Saturday, 25 December 2010

Craciun Merrycit 2010!

Craciun merrycit!
Ce ziceti ca spuneti? Si noi printre ele. Ati ascultat pe maistrul Hrusca? Da, “maistrul”, ce?
Noi am bagat din greu la munCA, CA asa ii sta bine imigrantului. Poate va mai amintiti ce i-am spus anul trecut Varului Gonzales: noi suntem imigranti proaspeti, noi nu avem Sarbatori, in primii 5 ani muncim.
Atunci era mai in gluma, mai in serios. Dar se cam adevereste. Sa nu credeti ca ma plang. Aici, la Canada, am tot ce mi-am dorit: apartament cu 3 camere decomandate si chirie mare, o masina in care intra proaste cu tot cu masina, si doua matze care nu pricep ca tre sa lase globurile in pace. Da.
So, ramasesem data trecuta cu masina busita si fara vesti de la firma de asigurare. Claudia a sunat in fiecare zi si era mereu directionata catre femeia care se ocupa de claim-ul nostru. Iar aia nu raspundea niciodata. Ii lasai mesaj... si nu te suna inapoi. In a 10-a zi a sunat ea. Claudia i-a dat cacat, asa in spiritul sarbatorilor dar s-au despartit prietene caci firma de asigurari nu ne va repara tarciul dar ne va despagubi cu o suma cu $1000 mai mare decat am sperat noi. Cum sa fi suparat pe cineva in cazul asta, nu?
Inca bagam cu masina rentata. Care e o Corolla 2010. Nu e rau mai ales ca ma asteptasem la vreu KIA sau ceva gen. E COIncidenta, dar noi voiam sa ne luam o Toyota Camry, model 2007. Am studiat piata si am cumparat 6 kg de cartofi, 2 capatani de varza si niste rosii. Matusa Lucy cunostea pe un romanache ce e dealer de droguri Toyota si am pus-o de-o intalnire de gradul 6. Am ginit-o pe site si ieri am fost sa o vedem in carne si tabla. A fost dragoste la prima degustare. Am dat o tura prin cartier si am regretat faptul ca nu am luat cu noi un mp3 cu manele. Pentru noi masina e avion cu motor. E imensa si te simti in ea ca Tai-Panul pe clipperul Resting Cloud. Se simte ca-s incantat? Huh? (strang saliva in gura) Ptiu! Sa nu o deochi!
Sa nu credeti ca o ardem cu malai ca unii stramosi de-ai mei. O luam in financing aka rateuri. Si-asa, a trebuit sa ne co-sign-uim unu pe celalalt ca cica n-avem credit history. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca cica e mai de cacat sa n-ai credit history decat sa ai BAD credit history, ca macar pe unu rau platnic il pot verifica in urma. Mie nu mi se pare logic, dar ne-am luat-o. Las ca crestem noi mari. Deci de miercuri ii dam viteza de croaziera.
A sosit momentul in care in Romania se masacreaza porci iar pe scara blocului miroase a varsa fiarta de-ti ia auzul. Sa cante “maistrul” Hrusca. Am vorbit azi cu mama si se plangea ca n-a venit nici un copil pana la ora aia sa colinde. Si dadea vina pe noroiul din fata blocului. Am ramas dator cu pozele de acasa asa ca ma revansez cu ocazia asta. Noi n-avem bani asa ca am cheltuit niste bani pe cadouri. Io mi-am luat ... PARDON!!!! Mos Craciun mi-a adus niste Air Jordan-uri de care ma indragostisem inca din vara iar Claudiei Mosul I-a adus un ceas mai deosebit. Sa ne fie de bine. (strang saliva-n gura) Ptiu! Sa nu ne deochem.
Dar stai sa vezi. Mergem la Mall. Mai bine iti dai genunchi in cuaie decat sa incerci sa parchezi la malluri in perioada asta. Ne-am invartit ca titirezul din Inception si pana la urma le-am oprit pe unele: Are u leaving Las Vegas? Da, se tirau. Am parcat si am mers inauntru. Guvernul ne-a mai returnat niste bani din taxe asa ca ne-am dus la banca, in incinta Fairview Mall, sa-i depunem. Stam la rand si cand femeia din fata noastra ne face loc la ghiseu avansam si noi. Dar pe jos era un plic in care-ti da banca banii gheata. Hei, doamna!!! Striga si casierita si doamna se intoarce si ne multumeste.
Si casierita ne multumeste si mai spune ca a fost un gest frumos si ca nu multa lume te-ar atentiona ca ti-a cazut cash-ul pe jos. Un poponar mulatru (ce statea exact in spatele meu!!!!!) a adugat cu voce tare ca o karma buna se va intoarce la noi. Karma buna? Eu stiu una Carmen, dar nu e asa buna...Eu, fiindca nu e frumos sa minti, le-am spus ca am dat banii inapoi din cauza ca sunt multe camere de luat vederi, ca sa nu mai socotesc si martorii ce stateau la rand. Lumea din jur a ras iar Claudia care mereu simte ca o fac de rusine, s-a grabit sa le explice ca “He’s joking, He’s joking!” Yeah, I was joking... believe that”...
In Mall e nebunie, kinderii au vacanta asa ca toti adolescentii o ard la mall. La Fairview nu aveau ceas de care trebuie asa ca Mos Craciun (si cu nevasta lui, Claudia) au mers pana in Yorkdale Mall. La plecare, din Fairview bine-nteles ca nu mai stiam unde am parcat masina. Si imi era frig, caci eram in slapi fara sosete. Yeah, right!
Asta fusese Duminica. Luni a trebuit sa mergem iar la Fairview sa cumpar cadou pentru Property Managerul meu. Traficul era infernal si desi era inainte de pranz... nu mai gaseai nici un loc de parcare la Mall. Am gasit cadoul perfect pentru The Big Boss. Pe drum spre casa era sa facem 2 accidente. Un dobitoc cu un Nissan Altima a vrut sa schimbe banda dar eram in unghiul mort-ilor ma-sii. S-a bunghit la timp si am scapat. L-am iertat ca a fost baiat gigea si a ridicat mana recunoscandu-si foul-ul. Pe VP, aproape de Ellesmere si simetric fata de locul unde ne-a busit tovarasa invatatoare, iese un dobitoc cu fata de pothead la volanul unui Merz din ala din anii 80. Bai, da la fel. L-am banuit ca a fost elev al tovarasei invatatoare. Aici iar am avut bulan ca asta s-a oprit la timp, deh... e barbat, ce naiba... Si pe asta l-am iertat ca si el a ridicat mana si si-a recunoscut vina, Sa ma cock pe ei.
La munca faceam Secret Santa. Duda aia in care tragi la loz un nume de loaza si apoi il umpli de cadouri. Dar nu depasesti $20. Eu am depasit. A costat cam $30. Managerul il trasese pe Suppavizah asa ca i-a luat un giftcard de la Bestbuy in valoare de $25... ca n-aveau de $20. Imaginatie, nu gluma. Managementul a dat si o masa pentru noi, Staff-ul. Construction Office au pus-o de un swing party cu cei de la Costumer Care si Sales Office. Ei nu se amesteca cu taranimea. Masa noastra a avut loc in turnul celalat. Am mancat am baut diet Pepsi iar apoi, Vladimir Putin- P.M-ul de la turnul celalalt a avut chef de-un biliard. Cum eu sunt biliardar sef, m-am ridicat la apel. Bai, si ajung primul la neagra. Si era ata langa o gaura, dar eu trebuia sa bag in coltul celalalt asa ca ma chinui cu mantaua si cacaturi. Ratez. Vladimir Putin se uita la mine cu mila. Ca de ce n-am bagat-o in gaura aia apropiata? Ce mah??????? Ca dupa aia sa aflu ca ei joaca altfel, ei nu baga la gaura opusa. Bai, important e sa bag la gaura, nu?
Pe margine, cleanerul de la turnul meu voia sa joace. Putin ma batuse la gata asa ca jucau ei doi. Cleaner-ul e un peloponez pe nume Ronnie O’Sullivan... dar nimeni nu s-a prins. Si la zvantat pe rusnac de s-a enervat Putin si a taiat teava de gaze naturale catre Filipine. Am intrat si eu. Am ramas amandoi la neagra, o fata pe nume Latisha. Am castigat eu ca a bagat amandoua bilele, si alba si neagra. Managementul ne-a premiat cu $50 fiindca suntem baieti buni. Bun si-asa. In rest, Mos Craciun aduce cadouri la Front Desk. Am primit atatea sticle de vin incat am impresia ca Mosul crede ca-s alcoolist sau ceva. Si multe gift carduri de la Tim Hortons, care e bune, ca e bani orisicum. Nu conteste, heya? De treaba locatarii... aaahh, Mos Craciun. S-au simtit multi si au cotizat. Un scotian care ma jur ca e tovarasul meu Velcota, peste 40 de ani, mi-a adus o sticla de Feteasca Neagra, ce a cumparat-o special pentru mine de la Liquor Store. Aseara stateam de vorba cu o rusoaica ce lucreaza pentru Costumer Care Office, si am intrebat-o ce a primit de la Secret Santa. Swingerii au facut altfel. Au cumparat fiecare ce au crezut de cuviinta, le-au impachetat si le-au pus sub brad numerotate. Si fiecare a tras un numar. Stiti ce a primit rusoaica? Si-a luat cadoul inapoi. Mai tarziu am aflat ca facuse o mica scena, in incercarea de a-si obtine cadoul. Normal ca am fost curios despre ce era vorba, asa ca mi-a aratat. M-am chiorat minute in sir la chestiile alea. Pareau orice, de la agrafe de par pana la desfacatoare de capace de bere. Abia dupa ce am citit instructiunile de folosire am priceput ce erau. Erau o inventie obscura, “decojitor de portocale, decojitor de kiwi si decojitor de grapefruit”. Esti nebun?!!!? Asta cumperi tu cuiva de X-mas? A recunoscut dupa-aia ca i-a fost jena si de aia a tinut neapart sa-l ia inapoi. Yeah, good thinking. The 2nd time. Nu conteste, heya?
Deci si azi la munca. Si maine. Claudia a nimerit intr-o cladire dilie: doua turnuri- un singur consierge. Si cica toti sunt maniaci, toti fac plangeri pentru orice. Si guardul trebuie sa scrie raport pentru ORICE incident... asta in timp ce faci restul. Pentru ca DA, noi stam cu gauza pe scaun si nu facem nimic. Muisti.
Io am avut aseara 2 copii, frati. Ca vor sa se uite la un film in Theatre Room. Tre sa fii adult ca sa book-ui ceva, dar treaca de la mine. Fac preinspectia si il pun pe cel mai mare sa semneze. Apoi il atentionez ca atunci cand termina de vizionat Legendele Toamnei din Narnia, sa ma anunte sa fut si o postinspectie. Bun, baiat inteligent... pricepe. Peste vreo 2 ore ii vad pe amandoi in chiloti cum intra in jacuzzi. Post inspectia? Asta era problema de plan secund. Pe usa de la jacuzzi pusesem un afis cu OUT OF SERVICE!
Marfa nu? Ma duc si dau de ma-sa lor care-i superviza. I-am spus: Doamna, e un semn pe usa care spune ca jacuzzi-ul nu e functionabil. Yes, but they can still use it, no? Bai, asta nu conduce o Honda alba si lucreaza ca invatatoare? Nu, nu e ea... dar nu conteste, heya? Inainte sa plec ii spun: Doamna, nu mai ignorati semnele care iti spun ca nu merge jacuzzi-ul pentru ca (desi nu e cazul acum) de obicei punem semne din astea cand chimicalele in apa sunt nasoale si nu e bine sa faci baie. Am lasat-o sa rumege si am plecat.
Asta e. S-avem parte de un joss bun, nu conteste, heya?
Familia Varahil va ureaza Craciun Merrycit si clipe frumoase alaturi de familie. Aici in Canada simt tot mai acut ca sarbatoarea Craciunului e mai mult despre shopping, cadouri si petrecut timp cu familia si nu despre nasterea lui Isus.
Numai de bine, joss bun si vant din pupa. Sa cante “maistrul” Hrusca caci leru-i ler si iarasi ler. Teorema lui Hrusca: ler + ler = ler.

Parcare made in romania. Ingeniozitate, ba tata!

Hehehe, no comment...

Dupa blocurile gri stam noi majoritatea... sunt mai inalte la sosea sa nu se vada foamea...

In spatele blocurilor gri... sunt unele verzi, unele portocalii, unele galbene, unele roz... rogvaiv...

http://www.imdb.com/title/tt0402158/... film din 2005... la "programul viitor" era gol... nimic.

Asta e in spatele blocului la mama... si aici s-au schimbat tevi...

Unii ajung in sloboz, pe Marte... iar la noi se traieste ca-n 1907...

1908?

Sistemul sanitar romanesc e la pamant. Urmatorul pas logic? Construim o capela langa Farmacia Spitalului Judetean Caras-Severin... N-ai bani de medicamente?... intri la biserica... acolo te vei vindeca dupa ultimile tehnici din Evul Mediu.

Probabil un frumos proiect... pe hartie. A venit criza... groapa a ramas.

Inapoi la mama la bloc. Fosta Aleea Tiblesului... actuala Ulita a Copilariei din satul Humulesti.






Eram acasa cand omul de la parter si-a izolat primul din bloc zidul exterior. Banuiesc ca atunci cand restul turmei a dorit acelasi lucru 3 ani mai tarziu, el n-a mai vrut sa dea bani pentru varuiala... oricum, arata misto, nu?

aici am de comentat, caci subiectul ma pasioneaza foarte mult... dar nu e cazul acum.

ASTA am vazut eu cand am coborat din masina.

Fie pĂinea cat de rea... tot mai buna-i in tara mea... si ma jur ca a fost extraordinara... paine ca acasa n-am gasit in Canada... pana azi dimineata cand am luat una proaspata de la Metro.

Wednesday, 15 December 2010

M-am intors la Bis

When I thought I was out... THEY PULL ME RIGHT BACK IN!!
Baaa, asa nu ma mai joc. Voi ati inceput sa spargeti... Pai eu ziceam ca ma opresc din scris fiindca nu mai am subiecte iar voi NU, NU, NU creeand astefel o karma negativa (in care eu chiar cred)... S-a intamplat (ca)cam asa...
Ieri la pranz am dat sa mergem pana in Lawrence & Keel, cand da-te-n kil, in dreptul Parkway Mall Plaza o pizda incroyable de pruasta vrea sa se urce la noi in masina. Nu era problema, suntem oameni ospitalieri... dar nu veni soro cu tot cu masina, ca n-avem loc. Deci, o pizda pruasta da sa iasa din Plaza si s-o ia sus, pardon Sud pe VP si fiindca ma uitam la ea cu ochi incredul AM VAZUT-O ca se uita sa se asigure daca vine vreo masina NEVAZAND CA NOI ERAM DEJA IN FATA EI, pe banda a doua. Asa ca gospodina ii da gaz si se infinge in zona rotii dreapta-fata trimitandu-ne in farul unui Lexus SUV de vreo 70-80 da mii da para, ce astepta cuminte sa faca si el stanga, in Plaza. Am sa incerc sa reproduc dialogul pentru ca e halucinant. Claudia se da jos urland: WTF r u doing? Gospodina, o femeie pe la 50 de ani ne privea prin niste funduri de borcane. “you think I did it on purpose?” Cui ii pasa, ai facut-o! “I didnt see you coming”. Bai, esti pruoastah?!!!!
De aici incepe, pe fundal de -16 C dardaim de frig in mijlocul strazii blocate. Soferul Lexususlui e un paqui mic de statura care pare in stare de soc. In stare de soc aveam sa fim si noi, ia auzi aici:
Gospodina se uita LA SPATELE MASINII NOASTRE si spune: “Ur car seems ok, not much damage.” ?????!!?!?!?!?!?!?!!?!?!? Ba tu ai glume in program????????? Imi venea sa ma uit in jur sa vad unde e camera ascunsa. Boiling Point pe MTV. Honda ei e doar busita la bumperul din fata, fara sa futa tabla. Ii aratam proastei unde ne-a lovit. Intrebarea ei? “Why didnt you stop if u saw me coming?” Duamne si dumnezeitatile ma-tii... eram pe banda a doua si ai intrat in noi venind din lateral. Nu uitati ca era frig, soferii ne ocoleau si incepusera sa ne umple frigiderul cu carne de castor. Convenim sa tragem masinile pe o straduta, taras-grapis, in scrasnet de tabla am ajuns acolo. Era inuman de frig si bine-nteles ca nu aveam geaca de iarna, manusi sau caciula. Sunasem la 911 si m-au indrumat ce sa fac, desi nu pricepusem mare lucru. Un lucru era clar, schimbam nume, adrese, telefoane si asigurari apoi mergem undeva sa raportam. Gospodina vine langa mine cu un telefon celular in mana. Eu asteptam cu creionul si foaia pregatita. Ghici ce ma intreaba ea? “Do you know how to contact Blah-Blah School, I got classes there and i’m gonna be late”. I don’t give a shit, lady!!!!! “There’s no need to talk like that, and I need to let the school know I’ll be late, the students are awaiting”. Imi venea sa o bat, dar sa o bat cu pasiune. Cum spunea Dem Radulescu in unul din filmele BD: CE TE-AS BA-TE!!!
Apare si un towtruck. Eram confuz, l-a trimis Pulitia? Apropos, Pulitia nu vine decat daca sunt victime. Intrebarea e, daca unul din soferi era baut? Adica nu vizibil, like mort de beat... ci doar abtiguit. PLM.
Soferul towtruckului e un baiat fain cu tatuaj pe gat. Primul lucru care ma intreaba este daca stiu ce trebuie sa fac. Bine-nteles ca nu. Imi explica. Pentru noi e gratis sa ne remorcheze pana la Collision Report Center, el isi ia banii de acolo:$166 + tax. Aparent Pulitia isi recupereaza apoi banii de la firma de asigurari. Tovarasa invatatoare nu vrea sa le lase ora libera copiilor si alege sa plece, doar ai timp 24 de ore sa raportezi accidentul. Paqui al fel, n-are timp acum dar masina noastra nu mai merge asa ca noi ne dorim sa mergem acolo. Am terminat cu procedurile pe la 17:30. Pana acum firma de asigurari s-a comportat exemplar. Ne-a rezolvat de o masina inchiriata si urmeaza sa vedem daca vor considera rentabil sa ne repare masina sau sa ne despagubeasca. Pana la gata nici nu mai conteaza, am hotarat deja sa ne luam o Toyota Camry din 2007. Mai vedem totusi, cand si in ce conditii. Am o presimtire ca firma de asigurari se va fute la gauaza big mutha fockin time.
Deci, LA MULTI ANI CLAUDIA!!! Se pare ca desi ne-am gandit la un altfel de cadou de ziua ta, lucrurile se desfasoara in alta directie... de obicei vin din dreapta...
Va rog frumos sa nu mai cobiti... :)

Friday, 10 December 2010

Mda... ata ete....

Aproape o saptamana de cand am revenit in comuna Torontesti, judetul Ontario. Am fost foarte ocupati in a imbunatati apartamentul caci...
Dar sa o luam mai din urma. La facutul bagajelor ne-am pomenit cu un bagaj de 23 kg si unul de 30 kg. Cum eram multi de fata, au fost multe pareri dar eu am urlat cel mai tare si m-am ocupat personal de problema. Ce naiba, doar am o diploma de inginer. Si una de Master in managementul Administratiei Publice, dar pe aia nu am ridicat-o caci nu aveam poze. Deci n-am aplicat cunostinte de master ci doar de inginer. La gata, doua bagaje de 23 si ceva kg. Ajungem la aeroport, primul bagaj pe cantar: 25.5 kg. Cantarul de acasa mintea ca Basescu. Doamna ne anunta ca ne va costa 115 euro daca bagajul depaseste. Se ofera sa ne pasuiasca daca macar bagajele de mana se incadreaza in 8 kg. Era clar ca daCA CAntarul ne-a furat cu 2 kile la bagajele de cala nea furat si la bagajele de mana. Claudia a inceput sa se certe cu femeia in timp ce eu ma gandeam la ce naiba sa mai renuntam. In final am lasat niste pulovere, ghetele din picioare (inlocuindu-le cu ghetele de basket) precum si tuica unkiului Jan. La gata, doar unul avea 23 kg, celalalt era neatins. Constiincioasa, functionara mi-a cantarit si bagajele de mana: 8 kilos- sharp! Apoi m-am dus inapoi la familie si am bagat o parte din lucruri inapoi. Pai nu? Ori suntem golani, ori nu mai suntem. Timpul de asteptare a trecut extrem de repede si dupa imbratisari si pupaturi si plansete de rigoare am plecat la imbarcare. La verificarea pasapoartelor alta divergenta. Fatuca ce verifica pasapoartele statea sprijinita de un chiosc din ala, aratand foarte plictisita. Claudia nici n-a bagat-o in seama si si-a continuat drumul spre masina cu raze X. Gospodina a inceput sa scoata sunete afectate, cum ca ce facem? Nu o vedem? Cum trecem ashea?... Pai daca arati de parca iti vine sa te caci, ce vrei de la noi... numa oficial nu aratai. Am ajuns imediat la Munchen si am identificat poarta unde ne vom imbarca. Am luat micul dejun la o terasa cocheta unde am mancat bine pe 9 euro de persoana, cafeaua inclusa. Felul ciudat in care ma lua somnul pe toata durata vacantei a lucrat pentru mine de data aceasta caci in seara de dinaintea plecarii am adormit pe la 20:30 si m-am trezit la 1:30.Deci eu eram fresh. Claudia dormise doar o ora si mai era si racita. Marfa.
Cand am facut check-in-ul pe siteul Lufthansa cu o zi inainte, am observat ca nu mi-au dat posibilitatea sa aleg locurile in avionul Munchen-TO, si nu aveam locuri unul langa altul. Deci, cu cca o ora jumatate inainte de imbarcare, la ghiseul de la poarta si-a facut aparitia un neamt germanic, inalt, blond si cu barbie patrata ce nu era dar arata gay. Arata exact ca Poponautul-Sef, fostul meu Stupidvisor. Si ma pun la rand sa imi rezolv cu locurile in avion. Si ce aud eu? O femeie batrana il intrebase ceva si nu cunoastea engleza deloc. Olie, the gay looking poponar, i-a explicat ce si cum iar la final o intreaba daca a anderstenduit.Da . Sigur? Da. Sigur? Da. Iar el, superior , a incheiat: “you SHOULD understand, you have a US visa in ur passport. You SHOULD understand”. WOOOOOOOOOOWWWWW! Costumer care, huh? Urmatoarea e tot o batrana. Adevarul e ca nici poponautul n-are cu cine, asta e marfa. Auzi dialog cu batranica no.2: How may i help you?... No, I don’t speak Romanian. Batranica probabil mergea la copii in Canada, sa aibe grija de nepotei si era nesigura pe ea. Eram gata sa ma deconspir CA COncetatean dar nu a mai fost nevoie. Cu mine poponarul nu s-a futut in cur si m-a rezolvat in doi timpi si trei miscari. Huh, cum a sunat asta?
Drumul asta a fost mai lung si mai greu. Am invatat de la Fratele Lip sa nu ma abtin si sa dau basini cu susta in avion. Am executat si nu am avut probleme, am avut curaj sa beau si cafea fierbinte, ma-ntelegi? La coborare, nu stiu ce mortii ma-sii a facut chilotul dar am simtit ca-mi explodeaza capul si urechile. Abia mi-am revenit. La Pearson Airport, duminica dupa-amiaza e foarte aglomerata, dar verificarea pasapoartelor a durat ffffff putin. Si statul canadian are datoria sa vamuiasca dar fiind foarte aglomerat nu a verificat nici o geanta, la nimeni. Numa bine, ca aveam 2 chinezi ascunsi in bagajul de mana. Romanaches ne-au imbarcat in masina lor si am luat-o in viteza spre casa. Si aici revenim la prima fraza a postarii... apartamentul arata dezolant. Dezolant de gol, dezolant de murdar, dezolant de imbacsit cu mirosuri dubioase... si o senzatie de nefamiliar. Pisicile ne-au intampinat cu indiferenta ceea ce a dezamagit-o crunt pe Claudia. Eneida si Matei Corvin erau mandrii ca pisicile roiau in jurul lor ignorandu-si mama de drept (eu si Claudia). O zi mai tarziu totul a revenit la normal. Nu stiu cum a reusit Eneida, dar Fetitza s-a ingrasat visibil. Iar Tigrutza, care era destul de rubensiana a devenit si mai BBM. Bagajele noastre au fost neincapatoare fiindca am adus perdele si lenjerie de pat facuta de mama. Am dat o fuga la Ikea si am cumparat sine pentru perdea. Am muncit la greu, am bortelit tavanul si acum arata marfa. Cateva fire trase deja la perdele, caci matzele au tinut mortis sa-si puna amprenta, dar totul e bine. Am facut curatenie de Pasti si acum e iar “acasa”.
Am inceput munca. La mine totul e neschimbat ceea ce e bine. Claudiei i-au schimbat siteul, ceea ce e iarasi bine caci ceruse lucrul acesta iar acum e pentru o saptamana in Downtown, apoi mai vedem. Am fost si la banca, la sucursala de la Kennedy si Ellesmere, unde era indianul Rajkapur. Dar nu mai era acolo iar un canadez pe la 30 de ani era in training, dar la costum... daca ma intelegi. Cum a spus si Claudia...I-au dat o sansa, l-au tinut pe Rajkapur in probe un an si jumatate apoi l-au trimis cu vaca... vaca fiind sfanta, bine-nteles.
A venit iarna in TO. Azi dimineata la ora 9 erau -16. Se anunta o iarna grea, la fel ca atunci cand am venit in Canada. Dar de data asta e cald in apartament ...
N-am s-o ard conclusiv dar nici nu vreau s-o las in coada de peste. Ideea e ca mi se pare ca o data cu aceasta vizita in Romania s-a incheiat un ciclu menstrual in viata mea si a Claudiei ca emigranti in Canada. Orice blog are o perioada de ardere iar al meu si-a cam terminat combustibilul. Multumesc frumos celor care l-au citit, si l-au apreciat. Majoritatea intamplarilor nu au fost placute de accea nu ma bucur ca am avut ce povesti, dar asa sunt eu- dereglat, gasesc o parte amuzanta in lucrurile la care altii fac atac de cord de la nervi.
Numai de bine de la Varahills.

Wednesday, 1 December 2010

Tara Minunilor: Let's get back to the ol'school

Daca data trecuta ne intorsesem la radacina gin sec, pardon- ginseng, Luni am fost LITERAL LA SCOALA VECHE aka Liceul Economic Resita. Vreme ploioasa, ca sa coloreze si mai bine tabloul (electric) tensionat si incordat mental. Ca un detinut care se intoarce la inchisoarea devenita intre timp muzeu. Dar eu nu sufar de sindromul Stockholm asa ca durerea mea de suflet era mai inghinala, la nivel metaforic. Din pacate stiam exact ce aveam sa gasesc. O calatorie in melancolic vazand doi baieti "de serviciu" la intrarea profesorilor. Fara sa vreau m-am vazut pe mine si pe "golegul meu de banga" (caruia ii dedic multa muje pentru ca s-a data poponar la fund, de nu mai stie nimeni unde salasuieste... si nu inteleg de ce, caci nu datoreaza bani niciunuia din prietenii nostrii comuni). M-am bagat in seama cu bajetii de serviciu si m-am dus la secretariat. M-am interesectat si cu Directoarea adjuncta, Ciurel Elena, fosta mea profa de chimie atomica. Am salutat-o iar ea a adulmecat trecutul sa vada in ce an s-a uscat tusul pe diploma mea. Secretara e aceasi ca acum 10 ani. Secretara e aceeasi de acum 10 ani, o grasa urata si acra. Si nici nu e batrana. "Buna, as avea nevoie sa-mi eliberati Foaia matricola." Tre'sa faci o cerere. Asta e primul contact sexual cu birocratia romaneasca dupa doi ani de zile asa ca sunt socat si privesc in gol zeci de secunde. Secretara continua sa ma priveasca bovin si inteleg ca e inca secolul 20 aici si nu exista vreo cerere-tip. "Imi puteti imprumuta un pix si o coala de hartie?" Blubber, Balena, isi lipeste buzele strans de fanoane. Cred ca se gandea daca sa-mi zica ceva sau nu, dar alege sa treaca holul in biroul celalalt si sa revina cu o coala A4 si un pix. Chimista de frunte a tarii, sau macar a Liceului Economic din Resita, a luat loc pe un scaun si rasfoieste profesional niste hartii... probabil o lucrare de doctorat in fisiunea la "caldut". Ii suna telefonul, o fi Institutul Nobel? "Cui adresez cererea?" Blubber e fericita, in sfarsit are ocazia sa-mi dea cacat. Catre CONDUCERE! N-apuc sa zic nici merci ca laureata premiului Nobel intervine in forta. Inclin sa cred ca foile alea din mana ei nu-s o lucrare de cercetare in fisiune la caldut si ca isi facea de lucru pe acolo ca sa se bage-n seama cu mine. PAI TU AI TERMINAT LA ADMINISTRATIV SI NU STII CUI I SE ADRESEAZA O CERERE? O ADRESEZI CONDUCERII. Se pare ca fosta mea profesoara de Chimie si-a amintit de mine. Nici n-avea cum sa nu isi aminteasca de un baiat asa talentat precum mois. Profesorii isi amintesc peste ani 2 tipuri de elevi, aia exceptionali si aia care sunt mereu la corigenta... asa ca mine. Afundata in scaun Blubber isi arata fanoanele, e fericita. Nu e fascinant cand esti o simpla secretara dar lucrand intre directori ajungi sa ai nasul pe sus mai mult ca ei? "Conducere e un termen destul de generic", incerc eu o explicatie a ignorantei mele. "Sunteti aici de fata, sunteti in Conducere, as fi putut sa va pun pe dumneavoastra... " Blasfemie. CUM SA MA PUI PE MINE?! CEREREA O ADRESEZI INSTITUTIEI NU PERSOANEI. Muschii fetei mi s-au contractat spasmodic de cateva ori in timp ce mi-am cantarit optiunile. Am ales sa zambesc ironic si sa nu mai explic faptul ca ea e directoare pentru ca reprezinta institutia Liceului Economic Resita si eu nu ii adresez cererea tovarase... pardon, doamnei Elena Ceause... pardon, Ciurel- ca persoana particulara. Am zambit ironic si m-am dus la bajetii de serviciu sa le folosesc fotoliul si masuta sa imi scriu cererea. Draga Conducere... ah, nu... Catre Conducerea... Am returnat Cererea si pixul si am lasat 20 RON pe birou. Balena mi-a verificat scrisul parand socata ca am reusit s-o scriu asa repede. Fara sa ma gratuleze cu o privire m-a anuntat ca sa vin Joi, dupa 12. Cum nu s-a oferit sa-mi dea chitanta pentru aia 20 ron, am ajuns la concluzia ca tre'sa plec. Cum m-a enervat destul de consistent, am povestit la toata lumea experienta. Seara, eram la biliard cu Fratele Lip si cu Mos Nicolae. Le-am povestit ce si cum si am adaugat ca dupa ce ma vad cu Foaia Matricola in mana am sa ii cer chitanta si daca face besini ii dau nepoteala lu balena. Dar Mos Nicolae ma intrerupe si imi spune sa o scuip. "Da'stii cum sa o scuipi?" Si eu si Lip ascultam atenti. "Iti strangi saliva in gura"... N-a mai apucat sa termine ca am izbucnit amandoi in ras cu lacrimi... Auzi si tu cum se scuipa: iti strangi saliva in gura.... Hahahhahahahahahahhaha! Cand am reusit sa ne potolim a reusit si el sa explice ce voia sa zica: strangi saliva in gura si te faci ca stranuti dar scuipi si apoi iti ceri scuze. Si ne-a povestit cum a scuipat el patroniii de la o bijuterie din oras care i-au vandut un inel de argint Bvlgari, ce s-a inegrit suspect, iar ei n-au vrut sa i-l schimbe, ba au chemat si "oamenii legii" ca sa-l evacueze pe Mos Nicolae ce devenise recalcitrant. Dar in Duminica urmatoare, la siesta pe bulevard, patronul si nevasta-sa au avut parte de o surpriza neplacuta... iar Mos Nicolae si-a cerut scuze. Stranutase.
Am continuat cu vizitele. Imi vine sa ma bat ca toata viata am fost baiat sociabil si acum am prea multi prieteni. N-am ajuns sa ma intalnesc cu toti si probabil nici nu am sa ajung. Imi cer scuze si vreau sa se stie ca nu am facut diferentieri. Desi sunt adeptul dictonului: "daca nu ti-am multumit inseamna ca nu meriti asta"... aici nu se aplica. Chiar nu e timp.
Scrisesem data trecuta de cum s-a schimbat (sau nu) Resita in ultimii doi ani. Sunt socat de cat de multe masini sunt. Se observa cel mai bine seara si noaptea cand le vezi parcate PESTE TOT. Aseara in Timisoara am vazut ca le parcau langa trotuar IN SENSUL GIRATORIU.!! Sunt foarte multe agentii de pariuri sportive si sucursale de banci. Am fost sa-mi fac damblaua, sa mananc plescavita. Shaorma am mancat in doua randuri de la Fast Foodul din Kaufland, si a fost decent. Pentru plescavita am mers intr-o noapte cu Fratele Martin, la chioscurile de pe langa Cinematograful Dacia. Am mers la chioscul din dreapta unde vanzatoare era urcata in picioare pe tejghea si stergea geamurile. S-a cocosat inspre gemulet si ne-a anuntat ca "nu serveste". Neputandu-mi dezlipi ochii de la papucii ei ce stateau la cativa centimetri deasupra sosurileor neacoperite am strigat si eu la ea. "Nici nu vreau nimic de aici". Ea nu m-a auzit si a strigat din nou: nu servim!" NICI NU VREAU NIMIC! Si am facut un gest ce s-a vrut elocvent catre picioarele ei ce dominau sosurile. Dar femeia avea si ironie in ea: ce vrei, sosuri? Of-of-of. Langa mine, Fratele Martin imi povestea ceva de "gropi la 2.70m". Asa ca, data urmatoare cand m-a luat foamea in oras am mers la chioscul din stanga. Fiindca aveam rendez-vous cu Muzicantii din Bremen am cumparat 3 plescavite, a patra venind ca bonus. Am vrut sa ma razgandesc cand am vazut ca piftiile era deja prajite si stateau sleite intr-un teanc pe o farfurie, evident neacoperita. Luni seara am mancat un burger la alt chiosc dar mi l-a facut in fata mea.
Un alt lucru cu care nu am mai fost obisnuit a fost sa vad lumea batand cruci in fata fiecarei biserici pe langa care trec, indiferent daca erau in masina, in tramvai sau pieton. Am fost la pomana de 40 de zile a unchiului Claudiei si am stat la masa vis-a-vis de popa. Socru-miu l-a imbiat sa bea si el ceva, totodata intrebandu-l daca e voie sa bei in Post. Fata parintelui s-a insufletit explicand ca e voie, dar sa nu exagerezi. Socru-mi a dat sa-i puna si lui niste vin dar verisoara Claudiei a precizat martial (fara sa-si dea seama) ca "parintele nu bea, ca e cu masina". L-am vazut pe parinte ca ofteaza usor si ca o lasa asa cum a picat. Dupa ceam baut eu primul pahar de vin si mi-am turnat inca unul, l-am imbiat si pe el... asa, de gust. A baut vreo doua. Cum Claudia are o matusa pocaita, ea nu a venit la pomana si au inceput discutiile cum ca cine are de fapt dreptate, folosindul si pe Parinte ca specialist. A fost interesant cum s-a aprins duhovnicul, gata sa reprezinte Biserica ortodoxa in meciul cu baptistii... cu enoriasii ascultand atenti. Saracii baptisti, n-au avut nici o sansa, parintele i-a facut vraijte, invingator prin KO- ortodoxismul.
Am fost iar la basket. De fapt chiar de 2 ori de la ultima fapta. Si am fost crescator. Inca am probleme cu conditia fizica dar basketul e ca mersul pe bicileta... fara scaun... nu se uita asa usor.
Ati vazut Barcelona- Real? Una manita. 5 boabe. Un meci superb. Real Madrid a fost umilita de maniera in care Barcelona a castigat. Pentru ca e Real Madrid si nu Real Oviedo. Exact cum am anticipat, poponarul metro-homo-sexual nu a facut niic tot meciul, la fel ca ultima data cand a incasat-o de la Barca in Finala CL. Cum comenta cineva genial pe siteul gsp.ro: 5-0? DEZAMAGITOR! Pai castigi etapa trecuta in deplasare cu 8-0 si acasa bati doar 5-0? DEZAMAGITOR.

E ciudat in Romania. Cel mai acut am simtit ca eu si Claudia nu mai suntem impreuna mereu. Ne-am obisnuit in Canada sa fim mereu unul cu altul, mai putin cat suntem la munca. Iar aici, eu am dormit cat am putut de mult acasa la mama iar ea a stat cu ai ei. Ca sa raspund la comment-ul Andreei de la articolul anterior, m-am reobisnuit aici. Dar e o reobisnuire diferita... vad situatia altfel... nu uit nici o clipa ca sunt in vacanta si ca voi pleca inapoi. Apoi aici e cam haos, si m-am obisnuit cu ceva randuieli in societate si mereu ajung sa spun "in Canada blah-blah". Nu-mi e dor tare de frunza de artar caci odata cu ea vine si munca, si e bine si sa lenevesti dar trecem si peste asta. Un lucru cert, NE ESTE DOR DE PISOAIE. Claudia a vorbit cu Eneida si cica Tigrutza s-a atasat de ea. Acest lucru nu este senzational din punctul de vedere al Tigrutzei care e foarte dragastoasa ci din punctul de vedere al Eneidei care urla de groaza cand pisicile o atingeau la picioare pe sub masa si avea mereu impresia ca matzele noastre cauta sa o zgarie. Fetitza in schimb cica accepta doar sa-i dea de mancare apoi pleaca departe de ea, iar asta ne-a umplut de mandrie caci ma-sa e doar una: eu si Claudia.
Mai e putin. E acasa si aici... dar mai sunt cateva zile si mergem acasa. Stii vorba aia "am ras, am glumit... dar acum tre'sa parasim incinta".

Friday, 19 November 2010

Transmisie live din Tara Minunilor

Cine sloboz e Alice?
Sunt in Tara Minunilor dar nici urma de Alice.
Da, am ajuns la locul faptei. Ne-am intors la radacini, radacina Ginseng. Chilotul avionului era comediant caci ne-a anuntat ca motorul auciliar nu porneste si trebuie sa gaseasca o masina care sa-l porneasca si ca "ar trebui sa ajungem la Munchen"cu o intarziere de vo 10 minute". Ar trebui?!!? Hahhahahahhahahahhahahha.
Drumul a fost ok, a trecut relativ repede, mai ales bucata TO-Munchen caci a fost noaptea, si aveam si LCDuri in scaunele din fata si acces la filme relativ noi. Am vazut Despicable Me de 2 ori, o data singur si apoi cu Claudia, caci e prea tare. IT'S SO FLUFFYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY!!!!!!!! 4 ore de asteptare in Munchen ne-a cam rupt. Ce ma distruge pe mine la drumurile astea este faptul ca nu poti da o besina ca lumea si ajungi sa te balonezi de nu mai ai chef de nimic. Din Munchen la TM, 75 de minute au trecut ca gandul. La plecare, chilotul asta avea si el bancuri in program. CiCA COlegul lui Dietmar Hockenzollern are deosebita onoare si placere sa ne foloseasca drept cobai pentru PRIMA decolare a carierei lui. Bai, nu e minunat????
Ne-au ajuns amandoua bagajele si am rasuflat usurati. Din ce am observat noi am fost singurii pe care iau ales sa-i caute in geanta sa vada ce traficam. Dar pana si Claudia a fost prea obosita sa se certe cu mustaciosul ala. Totul ok, si am trecut vama. Nu pot sa nu precizez inca o data ca datoria statului roman este sa vamuiasca.
Sor'mea si cumnata-miu ne asteptau nerebdatori, bagajele in po'bagaj si am plecat. Am intrat in Timisoara, dinspre Aeroport. Priveam pe geam incercand sa-mi reobisnuiesc ochii. Cumntaul se strecura prin traficul romanesc intr-un pur stil romanesc de condus haotic. Da, haos. Asta mi-a fost senzatia. Un haos care functioneaza, dar totusi haos. Ne-a luat mai mult de jumate de ora sa traversam orasul si sa iesim pe drumul spre Resita. Sunt incredibil de multe masini care incearca sa se insinueze intr-un spatiu care n-a fost destinat sa suporte asemenea trafic sau numar de automobile. Urasc drumul Resita-TM, dar a trecut si am ajuns.
Bine am venit!!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!!Te-ai ingrasat!! DA, STIU! :)
Prima noapte am dormit decent dar in 2 reprize. Cumne-a fost planul, eu dormeam la maica-mea si Claudia la parintii ei. Prima zi am petrecut-o in totalitate cu fratii mei lautari, Taraful din Bremen. Miercuri am inceput sarabanda vizitelor printr-o sedinta prelungita la Nasi. Am reusit sa beau o sticla de Bordeaux fara sa ma imbat. Pela 2am am dus-o pe Claudia acasa si m-am reunit cu Muzicantii din Bremen unde am participat la o discutie geniala in imbecilitatea ei cu Fratele Martin. Daca ai murit in ultimii 2 ani in Viena, ai sanse mari sa te odihnesti intr-o groapa sapata de Fratele Martin. Un Frate Martin obsesiv repetitiv cu "gropi la 2,70 m". A doua zi, treaz fiind, era alt om. Fiind mahmur, noi l-am inteles si a fost randul nostru sa-l stresam auditiv despre gropi adanci de 2.70m.
Ziua urmatoare am fost in vizita la Fini, care duc o viata molcoma de ardelean. practic am avut exact aceasi discutie de acum 2 ani, inainte de plecare. Ce a diferit au fost povestile noastre.
Si devine obositor sa povestesti o data si inca o data "ce faci, ce muncesti, cum e acolo"...
Nu m-am adaptat la fusul orar si disper, dorm numai aiurea. Ma ia somnul pe la 7 seara. Daca ma cul, ma trezesc pe la 10-11. Apoi nu-mi mai e somn pana la 5-6 dimineata. Si n-are nici sens daca stau sa-mi traduc in ora canadiana, caci aici ma ia somnul cand in canada ar fi inca zi.
Am facut plimbari prin oras cascand ochii la locuri si oameni. Inca nu m-am obisnuit sa aud lumea pe strada vorbind romaneste. Adica mi se pare normal sa vorbesc cu tine dar tresar cand aud pe altcineva in apropiere. Apoi nu pot sa vorbesc normal... adica cu injuraturi, cum m-am obisnuit si cum ii sta bine unui adult responsabil.
Cand m-am dat jos din masina la mine la bloc, am ramas socat. Am povestit de modul profesionist in care s-a lucrat pe Victoria Park, atunci cand au schimbat tevile si au reparat drumul. Si la mama la bloc au schimbat tevile. As minti daca as spune ca stiu unde au sapat, pentru ca pamantul pus la loc acopera totul de nu se mai vede nici aleea. Aleea Copilariei e o ulita de sat. Fiindca m-am domnit in Canada si acum am nasul mare si pe sus, am strambat din acelasi nas gandindu-ma la binele ghetelor mele Nike Flight. Pe scara pute si la fiecare etaj lumea are depozitat cate ceva, de la mobila veche pana la frigidere sau masini de spalat stricate. Dar in doua zile ma reobisnuisem cu totul.
Banii zboara ca pasarica finics. In prima zi am schimbat 100 de CAD la 3.7 ron, la banca Transilvania. Jumatate de ora mai tarziu Claudia a schimbat la alta sucursala (aflata la 300 m distanta) cu 3.4 ron. Cum plm? ai fi tentat sa te intrebi... E ROMANIA, FRATE.
Mergand pe bulevard observi ca micii intreprinzatori au cam disparut si ca magazinele sunt cam asa: banca, banca, casa de pariuri, magazin alimentar, banca, casa de pariuri. La cumparaturi am fost tentat sa-mi traduc in CAD sau sa incerc sa-mi amintesc cat a costat acelasi produs acum 2 ani, si daca atunci il consideram ieftin sau scump. Pana la urma am renuntat. Ca am avut o discutie cu Veverita si sotul ei, legat de ciorapii din Canada si cei din Romania... Claudia a cumparat 20 de perechi din ciorapii nostrii preferati... si totusi: doar 87% bumbac. La procentajul asta am gasit si in Canada. Dar mai cautam. Azi avem sedinta de shopping.
Ieri am fost si la basket. Am fost degeaba. Dupa doua meciuri, am ales sa traiesc si am plecat acasa. Dupa doua ore de repaos, mi s-a pus un carcel la gamba stanga de n-am putut sa dorm cu nevasta-n pat. Asa ca m-am dus acasa la mama si m-am culcat pe la 8 jumate, in reprize si cu incapatanare, am dormit pana la 8 dimineata iar acum ma simt bine si sunt mandru de mine. Zi tu, nu e minunat? Ba da, e marfa rau.

Inchei aici prima transmisie din LaLa Land. Romania, o tara plina de romani care stiu ca e greu, nu mai suporta aceasta tara dar carora "le place aici".

Saturday, 13 November 2010

AMR 48 h

Sunt la munca. AMR 48 de ore in capatana. Sunt excitat (excited). Mult a fost putin a ramas dar imi pica moralul pe gresie cand ma gandesc ca maine bag o tura de 12 ore. Plm, ma plang de parca n-as fi platit pentru orele alea…
Am facut bagajele de Luni. Ati zice poate ca prea devreme, dar nu e caci fara sa luam in considerare hainele noastre aveam déjà un morman de nimicuri langa gentile goale si nu eram convinsi ca vom reusi. Le-am mutat din una-n alta pana le-am facut egale in preajma lui 23 de kile. Bine-nteles ca mai avem chestii de bagat, loc mai e… dar trecem de greutate si nu putem boxa pentru titlu.
Miercuri ne-am dus la banca sa scoatem bani “de-o ciorba” dar era inchis asa ca am rascolit linistea cu niste neaose printre dinti. In rest, mai vorbim acasa, lumea ne asteapta… din astea.
Ii urez pe aceasta cale bafta lu’ Sor’mea, ca are examenul de Barou. Am vorbit azi cu ea si cica e nasoale, dar mai vedem.
Azi am vrut sa spalam ultima transa de toale si ghici ce? Trei din sase masini de spalat erau stricate. Doua erau in uz iar in una erau toalele lasate de un adormit. Mie nu-mi place sa fiu roman asa ca le-am lasat acolo si nu le-am atins. Cand am intarziat eu 5 minute, da’ 5 pe bune, un cuplu de romani mai in varsta ne insirasera chilotii in praful de pe uscator. Probabil le-a fost mult mai usor sa le mute in coltul celalalt al camerei decat sa le dea drumul in cosul nostru de rufe ce il lasasem langa masina de spalat. Fiind doi, probabil le-au dat din mana-n mana amintindu-si astfel de vremea C.A.P.-ului cand venea toamna si furau verze pe tarla. Ii turnasem in flagrant. Discutia a fost aprinsa si au parut lezati ca se tipa la ei, gen nu avem maniere. Cam greu sa nu fac crize cand tu stai cu o mana la pula si cu una pe bikinii lu nevasta-mea, nu crezi? Cica asa au fost invatati de ceilalti romani, atunci cand s-au mutat. Deci, n-am vrut sa fiu roman. Cand am vorbit ultima data cu superintendentul despre masinilede spalat vechi ce se strica saptamanal mi-a spus ca degeaba ii zic lui, ca trebuie sa fac plangere la Office, ca e in discutie sa cumpere masini noi dar trebuie indemnati cu plangeri multe. Asa ca am sunat. Property Managerul (tot roman) nu era acolo asa ca am lasat un mesaj scris, printr-o doamna politicoasa. Eu dictam iar doamna nota atenta. Mda. Era o problema complet noua pentru ea.
Pun mana la piept si spun: si eu am lucrat ca superintendent. Si stiu cum merge treaba. Mai ales la cladirile mici, se incearca sa se reduca cheltuielile la minimum. Masinile astea de spalat erau deja vechi si cu probleme cand se mutasera romanches in bloc, in urma cu mai mult de 3 ani. Si inca trag de ele, ce crezi, ca daca tu suni si faci plangere astia sar sa faca si sa dreaga? De aia, cand doamna amabila m-a intrebat daca vrea ca Property Managerul sa ma sune inapoi i-am spus ca da, dar de Luni incolo... Ce e bine e ca in fiecare an ti se mareste chiria cu 10-15 dolari. In contul reparatiilor. Pai intr-un an si jumatate nu mi-au reparat mie personal nimic, in cladire nu am vazut nimic, iar initial au avut piscina afara pe care au decis sao astupe cand au aflat ca venim. Ah, mi-am amintit, au vopsit podeaua in Laudry Rooms... ca arata najpa masini vechi ce se strica saptamanal pe o bodea jigarita, nu? Marj la cacat!
Claudia s-a enervat mai tare ca mine si l-a sunat pe Superintendent, iar el s-a rastit exasperat ca toate uscatoarele functioneaza. Da, toate... in afara de ala care e scos din priza si are un bilet care zice ca nu merge. Si apoi.... cui ii pasa, noi vorbim acum de masinile de spalat. Pana la urma au terminat programul cele doua care spalau, ca ala tot nu-si luase gioarsele din a treia masina. Marj la cacat!
E petrecere in Party Room. “Dulcele 16”. Un cuplu de imigranti koreeni au “aruncat” o petrecere fiicei lor in varsta de 16 ani. Deci e o petrecere de minori, deci canci alcool... desi adultii au plecat deja si se intorc la sfarsit. Invitatele, chit ca au picioarele ca grisinele sau CA COloanele Parthenonului au fuste pana sub buci si umbla ca teleghidate pe papuci cu toc inalt. Cum am remarcat vorbind cu Party Guardul, boys are kinda underdressed and the girls kinda undressed. Iar acum, dupa cateva ore am impartit bandaje cu leucoplast la fetele vesele. Acum se circula cu fusta pana-n cur si desculti, sub supravegherea hulpava (dar parinteasca) a Party Guardului.
Toronto Sun-ul de azi e pe baza de violuri si asalturi sexuale. Principalul suspect era pe prima pagina. Cu ziarul in mana dau sa-l intreb pe Deiv Supervaizaru da mi-o ia inainte: This guy look like Molson, right? Sambag cariciu daca nu. Cica sa-l sun, sa-i dau vestea buna, ca a ajuns celebru, pe prima pagina in ziar. Titlul e marfa, e bun de nume de repar: Young Perv. Young Blood, Young Jeezy, Yonge and Sheppard...
Dar nu l-am sunat pe Molson, ca asta e ciudat, nu prea stie de gluma. Molson a schimbat si el compania si acum e coleg cu noi la Antena. E asistent la Un show pacatos cu Kapetanos.
Koreeanul-tata aka Victoria Park Ji Sung Avenue e baiat fain, mi-a adus o pizza intreaga, s-o impart cu baietii de cartier. Am stat in dubii minute bune sa-mi dau seama daca Elijah Muhammad Ali aka Cassius Clay aka “Ochiosul prost la cur” e baiat de cartier au ba. Am decis sa-l sun sa-i zic sa vina sa ia si el pizza. Nu raspunde, pa... asta e semn de la zeul Priap ca nu e baiat de cartier. Nu-l mai suport pe Okios. M-a sunat o data, demult, ca nu are bani, nu are mancare si daca sunt amabil sa comand eu pizza ca o arde el revansard saptaluna aviatoare. Am fost baiat gigea a la Agigea si am cumparat. Urmatoarea saptamana nu s-a dat la fund si a luat pizza. Peste 3 saptamani aceeasi poveste, si-a uitat portofelul acasa, si nu si-a luat mancare. Intamplarea face ca nici eu sa nu am portofelul la mine, deci il refuz. Peste alte 3 saptamani se intampla din nou. De data asta il mint ca “n-am, pleaca!”. Peste 2 saptamani iar ma suna, dar de data asta m-am enervat. Ba pula, tu cum sloboz nu ai niciodata? Ca cica a uitat portofelul acasa si a uitat sa-si ia de mancare? Cum plm uiti sa iti iei mancare? Io am impresia ca asta se bazeaza pe mine. Cica are niste probleme si nu are bani. Pai noi castigam la fel, doar ca tu esti mult mai prost decat mine si ma suni mereu sa ma intrebi de ce toate alea-s rosii acum? Aaaah, trebuiesc rearanjate printr-un click! Aaaah! Marj la cacat! Nici eu n-am bani, si eu am probleme. Pa, pa,pa.
Dupa 2 ore vede pe telefon ca l-am sunat si ma suna. U called me? (nu mai vreau sa-i dau pizza asa ca-l mint) Da, te-am sunat mai devreme ca era cineva aici si voia sa stie daca prietenul lui il asteapta la tine in turn, in hol. There’s nobody here. Te-am sunat acum 2 ore, boule. Oh! Si rade ca imbecilul. Voi realizati ca unul ca asta poate vota cu Basescu?
In timp ce scriam urmaream pe telefon live text feed de la Raptors- Magic. Fuckin Raptors, man!!! Cum i-am spus amicului Sheppard The Ciobanu la inceputul sezonului, NU PARIA PE RAPTORS SEZONUL ASTA!!!!! Pierde cu echipe de cacat, apoi merge la Orlando si le-o trage magique lu’ The Magic. Cum plm vine asta? Bravo lor, sunt 2-7 in clasament. Nu-i rau.
E foart rau. Dar macar nici lui Bosh nu-i merge bine. Cica Bosh a plecat din TO ca voia mai multa faima, voia sa se vada pe ESPN din US, ca simtea ca degeaba da peste 20 de puncte pe meci. Astia p-aici fac misto de el, oameni rai, pusi de mogul, in mod clar. Cica trebuia sa-si ia antena de satelit, sa prinda ESPN, nu trebuia sa plece. Fucktard!
Maine Raps au meci la Miami cu Heat. Parca vad ca Bosh o sa aiba vreo 30 de puncte contra noastra. Sau poate si-o sug in colon ca Magic in seara asta. Go Raps. Pariati pe Raptors, sigur castiga... asta daca nu pierd.
Sunt foarte mandru de meciul din Cupa: Rrapid-Steaua 0-1, unde Surdu i-a batut de i-a ascultat cu urechea. De data asta a tras pe jos. L-ati vazut pe Spumudica cum se tavalea? Sau deja vu-ul cu declaratia lui Coman? Ah, sferturile de finala impotriva Rrapidului... Cum suna asta:” cea mai buna performanta a voastra in cupele europene este o infrangere in fata noastra”? Suna MINUNAT!
Incidentele de la meci? RETARZI. Si da, vorbesc despre suporteri. Incidentele de la meci? RETARZI. Si da, vorbesc despre jandarmi. Sunt unii mai enoriasi decat altii, imbraci un suporter in jandarm... acelasi IQ. Crezi ca jandarmul nu tine cu vreo echipa? Crezi ca el nu e suporter? Dar toti gaborii romani si toti jandarmii au filme cu Rambo in cap. Degeaba dai tu pumni la sac... nu se compara cu placearea de a pocni pe viu niste delicventi. Ieri am vazut pe un forum ca circula pe net numarul de mobil al lui Mironica, comentatorul de la ProTV... daca voiai sa vezi ce face ma-sa, gen. Ca baietii, stelisti sadea, au facut comentarii antisuporteri... “Da’ tu esti unul, iar noi suntem multi.... multi... multi”...

Inchei in miros de sconcs de la tigara facuta posta peste drum de un tigan si 4 fuste pana-n cur pe tocuri zgribulite.
Yeah, buoy.

Sunday, 7 November 2010

Dulce et decorum est pro patria mori... in varianta Rigor mortis

AMR 7.
Azi s-a rezolvat si ultima problema pre-plecare. Dar cu ce pret, chiar, cu ce pret?
La sfarsitul lui August am hotarat sa trimitem balastul intr-un pachet, pe vapor, sa fie mai ieftin. Ca sa nu injumatatim noi toalele de firma cu care vrem sa defilam in Romania, asta parea ideea cea mai buna. Deci am intrebat in stanga si in dreapta care e cea mai buna companie... si am ales asta. I-am ales pe astia : coletero.com. Era convenabil, aveau un transport ce pleca imediat. Totul perfect. Si a plecat. ETA-ul era in 5-6 saptamani, cu livrarea la botul calului. Si au trecut 6 saptamani. Pe frontul de Vest era linsitea si pace, puteai auzi iarba crescand in ghiveci, sub lumina fluorescenta. 7 frunze... ah, nu.... 7 samtamani. Pachetul nu a ajuns. Sunam la doamna de la coletero.com. Vai, dar ei nu i s-a mai intamplat asa ceva. Din cate stie ea pachetele au fost livrate deja de 10 zile. Dar am intrebat acasa? Ca poate l-au primit intre timp. Doamna draga, suntem in 2010 unde vorbesti zilnic pe skype sau pe messenger. Nu trebuie sa dau preaviz telefonic sa vina familia la Oficiul postal din sat sa pot vorbi cu ei. Cica nu stie ce s-a intamplat, nu i s-a mai intamplat pana acum, regreta faptul ca de la primul pachet trimis cu ei am patit asa ceva, dar sa nu ma ingrijorez... n-are cum sa mearga rau, are cum sa mearga bine. Cica suna si ea pe unul din US, care are de fapt firma, iar acela va suna in romania la firma care se ocupa cu distributia pachetelor in tara. Ok. O sun pe Claudia si ii explic ce a zis doamna. Claudia n-are incredere in mine si suna si ea pe doamna. Ii explica urgenta faptului ca noi am ascuns niste imigranti ilegali in pachet si daca nu ajunge la timp, vor muri... Doamna se angajeaza sa sune chiar atunci pe Americanu. Americanu suna inapoi si se angajeaza si el sa afle ce se intampla. A doua zi suna si spune ca avorbit si a aflat ce s-a intamplat. Cica firma romana e din constanta si nu au nici o livrarea in sud-vestul tarii aka Resita. ASA, SI?! Cica asteapta sa mai aiba vreun pachet in directia aia. Apoi spune ca a vb cu omul ala si ca pachetul va ajunge in 2 saptamani. Usurati ca macar pachetul mai exista si ca v-a ajunge totusi, ne relaxam. Mai trec 2 saptamani. Si pachetul nu ajunge. Surpiza, totusi. Ma suna Doamna. Ma intreaba daca a ajuns pachetul. Si ii spun ca nu. Ca omul ala a spus ca in 2 saptamani ajunge si azi se implinesc cele doua saptamani. Doamna pare surprinsa de ce zic si imi spune ca ea credea ca Americanul i-a explicat Claudiei, si ca ea a fost de acord ca firma romana sa astepte urmatorul transport din Canada si ca aabia atunci va livra pachetul. CE MA?!!!? I-am explicat ca astia-si bat joc, iar Doamna a fost de acord si chiar a plusat spunand ca in romania inca nu e etica profesionala de aici. Deci incepe Baletul telefonic. Doamna sa sune pe American, americanul in romania, apoi sa ne sune pe noi. Dar eu o sun pe Claudia si ii povestesc iar Claudia suna pe Doamna. Dupa o discutie aprinsa aflam ca putem cere daune firmei din Romania si a parut socata ca noi o consideram pe dansa responsabila. Ca ea nu are nici o treaba, ca ea strange pachete pentru American iar acesta la trimite in Romania. NE, NE, NEH! Nu e asa simplu. Suna americanul si ne informeaza ca a vorbit cu omologul roman si ca pachetul cica ar fi fost tot timpul la Arad ca au birou si acolo, si nu la Constanta unde s-a crezut. Toata incurcatura era cauzata de o lipsa de comunicare eficace. Mda. Cica pachetul pleaca Samabata dimineata si va ajunge catre seara. Ok, informam familia sa stea pe metereze. Acum avem si un numar de telefon, de la D-na Rebeca, de la firm din Romania. Socru-miu suna la ea si afla ca aia nu stiu de nici un pachet si nu stiu de nici un pachet ce pleaca a doua zi catre Resita. Cica, cine v-a spus ca pachetul blah-blah? Nici macar noi nu stim cine e de fapt americanul sau cum il cheama, ca nu si-a dat numele. Marfa.... unde cacat e pachetul? De niciunde pachetul insa ajunge sambata seara la noi. E intact si nu i-a luat decat 9 saptamani sa ajunga.
Daca scopul meu nu e clar il dau mura-n gura. Povestesc asta ca sa le fac reclama, trimiteti pachete cu coletero.com ca sunt de incredere. Sunt o gramada de oameni care au grija ca totul sa mearga ata. Multumim frumos.

Azi am fost pana la banca sa intrebam niste chestii. Fiind in zona, ne-am calcat pe inima si am ajuns la sucursala RBC de la Ellesmere si Kennedy unde lucreaza numai maronii precum si preferatul nostru Rajkapur care in ciuda incompetentei ce-o emana, inca e acolo un an jumatate mai traziu, de cand l-am vazut prima oara... si chiar am scris pe blog de el. Nimic schimbat si am ras in gura mare cand l-am vazut. Ca de fiecare data, nu stia ce sa faca si se plimba de la un coleg la altul sa intrebe ce si cum. Chiar in fata noastra si-a intersectat calea cu o supervisora de-a lui care, stiind ce are in casa, l-a intrebat: "Are you ok?"... Iar hohotele noastre s-au auzit pe fundal ca in serialele de comedie. E clar ca nu mai venim inapoi acolo.

Mai o saptamana. Suntem excitati. N-are ce sa mearga rau, are ce sa mearga bine.

Tuesday, 19 October 2010

Sandaua Cenusaresei

E campanie electorala in Toronto. Peste tot vezi afise si flyere, dar nu lipite a proasta ca in Romania ci puse in asa fel incat sa le si dai jos cu minimum damage. Vrajeala e aceeasi, indiferent de tara. Voteaza-ma pe mine, eu fac, eu dreg. Numai ca pe afise scrie in toate limbile comunitatii: sanscrita, aramaica, klingoniana, elfa si braille. Ieri citeam in The Sun ca niste somitati inaugurasera noile trenuri de metrou. Ba ce COI-ncidenta, taman inainte de alegeri. Nici nu stiu exact pentru ce se voteaza, dar cui ii pasa. Vorbeam acum ceva saptamani cu Stupidvisorul meu si i-am spus ca nu votez in general dar cu atat mai mult in Canada. Cu doua sechele majore am venit din Romania. Nu am incredere in politica si nu-mi place garda. Si fiindca nu urmaresc politiCA Canadiana nici nu o sa ma duc sa votez doar pentru ca asta e dreptul meu sau datoria mea civica.

N-a venit iarna dar e mai racoare. Lumea inca mai poarta sandale. Nu suport slapii si sandalele si nu ai sa ma vezi niciodata in sandale iar in slapi doar pe plaja. Dar la unii le place sa le transpire picioarele pe cauciucul slapilor sau le place sa-si expuna unghiile jegoase. Cum am mai spus, probabil pantofii ii strang si ei nu inteleg de ce. Deci! Porti slapi si sandale ca e cald, nu? Dar de ce porti slapi si sandale cu sosete? Ca ti-e frig? Esti prost?!!! Pai tu porti slapi si sandale ce ti-e cald la gioale. Pretene, oricat ar fi de cald, eu port ghete de basquette cu ciorapi de bumbac. Si e bine… Tu in slapi, la 35 de grade afara transpiri de-ti aluneca piciorul si faci entorsa. Io zic sa porti ciorapi la slapi. Scheisse!

Azi am vazut-o pe una ce purta doar un slap. Celalalt picior era in gips. Dar avea pedichiura fara de cusur. Ce era tare la ea era ca avea rucsac de piele inmatriculat in Seattle, Washington… Licence plate # GMWRK. Tare, nu? Poate avea si semn de Handicapat sa poata parca rucsacul in locurile special amenajate. Interesant, sa ai o tabla de inmatriculare in marime naturala nituita de pielea rucsacului.
Duminica am fost sa tragem cu pistolul Glock. Trebuie sa fim pregatiti si antrenati. Am convenit cu Claudia sa ne cumparam arma caci e plin de imigranti pe aici, majoritatea fiind din Lumea a treia dar si din alte locuri ca Africa, Asia sau America de Sud. Tragerea de acre spuneam a avut loc in Gormley, la vo' 15 minute nord de 401, pe 404. (www. targetsportscanada.com) Era strangere de fonduri pentru cancerul la san si faceai o donatie de $30 de persoana. Dar a fost fun, cancerul la san trebuie sa fie fun. Ideea e ca am iesit ranjind ca niste copii la Disneyland.
In rest, plictiseala. Adica mereu e ceva de facut... dar e plictiseala. Hai cu AMR-ul.

Friday, 1 October 2010

Muf! Muf!

Scriu sub influenta negativa a finalului de meci dintre Steaua Bucale si Napolitatana Naty. Un meci cu un inceput nesperat a continuat intr-o gama foarte cunoscuta noua si s-a incheiat dezamagitor, ca de atatea ori pana acum. Cat sloboz sa fi de pruost sa ii dai un coteanu in fata lu un alt fotbalist si sa speri ca nu te vede nimeni . Cred CA KApetanos s-a gandit ca e loc, caci acum sunt doar 6 arbitri pe teren, pe cand pana acum erau doar 4. Retard!!! Deci 3-3. Asta e.
Sa revenim. Canada. Sfarsitul lui Septembrie 2010. AMR 46 de zile pana la terminarea stagiului militar si intoarcerea la familie. Ne-am mai relaxat putin in privinta asta si de cel putin 2 saptamani nu am mai cumparat nimic pentru Romania. Nu e cazul sa intelegeti ca ne-am oprit din shopping sau ceva de genul. Saptamana trecuta am fost la Dixie Mall, un Mall Outlet sa ne uitam de chestii ieftine. Eu vroiam niste maiouri si niste tricouri simple, marimea XXL... sa mi le personalizez in Ro cu Chuck Norris facts. N-am gasit. Am fost eu, Claudia, Eneida si soacra ei, mama lui Matei Corvinus. Femeile ca femeile cercetau fiecare milimetru patrat al fiecarui magazin asa ca nu a durat mult si am luat-o inainte. Si am ajuns si la Coles, libraria. Ma hotarasem sa cumpar ultima carte a lui Nelson DeMille- The Lion ce aparuse acum cateva luni si ezitasem in a da $30 pe ea. Sa nu pierd timp l-am intrebat pi baietul ashiala daca are Nelson DeMille si unde. Si ma conduce carnatul la un raft plin cu toata colectia. Scheisse bitte lachen. Doar 3 carti aveam din colectie asa ca dupa ce m-am consultat cu consoarta am cumparat 10 carti, dupa niste discounturi mici totul ajungand la vó $140. Marfa! Nu-mi pare rau. Eu am inceput sa re-re-citesc Coasta de aur iar Claudia a inceput Plum Island. Ca sa nu o mai ard in recomandari, consider pe Nelson DeMille cel mai tare autor. Si am citit vó doua trei carti in viata mea. Deci biblioteca s-a marit si trebuie sa investesc intr-un raft de la Ikea, de aplicat pe perete. Dar nu aveam graba caci ne gandeam sa ne mutam, mai aproape de romanasi sau mai aproape de Yonge St. Prima data am incercat la un lowriser, aproape de Yonge and Sheppard, pe Avondale. Un 1 bedroom. Ne duce rumunca de la office de acolo la apartament si vedem ca bate la usa si asteapta. Ei cacat! Stiam ce inseamna asta, rumunul inca locuieste in hogeac. Nu era acasa. Intram. Rumunul era roacar. Avea amplificatoare si ghitare pe jos prin livingroom. Avea si chiloti murdari pe jos pe langa canapea. Imbietor, nu? Te face sa vrei sa-ti doresti apartamentul. Ideea e ca un 1 bedroom e foarte mic. Totul e mic la el, ca la un chinez. Si voiau $1025/luna. Iar parcarea e $60. Tre sa fi nebun. Si nu suntem. Multumim politicos si plecam. In parcare Claudia se duce la primul Hyundai negru si se mira in mintea ei apoi cu voce tare in timp ce la cativa metri mai incolo, ma spargeam de ras sprijinit de masina noastra. Cica nu mergea cheia. Hahhahaha! Hai spre casa. In drum ma gandesc sa incercam la Don Mills si Sheppard. Ajungem acolo si alegem un bloc bazat pe singurul fapt ca am facut curba langa el. Ora 11 era prea devreme pentru Rental Office si nu am gasit pe nimeni. Blocul nu arata rau. Dar asta e, hai acasa. Acasa bagam niste research pe internet si gasim un bloc in alta zona, cu un 1 bedroom la $722/luna... si aveau si piscina si sauna in bloc. Interesant. Sun si o pun de o intalnire cu doamna de la office. Cica e $905/luna nu cum scrie pe site. Sa ma luati de catarg. Hai si asa, sa vedem ce si cum. Pe Vineri. Ajuns la munca mentionez fapta lu colegul meu iar el ma anunta ca zona aia e vraijte. Cica vezi negru in fata ochilor. Deci pa. Pap-pa-pa-pah! Acum la gata am ajuns la concluzia ca apartamentul ce-l avem e cam bun. Ca e spatios, ca avem si 2 dormitoare si ca mai stam pana ne permitem sa ne mutam undeva unde merita.
Saptamana trecuta managementul ne-a tras de urechi ca facem galagie noaptea de duminica 12 septembrie. Mancati-as galagia! Óm fi facut, nu zic nu. Ca noi facem galagie mereu, ca ne uitam la filme dat tare sa simtim fiori pe ceafa. Acum suntem mai atenti. Dar nu cu mult.
Duminica am mers in Dundas Square ca era un spectacol, Manifesto. Cu si despre tigani. Adica muzica ce ne place noua. Am ajuns pe la un 5 fara 20. Am parcat masina la blocul unde am lucrat si unde ungurul era de garda. L-am intrebat de sanki cum de nu e inca supervisor si el a luat-o in serios si mi-a spus ca are sanse, ori el ori Osama... dar mai degraba Osama. Claudia astepta sa i se deschida poarta la garaj sa parcheze dar moronul de ungur desi ma auzise cand i-am spus nu deschisese. Si acum eu nu intelegeam ce-i ia Claudiei atat sa parcheze masina si sa vina iar ea credea ca am probleme in a rezolva de loc de parcare. Pana la urma a iesit cineva si a intrat furis. Apoi, de mana am mers pietonal catre Dundas Square, Claudia incercand sa-si aminteasCA CAND a fost ultima data cand a mers atat de mult pe jos. In Dundas square lume de toate genurile de la jamaicani la tigani de Toronto. Si printre ei, noi si alti albi. Cand am ajuns o negresa canta pe scena muzica raggae. Nice! Io m-am uitat la lume, la hainele lor... la astea. Inca o data am fost frapat de faptul ca tiganii se imbraca prost (sau ca paula cum as spune eu). Ce ma frapeaza e ca in Romania am avut senzatia ca ei au gust la imbracaminte, dar stand inconjurat de ei, imi dau seama ca n-au nici o treaba. Blugii le stau pe incaltari cum se nimereste sa pice. Iar daca blugii sunt prea largi, ii mai baga si in sosete. Minunat. Iar blugii atarna sub cur. Normal. Fiindca era cu tigani normal ca erau si albe de mana cu tigani. Cea mai tare era o balena alba, rotunda frate. Tiganu, mai mult ca sigur jenat, mergea inaintea ei si nici n-o baga in seama in timp ce ea inota in propria-i osanza sa tina pasul. Am mai spus-o, tiganii fut orice atata timp cat are pielea alba. In fata noastra era si personajul ce-l gasesti la orice eveniment. Un taran baut care se baga in seama cu femeile. Un santierist cu privire inectosata si cu vopsea pe degete se lipea de absolut toate fetele din jurul lui incercand sa se bage in seama. Noi am plecat cand a inceput sa se dea cu pasi marunti in spate venind peste mine, ca sa aiba prim planul la doua lesbience ce se tineau de mana in stanga mea. Marfa. Mori!! Am stat cam o ora jumatate la spectacol si am plecat din cauza reparilor de Toronto ce zbierau de zor pe scena pe ritm de crunk. Hipapul a murit atunci cand a aparut crunk-ul. Am plecat si ne-am intalnit cu romanaches, care au venit la noi. Apoi a venit o noua saptamana.
Azi Claudia a avut examenul de reinnoire a licentei de securist. Toti garzii tremura de friCA CAci fara licenta nu poti lucra. Si daca nu iei examenul din cateva incercari trebuie sa faci un curs obligatoriu de 40 de ore si te costa vreo 400-500 de paramilitari. Deci nu e combinatie sa ajungi acolo. La vremea mea, in Mai am cumparat de la KGB un manual. Am dat $20 pe el ca la examen sa descopar ca l-am luat degeaba. 80% nu era in carte. Ma rog. Cu acelasi manual in brate Claudia baga din greu. Dar aseara apare Molson Paquistanezu si imi zice ca are lista cu intrebari posibile. Nu era lista cu intrebari posibile... era chiar lista cu intrebarile de la examen ce le-am avut eu. Cu viteza lu Saddam Hussein Bolt am facut copii... o fata si un baiat. Claudia a venit mai repede dupa mine la munca si a stat si a invatat cuminte pe o banca. Dimineata la 7 a avut examenul. A zis ca a mers treaba struna. Pe la 11 ma suna Molson sa afle sigur daca alea-s intrebarile ca el are de la 17:30. Molson, bro... those r the questions. Deci totul e piersicuta.
Aseara am vorbit pe mess cu unq Basil de la Esapgna. Nu stia de greva gaborimii romane si de scandarile anti-chinologice ale acestora. Si i-am spus ca ziarul Romania Libera a publicat un articol in care ziceau ca au marturii cum ca liderii sindicali au avut o intrunire cu liderii revolutionarilor din Decembrie ’89 sa faca o miscare sociala dangeroasa ca sa-l dea pe Basit jos... si acum vine punch line-ul: si sa-l instaureze pe Iliescu. Magnifique!!! Tre sa ai si talent sa vii cu asa ceva. Imi imaginez cativa insi la o masa, scenaristi de clasa mondiala, punand la calea povestea. Si unu sare: “baga si cu Iliescu, baga si cu el!” Da frate, baga si cu el. Nebunie curata. Cum am auzit pe o piesa cantata de mine mai demult, vreau sa ma uit la stirile romane ca la desene animate. Si ma uit. Tam end Gerii. Romania, tara unde ai sanse sa iei bataie de la pixeli albastrii.
Tot aseara am vorbit cu unq Basil si de istoria romanilor, caci el citeste carti de istorie spaniole si l-am intrebat cum ne vad strainii si daca ei au auzit de maretii nostrii voievozi care au schimbat cursul istoriei, cu reverberatii pe tot mapamondul. A ras adanc si a spus ca cica astia nu sunt convinsi ca suntem urmasi ai romanilor. Ma intreb de ce.
Azi, chiar inainte sa plec la munca, ma pisam si citeam ce scrie pe un bidon de Windex si am vazut ca desi pe absolut toate produsele in Canada scrie in 2 limbi, engleza si franceza... pe bidonul ala scria si in spaniola. Hahhahahhahahahahahhahahahahhahahahhahahahhahahahhaha! Adica sud-americanii sunt cleaneri? Hhahhahahahhahahahahahhaaahhahahahh! Si nu prea stiu engleza? Hahahhahahhahahahahhahahahahhahahahahhahaha. No ingles!
Hai ca ne taie MCR-u. Zircon ne-a adus ziarele Bam-bam-bam! Muncim in Canada si asta ne ocupa tot timpul.

Tuesday, 14 September 2010

Septembrie

Hey, wuz up?
Socru-miu remarca faptul ca noi nu am facut nimic in perioada de aproape 2 saptmani in care el a fost plecat in Germania. Pai asa si e. Dar e ceva de facut? Ca bagi la munca toata ziua. Apoi ai doua zile libere in care faci sau nu faci ceva sa iesi din monotonie. O data ai treaba, alta data e urata vremea, alta data nu ai chef, alta data nu stii ce sa faci, etc. De exemplu, Duminica la ora 13 ne-am hotarat sa plecam sa vizitam unul din oraselele de pe orbita Torontestiului. Am privit harta si ne-am hotarat pe Oshawa. Am futut un goagal la Things to see in Oshawa si am ales un muzeu de masini vechi. Adresa pe foaie, ne-am imbracat si am plecat. Vreme placuta, de inceput de toamna. Muzeul e in partea veche a Oshawei deci o gramada de case vechi. Muzeul nu era deloc cum ne asteptam asa ca am trecut pe langa el desi GPS-ul zicea ca am ajuns la destinatie. Si sa te intorci e si mai complicat caci in zona aia cam toate strazile sunt sens unic. Ca sa putem sa gasim muzeul am intrat pe internet si am cautat poze cu muzeul, si asa am fost si noi in stare sa identificam locul. Arata ca un magazin, cu vitrina si cacat. In spate e imens si are destule masini. O tanara plictisita astepta la ghiseu. Cat de romanesc. Dar amabila... pana aici asemanarea cu Romanica. In dreapta se zareau doua masini de epoca. Claudia privea neincrezator cand la ele, cand la mine. Adica, WTF! Ca nu vedeai nimic altceva si aspectul de magazin nu te indemna sa crezi ca in spate asteapta vreo 40-50 de masini. Tanara ne cere $10, Claudia intelege ca de persoana si incepe sa se agite. N-aveam chash la noi asa ca scot Visa. Adica pentru 2 masini vechi dam $20?... ma intreba Claudia in romaneste. Tanara incasa banii de pe Visa noastra folosind cea mai noua tehnologie din 1982, cu chitanta pe care imprima datele de pe cardul nostru. In acelasi timp ii explicam Claudiei ca e $10 cu totul. Aaaah, da? Pai aveam cash $10. Da? Marfa! Dar Claudia a conchis genial: pai altfel nu ajungeam sa vedem "tehnologia de varf", nu? Nu, strambatura tinerei ne spunea ca ea nu e de acord cu ironia noastra. Oooookkay. Hai sa vedem muzeul. Muzeul are nevoie de imbunatatiri masive. Masinile sunt interesante dar se vede CA Cladirea in sine e in paragina. Cordoanele despartitoare variaza de la sarma la sfoara de rufe pana la cordon profesional. Muzeul are doua sali la parter si una la etaj iar luminozitatea variaza de la camera la camera. Cred ca sunt mai mult de 50 de masini din diferite epoci si trebuie sa recunosc ca ne-a placut. Ne-am tras in poza pe la toate dar deplorabilitatea muzeului ne-a taiat din avant. Dupa ce am iesit din muzeu am mers sa vedem niste biserici de peste drum. Claudia a vrut sa intre inauntru dar fiindca era Duminica, nu era program cu publicul la ora aia. Mda.
Pe drumul de intoarcere ii sunam pe romanaches sa-i intrebam daca merg si ei la film, la Resident Evil:Afterlife. Eneida cica NU, ca ei nu-i plac genul asta de filme. Si ca nu vrea sa mearga ca MEREU am tras-o dupa noi, desi ea nu a vrut. Ooookaaay! Si apoi intreaba: unde sunteti?. Noi? In Oshawa. "Cu cine?" Interesanta intrebare. Cu nimeni! Si de aici a inceput dicutia. Ca de ce nu i-am chemat si pe ei. Pentru ca de prea multe ori se intampla CA CU filmul, voi nu, ca nu, ca nu... Si atunci, daca vreau sa fac ceva mai dubios... Fuck, fara sa te mai intreb. Cica ar fi venit si ei la Oshawa... dar io nu cred. In fine.
Inca pe Hwy 401, dar in Toronto, Claudiei ii vine chef sa vizitam odata si odata Templul Hindus de langa aeroport. Ii sunam pe romanches. Vreti sa veniti cu noi la templul hindus? Nu. Dar filmul? Nu! Sunteti siguri? Poate la film... vorbim dupa ce mergeti voi la templu. Ah, Da? Bine. Nu i-am mai sunat. Azi am aflat ca cica mi-ar fi spus ca vin sigur la film, Ah, da? Muf-Muf!
Templul e superb. Finisajul exteriorului e extraordinar. Templul pare mult mai mare cand il vezi in goana masinii, de pe Hwy 427. In realitate e mai mic dar frumos din cale-afara. Am facut poze, am filmat apoi Claudia ma anunta ca mergem inauntru... Wait, what? Cica DA, ca uite scrie aici :For visitors blah-blah. Ba Claudia, cred ca se refera la maronii nu la blonzi caucazieni cu nasul mare ca mois. Am adulmecat CA CAinele pe la usa in privirile intrebatoare ale maroniilor. Am intrat si in vestibul dar nu stiam unde sa mergem. Stingherit, i-am facut semn consoartei sa plecam dar un maroniu de treaba ne-a spus ca putem merge, ca sunt inauntru oameni care ne pot ghida, daca vrem sa vizitam templul. Atunci hai sa mergem, nu? A trebuit sa ne descaltam, au vestiar unde iti lasi papucii. Inauntru, ghici ce? Si mai multi maronii. Intrarea se face printr-o anexa a templului. Un batranel cu pata-n frunte ne-a aratat unde sa mergem. In capatul coridorului, pe stanga, e muzeul. Un om la o masuta face ceva ce noua nu ne pasa. Dam sa intram in muzeu dar Cerberul a sarit dupa noi... si astia vor bani. Hai lasa. La etaj era templul. Asta e gratis. Frumusetea exterioara a templului e intrecuta doar de frumusetea interiorului. ABSOLUT toti peretii si coloanele au sculpturi. Impresionant! Maronii piosi faceau ochii mari cand ne vedeau. Din pacate nu ai voie sa faci poze in interior si ne-am conformat.
Placut impresionati am plecat spre Yorkdale Mall sa fim placut impresionati si de Milla & The Infamous Cameron Creation. The real 3D! Am card Cineplex si se pare ca am avut destule puncte pentru un bilet gratis. Bravo mie, sunt boss. La film, sala plin ochi... cu ochiosi. A fost o faza tare cand ochioasa din fata Claudiei si-a suflat mucii in linistea dintre doua scene ale filmului si toata sala a pufnit in ras. Hahahahhaha!
Creatia lui Cameron ar trebui sa fie standardul pentru orice film de acum inainte. Filmul in sine a fost in ton cu celelalte, nici mai, nici mai. Dar scenele de lupta au fost imbunatatite la maxim de efectul 3D. E impresionat sa zboare gloantele spre tine, sau toporul lui The Punisher, sau cum ma-sa-l cheama. Oricum, ne-a placut filmul si Milla e FTW ca de obicei! In parcare deja se facuse o balta mica sub masina-basina noastra. Transpira deja de cateva zile si voiam sa o ducem Luni la doctor. Ajunsi acasa, in garaj... fata plangea din nou. PLM! Luni la pranz am si plecat. Am parcat in fata la mecanic si am intrat inauntru. Cat sa vorbim cu baietii coolantul incepu sa curga valuri. Parca i se rupsese apa gravidutei noastre, pup-o tata bagami-as pula-n ea de masina. Vine baiatul si se uita. Mda, e grav... da, curge de aici de undeva, mda... e grav. Si ce are? Nu stiu, stai sa-l chem pe mecanic? Wait, what?!!
Dinauntru privea prin geam acelasi romanas cu fata de maroniu ce-l intalnisem si in urma cu cateva saptamani si care ne avertizase ca astia nu-s buni mecanici. Si e tot aici, hmmm. Vine mecanicul, gineste, bungheste si anunta. E pompa de apa. Total cost reparatie $250. Bag pula-n ea masina, dar parca suna bine... ne asteptam la mai rau. chiar ne uitasem sa ne luam alta masina. Ok, fratele meu maro, baga mare. Cica sa venim maine. Azi l-am sunat pe la 10:30.
Cica masina e gata pe la 15. Esti prost? La 2 Claudia trebuie sa fie la munca la munca. Bine. Claudia pleaca la munca. La 2 si 5 ma suna maroniul, e gata masina. Sujo! Venim maine dupa ea. Nu vreti sa cumparati masina? e buna, n-are nici o problema.... Se aude cum cineva baga ceva prin fanta de posta de la usa. Un plic cade cu zgomot de monezi. Inconfundabil!!! Monezi. Ma duc sa ma uit curios. Era un plic de la Suppa-Intendent. Cica ne-a returnat $6 de la masina de uscat care papa bani. Ce bun esti... daca veneai ieri... ca ieri am spalat dar n-am avut moneda de $1 sa le si uscam...

Lunea trecuta romanii ne-au prezentat un documentar de pe youtube despre Illuminati si semnele oculte/ satnaiste in muzica actuala.
Mi-a trezit din nou pornirile razboinice asa ca am petrecut toata saptamana citind chestii si vizionand documentare. Nu e important aici ce parerea am eu despre asta ci faptul ca se observa o tenta sau un trend sau un numar crescut de staruri muzicale care in 2010 vorbesc despre acelasi lucru. Documentarul de mai sus spune ca Eminem si-a revenit si nu mai face prostii. Dar prin prestatia lui de acum cateva zile de la MTV Video Music Awards s-a pisat pe documentarul lor caci a tras un featuring cu Rihana Satanistika, pe fundal de flacari iadiale (pot sa spun asa?). Interesant si nu prea caci e mai mult decat atat. E oricum cel putin ingrijorator caci prea multe persoane infuente isi strang mana ca niste baieti de baieti. Chiar si Papa. Hmmm...
Dar viata merge inainte, nu? Circ si paine, nu? Paine mai putina... dar circ la greu.
Ia de la Basestii de peste tot.

PS. Hai sa inchei iar cu un banc.

Cica emigreaza un roman din Canada in State. Si se duce omul la un interviu pentru o slujba iar patronul american il intreaba curios:
-- De ce ai plecat din Canada si ai venit aici?
Romanul nervos.
-- Canada e plina doar de hockeisti si de curve...
-- Hey! Hooooo, ai grija ce vorbesti... nevasta-mea e canadianca...
--... si... la ce echipa joaca?...

Friday, 3 September 2010

Si-a facut Cioaca nevoile intre Mississauga si Hamilton?

Cioaca, esti bun de plata. Azi pedalam cu sacul lui Mos Craciun in spate catre locul de munca pe care l-am visat cand am venit in Canada. Trotuarul era ingust asa ca m-am dat la o parte sa fac loc unui tanar alb si blond care ducea de mana o fetita de culoare, iar mama isi cara suncile putin mai in spate. Instantaneu mi-a parut rau de baiatul alb, caci in nici un scenariu din cele care-mi treceau prin cap el nu iesea bine. Daca aia e femeia lui si femeia lui a nascut o fetita neagra. Muf! Nu e bine. Daca ea a avut fetita inainte sa se combine cu el... e un pic mai bine dar oricine te vede se intreaba daca nu cumva ce am spus eu la punctul 1, nu? Cat de cacat poate sa fie s se uite cineva la tine, la fetita si la nevasta-ta si sa stie SIGUR ca nu tu esti tatal. Si apoi mai e "Mitul Durbalaului". Adica tiganii au 3 picioare si atunci se uita la nevasta-ta si se gandeste la o scobitoare intr-o cana. Get it? Si apoi, cand e lucru stiut ca "once u go black, u never go back", oare de ce grasa aia s-a intors la alb? Aici ar fi fost de studiat. Mai mult ca sigur ea e exceptia ce intareste regula. Caci sigur se regula cand se intarea... De la filosoful grec Cristi Piatra (Chris Rock) am aflat ca tiganilor nu le pasa cum arata femeia... atata timp cat e alba... ca ei pot phute orice, de la Jolie pana la Rosie O'Donnell.
Fiind consumator inrait de hipap, am avut perioada mea boema in care eram fascinat de cultura hipap, eminamente neagra. Copiam gesturi, expresii, slang... felul de a te imbraca... eram un ninja wannabe. Legat de toale, problema mea in Romania era ca eram sarac... iar sa te imbraci ganxta-rapper din Bazar... e cam jenant. Asa ca m-am orientat pe blugi stramti si tricouri D&G mulate. Paranteza uriasa (mi-am amintit de blugi clasici... Fratele Lip ii propune spre vanzare o pereche de blugi clasici lui Liviu, fratele lu Fratele Martin. Si Liviu intreaba genial: Clasici? Da. Dar sunt largi? Hahahahhahhahahahha!) Inchis paranteza uriasa.
Am ajuns in Canada unde e plin de ninjeri. Wuz up, my ninja?!!?? Am ajuns la fix sa vad moda "saggin" unde tiganul merge cu curu p-afara. Isi lasa pantalonii sa atarne (sag)si merge ganxta style, cu arfe. Si eu port pantaloni largi cu turul jos... Uneori il las si mai jos... dar nu atat de jos dar... DAR cand te vad tiganule ca ai niste ginsi albastri ca cerul si stramti ca pantalonii de rocker gay... si cand te vad ca ii lasi in jos conform modei... imi vine sa te scuip caci arati ca o pula de rocker gay. Carnatul nu putea sa mearga cum trebuie, dar era trendy. Bine eu ma laud pe blog, caci nu mi-as permite sa scuip un ninja... cum zicea si inteleptul Geany Mondialu... "sa nu ma auda astia pe aici... ca sunt si eu smeker... dar nu ca astia"... intelegi? Deci, astept cu nerabdare sa apara moda asta si in Romania. Dar sa o ia manelarii. Iti imaginezi un burtos cu bluza mulata si pantalonii sub cur? Priceless!!!
In blocul de langa mine au adus un gard nou. E vechiul meu prieten cu ochii fanta-ngusta aka Elijah Muhammad Ali... who flies like a butterfly and stings like a bee. De cand a aflat ca sunt peste drum de el m-a sunat la greu, sa-i explic ce si cum. Azi m-a sunat sa ma intrebe daca superintendentul e inca la cladire, caci un resident si-a uitat Locker-ul deschis si numai superintendentul are cheie. Ba, esti pruost? Tu ai TOATE cheile la tine... Dupa cum amintesc, el e un sfert chinez... dar am auzit aseara de la cineva ca "gena chineza e puternica". Oh da... oh dadadada! Unii-s asa de prosti si KGB ii trimite in locuri bune iar pe Claudia o trimite unde se lupta veverita cu ursul grizzly. Alt exemplu. Un coleg si-a luat liber si au trimis un suplinitor maroniu care a scris in raport, pe prima linie: "01:50 one guy came in the building to meet his friend." Ba... genial, ba!In doua zile nu a numerotat nici o pagina a rapoartelor si nici nu le-a semnat. Banuiesc ca nu voia sa-si asume responsabilitatea pentru ce a mazgalit acolo. Si a rupt si brelocul de la chei. Retard. Si asta, la fel ca si ochiosu, au pretentii la mariri salariale.
Ieri ma plictiseam si am dat pe blogul lui Huidu. Si am vazut ca se ia de cosurile lu Mircea Badea. Si m-am enervat suficient de tare incat sa scriu si eu un comentariu. Apoi mi-a parut rau, caci Huidu e un nimeni pentru mine si am pierdut prea mult timp cu el. Nu m-am uitat niciodata la Cronica pentru cei doi fagoti ci pentru balbe si perle. Apoi li s-a urcat la cap si au inceput sa faca tot mai multe scenete in care starurile erau ei... si atunci am renuntat. Plus ca din cauza ca cineva le strangea un material cu balbe si perle pentru emisiune iar ei vizualizau materialul si faceau caterinca de personaje le-a insuflat ideea ca ei sunt puternici, ca ei au VOCE, ca lumii ii e teama sa nu intre in gura lor. Ei bine, mie nu mi-e teama sa intru in gura lu Huidu.
Acum realizez... ar trebui sa adaug la disclaimer ca tin cu FC Steaua Bucale si cu FC Mircea Badea, sa stie lumea de unde porneste discutia.
Am sondat piata imobiliara. Vrem sa ne mutam. Ne-am fi intins si la un 1 bedroom la un condo... dar avem retineri. Am zis ca asteptam pana dupa ce mergem acasa. Am vazut apartamentul lui Osama. Are un 1 bedroom mistoc, undeva pe Don Mills, vizavi de Science Center. Optiuni sunt. Mai vedem. Ni s-a pus de blocul unde stam acum. Singurul avantaj e ca platim 1000 pe un 2 bedroom. Dar de prea multe ori ma enervez cand trebuie sa ies din garaj afara din bloc, si apoi sa intru din nou. Si managementul n-a avut bani destui pentru o copertina mai lunga, asa CA CAND ploua torential, faci cam 4 pasi prin puloaie. Mizda, nu? Si usa de la intrare e cu cheie. Stii ce muarfa e sa iesi din garaj impodobit cu plase pline cu groceries si sa trebuiasca sa bagi cheia in yala ma-sii? Mici cacaturi care ajung sa te enerveze la culme.
Intr-o zi, saptamana trecuta, am vazut un afis ce anunta noul Resident Evil: Afterlife. Pai si eu dilui cu residentii, nu? Si unii sunt evil. Asa, si fiind fan Milla si fiindca pe 10 Septembrie se intampla la cinema, si fiindca filmul e 3D si tehnologia folosita e "the infamous Cameron creation"... trebuie sa mergem. Dar ca sa ne umectam inainte, am downloadat si primele 3 bucati... sa ne pregatim de coitus. Marfa. Abia astept. Milla FTW.

Deci unu era in drumetie pe un munte. Liniste, pace, armonie. Ciripit de pasarele, pe ram. Deodata aude un planset de copil. Alearga si gasete un pici plangand de mama focului pe marginea unei prapastii adanci.
"Ce-i pustiule, de ce plangi?"
"Mama a alunecat in prapastie... si cred ca a murit".
"Oh, pustiule... imi pare nespus de rau."
"Si..Si.. Si tata a incercat sa o salveze si a cazut si el... si cred ca si el a murit..."
"Of, pustiule... ce rau imi pare"...
"Dar nene... de ce te deschei la pantaloni?"
"Of pustiule, asta chiar nu e ziua ta norocoasa"...



Supervisorul meu a ras si mi-a spus ca "it's wrong" si ca rade doar pentru ca imi apreciaza totusi simtul umorului... ????????????????????

Tuesday, 24 August 2010

Ia de la Basesque!

Am revenit sa ma reprezint la toti jmekerii. Sunt Geany Mondialu!

Revin un pic la aberatii tumultoase pentru ca aseara ma uitam la televizor si am realizat ceva. E un lucru stiut si mult trambitat in intreaga lume ca americanii sunt inculti si ca nu au cunostiinte elementare de geografie. Ca habar nu au si nici nu le pasa de ce se intampla in alte parti. E adevarat. Dar eu am intrevazut si o explicatie. Aseara ma uitam la stiri. Post local din Toronto. Stiri internationale. Am schimbat canalul in secunda urmatoare. Nu-mi pasa nici cat negru sub unghie. Si stiam ca in Romania ma mai uitam la stiri sa vad ce se mai intampla prin lume. In Canada m-a schimbat in primul rand modul de viata. Viata e altfel, devii robotel caci dupa munca nu mai faci nimic, stai acasa si a doua zi o iei de la inceput. Citeam blogul lui Veve si suntem robotei. Pai cam suntem. Dar nu suntem robotei canadieni. In weekenduri am incercat sa facem cat de mult am putut. Sa iesim, sa vizitam… sa vizitam Canada… ceea ce canadienii fac foarte rar. Am intalnit torontonieni care nu au fost in viata lor la CN Tower, sau la Niagara. Unii merg foarte rar in Downtown si habar nu au daca le arati o poza de aproape a unui zgarie-nori din Financial District, habar nu au ca e din Toronto. Azi am fost pana la Canadien Tire-ul de la Leslie si Sheppard si am vazut o canoe de cumparat si am intrebat-o pe Claudia de ce dreaq nu avem si noi un hobby din asta ieftin, care iti permite sa iesi toata vara la iarba verde, lac, pescuit, inot si caiacit. Cum am scris atunci cand am fost la Tobermory, am fost fascinat de oamenii aia ce cai-caceau de la o insula la alta. Parea minunat.
E clar ca canadienii astia au o problema din fabricatie, dar asta nu inseamna ca suntem ca ei. Nu poti evita sa devii robotelul care merge la munca si vine acasa dar daca in timpul liber te poti razvrati nitel, e spre binele tau. Dar sa revin la stiri si ignoranta… Vorbeam cu mama saptamana trecuta si discutam de cate-n luna si in soare… si ea a mentionat despre inundatiile din Pakistan. N-auzisem nimic despre subiect… dar acum sincer… CUI PLM II PASA DE INUNDATIILE DIN PAKISTAN? Iti spun sincer, mie nu. Si atunci de ce m-as uita e la stiri despre inundatii in Pakistan. Bai, nu zic… difuzeaza-le ca maronii sunt direct interesati, si e plin de maro pe aici… dar asta nu inseamna ca ma uit eu. Acum ia un canadian made in Canada si spune-I ca sunt inundatii in Pakistan. E fix lucru mecanic cu mana inclestata pe carici. Plus ca in State si in Canada totul e restrans la nivel local. Televiziunea locala din Toronto e la nivelul (sau peste) televiziunile nationale in alte tari. Ei baga stiri la greu despre Toronto. Baga despre Ontario, sau despre Canada. Dar in primul rand stiri locale. Astea il intereseaza pe canadianul de rand. Altceva? Probabil shimba canalul… cum am facut eu aseara. Si atunci de unde sa stie el?
Plus ca spui de ei ca uite inca o caramida in zidul de ignoranta ce-I inconjoara. Io’s satul si de cunoscatorii din Romania care halesc ABSOLUT tot ce e la stiri si nu au baza culturala in nici un domeniu… dar sunt la curent cu mondenitatile din orice domeniu si se lanseaza in discutii care nu fac decat sa te enerveze cand detaliezi putin cu ei.

In ultimile zile am citit articolele de pe blogul lu Veve si am fost atent la comentarii. Ce am observat eu la prima mana e ca Veve e impulsionata de o frustrare reziduala legata de cineva-ul ala care i-a spus ca Canada e Land of choice.
Eu, fara nici o caterinca sau vrajeala, nu am fost surprins de Canada. Am venit aici si am gasit exact ce am crezut ca o sa gasesc. Eu am considerat cu ani buni inainte de a veni aici ca Europa e stricata, nu prea ai unde sa te duci si sa ai o sansa sa intri in societate asa usor ca in Canada. Faptul ca esti cetatean european inseamna fix-pix pentru italieni, spanioli, nemti, austrieci, francezi, etc. In Canada am ajuns ca emigrant legal, cu acte in regula, cu drept de munca si Health Card. Am venit cu un nivel avansat de cunoastere al limbii. Am venit cu dreptul de a imprumuta bani de la stat sa fac studii daca ma manca-n cur sa buchisesc inca o data. E departe de manele (lucru se pare foarte important in comunitatea romaneasca). E departe de manelari, si lucru inca valabil, Doamne-ajuta, departe de tigani. Din ce-am observat eu canadienii sunt apreciativi fata de romani. Eu zic ca e lucru mare. In Europa produsul nostru de export, catranul, ne-a facut faimosi.
Nivelul de satisfactie vis-à-vis de Canada e in functie de ce te-ai asteptat de la Canada. E important si ce te-a manat aici si de la ce ai plecat. Astea sunt platitudini deja. Toata lumea stie asta, nu?
Canada e o tara ok, mai buna ca unele si mai rea ca altele. Canadienii sunt canadieni, un rezultat al societatii lor. Romanul ii eticheteaza pe toti: neamtul e perfectionist, serios dar daca te muti in Germania cica e rece, si nu e prietenos; Englezul e alcoolist si se crede buricul pamantului, si nici lor nu le plac imigrantii, prea des confunda “roman” cu “rroman”; italianul e cam lenes judecand dupa cati romani muncesc in Italia… oare mai sunt slujbe pentru italieni?; Spania e la fel ca Italia, daca n-ar fi fost romanii in constructii… ramaneau la case de stuf; francezii te plac ca om apoi le e jena cu tine cand afla ca esti roman, caci nu reusesc sa priceapa cum poti sa fi de treaba, destepti sa fi si tigan. Singurele tari nestricate din Europa par ca sunt cele scandinavice, dar acelea depun eforturi serioase sa tina ciuma departe de ograda lor. Bai, la gata… nu e minunata Canada?
E marfa rau.
Stau de vorba cu moldovanul meu di pisti Prut. I-am spus ca maica-mea e dintr-un sat din Jud. Bot’sheni, unde esti ud pana la glezne de la apa Prutului. Si cica nu stie nimic de peste Prut, cica partea aia e sus (si imi arata cu mainile) cica e civilizatie, suntem tara europeana. Deschisese cutia Pandorei, dar n-aveam chef si am pus capacul la loc ca Dikembe Mutombo. Comisarul Moldovean a venit de vreo 2 luni la Canada si s-a bagat la securisti, dar la o companie mai mica, STASI. I-am spus sa vina la KGB dar cica aplicasesi la si la, si se lasase recrutat de STASI, caci i-au dat de lucru imediat. A mers la sigur. M-a tras de limba la greu (mi se pare mie sau vad conotatii gay in o gramada de lucruri?… cred ca internetul e de vina… “I feel violated, I thought internet was safe”…). M-a chestionat de toate chestiile asa ca eu, binevoitor, i-am facut training ca la orice nou recrut… de la Desk duties pana la Emergency procedures. Ce plm, doar e varu-miu di pisti Prut. Plus ca ma amuza cu romana lui arhaica: l-au fugarit de la companie = l-au concediat; a zburat alarma = s-a pornit alarma, etc. Plus ca are 30 de ani si e pudic… spune “pula” in soapta. Cica vrea sa se suceasca la KGB dar nu stie cum sa procedeze cu STASI, asa ca i-am dat vreo 2 sfaturi… Normal ca vrea sa schimbe barca. KGB ofera beneficii dupa 3 luni. Companiile mici iti ofera strangeri calduroase de mana si urari de viata lunga. KGB a pierdut site-ul unde lucreaza Claudia si noua companie a facut o oferta tuturor garzilor, la cererea Comitetului de locatari. Ca nu din cauza garzilor a pierdut KGB site-ul. Numai ca noua companie nu ofera beneficii. Cum nimeni nu voia sa se suceasca cu ei, au facut o contraoferta selectiva.Cica l-au sunat pe un coleg de-al Claudiei si i-au spus si CHIAR l-au convins in prima faza (l-au imbrobodit) ca “e tanar si sanatos si nu are nevoie de beneficii medicale”. Asta chiar e tupeu, nu? De borfas, din Salajeaaaan! Omu, dupa ce l-a certat ma-sa i-a sunat inapoi sa le spuna ca stai, ma… ca nu-I asa. Financiar oferta iar a fost selectiva si Claudia a ramas loiala KGB-ului din mai multe motive. Marirea de salariu propusa era insignifianta iar datorita senioritatii, oricum cerea o marire KGB-ului. Apoi, cu KGB ai senioritate si aproape un an de munca, si o vacanta de 3 saptamani aprobata. Dar si asa, ar fi acceptat o mutare daca dadeau ceva mai consistent si aprobau o vacanta de la data de pana la data de. Dar daca ei o ard cu “esti tanar si nu te imbolnavesti”… sanki, gen. Hai pa-pa-pa-pah!
Deci de la Intai a lu Septembrie e cam incert cu Claudia. Avem o vorba buna la programator si aflam maine daca are ceva pentru ea. Personal, am incredere in KGB, dar n-ai cum sa nu te gandesti. Noi ne facuseram planuri, in mai putin de 3 luni vrem sa mergem in Romania, si asta e o investitie, bai tata. Plus ca mai trebuie sa cheltuim, sa ne luam toale de firma sa facem impresie, sa ne reprezentam la smekerii din Romania, sa vada ca suntem boss la Canada.
Mie-mi place sa ma prostesc si sa vorbesc agramat a la slangul de Bucuresti, e side-effect de la prea mult hipap romanesc. Aseara prins in flagrant cu o perla, Eneida ma intrebase candid daca asa se vorbeste la Resita. Da, asa se vorbeste… adica da, asa vorbeam si cand eram la Resita. Dar numai eu. Asta a lamurit-o, caci observase ca Claudia nu vorbeste asa. Hhahahahhahahahah. Plus ca m-am cunoscut cu un superintendent roman si a doua lui intrebare a fost daca sunt din Bucuresti, ca vorbesc fara accent. “Adica nu sunt moldovean?” am intrebat eu dulceag. Nu, nu, nu… Apoi a inceput sa ma inece in sfaturi despre Canada. E fascinant cata cunoastere sade in romanii veniti de multi ani in Canada, da pe dinafara.
Ieri am fost cu masina la mecanic sa verificam uleiul, franele… chestii din astea. Un mecanic recomandat de romanaches, la care mai fusesem si altadata. In timp ce stateam in sala de asteptare si sporovaiam in dulcele grai romanaches intra si iese si intra si iese un individ ce puteai jura ca e maroniu. Deci eram convins! Si cand iese ne anunta in romaneste ca “astia-s cam banditi si sa nu reparam la ei”. Acum sincer, “pai si tu ce faci aici, atunci?” Cica el n-a stiut. Aaah. Pai noi suntem cu recomandare de la medic, speram sa nu ne arda. Ah, da? Bine pa!
Alaltaieri am fost la Fairview Mall sa luam adidasi pentru nejte persoane dragi noua. Hotarati sa beneficiem de oferta Buy one- get one half price am cautat sa facem combo in acelasi magazin. Dar aici incepe buba. Am vizitat Champs, Footlocker si Sport Chek. Am gasit la Sport Chek o pereche barbatesti si de femei am gasit marimea la copii. Io cautam marimea europeana 36 si i-am gasit, dar Claudia si tiganul de acolo incercau sa-mi explice ca numerele de copii nu sunt la fel cu cele de la femei. Am luat si o pereche de femei si am comparat, erau la fel doar ca in US numerele de femei difera de cele de copii… dar in Europa e 36. Da, dar… BA! La europeni nu le pasa daca-s de copii sau de femei, numarul e comun. E bun, da? Ei nu! Nu poti sa faci combo intre papuci de adulti si papuci de copii. Ce ma? Bine atunci, ii luam la pret integral pe astia barbatesti. Ne-am dus la Champs. Ginim o pereche adidasi de femei si pereche de barbat redusi de la $99 la $45. Gata, hai cu combo. Cica nu merge sa faci combo caci aia barbatesti au fost redusi o data, si nu se mai intampla. Sa ti-o dau la vuvuzela ca pe Targu-Ocna. Bine pa! I-am luat si asa. Ai vazut? Am fost sa luam la oferta si i-am platit integral. Sneaky canadiens.

Ieri am vazut si eu filmuletul cu perversa ca pe Targu-Ocna si m-am cacat de ras… “pai suntem golani… sau ce suntem?” L-a amintit si Mircea in emisiunea de ieri si iar m-am spart de ras. Hahahhahaahhahaha. Apoi l-am vazut pe moldovanul sincer… Apoi am dat de Geany Mondialu care a venit sa se reprezinte la smekeri… vin cu linkurile, mai jos.
Numa de bine… veniti in Canada… puteti veni pe filiera Geany Mondialu.
Va pupa doda.