Wednesday, 31 December 2008

La Multi Ani Traiasca!

Sunt intr-o situatie cel putin ciudata. Arunc o geana pe toronto.ro si vad ca lumea citeste macar cateva randuri pe blogul meu. Pareri impartite, de la laude aduse "talentului" epic, la incurajari pana la ocheade aruncate contului meu bancar. Si totodata pricep ca lumea pricepe ce vrea din toate astea.
Nu stiu ce a iesit la gata dar ce am vrut eu sa spun este totul si nimic. Jobul de Superintendent e destul de dificil. Iar cand ai 26 de ani si doar 2 saptamani de Canada e si mai dificil. Faptul ca nu avem experienta ca superintendenti, e si mai dificil. Si totusi mergem inainte. Nu e jobul care ni-l dorim dar e bun pentru inceput. Faptul ca fac haz de necaz, ca ma plang, ca ma mir, ca ma scandalizeaza sau ma amuza unele lucruri nu inseamna ca nu imi fac treaba, sau ca nu ma straduiesc sa fac bine. Ideea e ca aici sunt o gramada de terchea berchea ce se cred superiori restlui, fiindca au dat de bine, si sunt de cativa ani in Canada. Iar sa vezi ca oricat te zbati tu, vine unu parca in dujmanie si iti phute match-ul, gen: "cineva mi-a mutat hainele din washer intr-un dryer si vreau sa ne uitam pe camerele de supraveghere, sa vedem cine a fost". Serios? si ce vrei sa faci cand ii vezi mutra lu ala? Ii dai un par in cap? De ce nu ti-ai pazit toalele. "Sa stau acolo pana se spala hainele? This is absurd!" Ba mai du-te sa te pishi ca esti galben! Ce, io's politia rurala? Nu cumva vrei sa prepar apartamentele goale- sa fac curatenie- sa dau cu aspiratorul-sa schimb binul de gunoi-sa pazesc usa de la garaj- sa ma uit pe camere-sa repar prin apartamente- sa vad daca ti-e cald sau nu in apartament- sa vad daca nu ti s-a stricat ceva- sa repar prize, boilere, lifturi, hote, robinete- sa curat zapada de jur imprejurul blocului- sa arunc cu sare- sa iti fac si o muje... in timp ce iti pazesc tie toalele. Hai marj la cacat!
Concluzia mea este ca treaba mea nu este treaba mea ci ce vrea tennantul in acel moment. Si cum nu e doar un tennant... sunt sute.
Cred ca e evident ca nu pentru asta am venit in Canada. Vrem mai mult. Dar asa e la inceput. Asta nu inseamna ca pentru toti va fi la fel. Unii pot nimeri la bine. Sau sa nu treaca prin toate astea. Depinde si de ce lucrezi. Depinde si daca lucrezi.
Crezi ca daca as fi mers la ceramica cu Varu Nubira sau Uncle Jan din prima zi de Canada as fi trecut prin toate astea? Imagineaza-ti: Stateam in chirie, il futeam in gura pe Superintendent (ca ma invatau cunostintele, ca Superul tre' sa faca totul), mergeam la munca dimineata, veneam seara, in uichenduri iesiri la pescuit, barbeque-uri ( T-Bone $10 bucata), basketball de 2 ori pe saptamana... dar am ales sa incepem treaba pe sabia noastra. Si nu regret deloc. Jobul e dificil, dar avem constiinta de a face sau macar de a incerca sa facem cat mai bine treaba.
Si oricum in salata asta de rase din Balaceanca NU ARE CUM SA NU SE CREEZE situatii... tensionate.
Poate am sa dezvolt subiectul cu alta ocazie, cum ca ma deranjeaza faptul ca romanii veniti de 15-20-25 de ani se simt ofticati cumva de faptul ca eu nu a trebuit sa fug la sarbi, sa-mi risc libertatea sau viata sa ajung in Canada si ca stiu sa scriu si sa citesc in engleza fara sa fi calcat vreodata in Canada. Nu-mi place cand acesti oameni din acest interval temporar imi explica mie de cum e in Romania, desi eu sunt venit de cateva saptamani din Romania. Culmea e ca eu sunt ala ce a trait ultimii 20 de ani in Romania... Nu-mi place nici cand mi se arata cum sa folosesc un cuptor cu microunde sau cum sa folosesc Google sa gasesc o harta. Dar alta data poate detaliem despre acestea.
Klaus e live, pe Skype, cu parintii ei si asteptam cu nerbdare sa se faca ora 17 la noi = ora 12 la ei sa ne spunem la multi ani... si la "si 58" vin doi Ochiosi la usa, ca au treaba cu mine... Acum sincer, e si ghinion... dar parca si de-al draq o fac astia, nu? HAHAHAHHAHAHAH!
La multi ani si La mai Bine! Sa purcedem la drum in 2009 pregatiti de cale lunga. Ne-am dorit sa ajungem aici, am ajuns, acum ... mai departe... Bine ai venit 2009!

PS: Sanatate multa familiei. Ne e dor de voi. Va iubim mult!

Monday, 29 December 2008

Noroc ca am invatat in Facultate...

In sfarsit Facultatea m-a ajutat aici in Canada. Azi a trebuit sa golesc un container de gunoi... cu mana inmanusata... caci locos continua sa arunce gunoi, dar noi nu mai avem bin-uri goale... si abia maine vin astia sa ia gunoiul... Mi-au prins bine cunostintele de Rezistenta Materialelor, Matematica, Fizica, Chimie... dar mai ales Filosofie. Am calculat Integrala circulara din Pampersul ala folosit sau mi-am imaginat 3D in Autocad cupla cinematica de gradul 3, a pungii de gunoi ce se rupsese si curgea din ea mancarea stricata. Si uite asa am reusit datoria cunostiintelor mele dobandite in scoala sa nu ma muradresc decat pe cracul stang al pantalonilor si sa-mi ramana un taietel pe Reebok-urile mele. Dar am gasit un binoclu in stare buna. Si poate un prieten. Am cautat aur cot la cot cu Archibald. Ne-am cunoscut mai bine. El e din Mehico, e de 7 luni aici, e dezamagit, vrea sa mai stea vreo 6 luni si apoi sa plece acasa, ca ii este dor de familie. A absolvit si el Facultatea de Marketing... la fel ca si Klaus, i-am spus eu.
M-a intrebat curios ce am facut eu in Romania. I-am spus ca sunt Inginer (aplauze, va rog)... dans le domain de la Soudure... dar ca am lucrat ca IT Technician. Faptul ca am facut si masterul i-am dat-o asa... ca ultima carte, Asul ce intregeste quinta Royala... la Frunza de Artar. Amandoi, impresionati pana la lactrimi, am decis ca juma' de bin e suficient pana maine, cand vin aia sa ia gunoiul. Eu am luat binoclul si m-am ofticat ca nu are capacul de la toc si ca tocul e murdar cu mancare uscata.
A fost un weekend de cacat rau. Liftul ala a fluierat a paguba de nebun. Primul lucru azi am sunat la Elevator Company sa trinmita baiatul dar nu Baiatul, ca ala a recunoscut ca nu stie. I-am spus cu drag in voce: Va rog sa NU-L trimiteti pe Suraj, ca el a mai fost... A venit unu si a reparat liftul. O ora mai tarziu ma uit la 3 vietnameze (pot sa le zic proaste?) si un miliard de plase ce faceau exact ce facuse ala cu 5 zile in urma de phutuse usa... nici n-am apucat sa desquid gura ca Klaus a si sarit. Ce faceti?!! Nu mai faceti asta!?? VietCoangele s-au ofuscat, draga... "Ca daca nimeni nu le ajuta"... pai cere ajutorul si te ajut... "Ca fostul super sarea si ajuta, nu statea si se uita"... ei cacat cu sangre... "Pai sunteti 3 persoane" le explica Klaus. Dar una e batrana si retarda... cine n-are batrani sa-si cumpere... dar pastrati bonul... ai o luna de zile sa schimbi marfa.
Am spus data trecuta ca aspiratorul nu mergea cum trebuie, adica nu facea actiunea de baza- aspiratul. Dragii de ei nu mai golisera sacul de cand se stiau. Nici nu stiau cum sa-l desfaca. S-a rezolvat, ce draq, doar am Master in Managementul Administratiei Publice, cu lucrare de disertatie in "Participantii la Judecata Civila si Aspiratoare de mic tonaj".
Mi-am amintit ceva. Despre securisti. In timpul saptamanii lucratoare securist de serviciu, de la 7 PM la 12:30 AM e un cocalar. In weekend e o tiganca cu accent geamaica sau madar Afrique... je ne sais pas... quelquechose . Securista, sa o numim Mandela... ba nu! Mandella... cu doi de l... Daca sunteti curiosi, numele ei intreg e Full Nelson Mandella... cu 2 de l. Asa... Mandella e mai speciala... ashea... acum vreo 5-6 saptamani, a venit la noi sa ne anunte ca la ultimul etaj, dintr-o camera a managementului (adica nu era un apartament, ci vreo magazie ceva, a noastra) curge apa pe ass-hol... ca e deja o baltoaca acolo si ca a ascultat la usa si se aude apa curgand dinauntru, mai mult ca sigur vreo teava sparta. Sincer sa fiu, eu nu stiam de nici o camera de-a noastra pe acolo dar am mers cu ea sa-mi arate. Mi-a aratat... era usa prin care ieseai pe acoperis... afara era furtuna... se auzea apa ce curge... nu m-a crezut, am deschis usa sa-i arat. Of-of mai-mai draga!!!
Alt weekend, am schimbat bin-ul degunoi cu Klaus pe la 8 si ceva, seara. Luni citesc in raportul ei de tura ca se auzea in biroul ei, de la tevi, un zgomot cputernic ce nu l-a putut identifica... Ma uit la ora si imi dau seama, era tractorul, ce face urat in spatiul mic din Compactor Room, dedesubt de biroul ei... Of-of mai-mai draga!!!
Ieri seara vine la mine sa-mi spuna ca cineva a varsat apa in fata usii de la Spalatorie, sa-i dau un mop, sa stearga. Las' ca fac eu, i-am spus. Iau mopul, ajung acolo. Infig mopul in baltoaca, mestec nitel si realizez: pretene, prea multa apa... In dreapta mea- LockerRoom 3... desquid usa... Oceanul Atlantic. Fuck, era Duminica seara, ora 21. "Klaus, suna la plumber!"... asa e, varsase cineva apa pe jos... Of-of mai-mai draga!!!
Dar nu va speriati. Job-ul de Superintendent are si multe parti bune. Nu-mi vine nimic in minte acum, dar are parti bune. hahhahahahahahhahahah!
E despre bani yo! E pentru bani yo! Si-abia apoi pentru suflet si ce plm mai spui tu....

Ideea e ca e bine pentru inceput. Dar 2 luni pe metereze si parca sunt 6. Aici la Balaceanca traim viata la maxim. We're living wild, we're living rough... vorba lu Day-Day...

Friday, 26 December 2008

Merry X-mass la toti evribazii!

Craciun Fericit!
Feliz Natale. Atention Pisso Mojado! si alte alea aka etc.

De pe meleaguri ontariote transmitem in proces de upload catre everywhere.
Aici la noi, la Balaceanca, totul merge brici. Brici din expresia: "We have a breach in our system".
In ziua de Dec 24th am bagat full time. Cleanerii angajati cu ora aka Mercenarii aka Aida & Archibald au inceput in forta la ora 8:30... deorece programul era de la 8. Dupa lungi sedinte cu eu-l interior am hotarat ca tre sa ma pun cu bitch-ul pe mercenari. Ca trag de timp ca equipele din provincie vs. Steaua. "Si-am sa va bi-ci-uiesc!!!" vorba lu Pitika... (despartirea in silabe e conform cu exprimarea personajului deja numit).
In ospiciu era o mizerie sa iti traiasca. Convins ca Archibald va sta 8 ore la munca, l-am pus sa faca alte kestii si nu ce ardea la buza superioara, adica aspiratul assholurilor. A facut baiatull zapada, l-am ajutat la schimbatul bin-ului de gunoi, a carat niste junk din apartamente si cand sa-l rog sa dea cu aspirachele pe etaje, sare Aida de Verdi: We work only 4 hours today. SAY WHAT?!!?! Faceam planul de lupta altfel de stiam. Nu-i nimic, la nevoie am sa aspir eu catre absolut. Dar va bi-ci-uiesc putin, nu va las asa. Si o iau pe Aida in Triaj-ul CFR la impins vagoane. "Pai de ce nu mi-ai spus, ma anunti acum, inainte sa pleci? Pai ce cacat de treaba facem atunci?"... Archibald, baiat de treaba si muncitor s-a oferit sa mai stea 2 ore, sa termine de aspirat. adica pana la 2
Pe la 2 fara 20 ma suna un loco. "Cineva a aspirat holul la etajul 12, dar doar o parte, partea unde locuiesc eu nu. Te rog cheama-l inapoi." Ma duc sa-l caut pe Arcas. Incep de la ultimul etaj, pe scari, in jos. nu e, nu e, nu e, nu e, intuneric bezna... CE?!! Mai cobor un etaj- lumina... mai cobor un etaj... bezna... WTF?! Iau lanterna, o anunt pe Klaus sa sune dupa electrician si am plecat. Ma intalnesc si cu Archibald. Se pregatea sa plece. "Vezi ca nu ai aspirat la etajul 12!" Yes I did, but the vacuumer isn't working well. Cacat, stiam asta. Ok. Apoi dragul de Archibald ma anunta candid(a) vaginalis ca s-a intrerupt curentl la etajul 2 cand a bagat aspiratorul in priza. Te iubesc, Archibald!
Cu cateva ore in urma liftul N0 3 a inceput sa protesteze printr-un fluierat pe o frecventa superenervanta. Am kemat baiatul, un Cocalar asa de tuciuriu ca ai impresia ca e murdar. Nice guy, anyway... a mesterit ceva p-acolo. Gata! Eu anal-ios (cur-ios) intreb: What was the problem? Cica usa are un ciclu de inchidere si daca tii ca prostu (si prin prostu a se intelege aia ce cu o seara inainte si-au mutat mobila si nu au venit sa imi spuna sa le pun liftul in service ci aveau un bivol ce tinea apasat in perpetuum mobile butonul OpenDoor)... se futeaza portiera liftului. Vazand cat de pachiderme sunt, m-am oferit ironic, dar politicos: You want me to put the elevator on service? ... Balaceanca, the best place to live...
Deci Suraj a reparat usa... ce a inceput sa fluiere din nou la ora 2.
"Klaus, suna din nou la aia cu liftul ca iar nu merge". Intre timp a venit electricianul. Un tip foarte priceput. Dupa ce a verificat absolut fiecare tablou electric in parte, a stiut din prima care e problema... sarisera sigurantele... inainte sa vina belisem si eu ochii la tablouri... iar cel din mijloc parea un Van Gogh autentic... S-a aprins lumina pe etajele beznuite. CREZI CA S-A PLANS CINEVA DE FAPTUL CA NU E LUMINA PE ETAJELE ALEA? NU! In schimb se caca pe ei la alte alea... muje con sangre! Liftul devenea enervant, cateodata mergea, si pacalea lumea. Am pus un afis cum ca nu merge liftul, si l-am pus On Service, sa nu-l ia nimeni, si nici sa-l cheme nimeni.
La 7 seara a venit, ca de obicei Securistul (Security Guy). A trebuit sa merg la birou, sa iau setul de chei, pentru el. Gasesc Foaia de service de la Suraj... a doua foaie... Checked the elevator... Found it on Service... DU-TE DRAQ! SA MORI TU! SI AIA ERA PROBLEMA? EU L-AM PUS IN SERVICE... CA NU MERGEA! Deci liftul fluiera in continuare... In ziua de Craciun nu s-a plans nimeni de lift.
Azi dimineata verific plantatia. Liftul era la etajul 3. Il auzeam cum se tanguie. Mujistul!
"Klaus, suna din nou la lifturi sa vina sa-l faca"... Am vorbit eu cu baiatul. Afara ninge. Nu se stie daca ajunge azi. Dar maine dimineata sigur. Da? Superb.... Cred ca ramane pe maine, caci pana acum nu a venit.
Acu 2 zile Copilu de la Italia ma intreba daca locuiesc aproape de Aspen... ca lui i-ar place sa mearga acolo sa schieze. Nu-mi placea nici inainte sa schiez... dar acum URASC zapada! Si oricine cred ca ar ajunge sa o urasca daca ar trebui sa dea la lopata de fiecare data cand ninge. "Iti place sa skiezi?" NU! MIE IMI PLACE SA DAU CU LOPATA ZAPADA LA O PARTE....
A trecut si Craciunul. Cu mana pe inima, in dreptul prohabului, iti spun ca nu se compara cu atmosfera de acasa. Oricat te-ai chinui... nu e la fel.
Sarbatori Fericite!

Monday, 22 December 2008

Spume la gura

Let the Super do it? Ceeeeeee maaaaaa?!!?!! Auzi la ea, zdreamtza. Auzi! Lasa-l pe super sa munceasca. Spume am facut de nervi. Tiganul voia sa monteze un aparat de aer conditionat. Si tiganca i-a spus: Let the Super do it!... SUJI MUJE, BAAAA! Si imagineaza-ti,faza nici nu e din realitate ci din filmul Ghost Town. Shiiiieeet!
E simptomatic pentru Locos sa zica asta. Lasa-l pe fraier. It's his job! Ca doar e platit pentru asta. Platim pentru asta! Sambagpaula, ce ziceti de-o marire de salariu? Carnatilor!
A trebuit sa ma intrerup din scris pentru ca a venit un Cocalar (indian sau pakistanez in limbajul codificat la faniliei Varahil) sa-mi spuna CA CAndeshte a vopsea, a diluant. Ca miroase de-ti ia auzul. Eu stiam de la ce. Dimitri facuse podelele intr-un apartament. Klaus insistase sa crape putin geamul , SA IASA MIROSUL... ce nu stie Klaus e ca daca deschizi geamul se face un curent de aer in sens invers, de la fereastra spre interior prin gura de ventilatie din baie, propagandu-se in cladire. Si asa i-am fericit pe aia de la etajele superioare. Stati linistiti, doar 10 etaje. Supereroul s-a dus si printr-un procedeu complicat, am inchis usa de la baie, in apartamentul cu pricina. Si-am plecat acasa.
Astazi a fost prima zi fara Asistenti. Am schimbat bin-ul de gunoi cu Klaus. Afara un frig, vorba lu Shakespeare: "de te caci pe tine". Aida face curatenie. Aida e de la o companie care ne furnizeaza handymen. Ea a mai lucrat aici in perioada fara superintendent si stie miscarile. Acum e angajata cu ora pana va gasi Soprano alti asistenti. Sper ca repede. Principalul stres al Locos e curatenia castelului. Mai sa fie, parca EU as face mizerie, nu ei. Anyway, e my job, asa ca...
Am fost la cumparaturi pentru Craciun. Am trimis si niste bani prin Western Union la familie. Ne simtim impliniti. Ne mai trebuie un sufletel prin apartament. Dar varul Gonzales nu mai aduce cadoul promis Claudiei. Pisicuta e inca la shelter, caci i s-a sticat masina lu varu' Gonzales.
Apropos de varu Gonzales... martea trecuta am fost la Comunity Center la Basket... martea asta nu se poate, si nici cealalta... si nici cealalta... pana nu gaseste Soprano asistentiii... din quatar zile libere... but I'm not mad and I don't cry... I'm just happy cause cows don't fly...
Xmas Fericit la toti evribazii!

Sunday, 21 December 2008

Ce munca de jos?!

Ce munca de jos? hai ca tre sa luam gunoiu'...
In Romania eram (evident) inginer. Sunt sigur ca nu ati fi ghicit niciodata. Acum sunt supererou. Inainte faceam munca de mijloc spre sus. Acum fac munca de jos. Da' mi se rupe belengherul (belengherul e o piesa de la Maibachul lui Becali).
Am ajuns si eu unde au ajuns si altii inaintea mea. Pleci de la o conditie si ajungi sa muncesti ce poti si ce apuci... "uneori sub conditiunea ta sociala"... a se citi sub pregatirea ta profesionala.
Am nasul mare, dar imi vad lungul nasului. Ma pish cu bolta pe Invatamantul Romanesc. Nu sunt prost, dar n-am invatat in facultate DELOC. Si tot am terminat facultatea. Revenim, io nu-s chiar asa de prost, dar cu mine au mai terminat 70 de persoane, colegi de-ai mei. Deci, 70 si ceva de ingineri?!!?? Serios? Ingineri in Tehnologia Sudurii? Hai lasa-ma! Vrei sa spui ca alea 15 colege au vreo treaba cu sudura? Chiar si dupa 5 ani de facultate? Eu spun sincer ca daca se impiedica de un aparat de sudura, habar nu au ce e... Am avut si colegi care se pricepeau, dar prea putini... care deja lucrau in uzina dinainte de a se apuca de facultate...
Ah, am facut si masteratul... 2 ani... 5 x 2 examene... stii de cate ori am dat pe la scoala?... de vreo 10 ori... la examene... am terminat masteratul cu 9... mhooooamaaa ce inteligent sunt... restul 179 de colegi... la fel... daca nu si mai bine... e tare Invatamantul Romanesc...
Si unii se mai mira cand ajung in Canada ca nu le recunoaste studiile, ca tre sa mai faca si aici. Cine stie cati mai sunt ca mine...
Sper sa pot sa fac ceva scoala aici, in domeniul in care vreau eu si cat mai repede. Nu vreau sa stau mult aici... sa fi supererou e destul de greu, sa salvezi lumea e destul de solicitant...
Spatamana trecuta a fost plina ca Britney de paparazzi. Am avut petrecere in hall-ul castelului, de X-mas... a venit Mojul... copii s-au tras in poze... unii au plans de frica... unii il atingeau cu teama... Renii adica renele pictau copchii pe fata si le faceau chestii din baloane colorate, in timp ce parintii mancau chipsurile si cookies-urile aduse pentru copii... ca asa e viata... daca e moca... why not!
Duminica trecuta a fost ziua Claudiei. Am facut pregatiri, hrana rece, am cumparat prajituri, tort, bere, etc. Klaus a facut chiftele si salata de boeuf. Au venit matusa Lucy, uncle Jan, varu' Nubira, Annabelle (sotia lui), tanti Nubira (mama lu varu' Nubira) si fetitele lor.
Ne-au intrebat cum ne mai descurcam. Daca mai e greu. Blocul nu m-a dezamagit. El nu ma dezamageste niciodata. In timp ce vorbeam am primit un telefon: Do you realise that the garrage door isn't working and people are trapped inside? Sincer nu realizasem. Desi am pazit usa de la garaj toata ziua. Dar plm. Am mers acolo, afara ploua, bine-nteles. Am sunat la baieti, cineva a venit, a vazut, a reparat. Timp? 1 ora.
Inapoi la party. S-a mancat, s-a baut, s-a ras, s-a discutat, s-au facut schimb de cadouri si apoi s-a plecat acasa.
Marti am fost la x-mas party la compania noastra, la Old Mill Inn. Fusese angajata o trupa de actori, sa faca show. A fost plictiseala mare. Gaguri nereusite. Aveau liste cu angajati, pe care ii luau de la masa sa ii puna la tot felul de probe. Din frica de ridicol, omul nu se desfasura si sceneta pierdea. Pana la ales pe Tony Soprano. el era 99% sigur ca va fi ales. Stia ca "suparase" pe sefa lui si stia ca ca va plati pentru asta. Am ras cu lacrimi!!! Il imbracasera in Kate Winslet din Titanic, iar alt angajat statea in spatele lui aka DiCaprio si tinea o bucata de carton aka partea din fata a Titanicului. Iar actorul deghizat in femeie supraponderala canta My heart will go on. Lacrimi au curs. A salvat petrecerea.
In rest, munca si acasa. Mai pe la cumparaturi. Apropos de cumparaturi. Exact cum am citit la toti veteranii de aici: ORICE IESIRE COSTA! Ti se pare ca cheltuiesi putin, maruntisuri... dar la gata, la sfarsitul lunii ai vazut ca ai sarit din schema de cateva sute de dolari pe nu-ti mai amintesti ce.
Daca nu ai frane bune ajungi sa muncesti doar sa platesti cardul. si e usor sa derapezi... ca e zapada pe jos.
acum gtg. Mai vb mai trz. plm. yo!

Friday, 12 December 2008

6:30 AM Can u open my door, please?

Azi e vineri. Uichendul asta suntem de straja patriei. Ca orice weekend de garda financiara si acesta a inceput superb. Joi am fost liberi si off-duty pana Vineri dimineata la ora 8. Puteam deci dormi linistiti. Intamplarea a facut sa fie o noapte de cacat, in care si eu si Klaus sa ne trezim deseori. Recunosc ca uneori mi s-a parut ca am auzit sunand telefonul ce nu trebuia sa sune, caci era forwardat pe mobilul ce se gasea la Assistent. Dar mi s-a rupt la 2/3 de cateta opusa ipotenuzei. Iar la sas' juma' am auzit batai timide cu pumnul in usa. Convins ca e o Imergensii, caci altfel de ce m-ar deranja din offdiuteala... ma napustesc la usa cu parul valvoi (m-am hotarat sa nu ma mai tund) si ochii rosi (m-am hotarat sa nu mai dorm noaptea)... "Can you open my door please? My key is in my jacket and my jacket is in the car and someone else is driving the car." ???????????????????????????????????????????
Suntem "off", bat eu cu dejtu' in semnul de pe usa. Yeah, sare si Klaus... de ce nu ati mers la Assistent?
We went to him, but seems like nobody's home. We're here since 3 AM. Sa fi plecat carnatul deja? Paula mea. O cunosteam pe tiganca, o mai vazusem prin castel. Iau cheile si merg cu ea. Ii descui usa. Thank you! Welcome. Si ma duc inapoi in pat. La ce apartament locuia? ma intreaba Klaus. La 1809. Aaaahhhhh! Asta e aia, bagami-as poula! Asta era AIA, se mutase exact in perioada fara superintendent si nu semnase contractul. Deci si-a permis sa nu plateasca nici chiria. Chiar ii trimisesem toata saptamana notice-uri sa vina sa semneze lease-ul. Ea locuieste ilegal dar e greu sa o scoti afara. We're gonna look very stupid in court, vorba lu Tony Soprano.
Lu' unu' i s-au furat blugii din Uscator, ieri. Tony Soprano mi-a trasat sarcina sa belesc ochii la inregistrarile video, sa aflu criminalul. Ma prinde pe hol o tiganca batrana ce s-a uitat la Oprah si a vazut ca daca tragi din priza mamii ei toate aparatele din casa economisesti $130 dintr-o factura medie de $200. ????????????????????????????????????????????????????????
Nu veti ghici niciodata care e problema. Palniile la mine! O priza din livingroom (nou-nouta, pusa de subsemnatu') e prea stramta... si nu poate sa scoata jtekerul smooth de tot... jtekerul e prea dotat, priza e virgina... cred ca e stresant atunci cand scoti stecherul de cateva ori pe zi si sa tragi de el ca Mitica de clopote. Mi-a aratat ca exemplu o priza de 20 de ani din bucatarie, larga de curgea stecherul din ea. Normal ca i-am promis femeii ca am sa vin sa-i schimb din nou priza. Rezolvarea evident ca nu e sa ii pun alta priza noua, virgina si stramta... ci una batrana, trecuta prin multe. I-am promis ca am sa revin, si mi-am vazut de drum. Ea a luat-o de buna si mi-a dat stres de cateva ori intrebandu-ma cand vin. Azi s-a lasat cu tipete. Mi-a spus ca nu-mi fac treaba. SERIOOOS?!! Eu i-am spus ca actiunea de a schimba a perfect working outlet cu alta priza e un gest de curtoazie. CURTOAZIE?!!!! Moooaaaamaaa, a luat foc tiganca. This is your job!!! Treaba mea e sa schimb prize care merg perfect cu altele, pentru ca asa vor cei sapte pitici ai creierului tau? A venit si Tony Soprano. Tiganca i-a explicat cu Oprah, economia la curent (i-a rupt pe astia faza cu contorul), ca ea scoate totul din priza cand pleaca acasa in Jamaica, cand gateste, cand doarme, cand pleaca la cumparaturi si ca noi suntem nepoliticosi, ca eu consider un gest de curtoazie faptul de a-mi face slujba pentru care sunt platit, si ca are nevoie sa ii fie schimbata priza din cauza ca apar niste scantei cand scoti stecherul. Serios? Credeam ca e prea stramta. Dar asa e viata. Povestea se schimba in functie de interlocutor. Tony Soprano ne-a tinut spatele, i-a spus ca o sa cheme un electrician sa se uite la priza, iar daca priza nu are nimic, ea trebuie sa plateasca factura. Hahahahhahahhahhah! Ce capac si-a luat harca. Re-jected by Dikembe Mutombo!
Am gasit si hotul pe camera. Nu puteai sa-i vezi fata. Pe la 3 a venit si pagubitul. I-am aratat hotul pe camera. This is me!!! Serios??????? Derulam inapoi. This is my wife! ok, deci nevasta-ta baga blugii in Uscatorul #9 nu 7 cum stiai tu. Coincidenta si in 7 erau blugi, ca el deschisese usa si se uitase la blugi, de aia am crezut eu ca e hotul. O ora am vizionat inregistrarile sa vedem cine umbla la #9, sa-i fure blugii. Nu umbla nimeni. Se duce boul din nou in laundryroom. Vine inapoi cu o fata jenata de imbecil autentic. The clothes are still there. Zi sa mori tu! Acu' o ora te umflai la noi ca e vina noastra ca i s-au furat toalele. Ca tu ai vorbit cu avocatii, ca tu ai locuit si in alta parte si stii care ne sunt indatoririle.
Sambagpula, toti stiti care sunt indatoririle mele. E o coincidenta ca datoria mea e sa fac mereu ce vreti voi?
Si cacatul nu se-opreste,nu se-opreste, nu se-opreste...

Sunday, 7 December 2008

Ne relacsam in Mall...

Azi e Duminica.
Ieri am fost la shopping in apropiere, sa ne luam cele trebuincioase. Afara era un frig de te cacai pe tine deci mi-am cumparat 2 perechi de pantaloni scurti de basket. Oferta! Cumperi una... a doua e la juma'. Sunt foarte multumit. Fiind foarte frig afara, Klaus si-a cumparat multe tricouri si maiouri. Caci in building e foarte cald. In building e fooooaaaaarte cald... cu exceptia apartamentului nostru, evident. Pentru Klaus e greu sa stea in caldura din office caci radiatorul merge-n blana. Si cum de la Romania am plecat pregatiti de iarna... nu prea si-a luat tricouri cu ea. Dar am rezolvat. Am cautat pentru ea si o geaca la 10 dolari, s-o bage la munca, cand schimbam bin-ul la compactor. Eu am primit una de la matusa Lucy, deci m-am scos. Evident ca gecile la $10 erau sold-out, desi la radioul magazinului DJ-ul nu mai prididea cu mesajele: "Jackets... only 10 dollars!"... yeaaaah... nooot!
Klaus era in shopping-streak si voia sa mergem si la Yorkdale Mall in aceasi zi. Dar am convins-o sa o lasam pe Duminica. Adica azi.
Dimineata in timp ce ne beam cafeaua eu phuteam in gura laptop-ul lui Klaus... sau router-ul... ca inca nu stiu care e de vina... caci pe network cable merge... dar pe wireless se deconecteaza dupa cateva minute... deci ce e de vina? wireless-ul de la laptop sau de la router?... si n-am unde sa le testez separat... inca.
Am baut cafeaua, am mancat ceva si am plecat voiniceste la drum. Io's dependent de gel de par. Fara gel parul meu sta bleg caci e moale, ca la orice moldovean pur-sange arabique. Si fiind un tip complexat, tre' sa fac freza. Mergand sa o ardem in Mall, mi-am facut freza si-am bagat caciula in buzunar. Vant ca aici am mai intalnit doar la Dunare, la Berzasca. Iti trece prin caciula si iti congeleaza gandurile. Cat am asteptat autobuzul numai la asta m-am gandit: "sa-mi bag catarul ce frig e, frat'oare!!!"
Yorkdale Mall e mare. Nu stiu daca e mai mare decat Iulius Mall din Cimisoara, dar e mare. Si e tinta a multa populatie in ziua de Duminica. Toate rasele. Toate varstele. Care cumpara din toate magazinele. Toate produsele. Si mai e si Decembrie. Si n-ai cum sa te abtii, caci gasesti de toate. Saptamana viitoare e ziua lui Klaus si ne-am uitat si dupa ceva dragut pentru ea. Si-a gasit caciula ce-i place, cu $10. Plus tax, of course. Cateva magazine mai la vale si-a gasit si cizmulite imblanite, cu $35. Plus tax, of course. Ne-am uitat la bijuterii, ceasuri, parfumuri, haine, incaltaminte, aparatura. Am cumparat si un network cable, caci wireless-ul se phute in coor.
Am ginit si ce film sa vizionam la 3:30 PM. Adica Twilight, cu vampiri de diamant ce sfideaza mitul vampirilor cu viata de noapte care fuck cancer de piele daca ii vede soleilu'. In rest, o poveste de dragoste frumoasa (Klaus a fost aproape sa planga). Recunosc ca as fi vizionat The Punisher... dar o iubesc pe Klaus, asa ca vedem The Punisher data aviatoare. Asta daca nu apare o varianta buna pe filelist... sau Valkirye... dar cu frana... ca am limita de download la Rogers...
Am mai observat ceva in Mall. E celebru deja romanescul pumn in piept: "femei mai frumoase ca in Romania nu gasesti niciunde". Pretenii mei, aflati ca e plin de femei frumoase aici. Si de toate neamurile si culorile. Sunt si de alealalte. Ca asa e viata, dupa un 6-6 mai vine si cate un 2-1...
Evident ca intorcandu-ne acasa am luat un autobus aproape gresit. Spun aproape fiindca dupa un drum in necunoscut ne-am intors din nou la YorkMills. Soferul ne-a explicat ca trebuia sa luam alt autobus, din alt loc, dar sa stam flexati ca in 7-8 minute merge unde vrea sufletul nostru obosit si inghetat.
Si-am ajuns acasa. In livingroom e racoare. In dormitor am dat drumul la heater. Wireless-ul se phute-n coor, asa ca am bagat cablul ($22, mor de ciuda aaaaaarrrgghhhhh! in romanica le faceam cu mana mea... dar acolo aveam si cablu, si mufe, si cleste... aici tre sa dau paraiul).
Muine din nou la muinca. Cred ca locos asteapta in block-starturi sa se napusteasca pe noi.
Ne vigem data aviatoare! Baftares.

Saturday, 6 December 2008

Poaze









Am amestecat pozele ca la Poker si am sevit quinta regala la Frunza de artar...

Tuesday, 2 December 2008

Pazea, ca-ncepe o noua repriza!!!

Tre' sa-mi cumpar un alt ceas. Unul mai mare. Pe asta ce-l port acum la mana, nu intra 25 de ore. Are doar 24 si nu apuc sa-i multumesc pe locatari. O sa le zic "locos" de acum.
Am avut un weekend superb de cacat. Am fost on-duty.
Vineri s-a intamplat faza cuThe Biatch. Sambata am lucrat aproape full time. Sambata noaptea spre Duminca. Ora 4:30. Telefonul suna. Alo? Can you open my door please? Haidi bah, e 4 juma' in za morning. We had a situation. I got robbedat the Gas station, someone jumped me and took my purse.
Se pare ca era problema mea ca i-au furat ei janta. Si fiindca deschiderea usilor face parte din lista de urgente: Fire, Flood, Death... La ce apartament locuiesti? Fifteen smoething? Ce? Fifteen-fourteen or fifteen-sixteen. Nu stii nici macar numarul apartamentului si vrei sa-ti descui usa, la ora 4:30? Si daca nu locuiesti acolo si-ti descui usa, cine o pateste? ...
Anyway, ma duc la usa, unde ma astepta tanara. Rochie de seara, desculti. N-o vazusem in viata mea. Procedura spune ca trebuie sa descui usa, dar doar cand esti sigur de identitate. Acum iti dai seama ce chef aveam sa ma duc sa verific ID ei din poseta furata de un necunoscut cu datele din contractul de lease de la apartamentul 15-14... sau 15-16... oricum undeva in capatul coridorului...
Fata a facut o criza de nervi, caci eu eram neinduplecat. Klaus se trezise si ea. Fata ne-a spus ca sora si mama ei asteapta la etajul 15. Go get ur mother. Au revenit. Pe mama o cunosteam bine. Am fost si am descuiat usa. 4:50 AM.
6:30 AM. Suna telefonul. Hi, we live on 14th floor. There is a loud smoke detector on, on our floor, probably the apartment near the stairways. Cu focul nu te joci, asa ca am sarit ca... ars. Ajung la etajul 14. Identific apartamentul. Sunetul era extrem de stresant. Bat la usa, viguros. Nimic. Bat din nou. Dau o geana prin gaura pentru posta. Prin fum, vad un barbat pe canapea, gol pusca, intr-o pozitie nefireasca? Oare doarme? Dar cum plm sa doarma in fumul asta si mai ales cu zgomotul "zgarie-creier"? SUPER-INTENDENT!!! urlu eu prin slotul de posta. Nimic. E clar, imi zic. A dat coltu asta. Barbatul femeii ce ma sunase iesise in hol, sa vada ce fac. Il chem sa-mi fie martor cand descui usa. Mai arunc o privire prin slot, cand ce sa vezi, mortul se trezise. Crapa usa cat o unghie. What?
Domnule, va rog sa opriti alarma de fum. Yeah, Yeah! si inchide usa.
Astept rabdator in fata usii sa dispara sunetul din urechi, din cap, din cerebel, din ganduri... Astept cateva minute si totusi sunetul persista. Bat din nou. Deschide usa cat o unghie. What.
Era nauc de cap, cine stie cat alcoolise. Please, sir, can I help you stop the smoke alarm? A stat omu, s-a gandit, a spus ok, apoi mi-a inchis usa in fata, s-a dus si-a luat o pereche de pantaloni pe el si apoi a revenit. M-am napustit inauntru, am apucat o bicicleta medicinala, m-am urcat in picioare pe ea si am gadilat alarma. Nesimtita se lasa greu. Cu Beethoven in urechi am smuls dispozitivul si i-am smuls bateria. "Loco" era socat! Hey, ripping my alarm like that... O sa aduc alta, una noua! You're gonna bring me a new one?! Ripping my alarm like that 'n shit... O sa aduc alta maine, ok? Have a good night, sir.
Era deja aproape 7. M-am trantit in pat. Klaus m-a ascultat uimita. Am incercat sa adorm dar n-am mai reusit. La 8 trebuia sa vina reglaser-ul, sa vopseasCA Cada din baie. Iti dai seama? Duminica la 8 dimineata trebuia sa vina. Mi-am spus ca nu mai are rost sa dorm, si am plecat la computer. Bulangiul n-a venit...
Ieri a fost scandal mare. Prea multa mizerie in building. Mai ales in weekendul asta, cand am fost noi de straja. In semn de protest mi s-a rupt, caci "locos" in semn de protest nu arunca gunoiul in gaura de gunoi... Azi a fost sedinta, a venit Tony Soprano. De vina e Asistentul... care o cam freaca la locul de munca. Iar eu nu aveam cum sa-mi dau seama, ca nu pot sa compar cu alt asistent. Acum stiu, baiatul o labarea big time. Oricum i se rupe, si-a bagat demisia, e in preaviz. Si gasit deja de munca in alta parte. In timp ce-si cauta de munca a trimis fax cu resume-ul tot la noi la firma. Bun baiat!
Acum seara a venit o crizata urland la noi. Klaus a urlat si mai tare. "Loca" a urlat si mai tare. Eu am urlat si mai tare. Loca si mai tare. Klaus i-a trantit usa in fata.
And the shit never stops... never stops... never stops...

Thursday, 27 November 2008

Toronto, Ontario, Canada... Yours to discover

Si iata-ma AICI! Toronto, On, Ca... acest melanj ( a troa) de rase si civilizatii, unde "minoritatile" sunt 50% din populatie... da AICI. Cu Klaus spate-n spate, ne pazim de dujmani... dar sa o luam de la inceput .
In Mai 2007 un amic imi strangea mana si ma anunta ca el de Luni nu mai vine... ca pleaca in Canada, aveam sa aflu ulterior. Ce? Cum? Cand? Daaaaa? Pai pot si eu, pai vreau si eu... am s-o fac si eu! Dar mi-a trecut. O saptamana mai tarziu, un prieten imi spunea ca el prin August va pleca in Canada. Ce? Cum? Cand? Daaaaa? Pai pot si eu, pai vreau si eu... am s-o fac si eu! Klaus, vrei sa mergem in Canada? DA! Let's go then!
In 2 saptamani eram casatoriti la primarie si cu nunta programata candva pe anul aviator. In familie si anturaj cuvantul de ordine era reticenta. "Super ca plecati"... dar nu cred ca ne credea careva... doar noi stiam ce voiam sa facem... hahahahhaha oare stiam?
Anyway, am mers mai departe. Primul dosar, interviul, al doilea dosar, analizele medicale si Vizaaaaa Mastercard de Canada... sa nu intelegeti ca a mers repede, sau ca a fost usor, sau alte cele... a durat 11 luni, a fost cu peripetii, cu multa franceza, cu certuri, cu impacari, cu bucurii, cu de toate. Dar am reusit! Stresul e atat de mare si obtinerea vizei aduce atat bucrie , usurare si speranta incat la contactul cu Canada suferi un recul puternic.
Aici esti un nimeni, dintr-o tara indepartata, cu un nume care necesita spelling ca sa priceapa cum te cheama si cu un accent aspru, rusesc... pardon, rrrusesc... dar totusi rrromanesc.
In tara, inainte sa pleci toata lumea te intreaba ce o sa faci, cum o sa fie acolo, planurile si asteptarile tale, iar tu prin repetitie ajungi sa creezi o poezie, des recitata... dar care se instaleaza ca o realitate in mintea ta. Spui: "o sa fie greu la inceput"... dar nu stii exact ce inseamna acel "greu". Spui:" o sa muncesc orice la inceput, un an-doi-trei... cat e nevoie"... dar un an e o perioada lunga... si cand pleci de jos, de jos-jos... ai nevoie de mai mult decat "orice" job. Si de obicei in "orice" job e greu de rezistat un an-doi-trei... nasol fratzica... nasolie.
Hai cu faptele concrete! Am avut o nunta superba pe 27 septembrie. Pe 19 octombrie am fost nasi la nunta unor prieteni. Iar pe 21 octombrie, insotiti de La Familia draga si iubita, precum si de Fini... am decolat cu Austrian Airways din Timisoara. Cu escala in Viena apoi dupa 9 ore de zbor am aselenizat pe Pearson in Toronto. Un pas mititel pentru Neil Armstrong, un pas geaighentic pentru Varahils. De precizat ca aterizarea pe aeroportul din Toronto e cu atat mai spectaculoasa cu cat aproachingul se face dinspre lac, iar view-ul este ciumeg rau de tot. Am poze, nu mint.
Am avut bulan (puteam da si gol daca ma convoaca), a mers totul snur. N-am avut probleme la nimic. Actele au mers smooth de tot si nu ne-a controlat la bagaje... cred ca vamesilor li s-a parut mai interesanta familia din spatele nostru... doi soti tineri de textura neidentificata si care nu vorbeau engleza sau vreo limba cunoscuta in lumea moderna si cei 5 copii ai lor... Barbatul (un tinerel de maxim 23 de ani) a stat in avion exact in spatele meu, si n-am ginit de unde e... am inteles doar ca la geam spunea tot geam... in fraza jhkfdkjfkjgkd hdfj dfs geam! si al mic al lui a sarit la geam sa vada CN Tower. Cu instructiunile matusii Lucy pirogravate pe cerebel am refuzat arogant pakistanezul cu carutul de bagaje, am schimbat euroii ramasi in canadieni si am luat un carut, pe barba mea... pirogravura pe cerebel nu a functionat din prima caci am uitat CA CArutul are o frana ce trebuie apasata, si nu trebuie "sa impingi ca bivolu precum unchiu"...
Varu' Gonzales astepta rabdator imbracat in combinezon cu Raptors, jersey cu Raptors si caciula cu Raptors. Evident ca nu l-am vazut, desi am trecut la 1 metru de el, sorbind din ochi telefonul cu fise.
Bagajele in Van... si Go Planet!
Matusa Lucy ne-a intampinat bucuroasa iar varu' Gonzalez s-a apucat de traditionalul (se pare) barbeque. T-bone la 10 dolari bucata, a explicat matusa.
Am stat 2 saptamani in Woodbridge, la matusa Lucy. Ne-am simtit total handicapati locomotor. Woodbridge-ul e zona rezidentiala, woodbridgenii nu vor autobuze acolo, deci daca nu ai masina (si noi n-aveam) nu puteai face nimic. Depindeam de tot si de toate de timpul lor. Stateam in casa aproape toata ziua, si mai ieseam in oras catre seara, cand nu lucra varu Gonzales. Mai o vizita in Aurora la varu Nubira, mai un film la Collosus, mai niste dolari aruncati la Dave & Busters, mai un barbeque duminica, T-bone la 10 dolari bucata, si uite-asa au trecut aproape 2 saptamani, in care am reusit sa deschidem cont la banca, sa depunem banii de la Romania, sa aplicam fara sperante reale pentru Visa si sa aplicam pentru HealthCard. Depinzand de familie si de timpul lor nu am gasit timp sa aplicam pentru SIN. A trebuit sa dormim la varu' Nubira in Aurora si sa aplicam pentru SIN in New Market. Dar am facut-o.
Varu Nubira ne-a gasit si primul job, prin cunoscuta agentie de gasit joburi: prietenii. Unchiu lu' pretenu' are un preten care va poate baga la... Jobul? noul tip de super erou: SUPER INTENDENTUL! de fapt Assistent superIntendent. Buildingul? Un bloc din Downtown. Arata ca un hotel, chiria de la 2000 in sus. Evident ca ne-au refuzat. Varu Nubira a sunat pe pretenu lu unchi lu pretenu, care a intervenit din nou, iar noi am fost intorsi din parcare, caci ni s-a gasit un job de superintendenti in alt building. Renascuti ca pasarica Penics, am ridicat fruntea sus si am privit cu incredere in viitor. "Sa nu luati jobul!!!" ne-a blocat varu' Nubira privelistea spre visul canadian. "Zona in care e buldingul asta nu e o zona buna. E prea aproape de Jane and Finch. E plin de tigani acolo."
In Canada si SUA e bine sa nu zici negru, ca seamana cu nigger, asa ca noi le zicem tigani. Si nu suntem rasisti. Poate doar Varu Nubira. Poate si eu un pic. Poate si Klaus un pic. Dar in rest nimeni.
"Am sa vorbesc cu Oua Fierte sa vorbeasca cu Gheorghe sa va dea alt building, intr-o zona buna. Las ca sun in seara asta. Asta ramane de backup, dar eu zic sa nu acceptati."
Din pacate altceva nu s-a ivit, asa ca varianta de back-up a devenit jobul ce ni l-am dorit toata viata.
Property Managerul, Tony Soprano a laudat blocul de ziceai ca vrea sa ni-l vanda. Am primit si un apartament, la care nu platim chirie, cu 3 bedrooms. Noi n-aveam nici pat, dar aveam 3 dormitoare in care sa-l punem. Blocul n-a avut superintendent o perioada de 4-5 saptamani. Tony Soprano facuse tot ce putuse, la Office suplinise o alta superintendenta, de la alt building... iar teancul de Requests for Service era mai inalt decat buldingul in sine.
Cum in Romanica, din cei 26 de ani ai mei lucrasem ca superintendent de la varsta de 2 anisori, nu mi-a fost delooooooc greu sa ma apuc de treaba. Chiar daca nu pricepeam ceva ascultam atent iar fata mea de World Series Poker nu trada nimic. In Resume scria altceva hi-hi-hi! Desi "totul e diferit si nimic nu seamana ca la Romania", vorba lu matusa Lucy am descoperit ca stiu sa fac multe lucruri, desi nu le-am facut niciodata singur. Se pare ca mi-a prins bine sa casc gura la cum lucreaza finu-miu sau socru-miu. Klaus care credea ca nu va fi in stare sa lege doua fraze in engleza, a devenit fluenta. Nu intotdeauna corecta... dar fluenta. Fiind la casa noastra, familia s-a inghesuit sa ne-o mobileze. Matusa Lucy ne-a dat toate cele de trebuinta la casa noua: de la oale si farfurii pana la prosoape si lenjerie de pat. Plus o saltea gonflabila si un cuptor cu microunde care nu incalzea. Varu Nubira ne-a dat masa lui de pe deck si doua scaune pliante, un televizor cel primise si el la randul lui cu 3 ani inainte de la matusa Lucy si un filtru de cafea. Groceries de 300 de parai si am umplut frigiderul si dulapurile din bucatarie.
Totul parea bine si frumos. Dar...
Dar nu e totul asa de beautiful. Blocul asta al meu e un bloc pestrit. E plin de hispanici, tigani, filipinezi, chinezi, indieni, pakistanezi si alte batice in cap. Prea putini albi. Oricum nu prea stii care-i mai rau. Assistent super-ul meu e din el Salvador iar nevasta lui e din Columbia si nu vorbeste engleza.
In a doua saptamana era anuntat un PestControl ce avea sa tina 3 zile. Prima zi de la etajul 16 la 10. A doua zi, de la 9 la 5, etc. Trebuie inteles faptul ca blocul fiind imens nu poti sa fi peste tot. Patesc in fiecare zi sa trebuiasca sa fiu in 3-4 locuri deodata, cu oameni care asteapta dupa mine, sa le deschid usi, sa merg cu ei incolo, sa vin incoace, etc. Fac kilometrii pe zi mergand pe coridoare. Volumul mare de munca imi dadea senzatia ca nu fac nimic. Tony Soprano a chenat insa muncitori pentru aproape toate treburile. Blocul avea peste 10 apartamente vacante, ceea ce pentru aceasta perioada e foarte mult, se pare. Deci prioritatea No. 1 era sa pregatim aceste vacancies pentru renting (asta am dat-o asa... sa moara de ciuda aia de nu-l plac pe raducioiu). Printre ele, mai faceam minor repairs pentru tennants.
Fara experienta, nici eu nici Klaus, am facut o treaba destul de buna. We gave our best. Klaus a avut foarte mult de invatat privind procedurile de la office, si multe alte chestii. Amandoi am avut de luptat impotriva prejudecatilor si a prostiei unora dintre locatari ce veneau si ne acuzau pe noi ca nu am facut nu stiu ce, ca ei au cerut asta de 2 luni de zile. Pai noi abia am venit. Eu sunt de vina, ai rabdare. Rabdare?!!? hahahahhahahahha asa ceva nu exista in acest bloc.
Pe boilerele blocului sta scris Decebal per Scorilo. Asa ca sunt probleme la greuceanu. Un boiler nu functioneaza cum trebuie, ca urmare partea de vest a blocului nu are caldura suficienta. Am chemat plumberii in fiecare zi. Toti au reparat cate ceva, dar n-au reparat nimic. Fiind un norocos toata viata mea, normal ca locuim pe partea de Vest. Si n-avem caldura decat in livingroom. Am sperat si am inghetat vreo 10 nopti in masterbedroom, apoi ne-am mutat intr-unul mai micut si am cumparat un incalzitor electric. Acum e bine. Si asa nu platim curentul.
Inainte cu vreo luna de a veni noi la building, Firma a instalat contoare pentru curentul electric. Inainte electricitatea era inclusa in chirie. Dar in virtutea unei noi legi, trebuie puse contoare, si chiriasul plateste cat consuma. Iar chiriasului nu-i place asta. Ghiciti cine-i vinovat pentru asta? Eu cu Klaus!
Unii chiriasi nu arunca gunoiul pe usita speciala din Disposal Room. Nu! ei sunt deasupra acestei conditii de muritor de rand. Ei lasa gunoiul jos, in disposal room. Apoi vine altul si spune ca e gunoi pe jos in Disposal Room. E distractie totala. Sau nu. Caci this is my job! Ideea e ca nu o poti face decat organizat, o data pe zi, nu poti fi tot timpul la coada lor. Cum nu?! this is your job.
Acum incepe partea "amuzanta" pentru noi. Incepusem sa povestesc cu Pest Controlul. Inainte de Pest Control asistasem un plumber intr-un apartament in care era o problema cu caldura iar locatarul nu era acasa in acel moment. Cercetand radiatoarele din tot apartament am intrat si in dormitor, acolo pe noptiera innoptand un lantoi de goldeanu. Mi-am spus repede: "Hopa! Asta nu e bine. Daca nu eram aici si plumberul speria lantul? Pica pe mine beleaua". Am baga la cap si cand au venit baietii de la Pest Control am mers cu ei peste tot. A doua zi, chemat de treburile mele si incurajat de intendenta ce o treinuia pe Klaus, nu am mai mers cu ei. Ei si-au facut treaba cu brio, asa ca la iesirea din tura ne-a interpelat un tigan fioros si EXTREM de nervos. Pakistanezii mei dragi ii lasasera usa LARG deschisa la apartament. Tiganului ii tremurau narile de furie ca la taur, iar Klaus , senina, ii cerea sa se calmeze si sa explice problema. Tiganul a devenit chiar cooperant si ne-a explicat ca singurul lucru pentru care suntem inca intregi este ca el are cazier si se autocalmeaza fiindca nu vrea sa ajunga inapoi. Oh, ce relaxant!
Tot cu ucigasii de carcalaci am mai avut un eveniment. Am ajuns la un apartament unde locatara, o tiganca, nu a raspuns cand am ciocanit regulamentar de 3 ori. Eu am deschis usa pentru baieti, conform protocolului cand dau de Dansa. What the fuck are you doing in my appartment?!! Io? pai am venit cu baietii? Why did you brake my door? Ce? Eu? Cand? You've stolen my boy's videogame! Ce? Eu? Esti sigura ca EU? The ones who installed the HydroMeter. Aaaaah, pai nu fusai io ala (vorba lu' Shaggy). Get the fuck out of my appartment. Do you know it's illegal to enter peoples appartment without prior notice? Dar ti-am dat notice! Yeah? Where is it then? Biiiiiine mah!
A doua zi, The Biatch a luat-o la tinta pe nevasta Asistentului. Nu stie ea engleza, dar intelege fockin bitch and fockin immigrant. Apoi a sunat la office sa vina baietii cu pestcontrolul si la ea in apartament. S-au dus baietii. What the fock do you want? I don't need you. I'll get my own company to do the PestControl.
Si ieri dimineata vine Asistentul la mine plangand de frustrare. Call the police. Am sunat. datorita deja legendarului bun simt al locatarilor, la etajul lu Biatch, in Disposal Room era gunoi pe jos, si mirosea a trandafiri. I-a reprosat asistentului ca trebuie sa curete acolo, nu in Spalatorie. Asistentul i-a spus ca va ajunge si acolo, dar dupe ce termina aici. You focking immigrant, this is your job. You should lick the floors. Assistentul i-a spus sa-l caute pe afara. Ea la scuipat, cu muci cu tot, ca la carte. Apoi i-a servit cafeaua de dimineata, 2 Tim Hortons fierbinti, in fata. Apoi a venit politia. Si uite asa s-a stricat totul. De la vorbe s-a trecut la fapte.
Asistentu va pleca. Probabil si noi. 3 saptamani in bloc, si parca suntem aici de juma de an. Veti zice ca "ce credeam, ca va fi usor?". Nu ma plang. Doar povestesc. Nu am spus ca va fi usor, si nu am crezut ca va fi usor. Daca zice vreunul ca asa e in Canada, tre sa muncesti si ca ma feresc de munca... il scuip! Dar nu pot sa muncesc si sa stau geana in acelasi timp sa nu-mi iau vreun neveu de la pretenii lua Tha Biatch. Vom incerca in alta parte. Am invatat multe aici. Nu mai avem frica de Canada. Ne-am luat si G1-ul. E ok. Avem putina experienta canadiana.
Acum ma concentrez pe resumeuri. Sa se stie ca nu-i usor sa faci un resume. Si nu te suna nimeni asa usor. Pe mine nu m-au sunat deloc, inca. hahahahahahha.
Am povestit cu amanunte fiindca am vrut sa citeasca doritorii despre un inceput mai cu probleme in Canada. In Romania citeam cu nesat totul despre noii ajunsi, pe forum, pe bloguri, unde prindeam. Dar foarte , multi nu se impiedicau in detalii si povesteau pe scurt. Am venit, am vazut, am invins.
Difera de la persoana la persoana, dar Canada nu se digera usor. Mie imi place si am speranta ca vom reusi sa facem ceva in viitor. Klaus nu mai e asa sigura. Dar ne tinem tare, spate-n spate contra dujmanilor.
Hai bafta!