Ce atu-uri am avut eu ca cetatean roman? Era deja 1990 si in clasa a 3-a, invatatoarea vorbitoare de germana, la ora de germana, ne-a pus sa corespondam cu omologi din Austria. Am scris scrisoare si am primit una inapoi. Banalitati. Dar eram omologi, eu roman - el austriac. Eram contemporani. Dar nu eram la fel fiindca eu am avut sansa sa vin dintr-o tara ce si-a platit toate datoriile si oricine termina scoala intra in campul muncii cu job. El, austriacul, fusese nascut in capitalism, unde tara lui avea datorii la FMI iar parintii lui trebuiau sa intre in competitie pe piata muncii iar locul de munca nu era garantat. Ce ghinion a avut fraierul.

Parintii mei au fost nascuti-crescuti in comunism. Nu erau comunisti dar erau parte din sistem. La fel ca ai tai sau ai lui sau ai ei. Si normalitatea cunoscuta de ei s-a incheiat brusc si s-au trezit rataciti. Si sa nu ai nici un dubiu, in oraselele de provincie lucrurile au ramas neschimbate in esenta lor inca multi ani dupa revolutie. Retardul social si tehnologic a continuat. Pai si cum sa cresc eu, copilul, in acest mediu? Pai am crescut exact ca inainte de revolutie. Fara Gameboy sau Nintendo, fara televizor color sau combina muzicala. Fara video si chiar si fara telefon fix. Am crescut tresspassing in fiecare zi in imensa curte a Uzinii Constructoare de Masini - Platforma Calnicel. Mi-am ciordit sabii si rulmenti pentru bile din halele si containerele uzinei. M-am jucat cu surubelnita in tarana, cu tevile cu cornete. Am fost expert in prastie si fin cunoscator al exploziilor controlate cu carbid. Si mai ales fotbal. Mult fotbal. Iarna sau vara, ploaie sau soare. Si toate jocurile sociale "de la banca de la bloc". Prima data "am vazut" Terminator sau Rambo sau Lupul singuratic in povestirile celor mai mari, care aveau video. Dar nu existau alternative media.

Insa exista si o evolutie a starii de fapt, graduala. Pana la urma a venit balciul si la noi in oras, ca sa zic asa. In pre-adolescenta am crescut uitandu-ma la televizor caci acolo era o lume noua si inca de neatins. Desene animate in limbi straine, filme, seriale. Acasa? Acelasi apartament cu aceeasi mobila, in acelasi cartier din acelasi oras. Adaugam astfel niste frustrari de om sarac ce jinduieste la ce vede la televizor. Acum sunt deja in liceu. In oras se deschid bazare cu marfa ieftina dar variata. Oricum nu am bani nici de alea si bag in continuare cu pantaloni, geci si ghiozdane facute de mama. Mai pica si niste adidasi de la varu-miu mai mare. Dar e degeaba, ca tocesti o pereche pe luna pe asfaltul terenurilor de basket.
Cum deja era clar ca nu voi mai fi un tocilar m-am concentrat pe altele. Recent, auto-analizandu-ma, aveam sa imi dau seama ca prin 2001 renuntasem la orice idee de a realiza ceva in viata pe fortele mele. Atunci nu o vedeam asa ci doar ma lasam dus de val. Si valul m-a dus in diferite locuri si situatii. Tot pe atunci se intampla fenomenul "nu faci o facultate nu existi". Multumesc mamei ca a tras de mine sa termin si eu facultatea. Eu eram cu gandul in total alta parte in anii aceia. Eu umblam inconjurat de tineri barbati prinsi si ei in capcana pedigree-ului ce-l aveau, sau mai degraba lipsa pedigree-ului.

Si apoi, aflu ca cu tot cacatul ce-l aveam in bagajul vietii mele... pot pleca in Canada. N-am avut nici un dubiu ca voi pleca ca si sclav. Ca va trebui sa fac chestii ce nu-mi plac desi nu stiam exact ce. Le-am aflat imediat ce am ajuns in Canada. Dar mereu am bagat munca constient ca asa e treaba. Vrei sa faci ceva, tre' sa muncesti. Caci nu am nimic altceva ce sa ma ajute.

Si cam asta e povestea post-Romania. Trage tare, invata, munceste, invata, munceste. Strange din dinti. Si continua ca poate-poate. Si cand iese, ridici capul sus ca tu ai muncit mai mult ca altul pentru a obtine acelasi lucru. Sau il tii jos fiindca tu ai muncit mai mult ca altul pentru a obtine acelasi lucru.

"Asta e inc-o betie... Bem pentru tot ce-a fost si tot ce putea sa fie."


Wednesday, 22 April 2015

Momentul acela



That moment when... momentul acela cand...

... tac-tu comunistul iti da lectii de viata si-si aroga merite asupra vietii tale iar tu realizezi ca atunci cand el se hotarase sa procreeze era la inceputul anilor '80, comunismul parea etern pe atunci, iar tac-tu vizionarul a ales sa fi comunist toata viata ta. Sa-l crezi daca-ti spune ca mereu a vrut ce-i mai bun pentru tine.
Realitatea ce-l inconjura s-a schimbat o revolutie mai tarziu dar el a picat in picioare, nu?... Iar acum da sfaturi.

De incheiere: acel moment in care cauti pe google "băieții cu păr pe piept nr telefon laba poze" si ajungi la mine pe blog.

Good game.

Tuesday, 21 April 2015

Suspenda-mi-ai highway-ul

S-o daramam... sau sa nu o daramam?... s-ar intreba Hamlet daca ar lucra la primaria Toronto-ului. Intre timp Miley Cyrus sta goala pe bila atarnata-n lant asteptand verdictul.


E vorba de aceiasi 2.4 kilometri de autostrada suspendata ce imbatraneste urat, la fel ca Meg Ryan. Bucati de beton cad periodic din ea si a devenit pericol pentru cetateni. Pana si eu m-am gasit in destule situatii pe sub autostrada, prin zona Air Canada Centre.

Eu personal, sunt extrem de calm si multumit de cum au abordat problema autoritatile. Un studiu in valoare de 7.7 milioane nu-s bani ce se arunca in vant de catre autoritatile uber-capabile, nu? N-are cum. Aici e Canada, man. Lol.
Termenul limita pentru a lua o hotarare e undeva in Iunie. Variantele sunt urmatoarele:

1. Removing the highway and expanding Lake Shore Blvd. would cost $470 million over the next 100 years. This option would add a couple minutes of commuting times into the downtown from all directions by 2031.

2. Maintaining the section of highway essentially as it is over the same 100-year period would cost $870 million.

3. Building a hybrid option that would keep a connection between the Gardiner and the Don Valley Parkway while opening up some land for development would cost $920 million. It could also add to commuting times for a resident driving into the downtown from the Victoria Park Ave. and Kingston Rd. area.


Dupa cum se observa, cea mai 'eftina varianta este demolarea. dar demolarea vine cu foarte multa munca si cu si mai multe zone blocate pentru traficul si asa vraijte.
Un comentator remarca o alta varianta, sa plateasca cota parte la demolare si tertii ce vor beneficia de terenul proaspat scos la lumina, sa nu poarte cetateanul intregul cost. Chiar remarca o tenta a primarului si a consilierilor ce tradeaza un eventual lobby facut de constructori sa convinga oficialii sa foloseasca banul public. Dar cine a mai auzit ca niste companii sa sursure dulcegarii in urechiile demnitarilor? Asa ceva nu se intampla, nu in Canada. Right.

Monday, 6 April 2015

Mai cald, bancuri, zgarieturi si dungi rosii

Se-ncalzeste cat de cat si in pauza de masa mai bag o plimarica pe bul'vard. Sa imi incarc bateriile solare. Se simte altfel.

Acum vreo 3 saptamani, intr-o zi insorita dar friguroasa am catadicsit sa spalam si noi masina. Am strans sare si nisip pe ea de zici ca am condus pe plaja la Marea Moarta. De obicei mergem la spalatoria aia de pe Sheppard East, de langa McD-ul ala de langa Canadian Tire de langa Ikea. Mereu am mers acolo ca e destul de ieftin.

Era un banc cu Bula rocker. Era rocker de vreo 5 ani si devenise atat de jegos incat ma-sa nu l-a mai suportat si l-a trimis sa-si faca baie. Si Bula striga: Mamaaaa, am dat jos primul strat de jeg. Apoi, spala, spala... si striga: mamaaaaah, am mai dat jos un strat de jeg. Apoi spala si spala si apoi extaziat striga din nou: Mamaaaaaaah, am gasit tricoul ala cu Sepultura ce-l purtam acum 4 ani.

Dupa ce am dat jos stratul de jeg noi nu am gasit nici un tricou. La ce ne trebuie noua tricouri? Noi am gasit ceva mai folositor, noi am gasit zgarieturi pe aripa din spate si pe bumper. Pai asa, man... daca e distractie, sa fie.
E adevarat ca ne-am mai distrat si cu aspiratoarele alea cu fisa... ca bagai fisa si pornea dar nu aspira, iar un aspirator care nu aspira e ca un aspirant fara vise. Yes, cum a iesit asta!

Claudia picteaza si ea cateva zgarieturi in saptamana urmatoare asa ca face niste research si gaseste niste baieti care repara si o fac ieftin. Hai ca avem programare Sambata. Ajungem acolo. Adresa completa e 666 LaDreaq, Scarborough. Nu e nimeni, ba... nici tipenie de om. Suna Claudia si afla ca le pare rau dar ma-sa mare a patit ceva, sa-i fie de bine iar ei nu servesc azi. Pai si nu puteai sa dai un telefon? Nu stau chiar peste drum, man. Resistance is futile. Le dam cacat si inchidem. Hai inapoi acasa.
Pe drum, doamna ne suna inapoi. Motivul? Cica noi nici nu aveam programare. What?!

Purtam zgarieturile cu mandrie ca pe cicatrici. Ca dupa apendicita sau sectiune C. Marfa ashea!

Uite ca a fost si weekend-ul lung, negru, gros si cu par pe el. Pastele catolic... sau cum este numit el de catre catolici: Pastele.

Dupa aceeasi regula, cum se numeste mancarea chinezeasca in China?

N-a fost rau deloc sa ai Vineri, Sambata si Duminica libere. Amintesc ca long weekenduri-le sunt experiente noi pentru mine si Claudia.
Am avut fun inca de Vineri ca ni s-a bulit Teleu' aka Cilivizorul. Raposatul facea parte din patrimoniu inca din 2009. A fost muncit ca un emigrant fara acte. Il stingeam extrem de rar, la fel ca si computerul al carui monitor era. Practic, ciliviziorul a zis ca e si el artist si a pictat niste fasii rosii pe ecran. Desi Ally McBeal nu parea sa-si dea seama ca are neste rosu peste fata ei... noi am remarcat. Am facut un pic de research, i-am dat niste palme sanatoase pe spate, ca intre tovarasi vechi... dar fara rezultat. Dus a fost. Am luat altul, mai mare si mai trainic, pe mal in jos... altul mai trainic si mai ieftin. Nu suntem cunoscatori in electronice deci am remarcat despre el ca e mult mai mare decat fostul. Atat. La fel ca femeile cand gasesc pe altul.


L.E. Am vazut si primul semn clar de primavara. In metrou, o indianca infofolita in geaca de iarna si pulover pe gat purta sandale de piele fara sosete. Vine, vine primavara!

Thursday, 26 March 2015

Tu ce fel de roman ai ramas?

In urma unei discutii oarecare cu nevasta-mea ajungem intr-un punct de cotitura: Ce moloz de roman e "ala" cand "nu stiu ce" si "nu stiu cum". Partea asta nu e atat de importanta ci unde mi-a fugit mie mintea pornind de aici.

Am realizat ca oricat de roman sunt... "romanitatea" mea s-a incheiat in momentul emigrarii. Eu nu-mi mai pot construi "romanitatea" fiindca nu mai traiesc in Romania. De acum incolo voi judeca oarecum gresit Romania contemporana, chit ca e acum sau peste 5 ani in 2020.

Spun asta fiindca am avut discutii cu romani veniti in Canada de 20-25 de ani si, desi suntem toti romani, momentul emigrarii fiecaruia influenteaza diferit mentalitatea. Si asta vine cu faptul ca Romania continua sa se schimbe la anumite nivele indiferent cat declamam noi ca "nu s-a schimbat nimic". Viata, educatia, familia, anturajul si toate chestiile de genul asta dau forma felului de a fi al fiecaruia. Si viata traita in Romania te face sa fii... roman, nu?

Daca ai plecat inainte sau imediat dupa Revolutie... Romania ta va fi cea comunista. Romania contemporana va fi mereu comparata cu cea de dinainte. Nu ai fost acolo sa traiesti ascensiunea unor personaje cheie ca Jiji Becali sau Basescu. Nu ai fost martorul ascensiunii manelelor. Sau a altor elemente si personaje ce au schimbat Romania. N-ai vazut cu ochii tai exodul satenilor catre Spania si Italia si nu i-ai vazut venind in vacanta de vara inapoi in sat ca niste bossi. Daca tu ai trecut granita ilegal punandu-ti in pericol viata sau familia ramasa in urma, iti e probabil greu sa intelegi ca din Romania s-a plecat cu milioanele, luand cu asalt (aproape la propriu) Europa, atunci cand s-a dat liber la granite. Daca ai fi stiut asta poate nu te agitai atat auzind ca "romanii fac nasoale". Oare iti poti imagina ca unii considerau ca "sa furi in Germania e meserie de aur"?
Sunt sanse mari sa nu stii ce sunt alea "generatia Hi5" sau generatia "mess" (yahoo messenger). Probabil nu-ti place ce se da la televizor in Romania, prea mult vulgaritate... de fapt doar aliniat la trendurile globale ale media. Iti va fi greu sa intelegi de ce tinerii vorbesc deja limba engleza cum tu nici nu visai in momentul emigrarii tale.

Dar daca ai plecat in perioada de glorie a juntei pesediste? Daca ai plecat frustrat de mana-la-oua a lui Adrian Nastase, probabil l-ai vazut pe Basescu ca pe un salvator al neamului. Probabil ai votat pentru basexu, probabil te-ai certat cu cei care spuneau ca in felul lui, Incrucisatorul e mai rau decat Nastase. Probabil ai fost enervat ca oamenii Varanului de la "antene" ataca un om de mare, mare, mare caracter.

Cand am plecat eu... ii vazusem pe toti. Ce bulan am avut, nu? Votasem la 18 ani cu Ranjiliescu sa nu iasa WC Tudor. M-am maturizat urmarind OTV-ul lu' Domnu Dan. Am iubit Steaua pastorita de El Ciobandante, omniprezent la televizor. Am urmarit ascensiunea Udrei, etc. ETCETERA, mother fucker!

Si ajungem la discutiile acelea cu romanii plecati de 20 de ani din tara. Vai, dar cum sa se vorbeasca atat de vulgar?! Vai, dar cum sa se intample aia sau ailalta?! Vai, dar ce e aia "cocalar"... nu era ceva tiganesc? OMG, dar cum sa se inghesuie asa sa pupe moaste?!
Si ce se intampla cu scoala romaneasca... pe vremea mea se facea scoala nu gluma. Da, pe vremea ta se intampla ceva, pe a mea altceva. Romania s-a schimbat si se va mai schimba. Intrebarea e daca ar trebui tinut pasul.

Ce am "ratat" eu in Romania odata cu plecarea: renovarea tuturor blocurilor in culori carraibiene, impactul masiv facut de Spice Shop-uri si drogurile legale, reintoarcerea multor capsunari ramasi fara munca din tarile producatoare de... capsuni si mai nou, campania de "recrutare" de corupti a DNA.

la Post Scriptum bagam liric: Sunt roman, sunt roman, sunt roman... chiar si departe de casa tot roman am sa raman.

Wednesday, 18 March 2015

March Break


A venit vacanta de primavara pentru scolari. Nu am nici copii si nu sunt nici scolar dar ma afecteaza in mod direct prin faptul ca e mai putina aglomeratie pe strazi sau in autobuze si metrouri. Cand plec la munca dimineata, macar jumate de autobus e gol deci e oarecum garantat sa gasesti loc sa stai jos. Sa nu obosesti pana ajungi la munca unde stai jos. Logic.

Ieri, la fel ca in zilele de dinainte, ascultam muzica in casti arborand o fata de imbecil gata de prasit in campul muncii. Ai crede ca facand acelasi drum zi de zi de zi memorezi fiecare statie la care adaugi niste timpi, sa poti aprecia daca ajungi mai repede sau mai tarziu. De fapt stau si ascult muzica. Am incercat si fara muzica dar m-am nimerit langa doua țațe ce declamau ca ele nu barfesc in timp ce barfeau despre una de la ele de la munca ce facea nefacute cu altul de la munca in timp ce who the fuck cares. Mai bine muzica.

Cum ziceam, ieri, se aseaza langa mine o tiganca de vreo 60 de ani. Oricum nu am devenit atent la ea decat in momentul in care am simtit ca imi bagase o mana pe spatarul scaunului, cum fac pustii americani in filmele cu nefututi, la cinema cu 'izdele lor. M-am uitat socat la ea si o intreb dintr-un simplu gest cu mana: WTF?!! Mi-a vorbit, dar muzica din casti are prioritate catre timpan si nu am inteles nimic. Am inteles insa din gesturile ei ca se facuse comoda doamna si, intr-adevar, isi intinsese o ghioamba si pe scaunul din dreapta ei. Argumentul ei a fost oarecum suficient pentru mine si am decis sa o ignor. Ea a parut sa se enerveze si chiar s-a ridicat mormaind ceva. N-am auzit ce, dar imediat altcineva i-a oferit un loc. Mi s-a rupt fix paula din nou. Exercitiu de imaginatie: acelasi autobuz, acelasi eu... doar ca de data asta ma fac eu comod si imbratisez cu susta vreo doua cetatence, de preferinta negrese. Cum suna asta?

Monday, 16 March 2015

Ford vs. Tory


Round 1 - FIGHT!


La prima vedere porque-ul a castigat prima runda. La prima vedere pentru mine, am vazut ca Ford a saracit bugetul local cu 64 de milioane prin scoaterea acelei taxe. El nu a salvat 64 de milioane pentru noi ci doar $60/an/masina. Suma totala e relevanta doar pentru buget... iar acolo se mentioneaza cu minus.

In rest, muje tory. Muje tory, desi daca as fi avut simt civic si as fi mers la vot, as fi votat cu el.

Offtopic: Cacofonie

Esti unul care crede ca cacofoniile sunt greseli... gramaticale?

De obicei aici pe blog nu numai ca nu ma feream de cacofonii dar le si accentuam cu litere mari.

Pazea ca urmeaza un moment liric. Moda a fost lansata de marele poiet national WC Tudor.

Invaluit in fum dens ca cocalarul in sclipici
Iti zic, nu e inca cazul sa incepi sa te agiti
Ca ca caterinca o dau Ion Luca Caragiale
Tu-o dai mainstream ca Banca Comerciala

Dau pe fata, ca clientul sa stie, piesa-i pe bune
Bukake in versuri, dau cacofonii in rime
Ca ca tine dau multi, da' ca mine nu da nimeni
Ca chiar de-o dau de cacat totusi suna bine

Ironia asta taie, sunt ca calaul,
Deschid business WC-u public, curg banii cacalau
Ca Cantemir, ce scriu aici e istorie, tatii
Flow-ul curge ca Coca Cola, kak v pajivaici

Yob tvoyu mati, continui cu caterinca proasta
Violez limba romana, Pruteanu mai moare inc-o data
Sa defineasca calitatea - Cine?, eu inca caut yo!
Adica care ma simte, sa ridice-o mana sus yo!

Iti patrund in sistem pervers ca curara
Gica Contra ca Cosmin Contra la Timisoara
Am plecat, cuceresc America ca Columb
Ca cad pe beat ca cascada, cu flow ca Niagara

De cart ca Basescu ma contrazic cu Decartes
Basescu, o cacofonie-n sine, e de cacat
Cinematica Casablanca, viata-n alb si negru e
Seducatoare ca cadana, Cioca-Boca Constantinopole

Torn plumb in cuvinte, le fac grele ca Ciutacu
Mereu deasupra ca caimacu, dau solo ca burlacu
Metafizica, astrofizica Caleea Lactee
Fizica Cuantica ca sunt pagan intru-n belele

Reactie chimica cand intru din nou s-o ard pe treaba
Reactie alergica cand te vad fata in fata
Biomecanica cand am sa iau microfonu-n mana
Cois, nu o lua ca duma... io zic s-o iei ca cutuma.




PS: Retorica include în noțiunea de cacofonie orice succesiuni neplăcute de sunete din discurs, supărătoare fie prin dificultatea de pronunțare sau înțelegere a mesajului rostit, fie prin formarea accidentală de cuvinte cu sensuri nepotrivite sau dezagreabile. Cacofoniile, deși sînt doar inestetice și nu greșeli propriu-zise, e bine să fie evitate în exprimarea îngrijită, însă cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia.[1] Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rînd pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile. În plus, în literatură uneori cacofoniile sînt folosite intenționat, la fel ca anacolutul sau pleonasmul, pentru a obține anumite efecte artistice.

PS2: Ai grija ca cade!






Thursday, 26 February 2015

S.A.D.

Seasonal affective disorder


O am, o simt. Nu mai suport iarna asta. Bine am venit in Canada.
Alaltaieri am avut o dimineata superba. La Vic Park Subway Station trebuie sa urci la etaj pentru a lua trenul. Era lume pe scari pana jos. Din cauza unor defectiuni sau ceva se oprise mersul trenurilor. N-am asteptat mult, e adevarat. Au venit 3 trenuri la interval de cateva minute. La Yonge and Bloor se da lumea jos cacalau. Puhoi. Daca nu te dai jos esti un fel de trestie in bataia vantului cand te unduiesti ca o stripteuza la bara sa lasi lumea sa treaca pe langa tine. Numai ca un cetatean a decis ca eu ar trebui sa ma duc in mortii mei si, din unghiul mort, mi-a dat un branci furios. M-am intors chitit sa-i phoot un sut in spate sa-l trimit in ma-sa dar am ezitat o fractiune de secunda, parca sa fiu sigur ca el e ala ce m-a impins... si dus a fost. Un cetatean din fata mea peste care intrasem din inertie imi spune ceva. Nu ma interesa dar mi-am scos o casca din ureche sa fiu sigur ca nu urlu cand voi vorbi. I-am spus ca nu mai conteaza acum, am ratat momentul sa-l crestinez pe individ. Am coborat la statia mea plin de nervi si reusesc sa ma impiedic de o treapta si sa ma intind in pozitie de flotare. Am mai injurat o data, am ras de mine si m-am ridicat arzand-o cu tupeu: nu s-a intamplat nimic. Lol.

Ati vazut stirea aia cu tunelul ala misterios? Tunnel found near Pan Am venue


Te gandesti imediat la atentate teroriste luand in considerare vecinatatea geografica dar si temporala cu jocurile Pan-Am. Dar e suficient sa citesti comentariile si sa vezi cat de imbecili pot fi unii. Cica nu e nimic ilegal si nici macar ingrijorator in a depune eforturi considerabile de a construi in secret un tunel intr-un parc. Mie mi-a captat atentia stirea. Ca exercitiu de imaginatie, scopul tunelului imi pare mie a fi de a face o crescatorie de ciuperci sau, mai nasol... vezi scenariul filmului The lovely Bones.


Gaborul Chris Boddy a fost genial cand a scris pe Twitter: If you built a tunnel near the Rexall Centre in #Toronto give us a call, k? 416-808-2222. LOOOOOOL

Wednesday, 25 February 2015

Wow!

Din pacate, cine intelege implicatiile unui super-virus atotputernic ascuns de cel putin 14 ani in ce computere au vrut mujkii LOR... ori lucreaza in domeniul IT ori e vreun "neadaptat social ce are in cap doar conspiratii-conspirationiste despre conspirationisti".

N-ai cum sa nu apreciezi munca celor ce au creat virusul si sa "scapi un wow ca toate gainile". Te caci la semnal, vorba aia. E vorba de varf tehnologic.

How “omnipotent” hackers tied to NSA hid for 14 years—and were found at last

Sa ne fie de bine.

Thursday, 19 February 2015

De frig ti-o pui oriunde

... aeroterma.

E racoare in Terente. A fost si va mai fi. Canadienii nativi se pot plange ca au avut ghinionul sa se nasca in Canada dar noi imigrantii am platit bani si am semnat acte sa putem beneficia de factorul vant peste tortul frigului aferent iernii.

Weekend-ul trecut s-a intamplat si Valentine's Day.


A fost frig, o minunatie. Am zis sa iesim si noi in societate si am ales sa revenim la Misteriously Yours Dinner Theatre.


Piesa jucata era o parodie la un film de Hitchcock si a fost decenta desi finalul m-a lasat cu un WTF enervant. Surprinzatori au fost comesenii nostri. Eram 4 cupluri. Era o doamna, mama a 3 copii, ce parea sa simta ca si-a luat permisie de la bulau. Vorbea cu toata lumea si reiesea des din vorbele ei ca se simte bine ca a iesit in sfarsit in oras. Sotul ei mai fusese adus la spectacolul acesta de compania la care lucra si nu paruse incantat.


Cu cuplul de la celalalt capat al mesei nu am discutat. Erau cam de varsta noastra. Al patrulea cuplu aveau un Valentine's Day ca la carte. Ea era pe jumatate romanca dar nu stia romaneste. El, purta cu mandrie ciucate din piele de sarpe. Swag like a bawss. Se cunoscusera online, probabil jucau vreun shooter pe XBox. La un moment dat printesa lui a plecat sa-si pudreze nasucul iar el a profitat sa scoata o plosca din buzunar si sa isi umple paharul. A pus un pic si in al ei apoi a lasat cu un pleosc! sa cada un inel. Ea a venit insetata si nu observa cu noi toti ne holbam la ea. A luat vreo doua inghitituri pana sa realizeze ca e ceva acolo. A avut o grimasa de dezgust dar a observat bijuteria destul de repede si si-a luat un boost de energie. Pupaturi, poze, mai o poza sa se vada si inelul. Doamna cu 3 copii l-a incercat si ea, dar nu intra decat pe degetul mic. Pinky swear!


Mai e de amintit ca toti de la masa eram mandri posesori de pisici. Uite aici o poza cu pisica mea, uite cu a mea, hai sa o vad pe a ta. Doamna cu copii nu avea poze cu pisica ci doar cu copii. Buni si aia, ia sa vedem.

In spatele Claudiei, ma asalta vizual camasa de Bo$$ a lu unu. M-am gandit, ori e latino ori e din Estul Europei.


Dupa spectacol a fost si disco dar noi "am spart disco" si-am plecat. Sincer, nu picase bine la stomac mancarea si cu vinul. Pe ringul de dans dansa un singur cuplu de indragostiti. Nu se vedea clar de la distanta dar stiam ca El etala cu gratie niste ciucate din p'ele de jarpe iar Ea un inel mare cat Dan Bittman.

Afara era inca iarna...

Thursday, 5 February 2015

Burgeri si barili

Dupa avantul economic din 2008 Mickey D si-a inchis toate McDonalds-urile din Islanda. Si cica un islandez a cumparat un burger ca sa-l puna in muzeu, unde sa putrezeasca incetul cu incetul. Cu accent apasat pe "incet" caci vorbim de un burger de la Mickey D.

Amuzante sunt comentariile astea doua:

mexitario • 16 minutes ago
that's gonna take a while ,,, worked in the used car business ,, you could clean out a car that had sat for months ,, and under the seats , you KNEW they were macdonalds fries and they almost looked edible !! lol


Decent • 27 minutes ago
Very little difference in quality between the decaying one and the ones they are serving today.




La Post Scriptum "un pic in detaliu", vorba aia, despre pretul scazut al petrolului. Uite aici de pe site-ul Macleans.

P.S. 2: subiectele sunt legate fiindca din petrol se produce cauciuc iar burgerii nu putrezesc ci se transforma si ei in cauciuc.

Tuesday, 3 February 2015

Viciu



Ca un viciu acceptat de societate - sunt microbist. Sportul, dar mai ales fotbalul mi-a influentat si inca imi influenteaza aspecte majore ale vietii. In exprimari pur matematice nu se desluseste vreun motiv sublim sau care este motorul ce ma impinge de peste 20 de ani sa imi petrec sute, mii de ore urmarind partide de fotbal. Divizia A, Liga 1, Cupa Campionilor Europeni, Champion Leagues. Apoi am mai crescut. La Liga, perioada cand eram fan Galatasaray, Premier League, Bundesliga,Ligue 1, Liga Portugheza si bine-nteles, Grecia. Apoi am dat de dreacu atunci cand am inceput sa ma joc Football Manager pe PC. Jocul acela parca e facut special sa imi manance mie timpul si viata. Acest joc are un replayability factor imens caci mimeaza cu succes fantasma de a fi antrenor de echipe de fotbal. Wooooo! don't I know something about playing that game?


Dar astea erau in paralel cu restul. La o cafea, dimineata, te delectezi cu rutina: facebook, emailul, bloguri si apoi stirile sportive. Adica se incepe cu Gazeta Sporturilor, "se verifica din alta surse" citind ce scriu si aia de la ProSport si se incheie apoteotic cu varianta in engleza a ziarului Marca. Cand n-am access la interenet sunt ala de se uita nauc la pereti. Cand nu e computer deloc la indemana e nasoleala mare. Dar nu e ca si cum sunt dependent de computer. Pot sa nu pun mana pe un computer cu zilele atata timp cat am la indemana iphonul, nu?


Cand am inceput sa joc basket s-a incheiat cu mersul la fotbal. Nu urmaritul meciurilor, acolo nu se schimbase nimic. Tovarasii mei cu care am crescut erau fani Steaua. Impreuna cu ei am mazgalit pereti cu grafitti-uri sau am mers in alte orase sa vedem meciurile Stelei. Mereu ma gandisem oare cum incepuse totul? Cand aveam 4-5 ani mi se spunea Piturca fiindca psihopatul de Piturca era singurul nume ce-l cunosteam de la Steaua. Una din cele mai vechi amintiri ce le am e Duminica, ziua de meci, cand tata ma lasa sa sorb din paharul lui de bere in timp ce urmaream meciul cu barbatii adulti. Psihologie de manual. Unchiul ce venea in vizita era super-fan Steaua. Varu-miu Feivush avea steag si o "lava lamp" super cool, in forma de racheta, pe care nu aveam voie sa o atingem sa nu o stricam.


Nu stiu ce-i face pe altii sa fie microbisti. Un joc bun este acel joc in care nu exista un singur invingator mereu. Indiferent ca vorbim de sport sau jocuri video. Sa creezi reguli ce duc la un joc echilibrat ce nu creeaza avantaje doar anumitor echipe sau jucatori nu e usor. Si mai ales stiu pe incercate ca eu nu pot ce pot ei. Caci am jucat si eu si stiu ca nu e la indemana oricui. Si de accea imi place sa urmaresc sportul. Adopti o echipa si incerci sa fii cu ea si la rau si la bine. Trecand peste patetism, this shit happens si e parte din mine. Cand imi pierde echipa imi strica ziua. Cand castiga sunt fericit. Cand pierde echipa rivala "de moarte" simti bucurie. Cand imi schimb programul vietii doar sa vad un meci, cand mi-e ciuda cand nu pot urmari un meci important... cred ca pot spune ca face parte din mine, nu?


Vicii...

Si acum scriu asta de la biroul meu unde in display, in loc de bibilouri am doua mingi de fotbal cu autografe, primite cadou, multumesque flumosz. O minge semnata de jucatorii de la Real Madrid si una cu semnaturile celor din nationala Braziliei. Amanadoua sunt din perioada 2010-2012.

Monday, 2 February 2015

Romania in a nutshell



Ca cetatean, ca om, e greu sa nu simti bucurie vazand ca in fiecare zi la stirile romanesti mai apare un corupt arestat. Tzepe mai mari sau mai mici, oameni importanti sau mai putini importanti, sume mai mari sau mai mici. Dar multe. Multe, multe, multe. Care adunate dau multi, multi, extrem de multi bani. Bani furati. De la stat, dar statul sunt tot cetatenii. Statul nu e ceva amorf... ca dumnezeu, ci e un sistem format din oameni la care cotizeaza cetateanul. Si asta e constanta de baza a vietii: taxele le vei plati. Cel ce administreaza banii din taxele tale insa, nu isi face treaba. Ba chiar isi pune si deoparte "sa-i traiasca-n lux fiul", cum zicea Raku pe o melodie.
Romanii erau impartiti in tabere desi se stia ca toti fura. Ani de zile m-am uitat la emisiunile lui Mircea Badea pentru a fi la curent cu ce se intampla in Romania din punct de vedere politic si social. Timpul avea sa demostreze, si a demonstrat, ca mare parte din ce spunea Mircea s-a adeverit dar nu fiindca ce spunea era fals in urma cu cativa ani, ci fiindca au "aparut" dovezile acum. Dar dovezile vin din dosare facute acum ani de zile, vizand matrapazlacuri vechi de ceva ani. Unde erau dosarele pana acum? Dosarele asteptau momentul propice. Se pare ca a venit acel moment.
Vreau sa ma adresez prieteneste romanului ce nu se uita la Antene fiindca... "sclavii lui Voiculescu". Cum te simti acum, romanule? Tu fin cunoscator, cu capacitate uriasa de perceptie si de penetrare a evenimentelor incifrate in vrajeala? Cum era cand aia vociferau pana au devenit enervanti ca sistemul romanesc de justitie e unealta celor ca Udrea si Basexu? Nuuu... tu anulai evidentele cu un argument retard: aia de la Antene sunt sclavii lui Voiculescu! Dar uite ca vine Udrea si spune cu gura ei ca da, am facut, am dres... practic recunoscand acuzatiile aduse de "antene" timp de ani de zile. Romanasule ce te jiCneai cand erai facut basist, de ce nu te duci acum sa-i spui lu Udrea in fata: Nuti, ce spui tu e fals fiindca aia de la antene sunt sclavii lui Voiculescu! Mi-ar place sa te aud cum spuneai tu ca Mircea Badea are un limbaj de mahala, cum jiCneste pe toata lumea... de fapt cum tu te blocai in chestii superficiale si nu mai auzeai despre ce vorbeste el de fapt. Iar el vorbea de adevaratele probleme. Dar tu erai atent sa nu ai vanatai de la limbajul lui contondent.
Romane, hai sa-ti mai pove' ceva ce ti-a scapat. Un simplu google mai tarziu am gasit un articol oarecare despre Badea si am derulat fara macar sa citesc despre ce era articolul. Ma interesau comentariile. Redau:

"Mario Donadoni · Top Commenter · Universitatea Tehnica "Gh. Asachi" Iasi
Bai imputitule, mirosi a prost de la o posta, spagatistul lui rahat imparat, karatistul paielor, cum te suporta cineva in viata ?

Nici sa ma pis pe tine nu meriti, esti un golanoi ordinar care o sa si-o ia in freza la propriu, nu ca la "gala" la care ai participat."


Mario Donadoni a inteles bine ce se intampla, nu? Ce le scapa insa Mario Donadonilor este ca despre "spagatistul lui rahat imparat" discuta presedintele tarii in interviuri privind situatia tarii, vorbea de el Prim-Ministrul, vorbeau politicienii. Pentru ca draga Mario Donandoni, prostul esti tu. Indiferent ce rahat ai tu intre urechi, Mircea Badea iti da tie stres fiindca "mirosind a prost de la o posta" el e la acelasi nivel cu presedintele, ministrii si toti aia care au putere in Romania. Fiindca aia l-au vazut ca adversar, ca el vorbea de jmenurile lor ilegale, ca vorbea de abuzurile lor. Iar acum iese la iveala ce el a spus de ani de zile. Din punctul asta de vedere "antenele" sunt cu cativa ani mai destepti decat tine. Iar tu AI FOST basist.

O alta tema falsa pe langa cea cu "sclavii lui Voiculescu" a fost cea ca sunt partizani, ca i-au facut campanie lu' Ponta, etc. E falsa fiindca pentru cetateanul simplu subiectul ar fi trebuit sa fi fost mereu Romania, nu cei de la antene, nici macar Basescu sau Ponta ca persoane private. Cei de la antene nu erau presedinti, ministri, procurori, judecatori sau alte lucruri din astea. Si cu cat ies mai multe la iveala din spatele cortinelor ne dam seama de fapt cat a fost de greu sa lupti contra LOR, a sistemului.

Mai e ceva de adaugat. Banii astia nu s-au furat ieri. Sau alaltaieri. Ci s-au furat in ultimii 25 de ani. In anii aia, draga Mario Donadoni, lu ma-ta si lu bunica-ta li se zicea ca nu sunt bani de pensii, de salarii, nu sunt bani pentru invatamant sau pentru Sanatate. Dar uite ca erau bani destui pentru ei. Pentru ei a fost mereu destul. Pentru ca sistemul functioneaza astfel: cetateanul cotizeaza taxele la buget => Administratorii bugetului isi iau ei partea lor de jmekeri si abia apoi se duc banii unde trebuie, adica ce mai ramane. Pentru ei au fost mereu bani. Dar e ok, problema ta, bai Donadoni, e ca Badea vorbeste ca un golan. Tu in schimb, se vede din comentariu, esti un cult, ti-ai pus si facultatea acolo, sa nu existe dubii cum ca nu ai fi. Doar ca... nu esti.

Azi la cafea, am dat peste un articol din ziarul Adevarul. Pe ce baze îşi construiesc succesul pamfletarii Badea şi Banciu: Înjură gros, ca în galeriile de fotbal. Românii au o înclinaţie spre tribalismul suporterului

"Analistul media spune că numitorul comun al celor două personaje este „identificarea perpetuă şi simplificatoare a unuia şi aceluiaşi personaj ca vinovat pentru toate relele naţiei“, deşi un astfel de discurs poate să jignească inteligenţa telespectatorului cu simţ critic."
Ce ANALiza adanca face ANAListul. Faptele, domnule ANAList, faptele arata ca un singur personaj s-a aflat foarte mult timp la controlul butoanelor. Trebuiau "pamfletarii" sa ignore realitatea si sa acorde cota egala si altora?

„Să arăţi cu degetul mereu în aceeaşi direcţie e stupid, discutabil moral, dar eficient dacă e să culegi aplauzele unui anume gen de public. Simplificările abuzive, paralogismele, aproximaţiile de realitate pe care le livrează Badea, Banciu şi alţii ca ei au însuşirea de a fi lizibile, descifrabile pentru un public larg, mai ales din categoria celor deja convinşi“, explică Comănescu."

Da, e paralogism cacalau. Cum dreacu nu. Doar ca uite, paralogismul lui Badea se intoarce ca REALITATE. Uite si un paralogism de la mine: ANALiza ta e o simplificare abuziva, paralogism, o aproximatie a realitatii.

Totul e despre mesaj. Nu cine il trimite sau cum e el transmis, ci doar mesajul. Mesajul nu-l halesti asa cum vine ci-l verifici si din alte surse. E cu munca. E cu creierul.

PS: subiectul e "Mario Donadoni" acest roman cunoscator dat ca exemplu pentru altii ca el si nu "pamfletarii".

Wednesday, 28 January 2015

Eu zic ca e de bine


Printre putinele lucruri ce mi-au ramas in cap din timpul scolii a fost ca "diferenta dintre rascoala si revolutie e ca, prin definitie, rascoala se termina prost pentru organizatori pe cand revolutia implica succes... altfel s-ar numi rascoala".


La fel si cu tradarea lui Howard Snowden, tehnic e tradare... dar daca te uiti la intregul tablou... se mai numeste ea tradare? Prometeu, a fost el tradator sau nu?

Cica azi a fost publicat un raport oficial in care se spune ca in Operatiunea Levitation, serviciile secrete canadiene monitorizeaza si stalpii de care atarna fibra optica, nu numai traficul de pe internet. Ba chiar si-au bagat nasucul si la aliati.

"The covert dragnet, nicknamed Levitation, has covered allied countries and trading partners such as the United States, Britain, Brazil, Germany, Spain and Portugal, the report by CBC News and journalist Glenn Greenwald said."

In 2012, in documentele scoase la lumina de Snowden se preciza acest lucru iar presedintele brazilian nu a parut sa faca giumbulsucuri cu mingea pe plaja la Copacabana de bucurie cand a aflat ca "politicosii" de canadieni au spionat ministerele de Minerit si de Energie din Brazilia. Sa fi fost coincidenta ca pe atunci vizita si premierul nostru Brazilia cu ganduri pasnice de infratire economica?

Ce ramane ca sigur e ca suntem monitorizati la o scara mare. Adica TOT!

In a statement, the OpenMedia.ca lobby group said "CSE is clearly spying on the private online activities of millions of innocent people, including Canadians, despite repeated government assurances to the contrary".

Schimband (oare?) registrul, redau cu maximum amuzament cuvintele cheie folosite de niste cetateni sa intre pe blogul meu:


- floci cand a pierdut la box mondialu (2 intrari)
- emigrare canada lista ocupatilor 2015 (1 intrare)

...urmeaza vedetele!!!...

- imagini cu fete si baieti in pula goala (1 intrare)
- pule.groase (1 intrare) (cum suna formularea asta, huh?)

Eu zic ca e de bine.

Thursday, 22 January 2015

Transmisiune directa din Terente

Extrem de multa lume se bucura de pretul scazut al benzinei. La pompa avem acelasi pret din 2009. Inca din Romania cunosteam acea obscura formula matematica: pretul mare al combustibilului = cresteri de preturi, gen reactie in lant, la alimente, transport, etc.

Dar, lucru nemaiintalnit, benzina a scazut la pretul de acum 5-6 ani. Sunt la curent si cu speculatiile privind adevaratul motiv al acestui efort concertat de a scadea pretul petrolului, lucrat pe principiul "dam aici sa crape unde vrem noi", iar Rusia cred ca stie despre ce se vorbeste aici. Insa aceasta scadere de pretrui la combustibil are extrem de multe ramificatii in economiile locale, la nivel de tara, provincie sau municipalitate.

Nu vreau sa intru in detalii ci doar sa semnalez niste evenimente mondene despre Kim Kardashian si Drake.

1. BanCA CAnadei a micsorat prime rate-ul de la 1% la 0.75% provocand alte reactii in lant. Fiindca scaderea pretului petrolului a influentat negativ economia Canadiana, si asa destul de scartaitoare, Banca Centrala a decis sa ajute prin aceasta ghidusie. La prima vedere inseamna ca e avantajos sa mai faci niste datorii, draga canadianule. Stiu ca acum ceva timp aceasi banca centrala te critica fiindca datoria pe cap de canadez e imensa... dar acum e la fel dar diferit, intelegi? Va fi mai rau. Pentru tine. Pentru ei, nu.
Se pare ca aceasta mutare a fost facuta pe neveu si i-a luat pe toti in surprindere. Astfel, nici o banca nu s-a grabit insa sa isi modifice propriul prime rate, deci nu te grabi inca sa te infunzi in mai multe datorii.
Alte efecte ar fi ca se produc mai putin bani la bugete deci cresterea economica nu va avea anvergura proorocita.

Uite si planul lor de bataie: Uram insanatosire grabnica economiei americane, sa dea domnu sa fie virila si erecta, sa avem un dolar canadian pipernicit ca ajuta exportul... si bine-nteles miscari de trupe comandate din birourile centrale ale Bancii Canadiene. Nu suna rau, nu? They got this!

""The negative impact of lower oil prices will gradually be mitigated by a stronger U.S. economy, a weaker Canadian dollar and the Bank [of Canada's] monetary policy response," it said."

Ah, ti-a scapat faptul ca specialistii de la BanCA CAnadei au facut calculele astea pornind de la un pret al barilului de petrol la o medie de $60/baril in urmatorii 2 ani? Ei bine ieri barilul scazuse la $50. Nu e rau. Din cauza ca totul e clar pentru ei si stiu cu ce se mananca treaba guvernul cica ar fi amanat discutia despre buget pentryu Aprilie sau ceva sa vada care e jmenul cu pretul petrolului.

Alberta nu are cum sa se simta bine nici ea.

b. Desi a promis ca nu... el VA... e vorba de primarul orasului Terente care va mari pretul per calatorie cu transportul in comun aka TTC cu 10 centeze.

c. Dolarul Canadian cunoscut local ca "Loonie" s-a depreciat in urma actiunii bancii canadiene fata de dolarul american, ceea ce e totusi bine pentru exporturi.

"The loonie tumbled 1.53 cents to 81.07 cents US — its lowest level since late April 2009."

Uite cum percep oamenii lucrurile astea:

"Whats funny is that for the period the loonie was on par with the U.S. dollar, we as consumers certainly did not see any benefit either. I know it hurt exports, but imports should have been much cheaper. Even now, with the drop in gas cost to most companies, why haven't we seen anything reflected in the price at the till? I don't know about you, but I have definitely seen a rise in my grocery bill over the past few years. With all the back door manipulation and speculations it seems standard economics isn't as much a factor now. It seems we can't win. If interest rates are hiked there will be a lot of stupid people who bought a house they could not really afford, in HUGE trouble and let's see how well the economy does then. It seems we have to pick the lesser of the two evils."

Pe scurt, in traducere: cand e dolarul canadian sub cel american... nu se simte in buzunarul tau cu plus... ci ti-o iei din nou caci preturile nu scad dar puterea de cumparare a banului canadian se duce in jos.

Sa ne fie de bine.

PS: Se anunta miscari financiare si in UE.

Thursday, 15 January 2015

Vote Kyle #NBABALLOT




Si eu ca si astia de le CFR, vin cu intarziere cu povestiri despre craciun si alte alea. Povesteam mai demult aici despre faptul ca de Craciun residentii mai sar la cap cu cadouri inspre security guards. Nu ma mai bag in detalii si trec direct la subiect. Claudia primise de la niste residenti cu care se imprietenise 2 bilete la meciul de ieri dintre Raptors si Philadelphia 76ers.

>>>>>>> Fast Forward >>>>>>> si ajungem la ziua de ieri cand ajung acasa primul si strang de langa usa teancuri de scrisori. Printre ele m-a enervat INCA O SCRISOARE pentru ungurul ce a locuit in apartament acum vreo 10 ani. Nu pot sa nu amintesc faptul ca am mai dat peste o scrisoare de-a lui intr-un condo in care lucrasem prin 2009. Nu-mi venea sa cred. Anyway, cel de-al doilea plic ce mi-a atras atentia avea scris Ottawa pe el si ceva cu amenzi de circulatie. Deschid plicul cu infrigurare si aflu ca nu am platit o amenda pentru parcat ilegal pe Bank St. in Ottawa, candva la mijlocul lui Decembrie. Numele era corect, adresa corecta, numarul de inmatriculare era corect... doar ca noi nu am mai fost la Ottawa din 2011, cred. Uite ca ajunge si Claudia acasa. Evident ca se enerveaza si decide sa sune la numarul ala indicat de ei. Contrar asteptarilor, desi era trecut de 17:30 cineva a raspuns si aparent a reusit sa anuleze amenda. Bravo bine! Baaa, dar mai pot astia cu cacaturile?

Bilete la meci, deci.

Ajungem. Afara frig de defecai pe tine. Securitatea maxima la intrare. Te scanau baietii si pe o parte si pe cealalta. A trebuit sa stam vreo 5 minute in frig sa ne vina randul sa demonstram ca nu avem intentii ostile.
Aratam si biletele si imi sterg privirea in treacat de un tigan ce impartea insigne din alea de impart americanii in campania electoral. Vote Cornel Vadim Tudor, gen. Claudia se opreste si ia o insigna. Ma striga sa iau si eu. Aveam creierul in Blue Screen of Death in momentul acela. Ma uit la insigna si vad "Vote Kyle". Vizibil agasat de insistentele Claudiei si deranjat ca ma sacaie cu votatul, caci stie ca nu ma intereseaza campaniile electorale o intreb: "Who's Kyle?!" Din tonul meu razbateau si alte intrebari adiacente: de ce discutam de unu pe nume Kyle? In cap imi venea meme-ul acesta:

Apoi Claudia isi da facepalm si ma scoate din eroare: Kyle... LOWRY?!!! Adica vedeta echipei. Insignele cu Vote Kyle #NBABALLOT sunt parte din campania de publicitate menita sa-l aduca pe Lowry la All-Star Game. Unde si votasem deja pentru el. Brain fart, dude! Whatta fail, paesan!


Biletele primite cadou de Claudia s-au dovedit excelente. Desi era aceeasi sectiune 323 unde fusesem si la concertul lui Timberlake de data aceasta am stat pe al doilea rand de jos, de la balustrada balconului. Si fiindca nu am uitat de aceasta data sa-mi aduc ochelarii de vedere... am vazut si HD meciul.

Meciul de dinainte, pierdut retard contra celor din Detroit, il vazusem acasa, streaming pe internet, si ma gandeam... cois, Miercuri o sa te holbezi live la ei. Asa a si fost. Amuzant despre transmisiunea aia live, de pe siturile dubioase, a fost ca era o transmisie raw, din regie. Adica totul era ok in timpul meciului, dar in pauze si time-outs, cand tu, posesorule de cablu, vedeai reclame la "Subway - eat shiiit uugh... eat fresh!" eu vedeam negru si auzeam regizorul transmisiei latrand indicatii sclavilor lui. Totul ok... doar ca... streaming-ul meciurilor NBA e ilegal, cum se tot lauda chiar si NBA intr-un spot publicitar... deci cum au luat baietii rai transmisiunea direct de la sursa surselor... adica televiziunea de la fata locului?

De mentionat din nou tembelismul oamenilor ce se scalambaie in fel si chip doar doar primesc si ei un tricou din ala de $2 in viata reala. Cum umbla printre randuri voluntarii aia agitatori profesionisti ce agita "premiile" iar citizenii dau din coada ca niste caini hamesiti. E un fucking TRICOU, man!!!! Sau premiul ala "special" propus de organizatori: un tricou negru cu emblema Raptors pe el semnat de... Drake. Bieber de ce nu a semnat? Bieber e "fata rea" si nu e ca Drake, Canada's sweethart, nu?

Raptors au castigat destul de usor, zic eu... dar imbucurator a fost ca a revenit DeRozan... si a revenit decent cu 20 de puncte marcate. Si sa nu se uite ca NBA All-Star Game 2016 e in Toronto. O sa curga basketul si la robinet.

Good Game. Well Played.

Wednesday, 14 January 2015

La anul si la multi ani

Banalitate: fiecare emigrant are drumul sau si nu seamana la fel cu drumul altora.

Poate seamana, la fel ca taranii primavara... nu mai stii care-i Ion si care-i Gheorghe.

Printre alte banalitati neinteresante iterate pe blog de-a lungul anilor a fost ideea ca noi nu semanam la fel cu marea majoritate a imigrantilor romani de aici din Toronto. De comportament, e vorba. De idei, idealuri, vorbe, fapte. Nu ca am fi noi mai cu mot ci doar remarcam diferenta.

Am fost tentat sa scriu ceva despre anul ce a trecut cu ocazia Anului Nou dar mi-am dat seama ca Anul Nou calendaristic nu reprezinta un prag in viata asa cum o face de fapt data de 13 Ianuarie 2015.

Pentru prima data in aproape 6 ani de zile am reusit amandoi sa lucram ca oamenii normali: Monday to Friday from 9-5. Banalitate pentru altii. Nu pentru noi.

Ca un frate mai mare atentionez viitori emigranti sa ia aminte. Cand spui la plecare din tara ca "vei face tot ce e nevoie, cam despre asta e vorba. Sa muncesti joburi de supravietuire timp de multi ani. Sa bagi pe ture ce te scot din circuitul social al cunostiintelor tale. Sa bagi doua joburi deodata sau job si scoala concomitent.


Dupa ce am lucrat aproape trei sferturi de an ca si superintendenti, avand program cu foarte mult "on call" am facut tranzitia spre cei trei ani ce i-am lucrat amandoi de la 4 pm la 12 noaptea de Marti pana Vineri si 12 ore Sambata de la pranz la miezul noptii. Te culci tarziu, te trezesti tarziu dupa care imediat vine timpul sa pleci la munca. Sambata nu exista decat din prisma serviciului, ne trezeam doar sa plecam la munca pentru 12 ore. Cu un weekend plasat in intervalul Duminica, Luni si Marti... e cam greu sa te sincronizezi cu prietenii si familia sa faci chestii... "de weekend". Stiu, nu conteaza... si asa nu prea ieseai la baruri si la terase nici in Romania. Eh, in 3 ani de zile ai timp sa te gandesti la asta... dar e degeaba, esti prins.

Scapa cine poate!

Ca sa scapi trebuie sa faci scoala, nu? In Ianuarie 2013 am schimbat tura de seara pentru cea de noapte, 5 zile pe saptamana. Incepeam spumos cu 12 ore de la miezul noptii Sambata pana Duminica la pranz. Let me tell you, son... a fost de cacat. Cumva, am reusit sa facem si scoala. Citeste-mi disclaimer-ul blogului... nu e important ce scoala.

A fost un plan cu bataie lunga. Doi ani de zile. Din fericire planul a iesit. Nu fara trepidatii... dar a iesit. Sa nu se inteleaga ca la gata a fost de parca am castigat potul cel mare ci doar o intoarcere la normalitate. La program normal. Ai zice ca ne zumzaie niste insecte la felinar daca ne-ai vedea cum iesim seara la cumparaturi si radem ca realizam ce ciudat e sa faci cumparaturi la ora aia. Sau ce ciudat a fost sa nu mai lucrez de noapte. La fel cum a simtit si Claudia, fara doar si poate, alaltaieri.

S-a muncit mult. Doi ani sa lucrezi de noapte si sa incerci sa mai si traiesti in paralel nu e chiar usor. Si macar daca anii ar fi trecut fara probleme, si aici ma refer doar la job. Desi jobul in sine a mers binisior dupa proverbul "salariul merge" au mai fost situatii de cacat... ce nu au rezistat insa la selectia finala si nu le-am bagat pe blog. Pe langa oamenii cu povesti de viata au existati si dubiosi din aia ce incercau sa te sape doar asa, ca asa e filmul lor. Fucking premiile Oscar. Dar "totul e bine cand se termina cu bine" sterge orice amintire nasoala, nu?

Reusita sta de fapt in noul inceput, care deschide alte usi, dar cum am spus mai sus... n-am castigat nimic spectaculos ci doar niste joburi mai normale. De aici e alta munca, alti ani. Claudia a bagat aproape 7 saptamani cu doua joburi full time, un fel de 70-80 de ore pe saptamana, cu naveta facuta intre North York si Mississauga sau Etobicoke. Dar asa era filmul nostru.

Ridic paharul si inchin pentru noi inceputuri. Hai mai toarna unul!

E greu sa fii emigrant dar cineva trebuie s-o faca.

Saturday, 10 January 2015

Liber sa ma exprim



Sa crezi ca esti liber si sa fii cu adevarat liber nu este acelasi lucru.

Un prieten cita pe facebook pe Sartre care zicea ca si un sclav din ala in lanturi ar fi liber... daca s-ar sinucide. M-as da pe spate la duma asta doar ca nu e asa tare. Cand vorbesti de libertatea unui sclav nu te gandesti sa moara sclavul. Nu ca nu inteleg la ce nivel o da Sartre... dar pragmatic vorbind... filosofia e o laba.

Cand ma mai uit la emisiunea lui Cap-de-porque de labeunu il mai aud cum argumenteaza anti-paranoia celor de la antene vizavi de asa-zisa cenzura a sistemului basist cu simplul fapt ca vorbind despre asta si ca l-au facut pe Basau in fel si chip, denota o libertate a presei. Asta pe subiectul antena 3 vs. basescu. Extrapoland la societate si mass-media, omul de rand crede ca exista aceasta libertate de exprimare. Pana si eu am blog. Si bag ce vrea mujkii mei, nu? Pai realitatea e ca eu nu deranjez de fapt pe nimeni la un nivel care necesita un contra-raspuns represiv din partea... oricui. De asta am EU libera exprimare.

Comentasem despre asta pe un alt blog romano-canadez si vreau sa reiterez ce am spus acolo. Libertatea de exprimare ti se termina in momentul in care cineva ce iti poate rupe capul (metaforic sau nu) te ameninta sau chiar iti rupe capul. Ca e un avocat angajat de unul deranjat de exprimarea ta libera, ca e politia, judecatorul, guvernul sau biserica sau vreun bagabont tare-n pumn si iute la manie. Sau niste musulmani cu kalashuri, in cazul acesta. Cel care iti arata limita libertatii tale de exprimare va fi mereu cineva in pozitie de forta.

Libertatea ti se ia MEREU prin forta. Forta bruta sau mascata in manipulari abile.

Cred ca nu trebuie sa precizez ca pe mine ma seaca toate imbecilitatile facute in numele religiilor. Dar inteleg realitatea: unii nu inteleg ca altora li se rupe paula de zeii lor sau de profetii lor. Intr-atat de mult incat se face caterinca publica despre asta.

Si aici ajungem la tinta. Sunt vreo 5 milioane de musulmani in Franta. Societatii franceze i s-a cam pus de obiceiurile importate din nordul Africii de catre acesti bravi cetateni ai ei iar asta se intampla deja de multi ani. N-am urmarit atent situatia in Franta, ca nu sunt pasionat atat de tare, dar nu avea cum sa nu-mi atraga atentia decizia guvernului francez care in 2010 a interzis ca musulmancele sa se imbrace in ninja in public. Musulmanii francezi au raspuns cu urale apreciative, aplauze si incurajari entuziaste gen "Hai, baietii!!!" Evident... NU!

LOL! Sper ca nu se intelege ca aprob evenimentele. Nicidecum, doar ca... nu-s chiar asa de surprins ca s-a intamplat. Ambientul tindea catre ceva retardat.

Revin la libertatea de exprimare citand original ca Puie Monta de la altcineva cu copy/paste. Sursa

Ce e cel mai perfid in toate sistemele de legi cate au existat e faptul ca ele se prezinta ca un schimb economic liber. Totul pare un schimb corect: eu iti dau tie statule obligatia mea iar tu imi dai mie niste drepturi. In realitate acest presupus schimb ascunde o mare escrocherie generalizata. Cele mai multe din libertati sunt abstracte si care mai de care mai neaplicabile pentru omul de rand. Asa cum s-a vazut in articolul precedent ele sunt superfluu expuse in codurile de legi sunt puse doar formal si se aplica doar pentru o anumita parte a cetatenilor. Daca toti cetatenii si-ar lua toate libertatile promise atunci sistemul s-ar colapsa instantaneu. Sa luam de exemplu banala si mult prea trambitata libertate de expresie care teoretic este o libertate de baza a civilizatiei occidentale. Daca mai luam in calcul ca tulburarile depresive in randul cetateanului de rand ating o incidenta de aproximativ 80% si daca ne imaginam o libera exprimare a nemultumirilor de orice fel a acestor sentimente depresive atunci ar trebui ca 80% din forta de munca sa protesteze nonstop. Ori un astfel de scenariu ar duce efectiv la colapsarea sistemului social deoarece sclavii ar protesta in loc sa munceasca si sa fie productivi. Sistemul trebuie sa intervina si sa manipuleze expresia in asa fel incat libertatea promisa sa nu fie chiar atat de libera. Iata cum libertatea de expresie are limitele ei care o face mai curand o caricatura de libertate decat o libertate autentica. Legea scrisa pe hartie este o hartie care oricand poate fi interpretata, manipulata si folosita discriminatoriu de cei ce o aplica. Orice prevede si ofera legea poate oricand fi anulat de o alta lege, prevedere sau masura guvernamentala daca asta e in favoarea neoarsitocratilor. Viceversa este la fel de valabila: orice abuz din partea autoritatilor condamnat de legile in vigoare poate fi legiferat de alte legi sau masuri guvernamentale. Votul electoral realizat odata la cativa ani vine apoi sa ia pulsul reactiei sclavilor la o astfel de masura riscanta. Daca nemultumirea e prea mare atunci opozitia va incerca sa o absoarba si astfel sistemul sa continue in forma sa neschimbata dar mereu „schimbatoare”.