Thursday, 24 December 2009

Craciun Merrycit!

Mi-am luat ear muffs. Pe etiquetta scrie ca-ti protejeaza urechile de ger si de manele. Mi-am luat de culoare maro sa se asorteze cu ochiul meu. Buna jmekerie ear muffs-urile astea, sigur ala de le-a inventat era dependent de gel de par, la fel ca mine. Tot pe etiquetta scrie ca rezista chiar si la -7C in fata cladirii Guvernului. Mie mi se pare de-a dreptul ingrijorator daca Mircea Badea a ajuns sa se puna la mintea politicienilor. He-he-he. Mi-as dori sa vad o lupta intre Mircea si Chuck Norris. Poate si Hrusca aka Guitar Hero. Apropos de Guvern... Ministrul Mihai Seitan... seitan = dracul in turca si alte limbi de pe zona...
Aici la Canada e mereu -7C si asta ma face sa ma gandesc ca vara e pe sfarsite. Fiindca se apropie Craciunul, locatarii ne fuck cadouri. Am primit deja o cravata japoneza precedata de un tur de cap, o statie de autobuz dotata cu tot cu boxe JBL, un inel de campion judetean LA BAsket, pe judetul Dolj precum si un SUV de la BUICK... dar pe care a trebuit sa-l refuz caci nu avem decat un loc de parcare si acolo tinem Hyundai-ul. Claudia zice sa-l parcam in statia de autobuz dar n-am incredere in soferii de TTC si mi-e ca-l zgarie.
Weekendul trecut am facut si noi niste vizite sa dovedim la lume ca mai traim si noi. Ashea, in spiritul Craciunului. Si apropos de acest spirit am ajuns azi la munca si Popo-Sef avea pe cap o caciulita de Mos, in culori dinamoviste. U have 2 wear da hat, imi spune Popo-Sef. Bagati-o in cur, pretene. Eu imi cumpar earmuffs sa-mi protejez freza si tu vrei sa port cașcheta dinamovista? Si apoi, orice fel de caciula imi accentueaza fata mea de prost. Popo-Sef pleaca dar vin serifele de la Management. Cica "un' ti-e sapca?", gen... Niznai! Habar n-am. Ele dezamagite: Oh, but where is the hat? Did Popo-Sef took it with him? Nu bagami-as "sari, in portugheza"... caciulita e aici DAR NU VREAU SA O PORT! Au inceput sa rada si au apreciat sinceritatea mea. Ca sa le arat ca-s baiat bun ce face compromisuri m-am oferit sa port earmuffs-urile... La plecare au impartit Happy Holydays-uri sincere si nu au dat nici un cacat de prima la bravii osteni ce scruteaza zarea de pe meterezele patriei. Muje con sangre!
Ronaldinha vine si ma anunta CA CAssius Clay, ochiosul, s-a cacat la veceu si pute pe tot holul de lesina locatarii. Cica sa-i transmit sa se cace la WC-ul de la etaj. Cassius Clay e un sfert ochios, arata ca Yao Ming, e musulman si e nascut in... in... in... Afganistan. Sa mor daca va mint. Apropos de cacastoare. Osama Akbar s-a ascuns azi in dulap cand a venit Serifa. Cica Serifa a mare a intrat peste el in veceu in timp ce se caca. Si Osama e atat de simtit si de rusinos ca Ronaldinha a crezut despre el ca e gay. Deci, dupa cum ziceam, s-a ascuns in dulap. Apoi a iesit din dulap... get it?... a iesit din dulap? Ronaldinha a intervenit in povestire si a intrebat: did she see ur pee-pee? Osama s-a astupat: WHAAAT?!!? NOOO!!! Dar Ronaldinha a filosofat in continuare: Serifei ii trebuie una sanatoasa sa nu mai fie atat de acra si am vedea-o zambind in jurul capului ca Iliescu in campanie electorala...
Cassius Clay vine si se aseaza langa mine. Tare retard e ochiosul asta. Si mai e si puturos. M-a intrebat daca m-am casatorit din dragoste sau daca am avut o casatorie aranjata. Deci i-am povestit drama vietii mele, cum familia mea si familia Claudiei au negociat casatoria noastra inca de cand eram copii pentru a aduce pacea intre triburile noastre si cum familia mea a platit o suma insemnata de bani, in aur, pentru a cumpara fata. Apoi el a vrut sa afle mai multe despre Romania si i-am povestit despre singurele noastre 3 orase ce le avem si restul de ferme si pamant salbatic. Imi sunt dragi strainii ce vor sa afle mai multe despe tara mea natala.
Anyway manca'as, CRACIUN MERRYCIT LA TOTI EVRIBAZII DIN ZA SALA. NUMA' DE BINE!

Saturday, 19 December 2009

Thursday, 10 December 2009

Un floc. Ne-a ciuruit...

Si uite-asa s-a scris istoria. Popeye Marinarul le-a tras-o fara unguent la 49% din romani. Dar bucile relaxate caci mai sunt 5 ani de zile de trait bine. Din punctul meu de vedere discutia e incheiata. Eu nu stiu sa pierd si ma oftic rau. Mi s-a indicat de roamnii din tara sa stau pe paula mea si sa nu-mi mai dau cu parerea despre ce nu cunsoc. DA, AURELIAN... DE TINE VORBESC. M-A DURUT CE MI-AI ZIS. TE-AM CONSIDERAT PRIETEN. DE ACUM NU MAI ESTI PRIETENUL MEU, DOAR EU SUNT PRIETENUL TAU.
Cu alegerile astea s-a mai demonstrat INCA O DATA un lucru: viata e curva, te culci presedinte si te trezesti si mai prostanaque.
Hai sa revenim la ce ma pricep, cica. Poponari, Canada...
Cum deja m-am m-am obisnuit la munca am mereu colegi noi. Noi nouti, scosi din cutie. Sau din container. Unu' e aphrikan din Burundi, crescut in Mozambique si apoi trait in Franta. Fiindca franceza lui e fara cusur, a ales fara ezitare... Toronto. Cica nu suporta cum vorbesc chebecii franceza. Punctul lui forte e ca se pricepe la fotbal. S-a bucurat atat de tare cand a vazut CA CUnosc mai mult fotbal decat el incat mi-ar fi dat o frunte-n burique , de emotie. Punctele lui slabe sunt ca e negru si pute. Vorbesc serios... e negru. In prima lui zi de antrenament lua tot in zeflemea. A doua zi mi-a spus ca respecta mai mult ceea ce fuck, caci si-a dat seama ca nu-i asa usor. Celalalt nou e peloponez. Poponarul-Sef zice ca el e AMAZING! Nu stiu ce vrea sa insemne asta dar nici nu-mi pasa... nu prea ma intalnesc cu peloponezul. Cel mai vechi dintre cei noi e un iranian de origine covor-persana. e baiat fain si mi-a explicat multe chestii despre Canada, taxe lease-uri si mortgage.
el e part time, si din cauza ca e part time raman 2 zile gaura unde vin niste baieti temporari. Baieti unu si unu. Unul dintre ei e ochios. Numele lui? elijah Muhamad Ali. FARA VRAJEALA. FARA CATERINCA. Fiind un fin cunoscator al diplomatiei l-am intrebat pe ocolite: Cum de numele tau e Muhamad Ali? I'm half chinese. Deci maica-ta e chinezoaica? No, she's half chinese. Pai asta inseamna ca esti un sfert chinez, boule. Oh, yeah... you're right. Sper ca din sfertul ala chinezesc ai mostenit si poula mica, nu numai ochii tai de pejte.
Altul e Abdulah. Asta e asa de profesionist ca-ti vine sa-i futi una. Cand vorbeste la radio foloseste numai coduri. De-al naibii ii raspund numai Yep! si Oki-Doke.
Ronaldinha, femeia de servici brazilianca nu-l suporta pe abdulah. ea nu prea suporta pe nimeni. Flash Gordon a demisionat dar nu inainte de a invata-o pe Cleanera cariocas sa spuna in romaneste "pula mica". Extrapoland i-am povestit despre celebra melodie braziliana care are refrenul Pula-Pula-Pula! Fara sa-i clicaie ceva in minte a inceput sa-mi povesteasca cum ca in timpul Carnavalului de la Rio TOTI topaie si striga PULA! PULA!PULA! Caci in portugheza pula inseamna Sari! Pula mica, pula mica...
Sambata m-am spart de ras cu Angyal Aztecul. Stateam de vorba cu el cand un locatar a intervenit in discutie despre un teanc de reviste Men's Health de pe carutul cleanerului. Angyal a inceput sa se balbaie in engleza lui nesigura. Am crezut ca are impresia ca locatarul il acuza ca a furat revistele. Dar nu era cazul si pana la urma au inceput sa discute despre reviste, sala, programe de sala, etc. Cand locatarul a plecat, cu binecunoscuta mea diplomatie l-am intrebat pe aztec: you like dudes, huh? Socat Angyal incepuse sa se sufoce in explicatii. WHAT? NO! WHY... WHY DO YOU SAY THAT? Pentru ca mi-a spus Flash Gordon. Relaxeaza-te. Mi-a spus demult ca joci la adversari, adica la Dinamo BuCUResti. A parut usurat ca nu mai trebuie sa minta. Mi-a spus ca se balbaise mai devreme caci pentru el, acel locatar arata HOT. Si niciodata nu i se adresase iar acum il luase prin surprindere. Si m-a rugat sa nu spun la nimeni, caci nu vrea ca lumea sa afle. Astfel poate sa Check the birdies. CE? The birdies, the guys.... HAHAHAHHAHAHHAHAHAAHHAHAHA!
Ce dobitoque e Abdulah, verisoareeeee! I-am dat o cheie sa lege un lant lung si greu, lant de aur, cu cruce. Si dau sa merg cu el sa-l ajut caci stiu ca nu poti sa-l legi singur. Dar el e Chuck Abdulah Norris. El face singur. L-am privit pe camera de supraveghere vreo cinjpe minute apoi m-am dus sa-l ajut. Auzi ce-mi spune: Thank you, you can't do it alone. Serios? Dobitoque.
In timp ce scriu vine un ochios sa livreze pizza. In timp ce sun locatarul sa-l anunt observ ca ochiosul are maneca plina de muci. A venit iarna, nu? Pofta buna.
Un locatar indian si cu nevasta-sa, o ochioasa maruntica si uratica se opresc in fata mea. ei au pe la 50 de ani si sunt foarte de treaba. el imi spune: Paul, you should go and see that Ninja Assassin movie. It's fun if you like martial arts. But there's a lot of blood. Apoi arata inspre nevasta-sa. Her people are sooo violent. If my people would've made a Ninja Assassin movie, everybody would be singing... Hahahhahahahha. O floare si doi ninja.
PS. La multi ani lu Pilu de la Italia. O Corona mehicana in cinstea ta.

Monday, 7 December 2009

Diaspora + Basexu = LOVE

Sunt nervos. Si mi-e rau intr-una. De-a lungul timpului am fost acuzat ca ma uit la "prostu' ala de Badea" si ca imi spala creierul. Ca daca nu-mi place de Basesque e din cauza ca Badea mi-a spalat creierul si doar reproduc ura lui. Apoi Badea e sclavul lui Voiculescu, care de fapt vrea sa il doboare pe singurul luptator pentru Bine din tara. Deci eu sunt un fel de pulifrici ce nu poate sa adune 1+1. Egal 3, nu? Eh, vezi tu... nue chiar asa. Fratele vostru a citit la viata lui vreo 2 carti... iar pe restul le-a citit la Turn, Flop si River. Eu si Claudia ne uitam la aproape toate emisiunile lui Mircea. Pentru ca pornind de la aceleasi date ale problemei ajungem aproape intotdeauna la acelasi rezultat. Nu fiindca el ne serveste rezultatele si noi luam de-a gata. Ma rog... ideea e ca am citit azi dimneata ca http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/878837/Diaspora-l-a-facut-presedinte-pe-Basescu. Diaspora a inclinat balanta. Iar aici am o parere proprie si personala bazata pe scurta mea epopee canadeza. Inca din prima zi in Canada, romanasii ce i-am cunoscut aici, familie, toti... NE-AU EXPLICAT CUM E IN ROMANICA. Hai las-o-n aia goala. De cat timp esti plecat? 6, 21, 8, 5, 12 ani. Pai eu abia am venit. Ce observati ca element comun in anii ce i-am enumerat? Mai mult de 5 ani de cand sunt plceati. Ei nu au trait in Romania pe mandatul lui Basesque. Majoritatea au laceratii de la secera comunista si li s-a dat peste degete cu ciocanul bolsevic. Astia plecati dupa '90 pana in 2004 au aceleasi gen de zgarieturi pe cerebel de la "mareata" era pesedista de dupa Revolutie. Si ii inteleg ca vad acelasi lucru in Geoana. Dar mai copii, voi nu-l stiti pe Basesque. Am stat de vorba cu cativa din romanii plecati de muuuullllt. Lor le place Romanica de acum. Sa stii ca s-ar intoarce. Si-ar lua un cottage, undeva. Si ar trai viata buna. Ca acum se poate si in Romanica, nu mai e ca pe vremuri. Se pot vedea schimbari... te duci pe litoral... alta viata. Te duci la Poiana Brasov... e ca in occident. "Pai cand am fost eu ultima data acolo, cand eram tinerel... nu era mai nimc... pai acum...."
Canada- 81,64% (Basesque) si 18,35% (Geoana). USA- 80,21% (Basesque) si 19,78% (Geoana). Australia- 86,71% (Basesque) si 13,28% (Geoana). Am omis Spania, Portugalia si Italia din cauza ca grosul romanilor de acolo nu ma pot auzi din cauza de la manele. Deci eu nu ii iau in calcul, caci multi au votat cu Basesque din cauza ca e smardoi, ca da cu pumnul si asta il face cul. Acum, fara sa trag o concluzie doar ma intreb... OARE APROAPE 80% DIN ROMANII DIN CANADA, USA SAU AUSTRALIA AU AJUNS ACOLO INAINTE DE 2004? OARE CATI DINTRE CEI VENITI DUPA 2004 S-AU DUS LA VOT IERI? OARE GROSUL A FOST DAT DE AIA "VECHII"? Hmm!
Azi am fost acuzat ca sunt un dezertor care a ales calea usoara si a parasit Romania in loc sa stau sa sufar laolalta cu ceilalti, care n-au cedat si lupta si vor reusi. Mi s-a spus ca eu sunt in Canada si ca eu nu stiu cum e in Romania. Probabil s-a schimbat ceva major in ultimul an in care am lipsit. Romanul e diferit, politicienii s-au schimbat, viata e altfel, noaptea e zi si albul e negru. I-auzi, ma... ciudat, n-am stiut. Auzind aceste lucruri realizez ca unii merita ce li se intampla. Si aici iar sare lumea de gauaza-n sus: ne vrei raul! Mai oameni buni, nu va vreau raul... dar cand vad ca ai votat un lucru dintr-o convingere gresita si incerci sa mi-o induci si mie... ma face sa vreau sa v-o induc... ma intelegeti?
Tristetea vine insa din faptul ca multi au votat pentru ultimul bastion impotriva Mogulilor Asupritori. Au votat pentru Mana de Fier care poate cuminti serpii veninosi ce colcaiesc in 2 (DOUA!!) camere ale Parlamentului. Ciudat, eu vad un Popeye Marinarul, fost secretar de partid, fost securist, fost marinar cu o cariera submediocra, fost politician alunecos si ministru pe timpul guvernarii PSD, fost primar al Bucaleului. Si cum sloboz se face ca in tot ce a facut el, pana si in meseria lui de baza, a cacat-o big time. Daca ceva ii iesea najpa se scotea cu mult tupeu la suprafata. Ce e important pentru mine e ca nu a avut dosar la Securitate. Ar fi fost motul de pe maroniu, nu? Ce e important pentru mine e ca el nu minte. Ce e important pentru mine e ca e de cuvant. Ce e important pentru mine e ca el e integru si ma va apara de corupti... el si echipa lui de integrii. Ce e important pentru mine e ca el e ca mine, ma simte si il simt, avem aceleasi probleme... e romanas de-al nostru. Ce e important pentru mine e ca familia lui si a mea seamana perfect... diferenta e data ca el a avut vanzari anterioare. Ce e important pentru mine e ca el n-a lovit in viata lui un copil... desi poate a spus copilu' ceva, poate a jignit-o pe doamna aceea. Ce e important pentru mine e ca ca acum pot dormi linistit, Tatucul va veghea inca 5 ani.
Mai e o parte e Tristetii. Vine din credinta mamei mele ca totul se va incheia cu bine. Ca in Romania va fi mai bine. Tristetea mea vine din faptul ca frati, surori, verisori, parinti, prieteni de acasa cred si spera ca va fi bine. Ba unii sunt chiar convinsi de asta. OAMENI BUNI... PE CE VA BAZATI CAND CREDETI ASTA? Oare sunt prea cinic cand spun asta? Cand crec asta? Cand stiu ca NU EXISTA NIMENI acolo, undeva care lucreaza ca romanilor sa le fie bine? Aia de ar trebui sa munceasca sa va faca sa duceti viata buna DEJA DUC VIATA BUNA. Au bani, copii la studii in strainatate si acces la medicina vestica. Cu cat sunt restul mai saraci cu atat sunt ei mai deasupra. Nimeni nu munceste sa va ridice voua nivelul de trai. Nu exista nici un plan. Ai fost la scoala, la facultate? Ai invatat economie? Aplica ce ai invatat, ia ca subiect iubita Romanie. Exista in Romania posibilitatea de redresare. MA REFER LA LUMEA REALA NU LA BASME SI SPERANTE. De asta imi pare mie rau... ca va dura inca 10-15-20-25 de ani pana sa se ajunga la o normalitate. Plus ca romanii chiar se multumesc cu putin si nu realizeaza ca "unii au ajuns, in sloboz, pe Marte"... iar in unele locuri din Romania "se traieste ca in 1907".
Nu va atacati daca cititi asta si nu va place. E doar parerea mea. Eu asta vad, eu asta simt... EU ASTA PICTEZ! Nu-mi place nici un politician. Dar nu-l suport pe Basesque. De asta nici nu am fost interesat sa merg la vot, ca nu cred in nici o schimbare. Am vrut doar sa plece Popeye.
***************************************************************************
Viata la Canada merge inainte. Inca ne merge greu desi cica am ales calea usoara. Am plecat de acasa cu 2 valize, departe de tot ce stiam. A fost usor. BUCATA DE TORT!
Asteptam ziua Claudiei, apoi Craciunul, apoi Revelionul. Din nou planuri de viitor. S-ar putea sa iau vreo 81,64% din romanii de aici si sa ma intorc in Romania.
Serios vorbind... am facut bradul. Globurile din el au excitat putzele noastre si nu a durat mult pana au daramat copacul si au facut disparute pe sub canapea si fotolii cam 81,64% din globurile din el. Azi a nins prima data mai consistent, in Toronto. Cu copacul impodobit si alte alea... am simtit putintel din spiritul Craciunului. Maine la munca. Rutina. Ah, am uitat. Ne-am bagt cablu. De data asta ne-am bagat de la Rogers. :)) Ne-am combinat la un oarece deal. $5 reducere pe 6 luni. Si n-am platit taxa de instalare de $50. Eu zic ca merge dar oricum e prea mult. Sa ne fie de bine.
"Filmuletul e o facatura ordinara, un Boeing a lovit Pentagonul iar Mona Lisa is a mutha Fuckin MAN!"

Tuesday, 24 November 2009

Hau 'z goin?

See you later, alligator! In a while, crocodile!
Acalmie, pace si armonie. Trec saptamanile repede-repejor. Dar doar rutina, nimic altceva. Parca si la munca e mai usor dar sa nu cobim. Tipii astia noi au inceput sa invete si acum imi pot lua si eu pauze. Am doi pustani ca patrule. Unul e Osama, un pachistanez ce poti jura ca e hispanic sau poate arab, asa un pic. Am aflat despre el ca nu prea are ce sa manance. Si nu in genul ca a uitat sa-si aduc sandwich-ul. Asteapta ziua de salariu ca pe ziua de salariu, daca ma intelegi. Pana la urma a inceput sa vorbeasca si mi-a spus ca locuieste la un prieten caci prietena lui pe care o iubeste la maxim e indianca. Si cum parintii lui sunt paqui, nu o accepta dom'le in clan. Si el a ales varianta romantica si a plecat de acasa pentru a fi cu dragostea lui. Huh, O floare si doi saci de ingarasamant... Bollywood? Cu foamea in glanda a ciordit o banana de la cleaneri si lea golit o sticla de suc. Osama are 21 de ani si e videogame designer. Dar n-are sanse sa se angajaeze in domeniu. Inca.
Celalalt pustan are 22 de ani, e mic, fara gat si cu capul mare. Si are o fata de Carlos de nu-ti vine sa crezi. Ghici cum il cheama: Carlos Sacalul. E peruan. Are o atitudine de licean si o mentalitate de Ciac Noris. el e part-time, in weekend, caci merge la scoala de electricieni. E foarte receptiv la umorul meu dar reversul este ca rade prea zgomotos si a trebuit sa-l mint ca a primit Supervisorul o reclamatie cum ca noi doi glumim prea mult si ne hlizim toata ziua. Cu voce grava i-am spus: Told ya, you laugh too god damn loud! In rest, e sacul meu de box/ ironii. De exemplu: a avut o forma subtire de H1N1. Asa ca din cand in cand il mai intreb: So, you had AIDS?... Si el se ataca instantaneu: O yeah, very funny! AIDS, o yeah! Apoi a trebuit sa scrie un raport despre o ochioasa ce a vomitat in lift. Si ma intreba pe mine cum se scrie asta, sau aia. L-am privit cu duiosie si i-am soptit: It was soooooo boring in school for ya, huh? OHHH SHUT UP! Heehehhee, victima mea.
Claudia s-a angajat si ea la KGB. Consierge aka portar aka superintendent. Azi e prima ei zi de lucru singura. Castiga la fel ca mine cu acelasi numar de ore si asta ne mai da liniste. Din pacate in clipa asta n-am avut nici $100 sa trimitem lu Catelusu Tandru pebtru biletul de intrare la Cea Mai Importanta Zi din Viata Lui. CASA DE PIATRA SI MULTA FERICIRE! Promit ca dau o bere cand vin acasa. Am sa iau un six-pack de Corona cu mine, cu dedicatie.
******************************************************************
E Luni. Din nou pe metereze. Security Officer Christobal a fost trimis cu vaca , caci nu si-a facut datoria cand era expres sa si-o faca. Un locatar mai cu durere de carici a luat de pe usa o notificare si a scris pe ea mascari despre Property Managera si a pus-o in avizierul de pe Front Desk. Iar dragul de Christobal nu numai ca nu l-a impiedicat pe Mr. Missile, dar a si lasat foaia acolo pana dimineata cand a venit Supervisorul. Ca sa intelegeti cine e Mr. Missile, pavilioanele spre baiatul. Vine Vineri la mine si-mi cere 2 plicuri. Intr-unul pune ceva mic impachetat in hartie de ziar apoi scrie un nume. Pe celalat isi scrie doar numele lui si ma anunta ca persoana care va lua plicul cu numarul 1 va lasa niste bani in plicul numarul 2. Simplu, nu? Iti dai seama ca nu era treaba mea si nu am pipait prin hartie sa simt cele cateva grame de ciocolata, nu? Ciocolata... stii ciocolata. Cand a venit tipul si a intrebat de Mr. Missile, sa-l ia cu lesin cand a vazut care era mersul. S-a codit el ca bagaboantele cand le pui mana pe cur dar a lasat banii in plic si si-a luat plicul. Oare ce-o fi fost in plicul ala???
Si uite asa lucrez si Lunea. fac overtime. Sau fuck overtime? Ai zice ca e de bine dar am mai lucrat overtime si nu s-a reflectat pe fluturasul de salariu. Azi am fucksuit fluturasele la HQ, la Lubyanka, sa faca RECTificarea pentr cu lumea se phute-n coor la bani.
Supervisorul, Freddy Kruger Mercuristul o arde la modul dublu standard. Daca gresim ceva, ne da cacat. Daca el greseste, sta si zabeste idiot ca boul langa vaca ce naste. Sambata noaptea luase un mop si o galeata plina cu apa sa stearga voma unei domnisoare de la petrecere. Numai ca dragul de el, a scapat galeata din mana in mijlocul holului principal, chiar langa Front Desk. Ah, si cat covorul e p-acolo. Apa s-a uscat pana la urma dar a lasat o pata imensa pe covor. Si acum rade imbecil cand vine vorba de asta.
Cu Angyal, aztecul fagot( unul din cleaneri) am glume de genul Mama melo si Mama me la verga. Dar nu e funny pentru mine caci pentru el suna bine sa zica sugemi-o sau sa-i propun eu asta. Ccacat. Altadata stateam de vorba cu SuperIntendentul si ii suna telefonul. Si el spune "Hold on, it's Francisco." si apoi cu voce dragalasa raspunde la apel: "Hi, baby!" Abia m-am abtinut sa nu erup in rasete. Asta e, lucrez in conditii grele.
Claudia a inceput si ea munca. A intrat si in paine... faina, drojdie, apa, sare...
A primit un site bun si speram fara bataie multa de cap. Programul ni se suprapune aproape perfect. Si ea are tot 44 de has pe saptamana. Facem banu sa curga, Gyeah!
Aia de la RBC au sa lesine de frica atunci cand o sa vada ca incepem sa platim din gaurile de pe Visa. Am tot balanganit ca... pendula intre a cumpara o antena de Bvulgari sau a ne baga din nou pe combinoasa cu Rogers. Am testato antena dar nu stim bulgareste si cred ca ii mai dam o sansa lu Ragers.
Ca fin observator al vietii de imigrant in Canada am observat indieni sau/si paquistanezi incaltati in sandale desi afara e aproape iarna. M-am mirat la primul, la al doilea, la al treilea... dar apoi m-am dumirit. Astia probabil au umblat in sandale sau desculti toata viata lor . Probabil o pereche de adidasi ii jeneaza groaznic... ca si cum am purta noi manusi tot timpul. Si mi-a mai fost confirmat faptul ca pachistanezii nu respecta femeile si ma gandesc ca isi ies din minti cand vad atatea pijde emancipate si tari in gura, aici in matriarhatul asta canadez.
Deci Rutina. Si sa stii ca e bine asa. Aveam nevoie de putina liniste. Din pacate muncim si de Craciun si de Revelion. Si in tura de dupa-amiaza. Dar asta e. Trebuie sa aflu daca suntem platiti extra pentru ca performam de sarbatori. Varahils s-au sedintat si au hotarat ca iarna asta ne punem pe treaba.
PS:
Recomand filmul Inglorious Basterds. Tarantino e la maxim! E belea faza cu colonelul Landa si "italienii". Muarfa, buai!

Saturday, 7 November 2009

It's O-Gay! And that's a BIG no-no!

Vreau bani ca fara bani nu-i jmekerie deloc...
Ceva imi framanta aluatul de ceva timp. Articolasul din ziar despre blogu' meu a iscat niscaiva discutii despre idealul meu in viata. Oare asta a fost visul meu, sa ajung superintendent aka portar? Ironia fina ca glasspapier-ul a celor ce au insinuat asta imi excita glanda injuratoare si ma face sa emit urari de sarbatori pe linia lor materna. Da' io's baiat bun, in plm, si nu vorbesc urat. Lumea citeste blogul si are impresia cum ca eu as fi vreun tip extraordinar si se intreaba de ce sunt doar superintendent aka portar... caci eu pot mai mult.... ????????????????????
Eu sunt un tip normal (defineste, te rog, normalul...), nu am un resumeu impresionant si nici aptitudini deosebite de a produce bani. Inca.
Eu si Claudia am venit in Canada sa o luam de la zero si chiar am pornit de la zero. "Am dat Restart... doua valize's tot ce am"... De un an de zile construim pentru viitor. Daca vreau sa caut, pot gasi scuze destule pentru nereusitele noastre. Dar pana una alta Criza exista si se simte. Oricum, parca e mai dulce criza asta canadeza decat cea rumuna.
Am mai spus-o, pe blog nu scriu pentru cei ce sunt in Canada de mai mult timp decat mine. eu nu am ce sa le spun si ce sa-i invat pe ei. Eu ii invit sa ma corecteze daca gresesc si sa ma completeze daca nu sunt suficient. Dar nu-mi dati sfaturi de pe pozitie de superioritate, ca nu halesc. Mama m-a facut destept nevoie-mare si cunosc totul, Absolut Totul... mai putin ceea ce nu cunosc.
Revin la... saracie. Saracie? Nici in Romania nu aveam mare lucru. Aveam in schimb, un viitor incert. Si aici e viitorul incert... dar parca nu am frica de el. Ma intelegi, coane? O fi inteles lumea gresit?! Crede ca eu am venit sa fac cariera ? Am venit sa muncesc, sa fac bani si sa traiesc bine... cat de bine e loc.
(Mint!... de fapt realitatea e alta... vreau sa fiu presedintele Canadei). Nu am preferinte reale asupra a ce vreau sa muncesc dar am ales sa fiu Consierge pe $10/luna decat sa pun gresie pe $10/luna. Sa trag din greu in ideea ca dupa ce termin ucenicia imi deschid vreo companie unde sa-mi fiu principalul angajat? Nu mi-e frica de munca dar nici masochismul nu e in planurile mele. Constient de alegerile mele va rog frumos sa nu o ardeti cu mine ca si cum nu vreau sa dorm asa cum mi-am asternut.
Ce faci? Nu te mai bagi la guverne? Revin la mondenitati varahilo-toronteze. Ziua de plata nu s-a bunghit cu ziua de plata a chiriei si a trebuit sa facem o ghidusie, sa nu fim rai platnici. Dar am ramas lefteri pana la ziua de salariu. Dar e bine, nu? Caci banii n-aduc fericirea.
Bai, la munca lumea se phute-n cur. Si-asta pe bune, caci e plin de poponari. Supervisorul e genul clasic, de primitor, cu gesturi, voce si mers specifice rasei lor. Apoi mai e unul, un batran de 63 de ani. Asta numa-n dublu sens vorbeste... sau poate-s io paranoique. E din a treia generatie de ucrainieni si numele lui e Mircea Lucescu. Auzi discutie intre fagoti: Supervisorul: "As vrea sa am copii, sunt sigur ca as fi un parinte bun." Lucescu: "Pai stii ca se poate. Te duci la o clinica de fertilitate, iti versi copii intr-o galeata... iar de acolo stiu aia ce sa faca... embrioane, questii..." Supervisorul: " Eh, nu e chiar asa usor..." Eu urlam in tacere la Luna, cu fata catre Mecca. Lucescu e baiat de treaba dar e solicitant sa discuti cu el. Noroc ca ma pricep la jocuri de cuvinte si eschivez orice duma. Problema este ca io's antrenat o viata in escadroane de heterosexuali iar glumele cu "That's gay!" sunt Felu-ntai la masa noastra si imi vine greu sa sed bland si sa nu scot porumbei pe gura. A mai fost o faza si cu Supervisorul, Administratora si o locatara cand discutau cat de Hot! e locatarul ala ce are un caine ca Scooby-Doo. That's gay! In puii mei!
Luni mi-am varat capul meu imens sub masina sa vad pe unde plange. Nu pare grav si am sa incerc o schema batraneasca cu sarma si ingeniozitate. Claudia tot ma bate la cap sa scriu despre strazile Torontoului... frumoase ... fara gropi dar cu canale in mijlocul strazii. Capacul e sub nivelul asfaltului si e mai a dreaq decat o groapa. Chiar in mijlocul strazii. Oh, si ce muzica divina se aude cand roata se infige in groapa... "Cu groata-n roapa"...
Claudia nu mai lucreaza la "una dintre cele mai renumite companii din Toronto" si isi cauta de munca din nou. Am mers la 2 agentii de recrutare si i-am spus ca n-ar fi o idee rea sa isi ia si licenta de Security Guard. Astfel am mers si acolo. Dar ce sa vezi!!! Trebuie sa aduci o poza tip pasaport, dar ea trebuie semnata de un garantor. Caci nu este suficient, draga, sa ai doua acte cu poza, diferite, ca sa dovedesti cine esti. Cum dovedesti oriunde in lume cine esti? Arati un act de identitate cu poza, nu? Pe baza asta iesi si intri dint orice tara. Scoti bani de la banca. Etcetera! Dar daca ai doua asemenea acte la tine, poti dovedi ca tu esti persoana respectiva dar nu poti dovedi ca poza cu mecla ta e a ta. Wait, WHAT?!!
Si ai un formular ce trebuie completat de un garantor din lista de mai jos: Policemen, Justice of the Peace, Mayor, Family Doctor, Veterinary, Chiropractor, Priest, etc... Bai, esti nebun? CHIROPRACTOR?!! De ce nu proctolog? Dar am discutat asta cu Lucescu Fagotul si am ajuns la concluzia ca proctologul nu te stie bine la fata, el te vede din alt unghi... unul obtuz. And that's gay! Si cum sloboz sa nu te enervezi cand acum 3 luni am fost acolo si a fost suficient ca ala de la gayseu (ghiseu) sa compare poza-mecla-acte de identitate, ca sa vada adevarul. Dar cred ca de la cazul ala celebru cu africanca ce a plecat 3 luni in tara natala, a venit cu botu schimbat de n-au recunoscut-o la vama cu pasaportu-n mana. Si totusi era ea. Deci nu se mai risca baietii, luama-r de mana sa ma treaca strada... la sectia de politie de vis-a-vis unde aflam ca ei nuuuu, ca nuuuuu... si ne trimit la etajul 2 al cladirii din colt, unde e un Tim Horton's la parter. Cica acolo e un J.P. Habar n-aveam ce e ala un J.P. dar am urcat la respectul etaj unde gasim... un tribunal. Lumea facea coada ca la aeroport, in fata detectorului de metale, golindu-si buzunarele. Un cioban in fata noastra nu parea sa inteleaga de ce politistii nu considera normal ca el sa intre cu o brisca in tribunal. Apoi vin eu la rand, un alt meltean. Extrag maruntisurile din buzunare si scot... un surub cu piulita, nichelat- uuuuh-SHINYYYY!, care cand invarti piuliota cu forta, face Zvaaaarrrr! Il pun in tavita si il atentionez pe politaiul okios: Don't ask me WHY i have this on me! Ochiosu' a zambit mucalit si mi-a aratat unde zace dezideratul Gei-Pi. Adica Giastis of za Pis. Adica o ochioasa ce ne-a intampinat zambareata si care sa innourat la fata cand a aflat ce vrem. Evident ea nu se ocupa cu asa ceva iar politaii mint. Nu aici trebuie sa venim ci trebuie sa mergem la... si cauta in lista. Dar n-o las sa termine si ii arat. Justice of the Peace, adica AICI. Si ea ca NU, si noi ca DA. Si nu, si da, si nu si da, si da-te-n mortii ma-tii! Am plecat in spume. Cum proctologul nu ne cunoaste fata, am decis sa mergem la celalalt doctor familiar nou, doctorul de familie. Si uite-asa dai din draq in tac-su. La medic astepti pentru orice cacat cel putin o ora, caci totul e pe baza de programare. Are sens? Mujistul faca programari din sfert in sfert de ora si bine-nteles ramane mereu in urma. Programarea e vrajeala. E ultimul venit-ultimul servit. Si ni s-a pus pe secs de figurile lu' Dr. Casa, asta. Am auzit noi ca e cam dubios dar am ajuns la concluzia ca e cam dubios. Emana o siguranta de sine specifica laboratoarelor SS. Din pacate cica te costa $40 de bucata de capatana de om sa muti dosarul la alt doctor. Deci nu ne grabim.
Doctorul a fost incantat sa ne ajute in probleme, dupa ce Claudia s-a certat juma' de ceas cu receptionera romanca, la telefon. Ieri am bagat aplicatia si am fugit goana, sa nu platim mai mult de juma' de ora la parcare. te usuca astia de bani cu parcarile, pupa-i mama de afaceristi.
Nu ne cacam de foame dar ne manca in cur de un televizor. Patruj-ase de inci. De la Samsung, lovite-as. Am fost la Best Buy si am plicat pentru un credit card de la ei. Am fost aprobat pentru $1000, cu mentiunea ca e fara dobanda daca platesti integral in mai putin de un an. Si cred ca nu e obligatoriu sa pletesti in fiecare luna. Trebuie sa mai studiem. Si sa mai scada pretul... acum ca vine Craciunul.
Zicea cineva de vinul lui Chrislord. E bun vinul. Am testat. Am fost in vizita pe la el pe la Mississauga. What about Misterissauga? A fost oarecum ciudat sa vorbesti AICI cu cineva despre Resita si despre cunsotinte comune. Si sa auzi rostit atat de familiarul "cata". Cata cate cata aka putin cate putin...

PS:
I: de ce nu le plac sicilienilor Martorii lui Yehova?
R: sicilienilor nu le plac nici un fel de martori.

I: ce e ala Alzheimer sicilian?
R: e atunci cand uiti orice in afar de pe cine trebuie sa omori.

Sunday, 1 November 2009

Introvertit

Cand imi amintesc de saptamanile trecute imi amintesc de cele 3 zile de introvertire. Am fost introvertit, tineam in mine si nu lasam nimic afara. Durerea sufleteasca era imensa. In a patra zi insa, am bagat cu iaurt si m-am eliberat spiritual.
Muncesc din greu sa pun o paine pe masa. Programul meu e de Marti pana Sambata. . Acu' 2 Miercuri am avut training profesional cu o corcitura de grec, canadez si filipinez... dar cu nume de evreu. Tipul a fost Consierge la hoteluri de 5 stele in batrana Europa. Cred ca dupa ce ai rezolvat fitele Madonnei, familiei Beckham sau a lui J. Lo... iti permiti sa dai lectii despre asta. Eu personal, am ascultat atent si am bagat la cap. Dar m-am si spart de ras cand Specialistul a spus "ca majoritatea asiaticilor au ochii mici". SERIOS, NU REMARCASEM... credeam ca-s obositi? Hahahahhahaahhhahah... asa e... majoritatea au ochii mici! Si ce mai au ei mica?
La munca situatia e destul de tensionata caci Managementul blocului s-a incaltat in bocanci de armata si imparte suturi in locuri moi. Se pare ca schimband compania de securitate cu alta mai mare si mai prestigioasa nu a insemnat automat ca Gardurile vor fi de calitate superioara agentului 007. KGB trimisese numai incepatori. Managementul nu a apreciat transformarea blocului in teren de antrenat noi veniti. Si uite-asa m-au chemat pe mine inapoi. Pana sa ma intorc eu schimbasera deja vreo 6 Garduri. Si de atunci a mai schimbat 4. Cu unul dintre ei, indianul Raj Kapur, ma imprietenisem. Din pacate pentru el, avea o fata de "mai da-mi o sansa" si o voce pitigaiata specifica lor. Ah, plus accentul lor imposibil. Eu cu accentul meu rusesc sunt mai inteligibil pentru un canadian decat un englez din nordul Angliei, de ex. Raj Kapur a vrut sa-mi explice intr-o zi ca femeile canadiene au o voce groasa. Dar el pronunta "voice" ca "wise". A trebuit sa scrie pe o foaie ca sa pot intelege ce vrea sa spuna. Si nu vedea nici o diferenta intre voice si wise... "Say VOICE!" "WISE!"... Cu o "wise" groasa, managera a cerut sefilor sa fie schimbat.
Duminica trecuta am avut oaspeti romani din tara vecina, Quebec. Ei au campat peste noapte la noi in sufragerie. Se pare ca in curand se muta si ei in Canada.
Saptamana asta m-am vazut cu Claudia doar dimineata si seara. Ea lucreaza de dimineata, eu de dupa-amiaza. Seara vine dupa mine, sa ma ia de la munca. Incercam sa ne uitam la Mircea Badea dar nu mai rezistam si ne dam somn.
Acum sunt la munca. Tocmai au intrat Wonder Woman, Fred Flintstone, Wilma si un Scafandru. Uite ca Bonnie si clyde de la apartamantul 2321 ies cu mitralierele in maini. Bonnie trage o rafala inspre mine... noroc de vesta antiglont. DA, e Halloween-ul. Lumea s-a distrat si ieri. Gardu de noapte mi-a povestit ca lumea s-a intors rupta de pe la cluburi si petreceri si in timp ce povestea ies niste locatari tarandu-se si tanguindu-se. Some people can't handle Vegas! Mahmureala e o curva!
Good Times!
***********************************************
Ieri, cand am ajuns acasa de pe plantatia de cafea Jacobs Kronung, citesc pe blog propriu si personal ca m-a' dat rumunii la ziar. Ete c-am ajuns si la gazeta, vorba tatei, odihneasca-se in pace, caci tare mi-e dor de el. Dar cum spuneam, aflu ca scrie pe cotidianul.ro de marele Paulo Varahilho. Eram convins ca nu poate sa fie de bine asa ca, infrigurat, dau click si... BOOM! Sunt un superintendent aka (????) portar. La inceput m-am atacat ca m-a facut "sarac". Dar si in Romania eram sarac. Si aici sunt la fel. In Romania locuiam la mama, mergeam la munca, plateam facturi si incercam sa ma distrez cat puteam. In Canada locuiesc in chirie, merg la munca, platesc facturi si incerc sa ma distrez cat pot...
Am vazut ca pe topicul deschis de mine pe toronto.ro lumea discuta daca ziaristul a fost malitios sau nu. Eu am citit un articol prost conceput. Citatele sunt de doua ori mai multe decat ce a scris el. Probabil cuvintele mele vorbesc de la sine, nu? Pe mine m-a deranjat ca a decupat din context. Si ce e prostia asta: e portar la o clădire, “superintendent”, de fapt. Superintendentul e portar?!!? Eu sunt superintendent?!! Nu mai sunt superintendent din 15 Mai. Si NICIODATA Superintendent nu inseamna portar. Iar acum sunt Consierge... pe care eu l-am catalogat ca "un fel de portar". Consierge in Canada nu este acelasi lucru cu Consierge-ul din Quebec. Consierge e Superintendent acolo, nu? Ma rog... Ziaristu' a decupat din context ce a vrut, sa se potriveasca cu ce ii trebuia lui. In articolul de azi am vrut sa povestesc si niste faze amuzante cu gheii de la mine de la munca... dar apoi vine Ziaristu' si decupeaza si reiesa ca sunt ghei, caci cine se aseamana se aduna. Ziaristu' zice: "Fiindcă nu te angajează nimeni la Microsoft imediat cum ai călcat pe tărâmul făgăduinţei şi nici nu te felicită pentru că eşti din ţara lui Eminescu. Dimpotrivă, s-ar putea să te trimită la strâns gunoiul." Printre multe altele, Superintendentul schimba si containerele de gunoi. Asta trebuie sa faca, nu te trimite nimeni sa strangi gunoiul. Pentru cine n-a citit postarea integrala,la acea data a trebuit sa golesc pe jumatate un container de gunoi caci era a doua zi de Craciun si nu mai aveam containere goale sa schimb la compactor, iar Compania de Gunoi era suprasolicitata. Si am povestit totul cu umor... nu cu nevoie de Prozac.
Multumesc totusi pentru publicitate si multumesc celor care au inteles din prima ce si cum.
PS: Nu veniti in Canada caci aici e greu, si nu te intreaba lumea de marele poet roman Paunescu ci te trimite sa deschizi usa la gunoaie. Cititi cu incredere jurnalul online al saracului Duckadam!

Thursday, 22 October 2009

Dupa 100 de ani din Canada...

1. Cu ce idei am plecat din Romania.
M-am hotarat sa plec in Mai 2007 si am plecat in Octombrie 2008. A fost o perioada in care am citit, am vazut, am auzit, am gandit si am visat. Incet incet in mintea mea se forma o idee despre cum este Canada. Din fericire imaginea din mintea mea a fost una foarte apropiata de realitate si nu m-au surprins multe. Claudia a avut insa un soc caci se asteptase la mai multa civilizatie din partea canadienilor. Iar cum noi am fost pusi la fiert in cazanul de la Balaceanca dupa doar 2 saptamani… numai canadieni nu erau aia. Exemplul nu era bun.
Planul din Romania e simplu si direct: sa faci bani si sa traiesti bine. . Stii ca o sa fie greu si ca o sa dureze. Dar oare STII? Pana la gata matusa a avut dreptate, nu prea stii. Emigrantii veterani au e expresie definitorie pentru atitudinea romanilor proaspat veniti: mentalitatea de la Romania. Si toti noii veniti o au. Ea se manifesta prin “Eu stiu tot, nu ma inveti tu pe mine. Pai tu stii ce faceam eu in Romania?” Cei care se integreaza bine isi pierd aceasta mentalitate si se dau dupa felul “ipocrit” al canadezilor. If you wanna make it here you have to blend in. Chiar si Varu Nubira care este un amestec de nitroglicerina nationalista isi tine discursurile reactive doar intre romanasi.
2. Primele impresii. Diferente.
Eu n-am iesit niciodata din tara (desi am fost odata in Oltenia). N-am zburat niciodata cu avionul si totusi, iata-ma impreuna cu Claudia pe aeroportul Pearson impingand carutul cu bagaje, cu ochii dupa Varu Gonzales. Daca Varu G. era ceva ce mai vazusem, in schimb pick-up truck-ul Unqului Jan era ceva diferit. Era IMENS. Un pick-up truck heavy duty de la GMC. Cu patru locuri in cabina. IMENS!
Ulterior, de fiecare data cand treceam pe langa aeroport am retrait emotia primei ore, primului minut, primei secunde. Drumul spre casa matusii Lucy cand cu ochii mariti inregistram hulpav imagini live din Canada. Autostrazile late si cu benzi multiple. Masini cu alura diferita decat cele din Romania. Basca senzatia aia de “aici sigur nu e Romania!”.
3. Dupa 2 saptamani.
Aleg ca prima piatra de hotar cele 2 saptamani caci atunci am terminat primele demersuri administrative:SIN, Health Card si Credit Card. Amintesc ca noi am locuit la inceput in Woodbridge, la matusa Lucy, si am fost foarte imobili si dependenti locomotor de familie. Nu cunoasteam zona iar autobuzele aproape lipsesc. Astfel, am stat mai mult in casa si am iesit de cateva ori cu varu G. Varu Nubira ne-a luat si el pentru weekend, la el in Aurora. Cele 2 saptamani s-au incheiat cu interviul pentru job si apoi primul job luat. Job luat nu din pricina calitatilor noastre extraordinare ca si superintendenti ci datorita pilelor si recomandarilor.
4. Primele 3 luni.
In acele luni, precum si in cele ce vor urma, viata noastra se confunda cu munca noastra. Munceam mult si locuiam unde munceam. Nu aveam masina si era si iarna. Ne aventuram in excursii pana la supermarketuri sau pana in Yorkdale Mall. Timpul trecea iute ca sageata. Daca n-ar fi fost atatea probleme in bloc am fi putut fi si fericiti. Credinta Claudiei in cetatenii canadieni a fost spulberata cu salve repetate de katiuse. Nesimtirea si snobismul unor oameni de nivel social scazut nu avea margini.
“Canadienii” din bloc erau canadieni… ca si noi… canadieni.
5. 6 luni.
Dupa 6 luni eram stapani pe bucata noastra de Canada. Blocul era oarecum sub control si deja aveam curajul sa facem planuri despre plecarea noastra in alta parte, spre alte joburi, spre cursuri/scoala si alte oportunitati. Din pacate nu am prea economisit bani. Aveam sa regretam asta amarnic si imi vine sa ma duc cu tesla-n baie pentru o sedinta cand ma gandesc ca nici macar nu-mi amintesc ce am facut cu banii. Ne doream un televizor Flat Screen, pe care ni-l permiteam, dar vorbele matusii erau pirogravate pe circumvolutiuni: nu stricati bani! Iete ca nu i-am stricat…
6. 1 an.
Acum, la un an de la aterizare, facand un bilant observ ca am avut de toate. Experienta noastra canadiana a fost spumoasa dar si contondenta, pe alocuri. Pentru un an de Canada noi am punctat la capitolul experienta de viata. Inca nu avem joburile care ni le dorim. Eu nu am apucat inca sa lucrez in domeniul meu dar am obtinut prima certificare Microsoft. Claudia incearca sa se orienteze catre o cariera dar are carente la engleza-scris. Un mare plus avem la engleza-vorbit. Ne exprimam destul de bine incat altii sa fie surprinsi ca abia avem un an de Canada. O sa fie bine dar stii vorba aia” AS Roma, unde apara sLobont, n-a fost construita intr-o zi”.
Din pacate, si pentru noi, LA INCEPUT A FOST SI INCA E GREU IN CANADA.
7. Familia.
Nimanui nu-i este usor. Nici noua, nici celor dragi ramasi acasa. Dar totodata e mai usor decat obisnuia sa fie. Folosind computerul si camera web poti vorbi si te vedea ore intregi la costul mic al internetului. Din fericire, ai nostrii au facut pasul tehnologic asa ca toata lumea stie si cunoaste. Vorbind de 4-5 ore pe saptamana esti la curent cu totul. Nu e usor dar e mai usor.
Ajuns aici descoperi ca e mult mai usor sa-ti aduci familia in Canada decat sa mergi in vizita in Romania. FOARTE multi romani isi aduc parintii sa aiba grija de nepoti. E cel mai convenabil babysitter iar avantajele sunt multiple.
8. Prietenii.
Cu prietenii din Romania vorbim din ce in ce mai rar. Nu doar din cauza noastra dar si noi poate ca am evitat. Devine obositor sa povestesti din nou si din nou ce am facut, ce facem. Cine a fost interesat cu adevarat a citit pe blog. Am ajuns sa vorbim cu alti amici si mai putin cu prietenii vechi. Inca dinainte de plecare rarisem iesirile cu prietenii deci n-am avut diferente mari de viata sociala odata ajunsi aici.
Prietenii din Canada sunt rari si greu de castigat si dificil de mentinut. Relatiile se incheaga pe criteriul : eu Tarzan, tu Jane aka eu roman, tu roman. Nu ma refer acum la cei care au prieteni aici pe care ii cunosteau inca din Romania. Relatiile fragile incheiate aici se erodeaza repede fiindca exista ceea ce altii numesc invidie. Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata. Pana la ora actuala am avut noroc din punctul asta de vedere. Hahahhahaa, ce e de invidiat la noi? Noi am cunoscut un cuplu de romani, tineri ca si noi, cu aceleasi nazuinte si cu preocupari comune. Suna a anunt de pe siteuri de swing? Ne-am imprietenit repede dar au fost si destule momente gen “ ia mai dute-n ma-ta cu figurile tale”. Dar din nevoia de a avea totusi niste prieteni s-a trecut peste toate, oricum lucruri marunte care privind retrospectiv, iti dai seama ca le-ai trait si cu prietenii tai de-o viata din Romania. Caci si cu ei a existat un proces de cimentare a prieteniei. Eu personal refuz sa am vreo competitie cu prietenii mei si in speta cu noii nostrii prieteni. Nu imi pasa daca au sau n-au bani, ce masina conduc, ce casa au, unde au fost sau unde vor merge in vacanta, ce toale si-au luat sau ce televizor, laptop, telefon, caine… Sa fie sanatosi! Eu trag pentru mine, pentru Claudia, si nu sa moara dusmanii de ciuda. Sau prietenii. Eu sunt nesimtit si direct si le-am spus romanasilor in fata: “Nu e nici o competitie intre noi. Ne cunoastem deja de ceva timp. Ne intelegem cat de cat. Avem preocupari comune. O ardem deja ca tovarasii vechi., hai sa ne si comportam ca atare. Puteti sa va puneti baza pe noi, dar pe toti zeii, asteptam si reciproca. Acum mai vedem ce si acum.
Cu familia noastra de aici e mai ciudata treaba. Tot respectul pentru varu Gonzales si Uncle Jan, si accentuam pe matusa Lucy, caci nu multi fac ceea ce a facut ea pentru noi. In schimb am racit-o cu varu Nubira, culmea din cauza ca semanam foarte tare. Amandoi avem mentalitate de Chuck Norris.
Si eu si Claudia suntem tipi sociabili asa ca ne-am imprietenit si cu alti oameni. Indeosebi romani dar si de alte natii. Multumim pe aceasta cale celor care ne-au ajutat cat de cat: Gheorghe SuperIntendentul, Athena Contractoarea, Albert Duro, Demolari si Chrislord.
In general cand e vorba de romani, cuvantul de ordine e MUCLES. Ciocu mic si joc de glezne. Eu si Claudia ne plangem mult iar ei par multumiti sa auda asta. Aici, trebuie sa intelegi ca toti au probleme, toti se zbat sa faca bani, sa aiba o casa, sa aiba o masina mai buna, o vacanta mai lunga si mai spectaculoasa. E o lupta continua catre “mai mult” si “mai bine”. Aici nu prea e timp de barfa in fata scarii sau de spart seminte la coltul blocului.
Sunt niste legi nescrise ale Strainatatii care spun ca odata ajuns acolo descoperi ca tovarasul cu care ai crescut si pe care-l cunosteai ca pe buzunar e schimbat si se comporta ciudat. Si membrii de familie se schimba. Lumea se adapteaza la mediul inconjurator. Auzi de la toti CA CAnadienii sunt oameni reci. Dar aici e tara lor… si fara sa vrei ajungi s-o lasi mai moale cu felul tau de-a fi… mentalitatea de la Romania. Se presupune ca ai venit aici sa devii canadian nu sa cuceresti Canada si sa faci tu regulile, nu?
9. Cum vedem noi Torontezii
Dar nu sunt doar romani in Canada, mai sunt si canadieni… Atragand din nou atentia ca vorbesc din experienta mea de viata canadeza spun ca fara discutie, cei mai rai sunt negrii cu nume englezesc, nascuti si crescuti aici descendenti din sclavi. Pardon, cele mai rele sunt negresele si apoi negrii. Ei sufera de frustrare. Ei sufera de “drepturi”. Negresele sunt exact cum le vezi in filmele americane. Se imbraca la fel ca-n videoclipurile hiphop si au o voce cu multi decibeli si o atitudine de parca intreaga lume le datoreaza ceva. Vei vedea balene ce merg pe strada si in Mall cu niste aere de diva de ramai masca. Vei vedea FOARTE multe negrese cu 1-2-3 copii si fara barbat langa ele. Vei vedea multe negrese sub 30 de ani cu 2-3 copii, necasatorite. Sunt celebrele mame singure.
Sunt foarte multi chinezi in Toronto. Ma gandesc ce-o fi in Hongouver, BC. Pe ochiosi eu ii vad ca niste oameni linistitii si muncitori. Desi e dovedit stiintific ca ochiosii sunt ce-i mai prosti soferi din univers ii veti vedea mereu la volanul masinilor scumpe. Interesant e ca un ochios va ramane mereu un ochios chiar daca e nascut aici si engleza lui e perfecta. Si nu e din cauza ochilor ci din cauza ca o au mica!!!
Indienii si pachistanezii sunt si ei la fel de multi si la fel de linistiti si muncitori. Hey, buddy!! Ei nu prea o ard in masini scumpe. Problema lor e ca ei PUT! E de la mancarea lor traditionala al carui miros iti va intoarce stomacul pe dos daca ai norocul sa le fii vecin. Claudia zice ca ei nici nu se spala. O cred.
Totodata sunt foarte multi portughezi emigrati acum 40-50 de ani. Apoi, evident, obisnuitii italieni la fel ca si in State, cu firme in Constructii si Salubritate. Italienii se vor lauda mereu cum ca ei sunt italieni desi sunt la a doua sau a treia generatie, nu au fost niciodata in Italia, nu stiu unde e Italia, nu stiu de unde din Italia sunt originari parintii sau bunicii si vorbesc doua cuvinte italienesti fiindca au urmarit atent serialul Sopranos.
O alta comunitate importanta in Toronto este comunitatea greaca. E si o zona, pe Danforth St numita Greek Town. In rest- ghiveci de rase si natii. Multi filipinezi. Multe filipineze ce lucreaza ca live-in nanny. Foarte multi hispanici. Cu ei e mai greu sa spui de unde vin caci de la Mexic in jos, ai de unde sa alegi. Hispanicii se cam baga la muncile de jos. Companiile de cleaninig adora hispanicii, fiindca fac treaba buna si nu se plang de nimic. Ca veni vorba, vei vedea enorm de multi romani lucrand ca ceramicari.
Unii vorbesc de cat de frumos e Downtown dar abordand polul opus, cea mai rau famata zona e considerata zona din imediata vecinatate a intersectiei dintre Jane Street si Finch Avenue. Celebra Jane & Finch. Acolo se afla cateva blocuri inalte cu apartamente sociale. Adica saracie multa. Multi negrii, multi negrii traficanti, multe negrese tinere cu puradeii dupe ele. Multa lume saraca traind pe welfare.
Intr-o societate plina de imigranti, canadinaul ajunge sa se creada superior doar fiindca s-a nascut aici. Cu cat e mai incult canadianul, cu atat e mai smecher. Si daca ajunge si sef, ai belit carichu lu’ Patrichu aka Suji Machu-Pichu. E o vorba romaneasca: fereste-te de fraierul jmecherit. Multi din acesti canadieni abia au terminat liceul. Multi n-au iesit din Ontario toata viata lor. Habar nu au unde e Romania si nu le pasa. Ai sa-i intalnesti des la Liquor Store… atentie!… la Liquor Store nu la Beer Store, caci la Beer Store nu gasesti bauturile tari ca piatra si iuti ca sageata.. Ei muncesc de la 9 la 5 iar la 5 si 10 le pute botu’ a alcool. Dar se comporta frumos, si cand afla ca esti din Romania, sunt sanse mari sa fi avut vreun prieten roman, Great Guy. Calca-i insa pe dejte si ai sa fi un “fucking immigrant” pana apuci sa-ti ceri scuze. Nativii din New Foundland aka Newfies… sunt moldovenii canadienilor, tinta glumelor… considerati cei mai prosti dintre canadieni. Dar sunt foarte mandri, ai grija cum o arzi in glume cu ei.
Am ajuns sa-mi para rau de canadienii de aici care nu stiu decat o limba… engleza… intr-o societate multilingvista. Torontezii invata franceza la scoala dar prea putin invata cu adevarat. Nici n-au nevoie.
Mergand pe strada vei vedea o gramada de fete exotice. Cu timpul vei ajunge sa distingi nationalitatile dupa trasaturi specifice.
Copii si adolescentii de pe aici sunt exact cum ii vezi in filme. Incep sa munceasca de pe la 16 ani in joburi part-time pe la cinematografe, McDonalds, Burger king, etc. Liceul e unul dintre cele mai importante lucruri in viata lor iar Facultatea e locul unde trebuie sa te destrabalezi inainte de a duce o viata conventionala.
Sa nu credeti ca toti canadienii stau la casa. Nu. Sunt multi care nu-si permit sau nu vor sa stea la casa. Unii locuiesc in chirie 30 de ani si stai si te gandesti daca nu le era mai bine sa plateasca la un mortgage decat la o chirie. Cel mai jegos apartament in care am intrat a fost al unei canadience. Praful si parul facuse blana pe covorul alb. Insa cel mai bun gust in materie de apartament l-am vazut la… o tiganca. Canapele din piele alba. Semineu fals, dinning table-ul era fumos aranjat , ca la restaurant, cu farfurii si in ele prosopele Ralph Lauren. Problema era ca aceasta masa era just for show… caci praful pe masa era de 2 degete.
10. Cum vedem noi Viata in Toronto.
Cand vorbim de locuinte vorbim de chirie la bloc, la casa, la basement, case in proprietate sau apartamente in proprietate aka Condominiums aka condos. Ca nou venit te bagi in mod natural la chirie: apartament cu cate camere ai nevoie. Unii prefera sa inchirieze o camera sau doua la subsolull vreunei case, avand bucatarie si baie separata… iar chiria fiind sensibil mai mica. Unii proprietari de condo isi dau apartamentul la inchiriat. 1BR la condo e de pe la $1300/luna iar in comparatie, intr-un bloc normal ar fi de pe la $850. E diferenta dar si confortul este altul. Un bloc de condominium arata ca un hotel scump. Sunt construite de mai putin de 10 ani, unele chiar de mai putin de 5 ani. Chiriile sunt cam scumpe in Toronto si imprejurimi. Tot mai des trebuie sa platesti extra pentru un loc de parcare (cam $50/luna) si in tot mai multe blocuri trebuie sa platesti curentul electric. In functie de locatie chiriile cresc. Chiar daca blocul e vraijte, vei da 1300 pentru un 1BR, cum a fost cazul in blocul unde a lucrat Claudia, doar fiindca poti arunca o geana pe geam la apa lacului. La banii astia poti inchiria echivalentul intr-un Condo si sa traiesti regeste cu Security si Consierge, cu Party Room, Barbecue Grill, Piscina interioara, Sauna, Jacuzzi si sala de sport. Toate incluse in pret.
La fel ca multi romani ne dorim si noi o casa. Nu cunosc inca in detaliu preturile ce se vehiculeaza pe piata imobiliara dar stiu un lucru simplu: un avans mare ajuta la o rata mai mica la mortgage.
MAGAZINELE. E cam diferit fata de cum suntem obisnuiti. Totul e centralizat si la scara mare. Magazinele sunt pozitionate in Plaze grupate in apropierea unor intersectii importante. Plazele sunt deservite de parcari intinse caci aici nu vei vedea masini parcate pe trotuar. Bucurestenii cred ca sunt uimiti ca asa ceva este posibil. Aici masina este o necesitate si fara una e cam dificil sa faci cumparaturi. Ai de parcurs distante importante. Vara mai e cum mai e dar iarna cand e ghetus sau e zapada pana la genunchi si -20 de grade e cam dificil de inotat cu bratele lungite de plasele pline.
Mall-urile sunt mici si mari. Cele mari sunt pe mai multe nivele, au magazine si cinematograf multiplex. Cele mici se intind pe un singur nivel si nu au cinematograf.
A nu se intelege ca cinematografele sunt doar in incinta Mall-urilor. Elementul comun al Mall-urilor este Food Court-ul. Aici te poti imbuiba cand iti scade glicemia de la atata shopping. Recomand sa incercati Chicken Souvlaki Dinner de la Jimmy The Greek, dar nu recomand sa mancati acelasi lucru de la restaurantele grecesti autentice de pe Danforth. Chestie de materie prima… prospetime… etc.
Supermarketurile cele mai importante sunt Metro, Loblaws, Highland Farms, No Frills, Food Basics, Galati, etc. Aici gasesti de toate cele in materie de mancare iar pentru restul exista magazinele romanesti … sau rusesti… sau poloneze. Alte magazine mari unde se merge des sunt Best Buy, Future Shop, Wall Mart, Home Depot. Aici cumperi de toate , de la haine pana la obiecte casnice si alte electronice. La fel si la Canadien Tire, insa cu precizarea ca aici gasesti si piese si accesorii auto, precum si un service auto. Sa nu se inteleaga ca magazinele mici au disparut cu desavarsire, doar ca sunt rare. Cum se stie bine, fast food-urile ocupa un loc primordial in aceasta societate. In fiecare Plaza veti gasi cel putin o franciza unde puteti crapa in voi un combo de burger+ cartofi prajiti+ suc. Sau o felie de pizza. Aici nu gasesti pizzerii ca in Romania unde sa mergi la o pizza in regim de restaurant. Cred ca in unele restaurante italienesti poti comanda pizza… dar la ideea de antreu… pana se face mancarea. Pentru burgeri exista McDonalds, Burger King, Wendys, etc. Poti manca decent si de la Subway. Dar primul lucru pe care-l veti invata aici va fi despre Tim Horton’s. Toti cumpara cafea de la ei, celelate francize ca Strabucks sau Second Cup fiind foarte slabe, comparativ. Pentru poporul nord american lenes s-a inventat cu dedicatie sitemul Drive-Through prin care primesti totul la botul calului. Faci comanda la un microfon, ocolesti cladirea pana la un gemulet unde primesti marfa si platesti: cash, debit sau credit.
La RESTAURANTE n-am iesit prea des dar stiu ca cele italienesti au succes de durata aici. De restaurante romanesti am auzit vorbe dar daca nu ma intereseaza, am uitat complet ce si cum. Nu stiu daca exista, daca MAI exista sau unde au fost sau mai sunt. Cand Claudia gateste minunat romaneste, de ce m-as duce la un restaurant romanesc? Pentru sarmale? Nu-mi plac sarmalele atat de mult. Cel mai cunoscut magazin romanesc este cel de pe Sheppard & Victoria Park. Noi mergem la Bucharest Deli, de langa Food Basics-ul de pe York Mills Road. Mai sunt insa si altele imprastiate prin tot orasul. Ca alternativa, Varu Nubira cumpara cam aceleasi produse de la un magazin rusesc. Spasiba!
TURISM. La acest capitol am punctat cat am putut prin must see-urile CN Tower si Niagara (de 2 ori- o data iarna si o data vara). La Niagara am vizitat si Marine Land, un aqua park + parc de distractii. Tot in iarna am fost la un cottage in zona Muskoka la aproape 200 km nord de Toronto, pe Highway 400.
Sa nu uitam de Downtown Toronto si de malul lacului Ontario. Terasa de pe Polson Pier are aceasi priveliste ca si de pe Central Island. Central Island e o insula park la care ajungi cu feribotul. Vara poti face picnic, poti inchiria biciclete, iti poti aduce propria ta bicicleta, poti inota, etc. Am fost si la Safari Park. Am fost dezamagiti, dar daca n-ai altceva de facut da o fuga si pana acolo. Inca nu am fost la pescuit dar am de gand.
Ca iesire in aer liber poti alege oricand unul din multele parcuri din Toronto. Unele au si gratare special amenajate pentru Barbecue. Cumperi carbuni de la benzinarie si esti pe treaba.
CONCERTE. SPECTACOLE. Totul e accesibil aici. Suntem la sute de kilometrii departare de New York. Toate vedetele ajung mai devreme sau mai tarziu in Toronto. In fiecare saptamana sunt concerte cu trupe mai mult sau mai putin cunoscute, bani sa ai. Biletele sunt de pe la $40 in sus… in functie de nivelul de vedetism si de locul in sala pe care-l vei avea. Noi am fost la Ice Cube, Cold Play si Cirque du Soleil. 40-50-100 de parai canadezi.
AUTOTURISMELE. Nu sunt un connaisseur. Dar am vazut ca gasesti cam de toate: americane, japoneze, koreene. Mai putin frantuzesti. Nu stiu cum e in Quebec dar aici n-am vazut nici un Peugot sau vreun Renault… si Dumnezeule, nici un Logan.
Din cele europene am vazut indeosebi Merz-uri, Audi, VW Golf si modelul Jetta care cred ca e varianta pentru America de Nord a VW Passat. Drumurile sunt late si vei vedea pick-up truck-uri imense si late cat un Hummer. Preturile difera si e discutabil cand e vorba sa cumperi o masina la mana a doua. Un “batran” p-aici ar lua de inceput o masina pana-n $2000. Asa am fost si noi sfatuiti dar n-am bagat la cap. Dar cand esti nou venit, nu-ti vine sa dai banii pe o rabla si gandesti ca mai bine mai pui cateva mii si iei o masina mai noua, cu kilometri mai putini la bord… pe ideea ca e astfel mai buna. Dar de prea multe ori descoperi ca “batranii” au avut dreptate. Una e sa dai $2000 pe o masina si sa trebuiasca sa repari apoi ceva la ea in valoare de $1500 si altceva e sa dai pe ea $5000 si sa trebuiasca sa repari acelasi lucru, in valoare de $1500. Totodata am descoperit ca decat sa dam $5000 pe un Hyundai din 2003 mai bine luam o masina cu valoare peste $10 000, folosind aia $5000 ca down payment sau plateam cu ei ratele pe un an. Nesiguranta zilei de maine specifica emigrantului nou sosit ne-a facut sa gandim diferit.
Daca n-ai masina poti folosi transportul in comun. TTC (Toronto Transit Comission) se refera la autobuze si metrou. La inceput mi s-a parut foarte complicat sa merg cu autobuzele sau cu metroul dar in realitate e simplu. O ruta de autobuz urmeaza o singura strada. Rutele speciale au o litera dupa indicativul rutei si inseamna ca va face un traseu special dar va ajunge la aceasi statie terminus ca si ruta normala. Strazile se intersecteaza in unghiuri drepte ca pe o tabla de sah impartind orasul in patratele inegale. Strazile merg E-V sau N-S fara diagonale. Vrei sa ajungi undeva? Urmezi laturile. Metroul apartine tot de TTC si are 4 trasee dintre care cele mai folosite sunt cel E-V, de la McCowen Station pana in Kipling station si acel U din Downsview, din nord pana in Downtown (S) si apoi din nou in Nord la Finch Station. La TTc un bilet costa $2.75. Abonamentele sunt pe o zi, pe o saptamana si pe o luna… si nu stiu cat costa. Biletul il poti achizitiona din autobuz, de la sofer, cu precizarea ca trebuie sa ai cash… si suma exacta. Din statiile de metrou sau partenerii TTC (cum e supermarketul Metro) poti cumpara niste monezi emise de TTC care se numesc Tokeni. Tokenul tine loc de bilet. Cand schimbi ruta nu uita sa ceri bilet de transfer de la sofer. Transferul nu este valabil si la intors, chiar daca e aceeasi ruta. Unii soferi verifica, altii nu. Eu am fata de delicvent si pe mine ma verifica mereu. TTC nu acopera tot. Daca vrei sa mergi mai departe trebuie sa folosesti alte companii. De exemplu, vrei sa mergi in Mississauga? Iei metroul spre Vest pana in Kipling Station, iar de acolo iei un autobus ce deserveste City of Mississauga. Adica alt bilet.
Woodbridge , Richmond Hill sau Aurora sunt deservite de Viva Bus. Ce-mi place la Viva e ca in fiecare statie de autobus e un automat de unde poti cumpara bilet, platind cash sau cu cardul. Daca esti nevoit sa folosesti companii diferite exista niste reduceri de pret, cred. Totodata, optiunea TTC pentru zonele periferice este GO Train-ul sau GO Bus-ul. Go train-urile sunt folosite de navetistii din oraselele din apropierea Toronto-ului. Navetistii vin cu masina lor pana in parcarea garii, isi lasa masina si apoi iau trenul pana in oras.
BENZINA. Pretul ei a fluctuat de la 87 centi pana la 98-99 de centi per litru. Motorina nu se prea foloseste pe aici, mai mult la camioane sau utilaje.
PERMISUL DE CONDUCERE are 3 stagii: G1,G2 si G Full. G1 dovedeste ca ai trecut examenul teoretic si cu el te poti apuca de scoala de soferi. Sunt multi instructori romani care performeaza sub pretul pietei. Chiar si cu scoala de soferi facuta trebuie sa astepti 8 luni pana sa fi lasat sa dai examenul pentru G2. Daca nu faci scoala de soferi CU ACTE, sau nu o faci deloc, esti obligat sa astepti un an de la obtinerea G1. G2 iti permite sa conduci in oras DAR si pe highway. Guvernul de obliga ca in termen de 5 ani de zile sa sustii examenul pentru G Full, altfel ti se revoca G2. Daca ai avut permis de cel putin 2 ani in Romania ai dreptul sa dai examenul pentru G2 imediat dupa obtinerea G1. Un posesor de G1 are dreptul sa conduca doar in prezenta unui instructor licentiat sau a unui posesor de G Full cu mai mult de 4 ani experienta.
STRAZILE sunt late si ofera conditii ideala de condus. Nici nu e atat de periculos, aproape toate strazile avand cel putin 2 benzi pe sens… nefiind astfel nevoit sa intri pe contrasens pentru a face o depasire. Aici, cea mai mare problema este verificarea punctului mort cand schimbi banda de mers. Daca in oras, la viteze mici asta poate cauza accidente usoare… pe autostrada, la viteze mari, se ajunge la accidente grave.
Autostrazile sunt vitale pentru deplasarea in Toronto. Toronto e mare si nu poti realiza cat e de intins decat daca vezi cu ochii tai. Ca exemplu, de la mine de acasa si pana la mine la lucru sunt cam 35 km pe care ii parcurg in 15-20 minute, in traficul de la ora 14:30, catre Downtown. Autostrazile care duc greul sunt Don Valley Parkway/ Hwy 404 (N-S); Hwy 427 (N-S); pe ruta E-V, exista veritabila artera Hwy 401, care este cu adevarat impresionanta, ajungand in unele locuri la 8 benzi pe sensul de mers. Benzile dim mijloc (cate 3 pe sens) sunt separate de restul si constituie Hwy 401 Express. Cele de pe margine sunt denumite Colectoare. Evident din loc in loc exista intrari pe express sau iesiri catre colectoare si apoi catre strazile orasului. Autostrazile au iesiri si intrari catre orice strada mai importanta cu care se intersecteaza. Totul este semnalizat prin indicatoare. Un GPS il poti gasi la un pret incepand de la $130.
Ca exercitiu de memorie, GPS gasesti de cumparat la Best Buy, Future Shop, Canadien Tire, etc.
BISERICA. Noi nu prea am fost la biserica. Singura data a fost de Pasti, undeva aproape de Fairview Mall. Era o biserica de alt rit folosita de comunitatea romana. Stiu ca este o biserica romaneasca undeva in Richmond Hill. Mai sunt si alti preoti care inchiriaza locatii pentru a tine slujba. Nu stiu insa prea multe pentru ca mie nu-mi foloseste iar Claudia e catolica. Si nu, nu stim nici despre biserici catolice romanesti.
SCOALA. Nu cunosc prea multe. Nu ne-am echivalat diplomele. Am observat ca pentru a fi admis la colegiu trebuie sa ai o anumita nota obtinuta la examenul IELTS sau TOEFL. Totodata iti vor cere si notele din liceu la materiile relevante cursului pe care l-ai ales la ei. Pentru scoala elementara, gimnaziu sau liceu se vehiculeaza ideea ca scolile catolice sunt cele mai bune. Unii schimba ritul copiilor doar pentru a fi acceptati acolo.
SISTEMUL SANITAR. Daca nu ai BENEFICII aka Asigurare medicala ai cam pus-o. Oricum ai mult mai mult decat cat au vecinii de la sud. Cu Health Cardul ai anumite gratuitati si in caz de urgenta te poti duce la un spital sau la un Walk-in Clinic. Dar nu e chiar asa de roz problema caci o data ajuns acolo poti sta multe ore pana sa ajunga cineva sa te vada. La doctorul de familie stai cel putin o ora. Nesimtitii fac programari din 15 in 15 minute si mereu sunt in urma cu timpul. Toata lumea cauta job unde primesti si beneficii. Mai ales beneficii dentare, care sa acopere costurile uriase. Dentistii astia sunt tiparnita de bani. Plomba- $500. Extractie- $500. Si la asta cred ca trebuie sa adaugi costurile procedurilor adiacente. eu, daca o sa ajung sa stau 3 luni la compania asta, am sa primesc o decontare de 80% la medicamente si o decontare de $1000/an la dentist. Deci nu primesti automat. Toti angajatorii te iau pe o perioada de proba de 3 luni de zile in care nu esti asigurat medical.
POLITIA. Fara jena scriu Politia cu litere mari. In Romania se scrie pulitia. Aici e o mandrie sa fii politist. Aceasta institutie are credibilitate aici desi sunt sigur ca au si ei bube-n cap. Si n-ai sa vezi nici un burtos imbracat in uniforma, doar tipi tineri si lati in umeri.
POMPIERI. Nu sunt numai barbati bine cum vezi in filme dar sunt foarte eficienti. Astia nu se joaca atunci cand e vorba de alrme de incendiu. Fiecare bloc e obligat sa aiba sistem de alrma conectat permanent la o firma de monitorizare. In caz de alarma popmierii apar in cateva minute. Ii auzi mereu tiuind din sirena in tmp ce gonesc pe strazi. Nu ai cum sa nu prinzi incredre in baietii astia cand ii vezi ce profesional se comporta in caz de alrma de incendiu. Cand ma gandesc la bietii militari in termen din Romania…
JOB-urile. Aici poti vorbi 2 saptamani in continuu si tot nu termini. Opinia mea este ca daca esti cu adevrat bun in ceva, iti vei gasi si aici de lucru. Sa nu te astepti insa sa te angajezi la un nivel inalt, de la inceput. Dar aici se discuta in ani de zile. Marile exceptii sunt Medicina si Dreptul. Pentru astea trebuie sa re-faci scoala integral. Iar bariera limbii e cumplita. Una e sa vorbesti engleza sa te descurci in societate si alta e sa cunosti atata amar de termeni specifici… in engleza.
Ca sa agati jobul perfect aplicand pe internet trebuie sa ai ori maaaaaarrree noroc, ori sa ai un resume impresionant. Si te lovesti des de “ok, interesant… dar ai lucrat asta si aici in Canada?”. Cica banii adevarati nu-i faci la birou ci in constructii. Exista un ocean de romani ce lucreaza ca ceramicari. Muncesc mult si greu pentru bani frumosi, multi dintre ei avand firma lor proprie, dupa ce s-au saturat de muncit la patron. Se vehiculeaza cum ca ceramicarii fac o gramada de bani dar atentie! … patronii fac banu grup, caci tu esti platit la ora… iar munca e grea. Am intalnit si multi romani zugravi si specialisti in rigips aka drywall. La fel ca si la ceramica multi au propria lor companie si subcontracteaza job-uri de la firme mai mari. Jumatate din romani sunt ceramicari iar restul sunt… superintendenti. E convenabil pentru inceput sa lucrezi ca superintendent pentru ca faci niste bani si nici nu platesti chirie. Dar sunt mai multe tipuri de superintendenti. La unele blocuri trebui sa faci reparatii minore, la unele trebuie sa si zugravesti, la unele trebuie sa faci si reparatii de plumbing, elctrice… deci trebuie sa cunosti nejte kestii. Sunt posturi de superintendent pentru cuplu sau doar pentru barbat. Si nu uitati, Assistant-SuperIntendent inseamna de fapt Cleaner.
Cand e vorba de job-uri se merge pe pile si recomandari. Daca esti recomandat de cine trebuie, in resumeu se minte si esti calificat pentru orice job. Sunt multe resumee pe orice birou de HR si o vorba buna il poate pune pe-al tau deasupra teancului.
SPORTURI. Canadienii joaca orice in afara de handbal. Evident primeaza hockey-ul dar basketball-ul, baseball-ul si soccerul au echipe in liga nationala americana. Au si echipa de fotbal american dar aceasta activeaza in liga nationala canadiana.
CABLU-INTERNET-TELEFON. Cei mai mari furnizori sunt Rogers si Bell. Sunt companii bune cu servicii bune dar daca ai vreo problema cu ei, ai belit-o! Eu m-am ars cu Rogers. Am petrecut 8 ore la telefon cu operatoriii si nu am rezolvat nimic… ba chiar a durat 1 luna jumatate pana am incheiat contul cu ei. De 5 luni de zile nu avem cablu si ne bazam doar pe internet. Internet care merge blana. Download-ez tone de filme si seriale si ma uit la programele romanesti pe internet in regim streaming. Problema aici e ca ai limita de downloadare. Pe pachetul cheap de la ambele companii primesti o viteza decenta de download dar o limita de download la 30 Gb/luna. La Rogers plateam $70 pentru 8 Mb/sec viteza de download si o limita de download la 90 Gb, pe care am marit-o la 120 Gb prin plata a inca $10/ luna. In acest moment, cu Bell, platesc $65 pentru 10 Mb/sec si 180 Gb/luna. Initial erau 100 Gb/luna… la $55 dar cu inca $10 am primit inca 30 Gb. Baieti faini, Bell mi-au marit dupa doua luni (din oficiu) la 180 Gb/ luna. Iar eu le multumesc frumos. Ca sa inteleaga baietii de la Romania… de pe filelist.ro dau jos filmele noi cu 700Kbs- 1.1 Mbs.
TELEFON. Un abonament pentru telefon fix e de pe la $25/ luna. Aici mobilele sunt ciudatenia dracului: ma suni- platim amandoi! AIR- MUTHA-FUCKING-TIME! Abonamentele sunt de pe la $30 in sus, in functie de optiuni. A nu se uita!!! Caller ID se plateste in plus. Daca nu ai Caller ID nu poti vedea nici macar numarul celui care te suna. Iti apare Unknown Caller pe display. Costa cam $7/luna in plus. Au si optiune de Free Incoming. In general ai cel putin 200 de minute pe luna cu oricine si liber dupa ora 17 si in weekend-uri. Totodata mai exista o nesimtire numita taxa de conectare care te mai sare din $50. Asta se aplica doar o data. Oferta de telefoane e jalnica in comparatie cu Romania. Aici sunt la moda I-phone-urile si Blackberry-urile. Blackberry are si Claudia. Plateste $70/ luna pentru abonament si niste optiuni in care se remarca acces la internet cu o limita de download de 500 Mb/luna, ceea ce e mai mult decat destul. E foarte usor de folosit si poti instala Yahoo Messenger care este popular in Romania. Mai o treaba importanta. Pe telefoanele astea nu poti sa pui mp3-uri ca ringtone. Aici ringtone-urile se cumpara. Si chiar se cumpara. Si nu le poti copia sau trimite de la unul la altul.
COMUNITATEA ROMANEASCA. Nu am cunostiinta de asa ceva, in acceptiunea larga a expresiei. Exista chestii pe care le fac romanii impreuna dar e nimic comparativ cu alte natii de pe aici. Romanii cand dau de romani isi activeaza scutul defensiv. Am intalnit destui romani. Toti se poarta secretosi cand e vorba de ei insisi dar au mereu cate 5 cataralioane de sfaturi pentru noii veniti. Eu mi-am facut un cod verbal cu Claudia prin care sa ne anuntam daca am detectat romani prin preajma. Ca sa avem grija ce vorbim si nu sa incepem sa ciripim in engleza sa nu ne depisteze fratele ruman. Nu am atractii speciale fata de manifestatiile asa-zisei comunitatii romanesti. Nu am mentalitate de turma. Dar nici nu ma feresc gen “n-am plecat din Romania sa stau iarasi intre romani”. Sunt sociabil si am o gluma si pentru un fartat roman. Dar si injuraturi sunt in arsenal.

CONCLUZII
A venit momentul sa trag concluziile de coada. Privesc in urma… stiu ca a trecut un an de zile deja . Stiu sigur ca a fost un an plin… si totusi, a trecut atat de repede.
Cred ca am inceput sa ne maturizam canadian. Lucrurile incep sa devina a doua natura. Din punct de vedere financiar, la venirea noastra am pornit bine, banesc vorbind. Dupa 2 saptamani aveam job si apartament. Dar jobul ala ne aducea securitate financiara pe de-o parte iar pe cealalta ne rodea ficatii. Dupa 8 luni acolo aveam nevoie in primul si in primul rand de o schimbare. Trebuia sa incercam sa traim in lumea reala, sa incercam sa gasim joburi in domeniul nostru… sa traim visul. Am plecat pe cai mari… “doi cai frumosi”… vorba intervievatului. Claudia si-a gasit imediat un job ce insemna si un pas inainte intr-o eventuala cariera in domeniu iar eu am stat acasa si am invatat, obtinand astfel prima mea Certificare Microsoft. Pe cai si mai mari, m-am napustit vijelios pe piata de munca in domeniul Ai-Ti. Si iata-ma! Consierge pe termen nedefinit.
In prezent, problema noastra este ca de prea mult timp lucreaza doar unul dintre noi. Si asta vine dupa o perioada de relativa bunastare in care ne-am intins la abonamente scumpe la telefoane si internet. Apoi am cumparat masina, de ea atarnand greu asigurarea de $300/luna. Dar piciorul “incaltat in ciocata din piele de sarpe veninos” ce ne calca pe cap la inceputul lunii si nu ne lasa sa luam o gura de aer este chiria. De catvea luni mergem in pierdere. Eu castig $1300/luna… maxim. Pai numai chiria si asigurarea face atat. Facem economii drastice si aflam la modul hardcore ca se poate trai regeste daca iti intra in visterie… 2 salarii, chiar si cu minimul pe economie. Totodata am descoperit ce de cacat e sa muncesti o luna iar la gata, nu numai ca nu iti ramane nimic peste dar mai trebuie sa faci rost. Musai!
Masina isi aduce si ea aportul si ne da perverse la ficat. S-a ars un bec la faza scurta. Un zgomt infernal se aude de sub masina cand e cu motorul pornit. Franele tiuie cand le calci. Nu e rau deloc. STII ca trebuie sa repari macar franele, sa fi sigur… dar cu ce?
Apoi lipsa banilor aduce stres si tensiune in cuplu. Dar discutam si realizam ca suntem stresati. Si rezolvarea pare atat de simpla: sa avem un job amandoi. Nu ne imbogatim dar macar platim facturile si mai ramane ceva peste… cu care sa platim alte facturi. Dar parca mai ai optiuni astfel, nu? Ca e ca paula sa vii in Canada si sa nu ai bani sa mananci.
Si acum stam cu curu pe bordura cu meclele spre Est asteptand sa rasara soarele si pe strada noastra. Sper sa facem insolatie. De-al dreaq nici nu o sa port ochelari de soare. Si nici lotiune.
Cineva comenta la un post anterior ca se simte tot mai mult negura din scrierile mele. Nu am cedat inca, nu suntem deprimati inca… dar suntem preocupati. Nu avem firi boeme incat sa nu respiram adanc si rar cand verificam extractul bancar. Stii cum e in filme: “ o suma cu”… 2 de zero… sau cu un zero la inceputul lunii. Fratele Delicione pare in aceasi situatie dar el se declara oficial bankrupt. Eu mai sper, ma gandesc…
N-am nici un dubiu ca merita sa vii in Canada. Chiar imi place aici. Vreau sa am copii nascuti aici. Sa mearga la scolile astea. La facultatile astea. Sa faca sport la nivelul permis aici. Sa aibe de toate. Sa putem sa le dam totul de-a gata iar ei sa nu aprecieze asta. Nu-mi pasa.
Dar luand-o pe ulita cealalta e tot mai evident CA Canada nu e pentru oricine. E clar ca sunt sanse mari sa dai de greu si iti trebuie psihic tare. Caci e usor sa cedezi.
Canadienii ma intreaba cum e Romania. Le raspund invariabil : DIFERITA. Apoi adaug: ma refer la mentalitate, in primul rand. Daca ma intreaba vreun roman din tara cum e Canada, raspund invariabil :DIFERITA. Apoi adaug: ma refer la mentalitate, in primul rand.
Cu Canada fizica inconjuratoare de obisnuiesti repede. Cladiri, strazi, infrastructura… te obisnuiesti repede dar felul de a fi al canadienilor e ceva diferit. Canadienii nu sunt mai prosti sau mai destepti, mai frumosi sau mai urati. Sunt oameni. Aici treburile merg in felul si in ritmul celor de aici. Pierzi energie pretioasa incercand sa schimbi angrenajul si sistemul lor. Ai incredere in fracili tau, angrenajul lor functioneaza! Hai sa mergem pe coarda ca vin ei pe sipca. Da-te dupa ei… dar nu pana la capat, ca multii dintre ei sunt poponari… Integreaza-te, fa ca ei, zi ca ei. Dar pastreaza si un pic de mandrie oarba romaneasca, sa-ti dea avant sa vrei mai mult si mai sus.

Numai de bine de la Claudia si Paul Varahil care tocmai au implinit 1000 de ani de Canada. SANATATE SI MULTI ANI TRAIASCA!

Tuesday, 13 October 2009

... SPER, MA gandesc...

Inca o saptamana...
La multi ani fratelui Dead Eye... La multi ani fratelui Sq... Si la multi ani si noua, ce sabia lu' Iulosh.
N-a iesit nimic la interviul Claudiei. A fost chiar aproape sa il ia, dar omul cauta mai multa experienta la office. Eu am inceput Joi trainingul la alt site. Bunavoisera sa-mi gaseasca si mie ceva. Macar au facut o treaba buna si m-au trimis exact la blocul lui Matei Corvinus, care si-a frecat mainile de bucurie. Am fost prezentat Property Managerului care a remarcat sec: The fuckin romanian mob is taking over. In schimb eu eram fascinat de cercelul ce-i atarna in urechea stanga... apoi am remarcat si frizura. Omul traia in 1990. Anyway, am inceput cu o zi de antrenament CA COnsierge. Sistemul e mai rudimentar decat eram obisnuit. Vineri Am fost antrenat ca Roamer aka Patrol Guard. Vineri au fost foarte multi contractori in bloc incat m-au trimis si pe mine sa supraveghez un muncitor. muncitorul era portughez dar toata lumea il lua drept polonez la fel cum eu sunt rus si toata lumea crede ca-s roman. Wait, what?!?
Am stat geana pe el sa-i fur meseria caci sunt deschis la slit catre noi meserii. Paint... drywall... e mai usor decat ceramica, nu? In timp ce vorbeam cu el ma suna Flash Gordon. Aici fuck o paranteza si explic faptul ca Flash Gordon a ramas la condoul din Downtown, trecand la cealalta companie de securisti. Si ghici ghicitoarea mea, ce imi spune Flash Gordon? Cica sa vin si eu cu ei... acelasi bloc, aceasi tura, poate mai multi bani si BENEFICII, dupa 3 luni. Banii s-au dovedit doar 50 de centi in plus pe ora... pentru ca nu stiu sa negociez. Toti zic ca trebuie sa stii sa te vinzi... eh, atunci eu m-am vandut pe un pret mic, ca tarfele de cartier. Dar beneficiile... hmmm... companiile la care esti platit putin nu se inghesuie nici sa-ti dea beneficii. Ah, bebeficiile egal asigurare medicala.
Asa ca mi-am bagat demisia-n plicu' mamii ei si l-am dat la sefime. N-am fost eu asa important incat sa nu-mi accepte cu demisia la zi.
Compania asta noua aka KGB, ar fi vrut sa incep munca de azi, daca ar fi fost posibil. Evident si maine ar fi fost o optiune dar fiindca avem bilete la Cirque du Soleil pentru maine... am spus Oh, no... no,no,no,noooooo! Oricum trebuie sa ma duc la un fel de traning, de la 9 la 5, 3 zile. Macar cu KGB nu trebuie sa platesti uniforma... ca uite ca la SRI am dat bani pe ea si dupa o luna jumate o donez la Value Village. Daca as fi avut drept uniforma un training de la Jordan sau de la PhatPharm...
Scurta perioada la Hunedoara, Ontario... in castelul lui Matei Corvin, a fost interesanta. Am stat de vorba cu un israelian scapatat, fost proprietar de atelier de diamante. Apoi am stat de vorba cu un tanar canadian rasist, fost hockeist, al carui tata a jucat in NHL in echipa cu marele Wayne Gretzky. Un pachistanez batran... un pachistanez nascut aici... si ca cireasa, un chinez tinerel si prostut. Dar acest ochios babalau mi-a fost de mare ajutor caci putea sa faca ceva folositor mie: stia sa citeasca si sa scrie in chineza. Am avut deosebita placere sa aflu ca literele chinezesti ce mi le-am tatuat acum 6 ani pe picior inseamna exact ce am crezut ca inseamna. Iti imaginezi ca Ricky Martinez nu stia chineza ci copiase literele dintr-u catalog... da' parca poti sa stii? William Shakespeare, ochiosul, isi lipise retina de lentila ochelarilor holbandu-se la tatuajele mele. "What's the meaning of this one?" e tribal. "And this one?" Tot tribal. "I this a code bar?" Yeah. "Why do you have a code bar on you?" Nevasta-mea m-a cumparat de la Wallmart, de Boxing Day! A ranjit stramb... era prima gluma pe care o pricepuse. Samabata lucrasem ca Roamer de la 18:00 la 02:00. De cacat a fost ca am plecat acasa cu cheile de la munca si am descoperit in timp ce imi dadeam jos pantalonii (iar pe fundal se auzea "you ca leave your hat on")... A trebuit sa ne intoarcem. Interesant e ca si consierge-ul ce a lucrat pana la 19:00 a plecat cu setul lui de chei acasa... iar el nu s-a mai intors. Io's baiat bun...
Vineri si-a gasit si Claudia de munca. Nu e ceea ce cauta dar e un job. Va incepe in noiembrie, la una din cele mai cunoscute firme din Toronto. Tot cu $10/h dar nu conteaza... eu tocmai am primit o marire de salariu... nu?
Ieri am fost la matusa Lucy, la Ziua Recunostiintei. Am mancat curcan si am baut Corona. Pnetru prima data Varu Gonzales a fost acasa si am putut vorbi mau multe. M-a invitat din nou sa mergem la basketbalet... dar eu voi lucra din nou de la 3 la 11... adio viata sociala.
Si uite asa SPER, MA gandesc ca o sa fie mai bine la Canada asta a noastra.
Folosesc aceasta cale sa urez Casa de piatra Varului Feivush si viitoarei lui sotii, Andreea.

PS: Umorul meu considera asta amuzant: www.hruscafacts.ro/unlimited-facts/

Tuesday, 6 October 2009

Weekend lung, negru, gros... si cu par pe el

Iar ma relaxez acasa. Pacat ca nu iasa bani din asta. SRI mi-a oferit un long weekend caci m-au lasat in asteptare, nu mi-au gasit un nou site. Cacatii. mi-au bagat melodia cu Don't worry, be happy, don't worry... ca au ei grija de mine. Plm.
Ultima zi la condoul ala a fost ciudata rau. Sa mor de nu mi-a parut rau ca nu ma mai intalnesc cu unii din colegi. Poponarul a trecut la tabara adversa... hahahhaaha... jocuri de cuvinte. El si mai unul au ramas la acelasi bloc cu noua companie. Poponarul mi-a tinut un discurs intre 6 ochi(2+2+ un ochi maro + un ochi maro. Mi-a spus ca eu sunt prezentabil si "fit for condo work". Si ca ii place de mine ca sunt cool. Fratele meu DeadEye stie ca eu sunt conditionat sa recit expresii prostesti cand aud un cuvant declansator. Astfel, cand aud "cool" recit automat " I'm cool cuz I'm hot, you ain't cuz ur not"... dar nu pica bine... la fel cum nu picau bine glumele dintre hetero-sexuali gen "that's gay!". De el nu mi-a parut rau. In schimb mi-a parut rau de tibetan. Am avut discutii lungi cu el. Despre viata in general. Si el are destule probleme. Vineri i-am tinut cursuri rapide de geografie, geologie, seismologie, istorie si IT. citise in ziar ca a fost un cutremur in Indonezia si a stat el si s-a gandit ca, dupa aceasi reteta ca in Japonia unde sunt multe cutremure, in mod clar aceste cutremure sunt cauzate de faptul ca atat Indonezia cat si Japonia sunt insule inconjurate de apa... si cand loveste apa din toate partile... SE ZGUDUIE PAMANTUL! Si uite asa i-am desenat o sectiune a globului pamantesc, cu straturi... i-am explicat cum functioneaza vulcanii, cum s-au creat insulele vulcanice. A spus ca "mda, sa stii ca are sens asa cum zici tu". hahahhahaha. Ca bonus i-am explicat si de ce muntii Himalaya sunt asa de inalti. Isi adusese si laptopul la el sa-i arat niste ghidusii ilegale ce implica download. Dar el nu are laptop el avea macbook. Pishas-ar pe el. ca a dat banii aiurea. Dar asa e cand nu ai cine sa te invete la prostii.
Si dupa cum am spus... am plecat. Astia nu mi-au dat inca de munca si am impresia ca pierd saptamana asta. Si cum, oricum, si cu banii aia tot in pierdere produceam... strangem din cur CA COlegul meu poponar. And taht's gay! All over!
Ieri am fost cu Claudia la Unemployment sa aplice pentru somaj. Foarte profesional cum te trateaza Guvernul. Aplici online la calculatoarele lor. Ai imprimanta si niste pustoaice ce roiesc printre mese sa te ajute. Caci ai sa vezi o gramada de tigani ce "hate the computer"... urmat de un ras care nu e al lor.
Romanasii au oaspeti din romania asa ca weekendul asta nu am mai fost pe la ei. Am stat acasa si ne-am uitat la filme si seriale. Bai, trece timpul de parca n-ar fi. Iti vine sa scoti bateria de la ceas sa stea putin. Sambata am spalat si matzele. Tigrutza a miorlait si s-a zbatut cat a putut. In schimb Fetitza nu a spus nici Ham-Ham! Pentru 2 zile au mirosit frumos a sampon de animal.
Claudia maine are din nou un interviu. Poate iese ceva de data asta. Pana atunci e inca greu in Canada.
PS: La multi ani in aceasta saptamana la fratii Delicione, Lord Knows si Vazy Pinocchio. Numa' de bine.

Tuesday, 29 September 2009

Za Paul Varahil Cranicals




Trec zilele pe langa mine ca orele de matematica in liceu... nu ma ating deloc. Am un program aiurea rau. De la 3 la 11. Am noroc ca vine Claudia dupa mine seara si nefiind trafic ajungem in 15 minute. Mananci ceva, mai un film, mai un serial... si e 1 jumate noapte. Iti dai somn pana dimineata la 10 jumate. Pana bei o cafea, pana te caci, pana mai bei o cafea... pana mananci ceva... apoi iesi din veceu... Mai un film, mai un serial si hai ca e 2 si tre' sa merg la munca. Si a doua zi la fel... la fel... la fel.
Joia trecuta vine o locatara de la munca la mine si imi spune ca va veni proprietarul cu un estimator sa vada cat ar lua pe condo-ul ala si ca ea si-a luat potaia si a plecat in oras, sa nu stea acasa cand vin aia. Apoi mi-a dat doua bilete la baseball... dar pentru seara aia, ca ea nu putea sa mearga. evident nu puteam sa merg nici eu. Dar claudia putea. am sunat-o. Eu i-am spus ca am doua bilete la Blue Jays, ea a inteles ca la Jersey Boys asa ca o suna pe Eneida si ii spune ca are o surpriza pentru ea si ca sa se imbrace elegant. Jersey Boys sunt niste ghei poponari care baleteaza in balerini. Pana la urma a priceput. Le-am dat biletele si s-au dus sa vada un meci de baseball. Normal ca nu cunosteau regulamentul. Cica biletele erau pe randul 3, banca de la geam, foarte aproape de teren. Nu-i rau. Eu nu-s fan baseball dar Matei Corvinus este si murea de ciuda ca nici el nu putea pleca de la munca. Asta e... cand e seceta, e seceta... cand ploua- toarna.
Sambata am fost Party Gurad la bairamul ucrainiencei aleia de am crezut eu ca e rusoaica. Ea e combinata cu un canadian, mare goanga la o companie de hydro. Si era ziua ei. Evident... foarte multa mancare la ei... lucru ce l-a facut pe canadian sa remarce: you can feed a freaking army in there. Pai asa e la noi astia... SA FIE MASA PLINA! Exact cum ma asteptam, m-au imbuibat cu haleala si mi-au adus si alcool sa beau desi am refuzat vehement. M-au luat cu aceasi vrajeala arhicunoscuta: haaai maaa, ca nu stie nimeni... e doar putin, nu stie nimeni... e putina votca cu cranberry juice. NU! Am urmarit femeile trebaluind la bucatarie. Am avut flashback-uri de acasa... parca o vedeam pe mama si pe matusa facand mancare. Faza tare e ca colegii mei canadieni o considera pe ucrainieana o Lady Bitch. Evident cu ei, cu mine n-are nici o treaba. Mie mi-a facut cunostiinta cu parintii ei si m-a catalogat drept "unul de-ai nostrii"... hahahahah.
Imprumutasem masina de tuns de la Matei si am pus-o pe Claudia sa ma tunda. Asta era Joi. Claudia nu a tuns pe nimeni in viata ei dar era sigura ca poate sa o faca. Cat poate fi de greu, nu? Asa e. Dupa ce ne-a fost clar ca nu merge treaba si ca masina de fapt e descarcata si trebuie lasata la incarcat, nu mai aveam timp pana sa plec la lucru asa ca m-am dus din nou la frizerie. Acum arat ok din nou.
Duminica am fst 10 minute la basket unde am jucat 1 la 1 cu un pusti de vreo 15-16 ani pe care l-am batut urat de tot iar el a decretat ca nu e in forma. Ooookkkk!
Ieri din nou la munca. Toata saptamana sunt pe tura cu tibetanul. Avem o gramada de discutii interesante datorita diferentei de cultura din care venim. Si totul pe fondul ingrijorarii, caci nimeni nu stie unde va fi repartizat. apoi la munca e o stare de durere de carici, cacai asta e ultima saptmana... lasi totul sa curga si ai grija sa nu faci vreun cacat major. Pe 14 avem bilete la Cirque du Soleil si ma intreb adca am sa pot sa merg. N-as vrea sa-l ratez.
In rets numa de bine... ma refer la sperantele de bine caci altfel e cam innorat afara, in viata noastra.
Bahtalo!

Wednesday, 23 September 2009

Krasniy Oktiabr

Octombrie Rosu fi geana pe damigeana. Peste 4 zile se implineste un an de la nunta noastra. Cumva importanta evenimentului la vremea aceea a fost umbrita de plecarea noastra in Canada, o luna mai tarziu. Sambata asta s-a insurat fratele Rasputin. Decizia lui a fost un soc pentru toata lumea, nimeni, absolut nimeni nu se astepta... Dumnezeule, asa de repede sa te insori? Dar... CASA DE PIATRA TINERILOR INSURATEI!
Septembrie e pe duca iar Octobrie vine cu evenimente necunoscute nici de "celepra" mamica Omideea.(CA)Compania mea a pierdut site-ul unde lucrez eu asa ca voi fi mutat si desi cunosc Toronto-ul ca in palma mea paroasa... tot nu stiu unde voi fi relocat. Claudia inca mai cauta de munca. A mai fost pe la interviuri, a fost chiar si acceptata dar nu unde trebuie. Tot mai des s-a lovit de importanta Englezei-scris. De vorbit o mai strecori cum o mai strecori dar cand e vorba de negru pe alb ( Domnu' Patapievici, n-am fost domne rasist... asa e expresia)... e cam nasol. Si totusi intalnesti romani lucrand la office sau receptioniste si nu toti cunosc arta pixului pe hartia englezeasca. Eu cred ca angajatorului nici nu-i trece prin cap ca vreunul nu stie sa scrie dar are tupeul sa vina la interviu. eu daca as fi in Romania si as intervieva pe cineva care ar vorbi o romana acceptabila nu cred ca i-as chestiona capacitatea de transcriere a vorbelor pe hartie. Acum probabil m-as intreba... Limba engleza poate fi un impediment mai mare decat crezi. Pe aici sunt multi romani care vorbesc decent dar au probleme grave cand e vorba de scris. Cacata asta de limba engleza are nesimtita tendinta de a se pronunta cumva si a se scrie imbarligat. Si mai sunt si capcane gen: Knight-night-nite... Dar mai sunt si exceptii in care regula fonetica nu se respecta desi se scrie asemanator: rough-tough-though. Cele mai grele de pronuntat in fraze rapide mi se par "33rd aka thirty-third". Si va implor, aveti mila de canadieni, nu pronuntati tărtii-tărd!! Puneti limba unde trebuie (Domnu Patapievici, nu e nimic porno aici...)... asadar, limba intre dinti si pronuntati. Limba noastra care este o comoara, este invatata altfel.
Matei Corvinus, fratele meu roman din Toronto a fost si el la doctorul Ciomu, la recomandarea noastra. Si DA, si lui i-a fost verificat uleiul si seria de la motor. Si ca veni vorba, ce faci cand cleaner-ul mexican e originar din Sodoma? Ce faci cand se ofera sa te invete spaniola si e foarte incantat sa invete si el romana? He-He-He! Nu faci nimic, mergi pe coarda ca vin eu pe sipca. Nu mi-e frica de Bau-Bau!
Sunt la munca. A fost foarte busy azi. arunc rutinat o ocheada la monitoarele de supraveghere si vad ca piscina e cam in semi intuneric. Era un singur inotator si nu parea deranjat. Sigur pare mai intunecat pe camere. Intr-adevar, doar becurile direct de deasupra apei nu mai mergeau... dar suntem aici unde toata lumea da in judecata pe toata lumea... fara ezitare am incuiat piscina. Nu te joci, gata cu scaldatul pe ziua de azi.
Tot azi am mai cunoscut o romanca din bloc iar o rusoaica cu care am tratat la telefon m-a intrebat din secunda 2 daca vorbesc frumoasa limba a lui Stalin. NU, sunt roman... dar accentul e la fel: RRRomania... RRRussia...
Weekendul a trecut foarte repede. Vineri ma sunase SRI-ul sa merg sa ma uit la un bairam dar n-am avut chef... daca intelegeti jocul de cuvinte. Sambata la pranz am facut curatenie in toata casa, ca de obicei, am vorbit acasa iar dupa-amiaza am fost la romanasi, unde 8 ore au trecut usor ca moravul colegelor lui Badea de apar in revistele colorate. Steaua juca Duminica de la ora 16, ora Romaniei. Era ora 3 dimineata, eram obosit si n-am calculat bine si mi-am reglat ceasul sa sune la 8 dimineata. La 7:30 pijdele erau in actiune si darama ceva neidentificat facandu-ma sa ma trezesc injurand. Am decis ca oricum mai e putin pana la meci. Pana sa ma dumiresc de ce nu gasesc meciul pe internet si ca stai ma ca nu-i asa, bausem deja o cana de cafea. Dupa meci m-am culcat din nou dar pe la doijpe juma' m-a trezit Claudia din nou caci matusa Lucy sunase si ne rugasem sa mergem la ea mai repede. Saptamana trecuta a fost ziua varului Gonzalez, La multi ani sa traiasca! El a petrecut cum se cuvine cu prietenii lui iar acum era invitata familia, duminica la amiaza. Chiaun de somn am urlat incurajator: Wow! Egzact ce mi-am dorit!
... Mai sunt 50 de minute pana ies din tura. De vreo 2 ore e liniste. Din capul noului meu coleg tigan iese fum albastru caci trebuie sa-si scrie raportul pe computer si da in taste atat de concentrat de zici ca face o operatie pe cord deschis. Ii strig sa deschida usa din fata, ca are butoanele langa el ... nu ma aude deloc. Eh, ma ridic si deschid eu... E din Indiile de Vest. S-a laudat ca de fapt el e sudor de meserie si e atat de priceput ca ce face el e arta nu munca. A inceput sa-mi descrie cum trage el cusatura sudata... perfecta... dar nu mai lucreaza caci nu e tolerant la gazele emanate in timpul sudarii. De-al draq ii spun ca-s inginer in Tehnologia Sudurii... dar nu-s bulangiu, ii spun si ca habar nu am sa sudez.
... Familia rusoaicei coboara vorbind si razand zgomotos. Se privesc cu subinteles si se uita la mine. Unul mai curajos incearca sa-mi descifreze numele de pe insigna din piept. Insigna nu are nume ci doar numarul legitimatiei mele de securist. Do you speak rrrussian? ma intreaba el. NU, sunt roman! Aaaah, Bucuresti! Ce? Acum ar trebui sa fac si eu: Aaaah, Moskva?
E induiosator ca rusii ne considera de-ai lor. Imediat dupa razboi au inceput sa ne arate dragostea lor si astfel am avut deosebita sansa sa fim de partea norocoasa a Cortinei de tinichea. Ce fericire... mi-au dat lacrimile... si mie si lui Ovidiu.

Thursday, 17 September 2009

Gripa aviara a porcului de caine.

Am ajuns la vorba "batranilor". E greu in Canada. Culmea e ca nu am negat asta niciodata. Am spus si am sperat ca nu trebuie sa fim ca altii. Dar viata e curva perversa si nu se phute gratis. Dar am credinta ca va fi bine. Mai devreme sau mai tarziu.
Claudia nu s-a mai dus la Metro CA CAsierita. A reusit sa traga curent si s-a rezolvat de niste dureri groaznice de dinti. Si de aici am ajuns la niste dicutii IN-CRE-DI-BI-LE cu familia. In urma unor sedinte s-a ajuns la concluzia ca Claudia e suspecta de gripa porcina !!!! ????????????????????????????????????????????????????????
Acum se simte mai bine si ii urez insanatosire grabnica. Intre timp cauta de munca pe net si acum are 2 interviuri, vineri si sambata. Nu stim ce iese dar incercarea e incercare.
Eu m-am obisnuit cu locul de munca si locul de munca cu mine. Am un coleg de munca din Tibet. Iar aseara am avut o discutie cel putin interesanta cu el. Ati discutat vreodata despre religia crestina cu cineva care habar nu are despre Dumnezeu sau Isus? L-am intrebat ce parere are despre dogma crestina iar el mi-a raspuns ca vede Zeul crestin ca orice alt zeu... caci si tibetanii au multi zei, indienii la fel... Si aici l-am intrerupt: Dar Dumnezeul crestin se autoproclama SINGURUL DUMNEZEU ATOTPUTERNIC si cine se inchina la alti zei pacatuieste grav. Ochii Lui mici s-au facut rotunzi de mirare si a declarat ca aceasta este o prostie. Ei, pe naiba, e o prostie.... in puii mei!
Am cunoscut si romanii din bloc. Cuplul de romani s-a mutat... in mod pervers am intrebat "de ce?"... raspunsul a venit dupa o pauza in care s-au cautat cuvintele potrivite: " Pentru ca............ nu mai e loc aici pentru noi..." Oooouuuu-Kaaaay....
Pe cealalta romanca am abordat-o cand am citit numele ei. Apoi, a doua zi a aparut brusc de dupa colt si mi-a vorbit in romana de am ramas blocat cateva secunde gandindu-ma ca imbecilul la familiaritatea cuvintelor... stiam ca stiu ce inseamana dar nu intelegeam de ce nu seamana cu engleza... PENTRU CA ERAU IN ROMANA.
Ieri am avut si niste incidente cu locatari care incercau sa jmekereasca aparatul de taxat din parcarea pentru vizitatori. Cu povesti de genul: am bagat banii in masina dar mi-a scuipat banii inapoi si nu mi-a scos bon. Baga rumanul doar 2 dolari in loc de 3... Altul vine si spune ca locul lui e ocupat de alta masina. OK, vrei sa chemam Parking enforcement? Nu, nu voia... dar voia un Temporary Parking Permit... de fapt ii venea fratele in vizita si voia sa-l parcheze in locul lui, ca sa nu plateasca. Altul isi face rezervare la lift, sa mute mobila intre orele 17 si 19. Iar la 7 fara 20 apare sa inceapa treaba. Pai pana la 7 ai voie. ATAT! Eh, probleme marunte.
stiti ce am citit aseara in ziar? Ca vor sa construiasca la intersectia dintre University si Bay un Condo fara locuri de parcare. Dar cu 300 si ceva de locuri pentru biciclete. Data fiind locatia, ai totul aproape si au credinta ca vor vinde apartamentele. Dar vrajeala marketing e ca fac asta pentru mediul inconjurator... dar ziaristii explica si faptul ca de fapt se va darama o cladire veche ca sa poaa fi construit blocul... iar cladirile vechi din zona aia se vand fara parcare. Oricum... interesanta ideea.
Inchei ca de obicei cu un banc. Aici in Canada esti sufocat cu bancuri ce incep cu "A man walks in a bar" care LE URASC! Dar asta e tare:

A man walks in a bar. OUCH!!!