Sunday 29 July 2018
Pedigree de fata blocului - 4 "Exodul"
Subiectul anilor de comunism precum si extrapolarea la anii '90 in Romania iti limiteaza numarul celor cu care ai putea discuta despre asta. Daca intrebi, e ok... poate vei primi niste raspunsuri standard si imbecile in limbaj de lemn si in general repetitii superficiale ale unor mituri urbane, mituri republico-socialiste. Daca insisti, devii dubios. Unii, refuza subiectul pe principiul ca de ce sa vorbim despre... prima parte a vietii noastre? Subiectul e invalidat de parca am vorbi de o dupa-amiaza de Joi in care nu ti-a iesit nimic. O bagatela pe care o scuturi precum un caine ud ce scutura apa de pe el. Vei fi uscat in curand si gata...
Tot citind sau vizionand una alta iasa la iveala un paradox post-decembrist: Romanii au fost invatati ca Istorie e cu Mihai si Stefan cel Viteaz. Strainii privind spre Romania vad DOAR perioada comunista. Restul nu e istorie. Tot pe acest principiu, de exemplu, ultimii 30 de ani... nu-s istorie, si orice carte sau documentar pe subiect e un fel de pierdere de vreme. Si cum sa fie istorie cand unii din anul de gratie 2018 aveau 20-30 sau 40 de ani acum 30 de ani. Pai sa le explici LOR ce au trait si au vazut cu ochii lor? Ai fi nesimtit sa faci asta, nu? Mdea.
Nu e despre asta insa, ci e despre faptul ca noua societate romaneasca s-a nascut parca din Marele Abis. A aparut ca un vas fantoma dintr-o ceata mistica dar, si aici e jmenul, nu echipajul lipseste ci vasul insasi, in speta - Romania comunista. Vreti o dovada? Am avut Comandantul de vapor... desi lipsea flota.
In primele 3 parti ale acestui foileton am detaliat pana la absurd absurditatile create de societatea aia ce ne-a format. Lucruri vazute cu ochii mei apoi confirmate mai tarziu de viata. Cred ca e clar ca pe mine ma interesa subiectul fiindca am inteles ca ce se intampla "azi" este rezultatul unor "chestii" cu radacina in perioada aia, fiindca suntem inca, trebuie sa accentuez asta, suntem INCA COntemporani cu majoritatea actorilor cheie. Despre ce film vorbesc? Un low budget numit Viata Noastra.
Cum sa-ti lipseasca informatiile din filmul de mai jos si sa vorbesti despre politica romaneasca? Votezi din postura de fazan ce a shtampulat o data la 4 ani? Tu stii ce ai votat? Auuu, ce mi-am luat-o cand eram manz de 18 ani, cand am votat Ilici sa nu Vadmiush... cand aceasta alegere intre doua rauri a fost orchestrata superb. Am dat cu shtampula pe partea iliesciana a buletinului de bot cu o mandrie civica puerila. Facusem 18 ani cu cateva luni inainte si acum, cetatean model am salvat tara de fascistul ala de Cornelush Vadimush. Hehhehehhe...
Interviurile luate "la cald" printre protestatari sau sustinatori ai FSN arata schizofrenia poporului. Mi-au atras atentia doua pareri suprinse in documentar: "ce ne trebuie noua candidati ce au trait in Occident in ultimii 40 de ani sa ne invete democratie, facem noi o democratie de-a noastra" (hhahahahahhaha) si altu ce a inteles ca aia ce isi iau salarii grase in posturi caldute luate pe "pile comuniste" sunt inca pe post desi nu mai e comunism iar el tre' sa-si rupa carca "la fel ca inainte"? Pai nu-s vremuri noi? Hihihihi!
Personajele actuale le gasesti in prim planul sau in backgroundul multor imagini de atunci. Vizioneaza, vei vedea o culegere de tehnici de manipulare a Poporului incercate de diferite parti, care au functionat. Care. Au. Functionat. Care inca functioneaza... altfel cum ar fi reusit sa se re-brand-uiasca astia de atatea ori, picand in picioare?
In schimb, bucata despre fotbalul romanesc descrie la detaliu cum fotbalul si sportul romanesc a fost ceva, candva... din cauza unei retele imense de baze sportive, competitii si interes politic pentru dezvoltare ce a creat o baza de selectie de sportivi imensa. La fel ca orice altceva generat si mentinut de comunism... s-a diluat in perioada de inertie a sistemului "de dupa", a fost apoi preluat de baieti (privatizat cum ar veni), a fost jumulit... si apoi i s-a pus cruce. Ia-o ca sablon si aplic-o la orice: invatamant, educatie,industrie,etc.
Avand in vedere ca evenimentele reale din anii aia, si iarasi ma simt nevoit sa reamintesc - din timpul vietii noastre, nu ne erau cunoscute noua,pulimii, face si mai tare sa sune a Science Fiction pentru unii care au trait cu capu bagat in propria gauza pana la umeri si dupa '89.
As mentiona niste puncte ce le consider cheie in aceasta schizofrenie. Romanii erau inca pusi sa defileze pentru gloria lui Nicolae Maosescu si a Partidului Galactic desi in lumea REALA, din afara Taramului de basm, se pregatea prabusirea sistemului comunist falimentar pe partea economica dar care mai irosea si enorm de multe resurse extrem de pretioase directionate pentru inarmare... ca era razboiul rece, nu? (lol... cum s-a terminat razboiul Rece a inceput incalzirea globala). Cu ochii privind prin orificiul anal nu puteai vedea ca si sistemul capitalist din tarile vestice (duJmanii Poporului Socialist) scartaia de mai avea un pic de-i pica rotile. In anii 1988 si 1989 se ivea o Recesiune in Statele Unite si Canada ce-i facea vulnerabili prin prisma acelauiasi Razboi Rece. Ce noroc ca a picat comunismul exact atunci prin niste revolutii de tip sudamerican, sincronizate la perfectie... parca-parca pregatite din timp sa fie spontane, cu oameni deja in pozitii asteptand semnalul... ah nuuu... nuuuuuu. Daca citesti pe ici pe colo, gasesti tot felul de referinte cum ca Ceausescu nu mai controla la modul real inca de prin '84? Controlul real ar fi fost la niste baieti carora li se putea citi cerul senin de un albastru pur direct in ochi. Ei au pus umarul la democratie dand jos sistemul... hahahahhaha
Acum e clar trocul facut de sistem. Lol... e clar... pentru tooooti. Vremuri noi... da' tot noi, da?
Am vazut cu ochii mei translatia de la Militie la Politie. A venit tata acasa intr-o zi cu niste seturi de uniforme noi. Inainte erau albastre cu croiala militara la veston. Acum erau cu nuanta de gri si claaaaar diferite... desi la fel. Scria Politia pe ele. S-a reformat Militia, nu? Revenind la turbulentele actuale la varf, ma gandesc ca stilul asta de "reforma" s-a aplicat si la sistemul Judiciar unde probabilitatea de a fi magistrat de varf creste exponential daca tac-tu sau ma-ta au fost magistrati si-n comunism. Extrapolam iarasi la restul domeniilor? Reamintesc convingerea mea ca romanul, din lipsa de cultura si experienta intr-un sistem capitalist, a luptat sa se angajeze si sa-si angajeze sangele la singurul business peren ce-l cunostea - Aparatul de Stat. Un business specializat in incalzire termica ce parea sa genereze locuri de munca "caldute".
Antipatia fata de Iliescu (antipatie... sunt elegant, ce plm)si lipsa de intelegere in "ale lumii" a facut ca Emil Constantinescu sa para ceva ce nu era neaparat. In documentarul de mai sus cu Alegerile noastre am vazut faza aia ce sincer, m-a lasat masca. Observasem ca primii candidati veniti sa lupte cu Iliescu la primele alegeri libere arata suspect de mult ca nu au venit ci au fost adusi. Poporul nu era pregatit/nu voia sa schimbe ceva, cum credeau strainii, si atunci Arhitectii au trecut din nou la plansa de proiectare sa scoata un nou candidat, mai slefuit pe "nevoile pietei". Candidatul Constantinescu a parut sa aibe exact atributele ideale... omu' fusese creat parca din cuvinte cheie, un portret robot de cetatean roman DIFERIT de Iliescu. Mi-au iesit ochii din cap ca lui Mitica Dragomir cand Constantinescu, mandru de el, ne povesteste cum ajutat de un business man onest de origine maghiara, a plecat in state ca profesor de galagieologie dar de fapt, ti-ai luat tzeapa, jmekere... el nu venise sa "dea cu pietre" ca si profesor de geologie ci facea scoala de democratie si pregatea Programul democratic pentru Romania, undeva in secret... lol. Nu judec motivatiile oamenilor de atunci... si asta pare o metoda de a fi patriot caci chiar daca era doar o unealta pentru altii... menirea lui era sa dea deoparte un sistem superior in forta, dar inferior moral, ce controla Romania. In razboi... se misca altfel treaba. Candidatul produs in Manchuria nu a reusit sa castige alegerile democratice dar sustinatorii lui erau rabdatori, talentati in jocuri din astea si mai ales aveau bani. Si daca e sa ne luam dupa documentar... vrajeala de "laborator" tot nu a functionat pana la capat decat sa-l duca "in finala" iar in finala... poporul ortodox a votat cu "omul Domnului". Multi ani am mestecat si eu prostia aia cu E-mail Constantinescu - un presedinte slab. Slab eram eu... sus la mansarda. Pe atunci nu intelesesem cine conducea Romania. Obsesia poporului pentru un singur lider autoritar ascundea posibilitatea unui grup de forta, ascuns in spate. Plus ca eram copil, eu voiam Nintendo, desi cunoasteam pe de rost satira politica a celor de la Vacanta Mare. "Da' unde-s toti?... S-au dus sa RE-aleaga... Ba ce popor..."
Singura intrebare ramasa e aia: ar fi fost altfel daca Iliescu nu mai lua inca 4 ani ce l-au nascut pe Nastase? Dar forta grupului ce la generat pe Nastase parea sa fie de neoprit. Lol.
Continuand detaliile nu fac decat sa prelungesc textul inutil. Lipsa de experienta a romanilor i-a facut victime usoare a unor tehnici e manipulare de "pagina 1 din manual". Cand nu ai avut program real la TV... orice e la TV acum e si adevarat. Primul si cel mai mare "adevar" de la TV fiind revolutia insasi.
"Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.[1]"
Efectul Dunning-Kruger intalneste absolut toate cerintele in marea masa de romani post-decembristi. In plus, poporul a fost dezinformat si manipulat prin tehnici agresive sistematizate pentru a-l alinia restului lumii vestice ce, nu stiam noi din asteaaaa... avea sa ne primeasca cu ordinul milioanelor sa sugem la sanul lor. E chiar asa greu de crezut ca unul ce le "pute" tuturor tarilor din fostul bloc comunist a venit sa faca trenuletul dialogului social in grup pe data de 31 Decembrie 1989 si a fost poate doar primul pas spre ce urma sa devina "pepiniera de talent muncitoresc platit cu bani putini" ale tarilor partenere? Local, poporul a fost tinut prost si de catre "elita locala" ce prospera tocmai fiindca pulimea credea ca ei nu exista, putand opera in liniste, undeva in stratosfera sociala creata de privilegii, ca pe "vremuri"
Daca esti ca mine probabil te-ai intrebat "cum mortii nostri nu se leaga nimic in tara asta?" si apoi, la prima muthafucking sansa ai plecat. Pai uite niste raspunsuri mai sus. Ah, esti plecat? Esti Diaspora? Ai plecat dupa 2007? Felicitari... NU esti special! Esti doar unul din cei 3,500,000 de romani plecati in perioada aia.
Locul 2 in lume dupa Siria. Siria - Zona de Razboi nu Gradina Maicii Domnului. Orientul Mijlociu nu tara membra a Uniunii Europene. Trei milioane juma' de romanaches, un numar urias micit de obisnuitele cacaturi: aia care pleaca isi lasa copii si familiile in urma, aia plecati sunt tigani, sunt hoti, spargatori, cersetori, capsunari, lucratori cu carca, tradatori de neam si un pic si de partea cealalta - ingineri, doctori, dentisti, etc. Prea putin accent pe motivele lor. Vocile sanatoase la cap denunta tara ca de "nelocuit" pentru anul in care suntem si se tireaza justificat dar exemplul lor de "greva" este anulat de restul romanilor care pleaca afara sa vina inapoi, aducand bani si idei noi (nu neaparat bune)sau fitze care coaguleaza populatia statoare, ce nu lasa pamantul stramosesc pentru iluzia strainatatii, intr-un curent anti-"capsunari".
Se pierde din vedere ca totul pare planuit sa scurga forta de munca inspre Vest unde tarile gazda au programe de acceptare a acestei forte de munca. Dar inainte de acceptare vine si momirea cu programe-"magiun" a mustelor prin salarii si viata intr-o societate mai normala.
Cel mai uzitat exemplu pare a fi Exodul medicilor de dupa 2007. "Exodul medicilor: 15.700 de medici români plecaţi în Occident după 2007. Deficitul sistemului românesc: 4.700". Cum ar veni v'o 15 mii de medici au intrat direct in campul muncii pentru altii, fara sa trebuiasca sa faca scoala sau practica in tarile alea... tara lor adoptiva beneficiind direct de rodul muncii lor, singura lor investitie fiind sa de-a o lege prin care le dai dreptul de practica daca aplicantii au un minimum standard. Si evident, il au. Bravo lor, medicilor ce si-au bagat stetoscopu' si-au plecat. Stati linistit, cocalarii din rasa Dunning-Kruger se vor pisa si-n freza voastra... doar va stiu din Romania ca sunteti spagari. Lol.
Exodul halatelor albe. Cadrele medicale sunt interesate de locuri de muncă în străinătate
Cand vorbesti de numere de genu' lu' 3 mil' juma'... pfffff... tre sa intelegi ca au plecat romani de toate culorile caracterului uman, statutului social sau al pregatirii profesionale. Si se aplica de la talhari la intelectuali.
Lol, capsunari... cine a venit cu termenul acesta... uuuu... mi-a distrus placerea cartilor Ciresarii... macar a titlului. Cum mereu m-am intrebat cine creaza bancurile... mi-a facut placere sa aflu ca la originea expresiei "Varanul" sta o doamna fosta sefa de echipa de postaci lucrand pentru Udrea in perioada de basism, perioada de crunta manipulare si contol mediatic... tehnici extraordinar de eficiente ce au bagat in capul populatiei niste cuvinte-cheie, Varanul fiind doar un exemplu de astfel de cuvant repetat obsesiv de o Media majoritara, ce crea iluzia ca "daca suntem atat de multi spunand ceva... acel ceva e si adevarat". Bravo doamna, foarte ingenios si eficace. Acum e cu penali. A fost cu plagiat, dottore. A fost cu chuma roshe. Si vor mai fi. Cuvant cheie acum e Teleorman.
Este interesant acum ca August pare sa joace cu numarul 10 pe tricou. Este interesant ca mitingul, in functie de pe care deal privesti in vale, pare ori o reactie sanatoasa a imensei Diaspore romanesti... ori pare sa reprezinte cea mai mare parte a populatiei romanesti care inca isi mai ia "stirile" de pe Facebook sau de pe online-ul controlat de baieti. Nu fi imbecil, educa-te despre razboiul hibrid, vezi ce reprezinta el si cauta semnele. Vezi cum se aplica la online si care-s tehnicile. Si vezi daca te-a atins. Nu uita ca poate esti neam cu familiile Dunning si Kruger si nu stiai. Si nu-ti fie teama, nu-ti pica decat "gradele de boss" daca iti recunosti tie insuti ca ai fost prost.
"Aparentele-s curve - ai grija ca te-nseala,
Nu mai hali nemestecat ce ti-a dat la scoala,
Nu tot ce scrie-n manual e si pe bune... Socant?!!
De cand ai internet n-ai nici o scuza ca esti ignorant...
Hai, crede in puterea ta, CERCETEAZA!!!
Verifica din 3 surse, nu le pica in plasa
Ia mereu aminte, Internetul informeaza -
Dar si dezinformeaza, caci contine Geniu
Dar si multa prostie crasa, agresiv promovata
Sa iti tina mintea beata, sa o tina-ncetosata
Preocupata, sa nu le vezi adevarata fata
Sa pui botu', sa dai votu' politicienilor LOR
Ce te mint ORICE sa accepti sistemul LOR
Ce protejeaza elita in detrimentul sclavilor"...
Wednesday 11 July 2018
Decat cald
Desi bizi la munca am reusit sa dau o geana si la meciurile de la Mondial. A inceput bine. Se simtea peste tot atmosfera si aici pe zona am vazut si iranience iesite prin trapa masinii fluturand steaguri. Daca asta-i zona. Cand participa si Italia si eram prin Woodbridge - erau italience iesite pe geam.
In plimbarile din pauza de masa am trecut des pe langa o scoala de prichindei. Tare de tot ca acea curte a scolii semana cu ce-mi aminteam eu din Romania si totul era fiindca desi unii copii jucau basketball, restul... si ma refer la RESTUL, juca fotbal/soccer... mereu cateva miute incinse in diferite locatii. Dar era o diferenta. Gainile astea de copii nu-s in stare sa sara nici macar un gard lesinat sa poate iesi in strada in mijlocul traficului si sa-si recupereze mingea sutata peste gardul scolii. Probabil sut de fundas, un nouar veritabil o baga doar la vinkel. "Neneaaaaah... ne dati si nuoua minja?" De doua ori m-am dus si o data l-am vazut pe altu' aruncandu-le mingea inapoi peste gard. Popularitatea fotbalului in curtea unei scoli oarecare, intr-o zi oaarecare, confirmate prin repetitie ma face sa ma gandesc ca aria de selectie de jucatori canadezi se mareste. De aia nu am fost surprins, cumva, de stirea ca Mexic, SUA si Canada au pus-o de-o combinatie si vor fi gazdele Campionatului Mondial din 2026. Douazeci-douasase... cum ar veni. Am inteles ca in Romania doar daca vorbesc hipsterii romgleza e acceptat social, oricine altcineva trebuie scalpat.
Am aruncat suficient cu pronosticuri sportive sezonul asta asa ca ma abtin. Sustineam Spania... fiindca why the fock not. Deunazi vorbeam cu un tovaras despre astea si i-am spus ca eu, cum ar veni, sustin pe Rakitic (dar nu si pe Modric), pe Neymar si astept de vreo 3 editii sa faca Belgia "surpriza". De la un raspunzator de intrebari puse de ala de la Vax Populi am colectionat un fel de murphism ce se potriveste la multe, ca un Joker. De exemplu: Castiga Belgia campionatul mondial, la ce a aratat pana acum? Murphism: "Vorba lu' spaniolu' ala, pana nu vede ochiu - nu poti sa stii daca-l cumpar". Pana nu vede ochiu'... nimeni nu e campioana inca. Nu castiga.
Pe celalalt plan personal vremea buna ne-a scos din casa si acu doua weekenduri am mers hiking pe Seaton Hiking Trail in Pickering. Luasem o adresa de pe net cu parcarea Parcului dar GPS-ul nostru facea o faza ca-n povestea lu Martzogu': "l-am intrebat pe ala unde e ambasada Austriei si mi-a zis - te duci incolo... si apoi vi inapoi"... Asa si GPS-ul nostru, mergi pe o strada ce se opreste in T (optiuni stanga sau dreapta) si ne cere sa facem U-turn fiindca destinatia noastra era pe partea cealalta a drumului. Nu man, nu era nimic acolo decat un camp. GPS-ul de pe google maps cunostea zona mai bine si am mai mers macar un kilometru "in dreapta" plus inca "o dreapta".
Este incredibil, caci parchezi intr-un loc amenajat, langa niste case, te uiti la un teren anemic de fotbal apoi penetrezi liziera padurii si te trezesti de fapt intr-o padure. La modul relax am luat-o la pas... poteca nu e rea deloc si ofera varietate ochilor. Am bagat un 3.5 km dus si EXACT aceeasi distanta la intors. Era suficient pentru o Sambata. Mai aveam de facut si curat acasa, nu? Si la propriu si la figurat suntem drumeti de weekend.
Duminica, a doua zi, am mers unde am vrut sa mergem prima data cu bicicletele... atunci cand am incercat sa montez un jmen din ala pe po'bagaj, sa agatam bicicletele si se dovedise ca am luat biciclete cu roti cat aia de negru, atarnau pe jos... am fi putut sa aram cateva hectare... dar desi suntem tarani... ca majoritatea taranilor de oras, nu suntem si agricultori. Deci, fara bicilete, am mers in ceea ce credeam eu ca e Pickering Waterfront desi se parea ca suntem inca la Sud de Scarborough. Am gasit un helesteu interesant cu un boardwalk misto unde se poate pescui usor "de sanki fara pretentii" si am de gand sa revin. Pe malul lacului aveam sa gasim in primul rand o imagine si o senzatie de "la mare" accentuata si de valurile cu creasta alba create de agitatia lacului. O alee lata se prelinge de-a lungul malului servind pietoni, biciclisti sau oameni pe role. Calitatea asfaltului e superioara multor strazi romanesti dar si din Scarborough.
Privind inspre Est il vezi pe Putin dand lovitura de incepere a partidei si a campionatului mondial... ah nu... vezi Centrala moleculo-electrica de la Cernavo...ce? de la CERNavoda?... nu maaah, de la Pickering... si atunci am inteles ca eu acolo credeam ca voi merge cand am plecat de acasa dar nimerisem un pic mai la Vest. Va fi interesant si cu bicicleta ca alonja locomotoare creste.
Toate drumurile duc la Roma la fel cum toate centrarile se duc in careul advers. Toate gandurile erau pe weekend-ul lung de Ziua Canadei. Facusem rezervare pentru cort la Bass Lake inca din Februarie. Ne arsesem in primul an de aspiratii in zona cort-exului si a focului de tabara caci locurile de camping se rezerva online cu multe luni de zile inainte. Ajunsesem in anul acela la the next, next, next, next, next, next, next, next.... next best thing: un parc in Brampton. L-am numit antrenament. Ca pentru noobi. Atunci s-a testat echipamentul. Si atunci fusese cald...
Dar pe July 1st-u' acesta, din douaj'-opshpche, cine a fost acolo ( in sudul Ontario in perioada aia) stie cat a fost de cald. Am mers cu cortul mai pregatiti ca niciodata sa luptam cu elementele subversive ale naturii ce flutura avertismente meteo in culori aprinse de chuma rosie. Am pus pe cort folii reflectorizante sa taiem efectul de sera care s-ar fi creat in cort si am supralicitat cu un ventilator de tip turn inauntru, ce a mers aproape non stop. Creasem vant inauntru, scopul fiind sa ni se falfaie de caldura. S-a dovedit si singura linie de aparare. Abia zilele acestea a fost mai racoare seara, ideal pentru camping, o saptamana mai tarziu.
Vineri, pe 29 Iunie, ajunsesem pe la 7 jumatate acolo si am tras tare sa ne instalam totul si apoi sa facem foc, sa gatim. Interesant, nu? Cand faci foc dar nu mananci carne... Fiindca abia venisem, cum ar veni - pun intended, corpurile inca suportau caldura si am stat pana mai tarziu. Cerul senin permitea sa vedem stelele. Tanguindu-ne ca ce bine ar fi fost sa avem un telescop cu noi mi-am dat seama ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care am impachetat celebrul binoclu, atunci cand faceam bagajele. Dupa ani de zile de stat prin portbagaj, binoclu a devenit "antique" si acum sta pe raft indreptat catre camera web a laptopului... sa se cace aia pe ei cand se uita la noi "legal", cum spune mitul urban... Si noi stam cu binoclu pe ei.
Prima noapte s-a dormit bine... dar cu ventilatorul pornit. Greul avea sa fie a doua zi, cand a trebuit sa luptam cu caldura pe tot parcursul zilei. Ne-am inmuiat in lac pentru cateva ore si apoi am fost sa facem dus. Sa dam jos jegul... transpiratia... parca izvora direct din noi... vorba aia... prin toti porii. Ne-am retras in cort si, descoperind ca daca stam direct pe salteaua gonflabila, fara patura, e aproape placut... in scurt timp am picat lati... dar in jetul de aer emanat de ventilator. Seara nu a adus racoare ci a readus tantarii. Cam nasol sa folosesti produse pe piele si apoi sa transpiri instantaneu, transpirand depunand orice fel de efort, transpirand exact ca o glanda sudoripara gigantica. Haine groase sa te aperi de tantari la 35 de grade? Loooool.
Ne-am retras in cort mai repede decat in prima seara si, din nou, epuizati, am adormit instantaneu cu ventilatorul ventiland de zor in directia noastra. Ne-am mai foit prin pat toata noaptea dar la gata, vreo 9 ore mai tarziu ne-am trezit bine-dormiti... La trezire, mi-am anuntat sotia ca vrea-nu vrea, e dovada vie ca "sa tragi curent" e o imbecilitate. Dormise toata noaptea "in curent" fiindca, sa fim sinceri, nu puteai dormi decat scaldat in jetul de aer emanat de ventilator. Dar afara... uuuuu potanga era imensa. Pe scara Celsius. Planul era sa mergem la scaldat mai abitir decat cu o zi inainte fiindca era singura optiune anti canicula.
Dar cu consoarta eram conectati mental pe o frecventa superioara, in campul de energie subtila. Cand si-a exprimat cel mai mic dubiu vizavi de ziua ce se asternea in fata am si sarit pe telefon sa verific cu Busu, sa vedem cum va fi vremea. Well mutha fucka, "feels like 38" la 10 AM. Asta cu "saritu" pe telefon am bagat-o fiindca am reusit sa imi crap ecranul telefonului stand confortabil pe el. Cu cateva minute inainte fusesem fericit ca mi-am gasit mp3 playerul si castile in portbagajul masinii Claudiei... il pusesem acolo cu un an inainte... il pusesem acolo sa-l gasesc usor... ain't that a biatch. Ramane sa-mi gasesc ochelarii de vedere prin casa. Stim ca ultima oara i-am avut pe ochi si amandoi parem siguri de asta. In schimb nu gasim ochelarii.
O ora si jumatate si cateva transpiratii consistente mai tarziu aveam totul impachetat. La intoarcere, fara trafic.... am ajuns ireal de repede.
Pe modul gung ho, am descarcat, am dus totul in casa si abia apoi am luat o pauza. A durat cateva ore sa ne ajustam termic. Printre discutii s-a remarcat o evidenta... cu cortul eram doar cativa in acel parc, in parc predominand RV-urile, care ma gandesc ca au aer conditionat. Asta a produs efecte pentru weekendul lung din August, cand avem iarasi rezervare. Va trebui sa monitorizam vremea si sa aplicam ce am invatat din lectia predata de Mama Natura weekendul trecut: daca e heat wave NU mai mergem.
Inca "o iesire" din care am ramas cu amintiri negative desi in rest am avut fun. De referinta excursia in State, la Watkins Glen State Park, anul trecut. Poate intr-un episod retrospectiv.
In plimbarile din pauza de masa am trecut des pe langa o scoala de prichindei. Tare de tot ca acea curte a scolii semana cu ce-mi aminteam eu din Romania si totul era fiindca desi unii copii jucau basketball, restul... si ma refer la RESTUL, juca fotbal/soccer... mereu cateva miute incinse in diferite locatii. Dar era o diferenta. Gainile astea de copii nu-s in stare sa sara nici macar un gard lesinat sa poate iesi in strada in mijlocul traficului si sa-si recupereze mingea sutata peste gardul scolii. Probabil sut de fundas, un nouar veritabil o baga doar la vinkel. "Neneaaaaah... ne dati si nuoua minja?" De doua ori m-am dus si o data l-am vazut pe altu' aruncandu-le mingea inapoi peste gard. Popularitatea fotbalului in curtea unei scoli oarecare, intr-o zi oaarecare, confirmate prin repetitie ma face sa ma gandesc ca aria de selectie de jucatori canadezi se mareste. De aia nu am fost surprins, cumva, de stirea ca Mexic, SUA si Canada au pus-o de-o combinatie si vor fi gazdele Campionatului Mondial din 2026. Douazeci-douasase... cum ar veni. Am inteles ca in Romania doar daca vorbesc hipsterii romgleza e acceptat social, oricine altcineva trebuie scalpat.
Am aruncat suficient cu pronosticuri sportive sezonul asta asa ca ma abtin. Sustineam Spania... fiindca why the fock not. Deunazi vorbeam cu un tovaras despre astea si i-am spus ca eu, cum ar veni, sustin pe Rakitic (dar nu si pe Modric), pe Neymar si astept de vreo 3 editii sa faca Belgia "surpriza". De la un raspunzator de intrebari puse de ala de la Vax Populi am colectionat un fel de murphism ce se potriveste la multe, ca un Joker. De exemplu: Castiga Belgia campionatul mondial, la ce a aratat pana acum? Murphism: "Vorba lu' spaniolu' ala, pana nu vede ochiu - nu poti sa stii daca-l cumpar". Pana nu vede ochiu'... nimeni nu e campioana inca. Nu castiga.
Pe celalalt plan personal vremea buna ne-a scos din casa si acu doua weekenduri am mers hiking pe Seaton Hiking Trail in Pickering. Luasem o adresa de pe net cu parcarea Parcului dar GPS-ul nostru facea o faza ca-n povestea lu Martzogu': "l-am intrebat pe ala unde e ambasada Austriei si mi-a zis - te duci incolo... si apoi vi inapoi"... Asa si GPS-ul nostru, mergi pe o strada ce se opreste in T (optiuni stanga sau dreapta) si ne cere sa facem U-turn fiindca destinatia noastra era pe partea cealalta a drumului. Nu man, nu era nimic acolo decat un camp. GPS-ul de pe google maps cunostea zona mai bine si am mai mers macar un kilometru "in dreapta" plus inca "o dreapta".
Este incredibil, caci parchezi intr-un loc amenajat, langa niste case, te uiti la un teren anemic de fotbal apoi penetrezi liziera padurii si te trezesti de fapt intr-o padure. La modul relax am luat-o la pas... poteca nu e rea deloc si ofera varietate ochilor. Am bagat un 3.5 km dus si EXACT aceeasi distanta la intors. Era suficient pentru o Sambata. Mai aveam de facut si curat acasa, nu? Si la propriu si la figurat suntem drumeti de weekend.
Duminica, a doua zi, am mers unde am vrut sa mergem prima data cu bicicletele... atunci cand am incercat sa montez un jmen din ala pe po'bagaj, sa agatam bicicletele si se dovedise ca am luat biciclete cu roti cat aia de negru, atarnau pe jos... am fi putut sa aram cateva hectare... dar desi suntem tarani... ca majoritatea taranilor de oras, nu suntem si agricultori. Deci, fara bicilete, am mers in ceea ce credeam eu ca e Pickering Waterfront desi se parea ca suntem inca la Sud de Scarborough. Am gasit un helesteu interesant cu un boardwalk misto unde se poate pescui usor "de sanki fara pretentii" si am de gand sa revin. Pe malul lacului aveam sa gasim in primul rand o imagine si o senzatie de "la mare" accentuata si de valurile cu creasta alba create de agitatia lacului. O alee lata se prelinge de-a lungul malului servind pietoni, biciclisti sau oameni pe role. Calitatea asfaltului e superioara multor strazi romanesti dar si din Scarborough.
Privind inspre Est il vezi pe Putin dand lovitura de incepere a partidei si a campionatului mondial... ah nu... vezi Centrala moleculo-electrica de la Cernavo...ce? de la CERNavoda?... nu maaah, de la Pickering... si atunci am inteles ca eu acolo credeam ca voi merge cand am plecat de acasa dar nimerisem un pic mai la Vest. Va fi interesant si cu bicicleta ca alonja locomotoare creste.
Toate drumurile duc la Roma la fel cum toate centrarile se duc in careul advers. Toate gandurile erau pe weekend-ul lung de Ziua Canadei. Facusem rezervare pentru cort la Bass Lake inca din Februarie. Ne arsesem in primul an de aspiratii in zona cort-exului si a focului de tabara caci locurile de camping se rezerva online cu multe luni de zile inainte. Ajunsesem in anul acela la the next, next, next, next, next, next, next, next.... next best thing: un parc in Brampton. L-am numit antrenament. Ca pentru noobi. Atunci s-a testat echipamentul. Si atunci fusese cald...
Dar pe July 1st-u' acesta, din douaj'-opshpche, cine a fost acolo ( in sudul Ontario in perioada aia) stie cat a fost de cald. Am mers cu cortul mai pregatiti ca niciodata sa luptam cu elementele subversive ale naturii ce flutura avertismente meteo in culori aprinse de chuma rosie. Am pus pe cort folii reflectorizante sa taiem efectul de sera care s-ar fi creat in cort si am supralicitat cu un ventilator de tip turn inauntru, ce a mers aproape non stop. Creasem vant inauntru, scopul fiind sa ni se falfaie de caldura. S-a dovedit si singura linie de aparare. Abia zilele acestea a fost mai racoare seara, ideal pentru camping, o saptamana mai tarziu.
Vineri, pe 29 Iunie, ajunsesem pe la 7 jumatate acolo si am tras tare sa ne instalam totul si apoi sa facem foc, sa gatim. Interesant, nu? Cand faci foc dar nu mananci carne... Fiindca abia venisem, cum ar veni - pun intended, corpurile inca suportau caldura si am stat pana mai tarziu. Cerul senin permitea sa vedem stelele. Tanguindu-ne ca ce bine ar fi fost sa avem un telescop cu noi mi-am dat seama ca acesta trebuie sa fie motivul pentru care am impachetat celebrul binoclu, atunci cand faceam bagajele. Dupa ani de zile de stat prin portbagaj, binoclu a devenit "antique" si acum sta pe raft indreptat catre camera web a laptopului... sa se cace aia pe ei cand se uita la noi "legal", cum spune mitul urban... Si noi stam cu binoclu pe ei.
Prima noapte s-a dormit bine... dar cu ventilatorul pornit. Greul avea sa fie a doua zi, cand a trebuit sa luptam cu caldura pe tot parcursul zilei. Ne-am inmuiat in lac pentru cateva ore si apoi am fost sa facem dus. Sa dam jos jegul... transpiratia... parca izvora direct din noi... vorba aia... prin toti porii. Ne-am retras in cort si, descoperind ca daca stam direct pe salteaua gonflabila, fara patura, e aproape placut... in scurt timp am picat lati... dar in jetul de aer emanat de ventilator. Seara nu a adus racoare ci a readus tantarii. Cam nasol sa folosesti produse pe piele si apoi sa transpiri instantaneu, transpirand depunand orice fel de efort, transpirand exact ca o glanda sudoripara gigantica. Haine groase sa te aperi de tantari la 35 de grade? Loooool.
Ne-am retras in cort mai repede decat in prima seara si, din nou, epuizati, am adormit instantaneu cu ventilatorul ventiland de zor in directia noastra. Ne-am mai foit prin pat toata noaptea dar la gata, vreo 9 ore mai tarziu ne-am trezit bine-dormiti... La trezire, mi-am anuntat sotia ca vrea-nu vrea, e dovada vie ca "sa tragi curent" e o imbecilitate. Dormise toata noaptea "in curent" fiindca, sa fim sinceri, nu puteai dormi decat scaldat in jetul de aer emanat de ventilator. Dar afara... uuuuu potanga era imensa. Pe scara Celsius. Planul era sa mergem la scaldat mai abitir decat cu o zi inainte fiindca era singura optiune anti canicula.
Dar cu consoarta eram conectati mental pe o frecventa superioara, in campul de energie subtila. Cand si-a exprimat cel mai mic dubiu vizavi de ziua ce se asternea in fata am si sarit pe telefon sa verific cu Busu, sa vedem cum va fi vremea. Well mutha fucka, "feels like 38" la 10 AM. Asta cu "saritu" pe telefon am bagat-o fiindca am reusit sa imi crap ecranul telefonului stand confortabil pe el. Cu cateva minute inainte fusesem fericit ca mi-am gasit mp3 playerul si castile in portbagajul masinii Claudiei... il pusesem acolo cu un an inainte... il pusesem acolo sa-l gasesc usor... ain't that a biatch. Ramane sa-mi gasesc ochelarii de vedere prin casa. Stim ca ultima oara i-am avut pe ochi si amandoi parem siguri de asta. In schimb nu gasim ochelarii.
O ora si jumatate si cateva transpiratii consistente mai tarziu aveam totul impachetat. La intoarcere, fara trafic.... am ajuns ireal de repede.
Pe modul gung ho, am descarcat, am dus totul in casa si abia apoi am luat o pauza. A durat cateva ore sa ne ajustam termic. Printre discutii s-a remarcat o evidenta... cu cortul eram doar cativa in acel parc, in parc predominand RV-urile, care ma gandesc ca au aer conditionat. Asta a produs efecte pentru weekendul lung din August, cand avem iarasi rezervare. Va trebui sa monitorizam vremea si sa aplicam ce am invatat din lectia predata de Mama Natura weekendul trecut: daca e heat wave NU mai mergem.
Inca "o iesire" din care am ramas cu amintiri negative desi in rest am avut fun. De referinta excursia in State, la Watkins Glen State Park, anul trecut. Poate intr-un episod retrospectiv.
Thursday 7 June 2018
Pedigree de fata blocului - 3
Adevarul social din spatele omni-auzitei referinte catre perioada din comunism in care “termenai” scoala si primeai o slujba este ca nu mai exista numarul de slujbe amintit de acea zicala. Si nu mai exista de mult.Lipsa crasa de educatie economica privind piata muncii si increderea oarba intr-un sistem falimentar care-si traia ultimii ani, practic inertia, a facut sa se abandoneze o parte mare din populatia activa in campul muncii. Societatea isi pastrase forma dupa cum o setasera comunistii pana prin '95, cand reusisera sa vanda totul si o noua elita se ivea ca o buruiana mai inalta decat firul de iarba. Macar o generatie de tineri, prima generatie libera de comunism, de dupa Revolutie, nu a mai fost absorbita de Sistem. Sistemul isi daduse restart pe un sistem de operare nou si fiecare incerca sa inteleaga unde sunt butoanele si cum functioneaza sub-programele acum. Butoanele erau exact unde trebuiau sa fie. La programatori.
Haideti sa mai examinam un pic ceaunul in care s-au format generatiile acestea, luand exemplu un mun'cipiu oarecare, centru metalurgic de traditie, bijuteriile incastrate pe cozile secerii si ciocanului fiind cateva alte uzine constructoare de masini din municipiu. Fabrici de confectii, cartiere nou-noute in Dec '89, multe proiecte ramase neterminate aratau ca exploatarea resurselor in zona sau crearea de noi fabrici era in desfasurare.La trecut. Nimic mai departe de adevarul prezent.
In 1997 cred, am vizionat filmul The full monty, filmul a fost nominalizat la Oscar la 4 categorii, inclusiv Best Original Screenplay. Filmul incepe cu un film de propaganda din anii '70 despre industria infloritoare si in continua dezvoltare. Industrie grea. Zoom pe numarul imens, de ordinul zecilor de mii, de locuri de munca generate de colosii industriali din orasul Sheffield. Suna cunoscut? Cum sa nu fie bine cand totul este bine?
Ce nu se ia cu adevarat in considerare este nivelul de poluare la care a fost supusa aceasta populatie cand stiam de copil ca in raul local nu sunt pesti. Nu cand uzinele deversau smecleu in el. Ce credeti ca se intampla cu atmosfera cand ai un cuptor gigantic cu "foc nestins din 1771"?
Cand filmul arata prezentul, imi arata mie, adolescentului de atunci, exact ce se intampla in orasul meu. In fata ochilor mei. Vazusem greve ale muncitorilor de la Colosi. Faceau cu randul. Era disperare mare. Multi vindeau apartamentele comuniste si plecau. In felul lor, multi fusesera imigranti si s-au intors de unde venisera. Multi ce fusesera la sat pe vremea lu' Ceasca s-au mutat la oras. Sau macar au cumparat niste apartamente... de la cetateni germani repatriati, gen... suna cunoscut? Erau apartamente de vanzare. Si nici nu erau asa scumpe. Si multi dadusera de bani aproape peste noapte. Unii insa, nu-si permisesera sa le plateasca atunci cand Statul incepuse sa se ocupe de chiriasii ei. Mi-a ramas in minte fiindca eram copil si cand se muta o familie se muta si un prieten. Uneori veneau altii. La noi la bloc era mai dubios decat la alte blocuri caci noi nu jucasem fotbal in fata blocului sau in curtea scolii din cartier. Ah, nuuu... la noi se juca pe pajistea din fata Uzinei coproductie Romano-germana RENK, fiindca acolo era iarba, desi nu aveam voie si mai ales jucam pe marginea liniei de tramvai... nici un accident desi multe la limita. In ciuda paznicilor, in ciuda oricui, in ciuda faptului ca acel caracter special al fabricii o facea mai pazita decat restul uzinelor din oras. Terenul de fotbal pe beton era de fapt in curtea Fabricii de confectii si pentru scurt timp devenise Nou Camp pentru echipa de handbal-fete a fabricii de confectii.
Cum primul joc cu cornete dupa ce m-am dat jos de pe vapor la acest bloc a fost localizat in incinta Uzinei Contsructoare de Masini Resita, tresspassing... intelegi ca noi eram un pic mai hardcore decat altii. Cand unii cautau pietre sau niste discuri de metal gasite de-a lungul liniilor ferate in Triaj, pentru jocul "La groapa" noi, de la bloc de la mine, intram in hala fabricii pe la etajul 1, coboram pe macara si luam discuri de metal direct de pe bancurile de lucru ale muncitorilor sau din sertarele lor. Ocean 11 era o "Balta de pisat 11" pe langa noi.
Si a inceput si razboiul din Serbia. Noi eram la 180 km de Belgrad. Macar intr-o noapte s-a auzit si bombardamentul american. Dar la noi se intampla Embargoul. Embargoul NATO asupra Serbiei. Romanii furnizau doua elemente esentiale vietii - carburanti si tigari.
Il invidiam pe prietenul meu cel mai bun ca parintii lui l-au pus pe pasaport si ca il antrenau si-l foloseau sa treaca ilegal tigari prin vama, un copil nevinovat blindat cu cateva zeci de pachete de tigari pe maneci, pe cracii pantalonului si burtiere... stii tu, in jurul burtii. Nu cred ca mergeau mult dupa vama, prima parcare gen. Veneau rechinii sarbi si te acostau. Scapai de marfa si te intorceai. Ceva de genu. Se facea greu o suta de marci germane. Poate mai mergeai sa vinzi din casa la unguri. Acolo mergea si mama. Ducea tot ce putea cara si credea ca ar interesa clientul maghiar. Noi, eu cu sor'mea, speram sa "ne aduca ceva". Orice. Ce stiam noi? Acest El Dorado de pe malul Dunarii si granita terestra unde fluviul nu ne mai e adiacent s-a propasit peste nopti de contrabanda, sa nu aveti dubii, ne-ar sta tuturor mintea-n loc daca am afla cata marfa a fost tranzitata. De referinta filmul Pisica alba, Pisica neagra al lui Kusturica. Povesti "la cald" am avut inca din prima zi de liceu. Gelu Francezu' avea sa-mi fie coleg de banGa 4 ani... lol... ne povestea cum familia lui folosea o parcea de pamant in proprietate exact pe malul Dunarii sa lanseze flotila transportoare. Era plin de Tai-Pani pe acolo. Banii facuti usor... se stie s-au dus 'ulii de suflet. Desi romanii mei au tras in nopti albe sa stranga pentru zile negre s-au trezit in zilele negre mahmuri in curtea palatelor lor , din satele megiese Dunarii, in Zona Zero. Romanii capitalisti ce o pusesera CU SUCCES de un "biznis" isi construisera palate albe... ce paula lor... s-au uitat degeaba la Dallas?
In scurt timp revenise realitatea. In scurt timp Serbia insasi si-a revenit mai repede ca Romania, ca tara in primul rand.
Noi ne-am ales cu un partener strategic, si cu oamenii lor profesionisti ce... parca am nevoie de engleza pentru asta, niste society-shifters ce au luat chiar primul avion privat lasat in spatiul aerian romanesc, imediat dupa Revolutie. Cineva nu avea timp de pierdut. Am mai ramas si cu oamenii pusi de "ei" sa administreze noua colonie. Despre partea asta, noua, pulimii, nu ni s-a spus o vorba. Pe unii i-ai vazut imbogatindu-se peste noapte dar te gandeai ca ei sunt "de calitate" iar tu esti "carton". Ce stiam noi despre astea?
Mi-au captat atentia de cateva ori, pe Facebook, acele memento-uri create de melancoolici despre Generatia cu cheia la gat. Cu cheia la gat, da... dar lasati de capul lor, dupa cum adaugam eu. Sunt total de acord cu melancolia si chiar as mai avea de adaugat si eu. Inca de la gradinitia am fost invatat pe transmisie orala ca si miorita o gramada de poezioare si zicale si mituri si poante generate de interactiunea dintre copii in timpul liber. Inclusiv cantecelele alea ce ajutau la selectionarea echipelor sau cine sta primul la v-ati ascunselea. Eu le-am invatat de la alti copii. Explicatia originii cantecelor poate fi simpla, nu o stiu. Jocurile baietilor aveau o anumita ciclitate bazata pe sezon si erau extrem de variate. Dar nu a fost mereu frumos. Ah nu. Eram cu cheia la gat toti, dar eram de capul nostru. Se poate ca tu sa fi avut o viata normala. Se poate ca tu sa fi avut o viata normala chiar si intr-un oras muncitoresc... ah, m-am prins singur intr-o capcana. Orasele muncitoresti au fost pe vremea lu raposatu'... dupa ce am scris atat despre lipsa locurilor de munca, I gotta stand corrected: "orase POST-muncitoresti". Conditii grele si oameni duri... se ducea des treaba catre extremul-prost si catre abuz. Scapa cine poate.
La mine la bloc a fost cu multa populatie. La copii ma refer. Si ne imparteam pe strazi sau blocuri. Eu eram afiliat inspre Nord desi era o intreaga brigada in spatele blocului, in Vest. La alte blocuri, mai ales blocuri turn, era populatia de copii si mai numeroasa. Data darii in folosinta a blocurilor nou construite a creat niste valuri de generatii post decretei, noul comfort incurajand se pare natalitatea. Asta se traduce pentru noi ca eram multi de-o seama. Unii am fost la gradinita impreuna, apoi colegi la toate nivelele. S-au cimentat niste prietenii trainice. Cimentate de lipsuri. Cimentate de vise comune. Cimentate de uri comune. Si toti nestiutori in ale vietii reale, vremuri noi cum nu mai fusesera si se pare ca am fost puternic influentati de efectele unui asa-zis plan Minerva.
As vrea insa sa remarc lipsa de diferenta dintre noi. Sistemul inca isi pusese amprenta, eram unii din ultimii slefuiti in perioada de creier burete a copilariei primare.
Si totusi...
Noile vremuri isi puneau amprenta si ele, creand animale noi. Sper sa nu fac cu creta naspa pe tabla in creier lu unii cand spun ca generatia mea a fost prima care, in noua libertate democratica de la inceputul anilor '90 si culminand intre 1996 si 1999 a incercat sa-si foloseasca libertatea de expresie, a fost refuzata de cenzorii societatii (Politie, CNA sau oprobriul public)dar castigand adepti cu viteza unei religii si-a luat cu japca locul in societate. Erau repari. Niste golani.
Ascultatorii lor erau bine-inteles niste golani, multi cu educatia estompata de noua ordine romaneasca, ce au ramas sa traiasca cu parintii in timp ce spargeau seminte in fata blocului. Aici, in fata blocului, aveai tovarasi fara nici o urma de sens dat de comunisti cuvantului, frati. Asteptand o sansa, asteptand sa termini scoala ca sa... CE? Asteptam sa terminam facultatea ca sa... sa CE? Prea putini si-au gasit de munca si aproape nimeni nu a urmat vreo cariera. Doar daca sa fii gabor e o cariera. In general te combinai pe unde puteai sau pe unde te bagau relatiile. Dar cumva, fratii de testau piata muncii reveneau relativ repede in fata blocului, cu restul fratilor. Stii ce e cel mai amuzant-NOOOT? Ca romanii de "20siceva" de ani de azi nu prea vor sa lucreze in Romania fiindca salariile sunt de cacat. Pai gandeste-te ca acum 20-25 de ani Romania era cautata de investitorii gata sa te "innobileze" cu salariu de colonie... faceai competitie pe piata IEFTINA a muncii cu tarile cu traditie in sclavie pe bani putini, Asia de Sud-Est, Bangladesh, gen. Tu ai vazut orasul tau sau oraselele de pe orbita care "sperau" sa castige titlul de "Zona Defavorizata" sa vina investitorii? In 2005 aveam un job de cetatean corect si faceam 115 Euro. Jmen, nu? Firma a identificat ca in Ucraina se platea gen 65 de Euro asa ca a deschis sucursala si acolo, cap de pod. Apoi au inceput sa se mute fabricile de confectii deschise la inceputul anilor '90 si care coagulasera forta de munca feminina din oras (iti amintesti The Full Monty?). Barbatii erau in majoritate someri sau se reprofilasera. Stii tu, urmasera cursuri de re-calificare, studii superioare si post-universitare. Ah, nuuu... Te-ai bagat pe unde ai putut. Romanul era DEJA bun la toate.
Man, habar nu ai cati am cunoscut ce renuntatsera. Unii renuntasera demult dar se minteau singuri fara sa stie fiindca se comparau cu aia exact ca ei. In 2005 chiar si eu renuntasem. Veneam dupa o perioada in care facusem bani-maruntis vanzand tot felul de chestii prin flea-market, de la haine 2nd hand, la carti si mai apoi filme pentru DVD, ca si investitor minoritar impreuna cu unkiu' Basil. Dupa terminarea facultatii nu ma mai puteam mintii singur... nu exista nici un viitor luminos. Existau doua lumi: una cu viata dulce de bosketar- functional si una cu viata ce am fost programat sa mi-o doresc... desi nimic in jurul meu nu crease un exemplu bun de urmat.
Idolii ce-i aveam erau anti-sistem si faptul ca ascultai muzica lor te facea si pe tine un golan. Muzica baietilor, continea injuraturi... in puii mei, n-ai cei 7 ani d-acasa, esti golan... Horia Moculescu a iesit sa explice el ce e muzica de fapt si de ce rapul romanesc trebuie cenzurat, reparii arestati pentru "masturbarea" bunelor moravuri. Ce bune moravuri, man? Noi nu stim cu cine locuiam in bloc? Elvetienii... trezirea... sunteti inca local, la Romanica si mereu ati fost. Golanii astia, prin muzica lor, vor duce tineretul inspre droguri si departe de Biserica. Ooooh daaaa... sunt amuzanti homofobii romani fani Freddie Mercury la fel cum sunt amuzanti aia ce cred ca rapul romanesc te duce inspre droguri din cauza versurilor si limbajului pe cand un rocker american faimos poate sa se impuste in cerul gurii dupa o supradoza de droguri de mare risc. Nu? Aia aveau cei 7 ani d-acasa si lectii de muzica. Fuck-off. Ador sa va vad cantand in cor "It's Y-M-C-A!" acest cantec dulce despre locul de intalnire pentru gay in New York, pe vremea cantecului. Va si pricepeti la muzica.
Intre 2001 si 2005 anturajul tot mai numeros realiza ca sansele sunt tot mai putine. Amintesc ca Basescu era zeu si punea bazele "luptei impotriva corptiei" dai-aj muje la pozitie aviatoare. Becali devenea un politician votabil si tara prospera. Asa zicea Basescu ah... cand erau unii denumiti "basisti" sareau de cur in sus... nu tatii... ati fost basisti si cat l-ati sustinut in anii aia ati reusit sa protejati sistemul ce inca era vulnerabil si l-ati ajutat sa devina ce e azi, de nu mai stiti cine conduce Romania. Basistule, nu poti schimba asta.
In anii aia foloseam metafore gen "sa furi in Europa de Vest e meserie de aur"... Plecau multi "orbeste" si stiai ca ai sa-i vezi o data la 3 luni, ca trebuia sa revii in tara, pentru viza. Apoi s-au scos vizele...
Urma Exodul...
(va urma)
Haideti sa mai examinam un pic ceaunul in care s-au format generatiile acestea, luand exemplu un mun'cipiu oarecare, centru metalurgic de traditie, bijuteriile incastrate pe cozile secerii si ciocanului fiind cateva alte uzine constructoare de masini din municipiu. Fabrici de confectii, cartiere nou-noute in Dec '89, multe proiecte ramase neterminate aratau ca exploatarea resurselor in zona sau crearea de noi fabrici era in desfasurare.La trecut. Nimic mai departe de adevarul prezent.
In 1997 cred, am vizionat filmul The full monty, filmul a fost nominalizat la Oscar la 4 categorii, inclusiv Best Original Screenplay. Filmul incepe cu un film de propaganda din anii '70 despre industria infloritoare si in continua dezvoltare. Industrie grea. Zoom pe numarul imens, de ordinul zecilor de mii, de locuri de munca generate de colosii industriali din orasul Sheffield. Suna cunoscut? Cum sa nu fie bine cand totul este bine?
Ce nu se ia cu adevarat in considerare este nivelul de poluare la care a fost supusa aceasta populatie cand stiam de copil ca in raul local nu sunt pesti. Nu cand uzinele deversau smecleu in el. Ce credeti ca se intampla cu atmosfera cand ai un cuptor gigantic cu "foc nestins din 1771"?
Cand filmul arata prezentul, imi arata mie, adolescentului de atunci, exact ce se intampla in orasul meu. In fata ochilor mei. Vazusem greve ale muncitorilor de la Colosi. Faceau cu randul. Era disperare mare. Multi vindeau apartamentele comuniste si plecau. In felul lor, multi fusesera imigranti si s-au intors de unde venisera. Multi ce fusesera la sat pe vremea lu' Ceasca s-au mutat la oras. Sau macar au cumparat niste apartamente... de la cetateni germani repatriati, gen... suna cunoscut? Erau apartamente de vanzare. Si nici nu erau asa scumpe. Si multi dadusera de bani aproape peste noapte. Unii insa, nu-si permisesera sa le plateasca atunci cand Statul incepuse sa se ocupe de chiriasii ei. Mi-a ramas in minte fiindca eram copil si cand se muta o familie se muta si un prieten. Uneori veneau altii. La noi la bloc era mai dubios decat la alte blocuri caci noi nu jucasem fotbal in fata blocului sau in curtea scolii din cartier. Ah, nuuu... la noi se juca pe pajistea din fata Uzinei coproductie Romano-germana RENK, fiindca acolo era iarba, desi nu aveam voie si mai ales jucam pe marginea liniei de tramvai... nici un accident desi multe la limita. In ciuda paznicilor, in ciuda oricui, in ciuda faptului ca acel caracter special al fabricii o facea mai pazita decat restul uzinelor din oras. Terenul de fotbal pe beton era de fapt in curtea Fabricii de confectii si pentru scurt timp devenise Nou Camp pentru echipa de handbal-fete a fabricii de confectii.
Cum primul joc cu cornete dupa ce m-am dat jos de pe vapor la acest bloc a fost localizat in incinta Uzinei Contsructoare de Masini Resita, tresspassing... intelegi ca noi eram un pic mai hardcore decat altii. Cand unii cautau pietre sau niste discuri de metal gasite de-a lungul liniilor ferate in Triaj, pentru jocul "La groapa" noi, de la bloc de la mine, intram in hala fabricii pe la etajul 1, coboram pe macara si luam discuri de metal direct de pe bancurile de lucru ale muncitorilor sau din sertarele lor. Ocean 11 era o "Balta de pisat 11" pe langa noi.
Si a inceput si razboiul din Serbia. Noi eram la 180 km de Belgrad. Macar intr-o noapte s-a auzit si bombardamentul american. Dar la noi se intampla Embargoul. Embargoul NATO asupra Serbiei. Romanii furnizau doua elemente esentiale vietii - carburanti si tigari.
Il invidiam pe prietenul meu cel mai bun ca parintii lui l-au pus pe pasaport si ca il antrenau si-l foloseau sa treaca ilegal tigari prin vama, un copil nevinovat blindat cu cateva zeci de pachete de tigari pe maneci, pe cracii pantalonului si burtiere... stii tu, in jurul burtii. Nu cred ca mergeau mult dupa vama, prima parcare gen. Veneau rechinii sarbi si te acostau. Scapai de marfa si te intorceai. Ceva de genu. Se facea greu o suta de marci germane. Poate mai mergeai sa vinzi din casa la unguri. Acolo mergea si mama. Ducea tot ce putea cara si credea ca ar interesa clientul maghiar. Noi, eu cu sor'mea, speram sa "ne aduca ceva". Orice. Ce stiam noi? Acest El Dorado de pe malul Dunarii si granita terestra unde fluviul nu ne mai e adiacent s-a propasit peste nopti de contrabanda, sa nu aveti dubii, ne-ar sta tuturor mintea-n loc daca am afla cata marfa a fost tranzitata. De referinta filmul Pisica alba, Pisica neagra al lui Kusturica. Povesti "la cald" am avut inca din prima zi de liceu. Gelu Francezu' avea sa-mi fie coleg de banGa 4 ani... lol... ne povestea cum familia lui folosea o parcea de pamant in proprietate exact pe malul Dunarii sa lanseze flotila transportoare. Era plin de Tai-Pani pe acolo. Banii facuti usor... se stie s-au dus 'ulii de suflet. Desi romanii mei au tras in nopti albe sa stranga pentru zile negre s-au trezit in zilele negre mahmuri in curtea palatelor lor , din satele megiese Dunarii, in Zona Zero. Romanii capitalisti ce o pusesera CU SUCCES de un "biznis" isi construisera palate albe... ce paula lor... s-au uitat degeaba la Dallas?
In scurt timp revenise realitatea. In scurt timp Serbia insasi si-a revenit mai repede ca Romania, ca tara in primul rand.
Noi ne-am ales cu un partener strategic, si cu oamenii lor profesionisti ce... parca am nevoie de engleza pentru asta, niste society-shifters ce au luat chiar primul avion privat lasat in spatiul aerian romanesc, imediat dupa Revolutie. Cineva nu avea timp de pierdut. Am mai ramas si cu oamenii pusi de "ei" sa administreze noua colonie. Despre partea asta, noua, pulimii, nu ni s-a spus o vorba. Pe unii i-ai vazut imbogatindu-se peste noapte dar te gandeai ca ei sunt "de calitate" iar tu esti "carton". Ce stiam noi despre astea?
Mi-au captat atentia de cateva ori, pe Facebook, acele memento-uri create de melancoolici despre Generatia cu cheia la gat. Cu cheia la gat, da... dar lasati de capul lor, dupa cum adaugam eu. Sunt total de acord cu melancolia si chiar as mai avea de adaugat si eu. Inca de la gradinitia am fost invatat pe transmisie orala ca si miorita o gramada de poezioare si zicale si mituri si poante generate de interactiunea dintre copii in timpul liber. Inclusiv cantecelele alea ce ajutau la selectionarea echipelor sau cine sta primul la v-ati ascunselea. Eu le-am invatat de la alti copii. Explicatia originii cantecelor poate fi simpla, nu o stiu. Jocurile baietilor aveau o anumita ciclitate bazata pe sezon si erau extrem de variate. Dar nu a fost mereu frumos. Ah nu. Eram cu cheia la gat toti, dar eram de capul nostru. Se poate ca tu sa fi avut o viata normala. Se poate ca tu sa fi avut o viata normala chiar si intr-un oras muncitoresc... ah, m-am prins singur intr-o capcana. Orasele muncitoresti au fost pe vremea lu raposatu'... dupa ce am scris atat despre lipsa locurilor de munca, I gotta stand corrected: "orase POST-muncitoresti". Conditii grele si oameni duri... se ducea des treaba catre extremul-prost si catre abuz. Scapa cine poate.
La mine la bloc a fost cu multa populatie. La copii ma refer. Si ne imparteam pe strazi sau blocuri. Eu eram afiliat inspre Nord desi era o intreaga brigada in spatele blocului, in Vest. La alte blocuri, mai ales blocuri turn, era populatia de copii si mai numeroasa. Data darii in folosinta a blocurilor nou construite a creat niste valuri de generatii post decretei, noul comfort incurajand se pare natalitatea. Asta se traduce pentru noi ca eram multi de-o seama. Unii am fost la gradinita impreuna, apoi colegi la toate nivelele. S-au cimentat niste prietenii trainice. Cimentate de lipsuri. Cimentate de vise comune. Cimentate de uri comune. Si toti nestiutori in ale vietii reale, vremuri noi cum nu mai fusesera si se pare ca am fost puternic influentati de efectele unui asa-zis plan Minerva.
As vrea insa sa remarc lipsa de diferenta dintre noi. Sistemul inca isi pusese amprenta, eram unii din ultimii slefuiti in perioada de creier burete a copilariei primare.
Si totusi...
Noile vremuri isi puneau amprenta si ele, creand animale noi. Sper sa nu fac cu creta naspa pe tabla in creier lu unii cand spun ca generatia mea a fost prima care, in noua libertate democratica de la inceputul anilor '90 si culminand intre 1996 si 1999 a incercat sa-si foloseasca libertatea de expresie, a fost refuzata de cenzorii societatii (Politie, CNA sau oprobriul public)dar castigand adepti cu viteza unei religii si-a luat cu japca locul in societate. Erau repari. Niste golani.
Ascultatorii lor erau bine-inteles niste golani, multi cu educatia estompata de noua ordine romaneasca, ce au ramas sa traiasca cu parintii in timp ce spargeau seminte in fata blocului. Aici, in fata blocului, aveai tovarasi fara nici o urma de sens dat de comunisti cuvantului, frati. Asteptand o sansa, asteptand sa termini scoala ca sa... CE? Asteptam sa terminam facultatea ca sa... sa CE? Prea putini si-au gasit de munca si aproape nimeni nu a urmat vreo cariera. Doar daca sa fii gabor e o cariera. In general te combinai pe unde puteai sau pe unde te bagau relatiile. Dar cumva, fratii de testau piata muncii reveneau relativ repede in fata blocului, cu restul fratilor. Stii ce e cel mai amuzant-NOOOT? Ca romanii de "20siceva" de ani de azi nu prea vor sa lucreze in Romania fiindca salariile sunt de cacat. Pai gandeste-te ca acum 20-25 de ani Romania era cautata de investitorii gata sa te "innobileze" cu salariu de colonie... faceai competitie pe piata IEFTINA a muncii cu tarile cu traditie in sclavie pe bani putini, Asia de Sud-Est, Bangladesh, gen. Tu ai vazut orasul tau sau oraselele de pe orbita care "sperau" sa castige titlul de "Zona Defavorizata" sa vina investitorii? In 2005 aveam un job de cetatean corect si faceam 115 Euro. Jmen, nu? Firma a identificat ca in Ucraina se platea gen 65 de Euro asa ca a deschis sucursala si acolo, cap de pod. Apoi au inceput sa se mute fabricile de confectii deschise la inceputul anilor '90 si care coagulasera forta de munca feminina din oras (iti amintesti The Full Monty?). Barbatii erau in majoritate someri sau se reprofilasera. Stii tu, urmasera cursuri de re-calificare, studii superioare si post-universitare. Ah, nuuu... Te-ai bagat pe unde ai putut. Romanul era DEJA bun la toate.
Man, habar nu ai cati am cunoscut ce renuntatsera. Unii renuntasera demult dar se minteau singuri fara sa stie fiindca se comparau cu aia exact ca ei. In 2005 chiar si eu renuntasem. Veneam dupa o perioada in care facusem bani-maruntis vanzand tot felul de chestii prin flea-market, de la haine 2nd hand, la carti si mai apoi filme pentru DVD, ca si investitor minoritar impreuna cu unkiu' Basil. Dupa terminarea facultatii nu ma mai puteam mintii singur... nu exista nici un viitor luminos. Existau doua lumi: una cu viata dulce de bosketar- functional si una cu viata ce am fost programat sa mi-o doresc... desi nimic in jurul meu nu crease un exemplu bun de urmat.
Idolii ce-i aveam erau anti-sistem si faptul ca ascultai muzica lor te facea si pe tine un golan. Muzica baietilor, continea injuraturi... in puii mei, n-ai cei 7 ani d-acasa, esti golan... Horia Moculescu a iesit sa explice el ce e muzica de fapt si de ce rapul romanesc trebuie cenzurat, reparii arestati pentru "masturbarea" bunelor moravuri. Ce bune moravuri, man? Noi nu stim cu cine locuiam in bloc? Elvetienii... trezirea... sunteti inca local, la Romanica si mereu ati fost. Golanii astia, prin muzica lor, vor duce tineretul inspre droguri si departe de Biserica. Ooooh daaaa... sunt amuzanti homofobii romani fani Freddie Mercury la fel cum sunt amuzanti aia ce cred ca rapul romanesc te duce inspre droguri din cauza versurilor si limbajului pe cand un rocker american faimos poate sa se impuste in cerul gurii dupa o supradoza de droguri de mare risc. Nu? Aia aveau cei 7 ani d-acasa si lectii de muzica. Fuck-off. Ador sa va vad cantand in cor "It's Y-M-C-A!" acest cantec dulce despre locul de intalnire pentru gay in New York, pe vremea cantecului. Va si pricepeti la muzica.
Intre 2001 si 2005 anturajul tot mai numeros realiza ca sansele sunt tot mai putine. Amintesc ca Basescu era zeu si punea bazele "luptei impotriva corptiei" dai-aj muje la pozitie aviatoare. Becali devenea un politician votabil si tara prospera. Asa zicea Basescu ah... cand erau unii denumiti "basisti" sareau de cur in sus... nu tatii... ati fost basisti si cat l-ati sustinut in anii aia ati reusit sa protejati sistemul ce inca era vulnerabil si l-ati ajutat sa devina ce e azi, de nu mai stiti cine conduce Romania. Basistule, nu poti schimba asta.
In anii aia foloseam metafore gen "sa furi in Europa de Vest e meserie de aur"... Plecau multi "orbeste" si stiai ca ai sa-i vezi o data la 3 luni, ca trebuia sa revii in tara, pentru viza. Apoi s-au scos vizele...
Urma Exodul...
(va urma)
Sunday 27 May 2018
Carla are un vis cu Nunta Royala
Salve, fete prealuminate! Ati fost ambuscati sa dati click cu un titlu capcana. Singurul cuplu royal vazut de mine e je et ma femme. Aniversari si noi pe 19 Mai a fost mai chill decat alta data. Semn de maturitate. Mai mult ca sigur. Si cand ne-o fi mai rau, sa ne fie asa de bine. Voisem sa dam navala la Niagara dar cu superoferta meteo de ploaie nu facea sens.
Bicicletele au fost luate in asteptarea acestor zile dar cum "Cartieru e prea mic pentru baietii astia mari" am cumparat online un ham ghidus ce se ataseaza pe po'bagaj. Ca sa extindem zona de actiune. Planuisem sa mergem in Pickering, pe waterfront. Putin cunosteam noi ca simplul fapt ca rotile sunt un pic mai mari decat media va influenta, Cpt. Obviously, garda de la sol. 6!! 6!! Ce garda? O roata statea direct pe sol. Nu mai avea sens sa incerc sa agat si a doua bicicleta. Si asa, prima atarna in rack-ul ala ca victimele in carligul pescarului din filmul Stiu ce ai facut asta vara in club, la Mamaia. Si-uite asa am amintit dibace, la o linie trasa in nisip departare de subliminal, ca am revazut seria de filme. Daca manaci pizza te astepti si la branza deci filmele-s cheesy, dar facute bine. E placut sa descopar cate filme am vazut la mijlocul anilor '90 la Cinema Dacia. Si extrem de important, pe o parte a cladirii, un business prosper - o sala de jocuri arcade. Campion undefeated si undisputed, Street Fighter 2. Si pentru cunoscatori, aparatul "fructele", niciodata liber.
Fiindca rack-ul nu putea fi folosit am aplicat Planul B. O plimbare prin cartierul minunat pe strada noastra preferata in timpul verii. Era o zi extrem de placuta si a fost marfa de pret toata experienta. Adevarul din teren a fost ca la intoarcere terenul inclina sa aiba o inclinatie de a fi extrem de inclinat. Din unghiul acela se vedea destul de clar ca locuim in varful unui deal si pana acasa... mai e departe... vorba aia. Am schimbat viteze ca aia din Fast and Furious pana mi-a picat lantul. Am dus repede mana la gat... glumesc... Am amintit cand am luat bitzoaclele ca e prima data cand sunt proprietar de una. Dar m-am holbat de multe ori la altii reparandu-le si am descoperit usor suprins ca am pus lantul la loc cu usurinta. Aminteste-mi sa-l sun pe Elon Musk sa vad daca vrea sa-l ajut la programul spatial. E greu la deal cu boii mici, e greu la deal cu bicicleta... e greu la deal in general. Dar si cand a ajuns sus, infectati cu febra musculara, acest cuplu royal ranjea fericit. Cu bicicletele-n lift ca intr-un car nuptial si noi doi, King and Queen of the Hill.
Era long-weekend, ultimul pana pe July 1. Mergem camping, fuck yeah. Tre sa caut ceva, sa putem lua si bitchicletele. Dar mai e pana atunci. In poveste suntem inca Duminica. O vizita scurta la Vaughan Mills apoi repede la matusa Lucy unde se intampla o reuniune familiala mai extinsa si nu des obisnuita. Acolo am bagat o friptura dar nevasta s-a stinut tare pe metereze. Este incredibil ce personal o iau unii cand le zici ca nu manaci carne. Da' ce mananci?! I'm telling you, priceless!
Fiindca varianta Niagara picase din cauza vremii, care trece-vreme vine, am luat bilete la concertul Carla's Dream. Se tinea undeva pe Sherbourne la sud de Bloor. Lucrasem p-acolo acum cativa ani. O zona interesanta ce arata o alta fata a Torontoului, unde cladiri patrimoniu vechi de 120 de ani atasate de zgarie nori de sticla se invecineaza ca "blocurile-nalte" ale zonei ce aduce a ghetto din St. James Town. Parcarea de vizavi era deja plina si am continuat sa mergem Nord pana pe Linden St, sens interzis, u-turn, parcare laterala, 7-8 incercari de plata,frustrare, cortizol, cu tupeu fortez norocul si platesc doar pana la 9 pm. Am plecat. Doi pietoni aranjeeati gigea. Sotia, pe tocuri, imi atrage atentia ca am parcat departe si mereu fac asa. Ma apar, era parcare vizavi, de un' sa stiu eeeu ca va fi plina? Am ajuns. E asa si-asa. Asteptand sa ma bage barmanita in seama urmaream niste rusi viteji. Si rusoaice. Carla's Dream au inceput la timp, give or take si au facut recensamantul. Avem romani aici?!!! Aaejsjgkjdfkjfjgkdjgfkd!!!! Avem moldoveni aici? Akjfkjkdjsjglkfjjgfkdffffjfjklr;aakl;aaaaaaaa! Avem rusi aici?!! Ati prins spilu'. Am estimat un 30% romanaches, 40% moldoveni di pisti Prut si 30% ruski. Ma gandesc ca tot din Moldova.
Viata si-a gasit iarasi o rutina dubioasa. Castigi pe de-o parte dar pierzi pe cealalta cand aloci mai mult timp unui lucru in detrimentul altuia. Si timpul trece.
Avem cateva saptamani de cand ne-am lasat de carne. Si nu a fost greu deloc. A ajutat ca de mult timp aveam o dieta de tranzitie, insa fara o directie precisa. Cel mai bun exemplu e ca avem o lista din ce in ce mai lunga de chestii ce nu atingem. Ne-am luat si-un blender to spice it up a notch. Sau poate mai multe notch-uri cand inveti la modul usturoi ca in blender se amplifica aroma enorm. Interesanta masinarie.
O data cu vremea buna speram sa marim productivitatea. Ieri am reusit sa adun resursele ( o carpa, pasta de dinti si apa) si sa curat galbeala aia de pe farurile masinii. Ii dadea un aspect de vechi najpa si se da jos extrem de simplu. Acum arata total diferit. Mai ales daca ai avut OCD si te racaia demult. Dar probabil nu racaia ataaaat de mult daca operatiunea a fost sabotata de procrastinare cu succes pentru atata timp.
Vine vara bine-mi pare, In gradina am o floare... versuri gangsta rap... treaba old school.
Uram toate cele bune noua si celorlalte cupluri royale. Long live the Queen.
Friday 18 May 2018
Pedigree de fata blocului - 2
Parintii nostri democratizati, absolventi de Romanie Socialista, n-au reusit sa inteleaga ca rasnita societatii incepuse sa dea niste erori producand un tip de cetatean cu care nu era obisnuit. Pe care nu-l cunostea. Pe care nu stia cum sa-l struneasca si pe care nu stia cum sa-l administreze si sa-l foloseasca - dar pe care, cel mai important, nu-l mai putea slefui.
Golanul de fata blocului.
Romania ante-decembrista avusese alte metode de a rezolva aceasta situatie. Toata societatea comunista fusese creata sa ciopleasca minti, o coloana infinita de oameni ai muncii.
Why the USSR Never Had Successful Computer Industry
Autorul articolului pune niste intrebari de om normal dar face aceeasi greseala ca restul lumii: asteapta normalitate de la oameni ce nu erau normali. Si uite asa se trece prea usor peste "In addition, the USSR officials were never truly interested in people having personal computers at home." Da, comunistii nu erau interesati sa-ti bage tie in casa lux si posibilitati. Din cate am inteles primele valuri de muncitori comunisti adusi vrac in Resita din alte parti ale tarii au avut o cazare similara sau inferioara satului lor natal. Cand le-a dat apartament Statul... intelegi saltul? Pe atunci, poate nimeni nu mai traise intr-un apartament, din toata rasa lor si a lu tac-su'. Erau pionieri... cu sensul de dictionar...
O analiza superficiala a structurii societatii comuniste romanesti arata eforturi pe doua directii masive precum si unele mai putin importante pentru arhitectii sistemului. Directiile principale par sa fi fost crearea unei industrii grele pe viteza-inainte (in incercarea de a nu ramane in urma altor tari) precum si crearea unei armate nationale "mai de calitate". Nu poti acuza de paranoia pe unii ce tocmai incheiasera al doilea razboi mondial. Razboiul rece a racit si mai mult inimile comunistilor de frunte. Omul era materie prima ieftina si ce doreau ei sa construiasca era IMENS.
Nu hali repede ca la reclame, trebuiau sa construiasca imens fiindca nu era mare lucru construit deja si aproape tot ce au facut a fost "peste", extra si in plus ca bonus si sos cu cireasa pe tort, ce era. La un pahar de vorba socru-miu ne-a povestit cum a evoluat cartierul in care m-am nascut, in care am crescut si in care atatea belele am facut. Nu exista nimic acolo decat un rau mlastinos intre dealuri. Si din nimic a rasarit un cartier muncitoresc. Sa nu ne imbujoram inca, erau cartiere construite pentru muncitorii necesari in fabricile patriei. Plin de fabrici in Resita. Si da, unele faceau si armament... lucru nestiut de multi din copiii cu care am copilarit. Era secret.
In timp ce Ceausescu construia "cum nu are sa mai construiasca vreun pui de dac vreodata" (am combinat doua zicale aici) se mai construia si partea opresiva a sistemului.
Cum sa iesi comunist doar facand o scoala si apoi intrand in campul muncii?... Astea seamana a porcarie capitalista!
De mic erai facut obedient cand deveneai Soim al Patriei. Apoi deveneai si mai ascultator ca si pionier. Apoi deveneai si mai ascultator ca membru al Uniunii Tineretului Comunist. Apoi deveneai si mai ascultator cand aveai carnet de membru de Partid. Partid Comunist... era unul singur, nu o ardeau aia cu porcarii capitaliste cu mai multe partide. Ah, tot n-ai inteles ca astea iti ocupau toata durata vietii? Nu functiona suta la suta dar unde ratau - re-alinia Securitatea si Militia. O alta entitate extrem de periculoasa ce iti infrana pornirile exhaustive era prezenta in randurile pulimii a colaboratorilor, ce te aruncau cu un ciripit la zeghe. Te puneai contra curentului? Te vedeau ca pe-o malformatie... si-apoi bisturie ascutite erau gata de laceratie.
Dar mai era o unealta de a frange vointe - Armata Romana obligatorie.
Cei 7 ani de acasa ai romanului comunist-model fusesera rezultatul unor concasoare de spirite si minti. Scoala scotea numai "medici si ingineri". Pionieratul te facea obedient si muncile agricole "voluntare" iti ascuteau spiritul de gospodar. Partidul te finisa apoi la nivel de cireasa pe tort. Daca erai insa si barbat aveai sansa sa urmezi o cariera in Armata. Glumesc, nu te lua dupa bunic’-tu/tac-tu mincinosu’… in armata s-au simtit bine aia care au reusit sa se descurce sau sa se descurce tot in detrimentul celui mai slab. Si erau multi slabi caci Romania crestea doctori si ingineri nu amazoane.
Incorporau pe oricine caci aveau nevoie sa iti identifice un IQ suficient sa te califice macar pentru trupele de elita TSL (Tarnacop-Sapa-Lopata) unde, daca erai autist sau cu tot felul de “sindroame” ne-diagnosticate - dar reale - erai fortat la munci si caterinci “de armata” desi nu-ti puneau arma in mana. Soldatul a fost folosit si ca mana de lucru... obligatorie pentru ei.
Aici nu e bodega, aici ne aparam tara... si cel care vrea... si cel care nu vrea... scoatem noi oameni din voi!
Bunic’-tu mincinosu’ nu-ti explica cum trebuie ca FIECARE tanar era smuls de langa viata lui pentru minimum un an de zile de “armata” obligatorie(daca nu avea niscaiva pile si alte unelte din Scularie)… sa invete sa apere tara de cancerul vestic si capitalist. Asta era o temere reala, man… La fel de reala ca temerea unora de a face armata. Astfel nascand tot felul de situatii cu iz de dezertare... apararea patriei nu era negociabila. Cancerul vestic trebuia tinut departe de hotare.
Daca nu esti in stare sa vezi in caputul tau ce inseamna sa dispara din comunitate tinerii de 20 de ani pentru cel putin un an si apoi sa revina schimbati si chiar nu intotdeauna in bine… slabe sanse sa pricepi dramele create,cand unii lasau viata, iubite, neveste si familii in urma si apoi veneau schimbati ca dupa razboi. Ce sa mai zicem de “absolventii” Clasei ’89? Care au avut nesansa sa traiasca vremuri interesante? Ce au luptat cu teroristi tragand cu kalash-ul in noapte, tragic fiind ca exact asta se astepta de la ei?
Centrul Militar Județean, 50 de ani de la înființare
Acum ceva timp vazusem un articol despre aniversarea Centrului Militar de Recrutare din Resita. Se vorbea in cuvinte mari despre rolul civic acestei unelte de manipulare pentru comunitate. (A fost scris articolul de o femeie? Huh, Ildiko? Ce stii tu de armata? Cu tine a corespondat vreodata vreun tovaras care spunea ca vrea sa se sinucida fiindca armata i-a distrus viata?)
Ciudat, cand stateai in paula goala, literal cot-la-cot cu inca o tona de viitori bibani, intr-un vestiar inadecvat si suprapopulat gen 3:1, asteptand sa fi umilit de “domnu doctor” si toti atarnache plini de importanta de acolo, nu se vedea nici o cariera la orizont si nici campanii de razboi incununate de glorie. Eu vedeam ce era: un concasor de minti si spirite. Si da, mancami-ai epoletu’, am rasuflat usurat cand in muthafucking Noiembrie 2007!!! s-a incheiat cu incorporarea obligatorie, desi decizia era data inca din 2005. Ma chemau in fiecare an sa arat carnetul de student shtampulat de organele de invatamant superior, certificand ca sunt student-in termen si pana sa fiu TeRist in termen “la paula” gradatului oltean - Armata sa-mi suga parafa. Da man, SI din cauza ca nu am facut armata nu gandesc ca tine.
<"de asemenea, a fost citit ordinul ministrului Apărării Naționale, Mihai Fifor: „Acum, la ceas aniversar, când sărbătoriți cinci decenii de activitate neîntreruptă, vă felicit și urez întregului personal militar și civil din structura centrelor militare multă sănătate, putere de muncă și rezultate deosebite atât în plan profesional, cât și în cel personal, pe măsura aspirațiilor”>
SHUT-THE-FUCK-UP!
http://adevarul.ro/locale/slobozia/amintiri-vremea-armata-era-obligatorie-romania-barbati-femei-am-izbucnit-plans-n-am-avut-incotro-1_579a3d1c5ab6550cb847e29e/index.html Click aici
Inchei capitolul acesta cu o recapitulare: Cei 7 ani de-acasa creati prin megapropaganda in sistemul de invatamant la absolut toate categoriile de varsta, si mai multa propaganda in UTC si in PCR pentru adulti, o frica de Iuda ce te urmareste pe vizor plus o teama acerba de Securitate si Militie si cel putin un an de "specializare" cand deveneai "barbat". S-au oprit.
In acest vid de autoritate am scos noi capul... Educatia nu era facuta acasa cum incantau bovin aceeasi romani ce-si trimiteau copii la scoala romaneasca pentru a fi educati de catre Stat. Ce Stat? Ce educatie?
Golanul de fata blocului.
Romania ante-decembrista avusese alte metode de a rezolva aceasta situatie. Toata societatea comunista fusese creata sa ciopleasca minti, o coloana infinita de oameni ai muncii.
Why the USSR Never Had Successful Computer Industry
Autorul articolului pune niste intrebari de om normal dar face aceeasi greseala ca restul lumii: asteapta normalitate de la oameni ce nu erau normali. Si uite asa se trece prea usor peste "In addition, the USSR officials were never truly interested in people having personal computers at home." Da, comunistii nu erau interesati sa-ti bage tie in casa lux si posibilitati. Din cate am inteles primele valuri de muncitori comunisti adusi vrac in Resita din alte parti ale tarii au avut o cazare similara sau inferioara satului lor natal. Cand le-a dat apartament Statul... intelegi saltul? Pe atunci, poate nimeni nu mai traise intr-un apartament, din toata rasa lor si a lu tac-su'. Erau pionieri... cu sensul de dictionar...
O analiza superficiala a structurii societatii comuniste romanesti arata eforturi pe doua directii masive precum si unele mai putin importante pentru arhitectii sistemului. Directiile principale par sa fi fost crearea unei industrii grele pe viteza-inainte (in incercarea de a nu ramane in urma altor tari) precum si crearea unei armate nationale "mai de calitate". Nu poti acuza de paranoia pe unii ce tocmai incheiasera al doilea razboi mondial. Razboiul rece a racit si mai mult inimile comunistilor de frunte. Omul era materie prima ieftina si ce doreau ei sa construiasca era IMENS.
Nu hali repede ca la reclame, trebuiau sa construiasca imens fiindca nu era mare lucru construit deja si aproape tot ce au facut a fost "peste", extra si in plus ca bonus si sos cu cireasa pe tort, ce era. La un pahar de vorba socru-miu ne-a povestit cum a evoluat cartierul in care m-am nascut, in care am crescut si in care atatea belele am facut. Nu exista nimic acolo decat un rau mlastinos intre dealuri. Si din nimic a rasarit un cartier muncitoresc. Sa nu ne imbujoram inca, erau cartiere construite pentru muncitorii necesari in fabricile patriei. Plin de fabrici in Resita. Si da, unele faceau si armament... lucru nestiut de multi din copiii cu care am copilarit. Era secret.
In timp ce Ceausescu construia "cum nu are sa mai construiasca vreun pui de dac vreodata" (am combinat doua zicale aici) se mai construia si partea opresiva a sistemului.
Cum sa iesi comunist doar facand o scoala si apoi intrand in campul muncii?... Astea seamana a porcarie capitalista!
De mic erai facut obedient cand deveneai Soim al Patriei. Apoi deveneai si mai ascultator ca si pionier. Apoi deveneai si mai ascultator ca membru al Uniunii Tineretului Comunist. Apoi deveneai si mai ascultator cand aveai carnet de membru de Partid. Partid Comunist... era unul singur, nu o ardeau aia cu porcarii capitaliste cu mai multe partide. Ah, tot n-ai inteles ca astea iti ocupau toata durata vietii? Nu functiona suta la suta dar unde ratau - re-alinia Securitatea si Militia. O alta entitate extrem de periculoasa ce iti infrana pornirile exhaustive era prezenta in randurile pulimii a colaboratorilor, ce te aruncau cu un ciripit la zeghe. Te puneai contra curentului? Te vedeau ca pe-o malformatie... si-apoi bisturie ascutite erau gata de laceratie.
Dar mai era o unealta de a frange vointe - Armata Romana obligatorie.
Cei 7 ani de acasa ai romanului comunist-model fusesera rezultatul unor concasoare de spirite si minti. Scoala scotea numai "medici si ingineri". Pionieratul te facea obedient si muncile agricole "voluntare" iti ascuteau spiritul de gospodar. Partidul te finisa apoi la nivel de cireasa pe tort. Daca erai insa si barbat aveai sansa sa urmezi o cariera in Armata. Glumesc, nu te lua dupa bunic’-tu/tac-tu mincinosu’… in armata s-au simtit bine aia care au reusit sa se descurce sau sa se descurce tot in detrimentul celui mai slab. Si erau multi slabi caci Romania crestea doctori si ingineri nu amazoane.
Incorporau pe oricine caci aveau nevoie sa iti identifice un IQ suficient sa te califice macar pentru trupele de elita TSL (Tarnacop-Sapa-Lopata) unde, daca erai autist sau cu tot felul de “sindroame” ne-diagnosticate - dar reale - erai fortat la munci si caterinci “de armata” desi nu-ti puneau arma in mana. Soldatul a fost folosit si ca mana de lucru... obligatorie pentru ei.
Aici nu e bodega, aici ne aparam tara... si cel care vrea... si cel care nu vrea... scoatem noi oameni din voi!
Bunic’-tu mincinosu’ nu-ti explica cum trebuie ca FIECARE tanar era smuls de langa viata lui pentru minimum un an de zile de “armata” obligatorie(daca nu avea niscaiva pile si alte unelte din Scularie)… sa invete sa apere tara de cancerul vestic si capitalist. Asta era o temere reala, man… La fel de reala ca temerea unora de a face armata. Astfel nascand tot felul de situatii cu iz de dezertare... apararea patriei nu era negociabila. Cancerul vestic trebuia tinut departe de hotare.
Daca nu esti in stare sa vezi in caputul tau ce inseamna sa dispara din comunitate tinerii de 20 de ani pentru cel putin un an si apoi sa revina schimbati si chiar nu intotdeauna in bine… slabe sanse sa pricepi dramele create,cand unii lasau viata, iubite, neveste si familii in urma si apoi veneau schimbati ca dupa razboi. Ce sa mai zicem de “absolventii” Clasei ’89? Care au avut nesansa sa traiasca vremuri interesante? Ce au luptat cu teroristi tragand cu kalash-ul in noapte, tragic fiind ca exact asta se astepta de la ei?
Centrul Militar Județean, 50 de ani de la înființare
Acum ceva timp vazusem un articol despre aniversarea Centrului Militar de Recrutare din Resita. Se vorbea in cuvinte mari despre rolul civic acestei unelte de manipulare pentru comunitate. (A fost scris articolul de o femeie? Huh, Ildiko? Ce stii tu de armata? Cu tine a corespondat vreodata vreun tovaras care spunea ca vrea sa se sinucida fiindca armata i-a distrus viata?)
Ciudat, cand stateai in paula goala, literal cot-la-cot cu inca o tona de viitori bibani, intr-un vestiar inadecvat si suprapopulat gen 3:1, asteptand sa fi umilit de “domnu doctor” si toti atarnache plini de importanta de acolo, nu se vedea nici o cariera la orizont si nici campanii de razboi incununate de glorie. Eu vedeam ce era: un concasor de minti si spirite. Si da, mancami-ai epoletu’, am rasuflat usurat cand in muthafucking Noiembrie 2007!!! s-a incheiat cu incorporarea obligatorie, desi decizia era data inca din 2005. Ma chemau in fiecare an sa arat carnetul de student shtampulat de organele de invatamant superior, certificand ca sunt student-in termen si pana sa fiu TeRist in termen “la paula” gradatului oltean - Armata sa-mi suga parafa. Da man, SI din cauza ca nu am facut armata nu gandesc ca tine.
<"de asemenea, a fost citit ordinul ministrului Apărării Naționale, Mihai Fifor: „Acum, la ceas aniversar, când sărbătoriți cinci decenii de activitate neîntreruptă, vă felicit și urez întregului personal militar și civil din structura centrelor militare multă sănătate, putere de muncă și rezultate deosebite atât în plan profesional, cât și în cel personal, pe măsura aspirațiilor”>
SHUT-THE-FUCK-UP!
http://adevarul.ro/locale/slobozia/amintiri-vremea-armata-era-obligatorie-romania-barbati-femei-am-izbucnit-plans-n-am-avut-incotro-1_579a3d1c5ab6550cb847e29e/index.html Click aici
Inchei capitolul acesta cu o recapitulare: Cei 7 ani de-acasa creati prin megapropaganda in sistemul de invatamant la absolut toate categoriile de varsta, si mai multa propaganda in UTC si in PCR pentru adulti, o frica de Iuda ce te urmareste pe vizor plus o teama acerba de Securitate si Militie si cel putin un an de "specializare" cand deveneai "barbat". S-au oprit.
In acest vid de autoritate am scos noi capul... Educatia nu era facuta acasa cum incantau bovin aceeasi romani ce-si trimiteau copii la scoala romaneasca pentru a fi educati de catre Stat. Ce Stat? Ce educatie?
Tuesday 24 April 2018
FUBAR
The situation is FUBAR!
Pana ieri eram cumva doar paranoic cand vedeam ca se intrunesc prea multe elemente ce fac posibile atacuri de genul acesta... Azi nu mai sunt paranoic? Oh nuuu, acum sunt si mai paranoic...
Poate se vedea altfel daca bucata aia de trotuar nu ar fi bucata favorita de plimbat la soare. Soare ce-l cautam in fiecare zi pe acolo, in pauza de masa. Desi nu eram departe, la noi s-a aflat din gura-n gura. "S-a intamplat la Yonge and Finch" suna destul de ireal in momentele acelea. Apoi cauti stiri proaspete de nici o ora si vezi poze cu locuri ce le cunosti.
Si dupa ce te mai uiti un pic realizezi ca inca nu a trecut o ora de atunci, de cand tu erai chiar acolo.
Un pic prea aproape de eveniment pentru gustul meu. Sa zicem ca e bulan ca pauza de masa e de la 12 la 1 si nu de la 1 la 2?
Fuck it! Bulan sa fie...
Sunt atatea feluri de a muri stupid... sa te omoare un lake fiindca are filme-n cap... wow!
Am ajuns sa ne bucuram acum cand autoritatile, acesti parinti ai nostri, ne soptesc calmant cum ca omu e "doar" nebun... nu e nebun si terorache... fiindca implicatiile dintre cele doua variante sunt grele...
Cica eram prea paranoici sa mergem la Air Canada Centre la tarcul ala pentru fani numit Jurassic Park, sa sustinem baietii locali.
Friday 20 April 2018
Ca pe roate
Pentru nazistii gramaticali pluralul "roate" din expresia "merge ca pe roate" suna mai mult ca o eroare de exprimare si mai putin ca o eroare de exprimare devenita "acceptata"... Se pare ca poti sa ai roti 4x4 si sa nu mearga totul ca pe... roate.
Planul de revergorare pe 2018 spune ca pe langa niste schimbari in alimentatie vom impinge si mai mult explorarea outdoors inceputa prin drumetii in parcurile din zona.
In scurta noastra vacanta de iarna am fost la Horseshoe Valley si am incercat acele biciclete obeze, trasee interesante prin padure si prin zapada dar e greu pe teren accidentat sau pe teren accidentat plus zapada afanata.
La noi la munca ne-am lovit des de posesori de biciclete si problemele aferente cand locuiesti in Toronto sau cand locuiesti la bloc in Toronto. Am vazut si din aceia ce sparg banii pe tzoacle apoi ruginesc in lant cum de exemplu refuza un oarecare fost lider al Frontului Salvarii Nationale... Unii sunt fortati sa-si lege bicicletele in zonele special amenajate din cladirea unde locuiesc... vorbesc de locuri special amenajate pentru biciclete dar nu si special protejate. Se fura man biciclete in Toronto de zici ca esti in All-Tenia si folosesti perfectul simplu - noi, ei/ele... biciclete...
Cand lucram in cervixul Toronto-ului, in Downtown, au fost cred intre 25 si 30 de biciclete furate intr-o vara. Securitate deficienta si o lipsa de prioritarizare. Ti s-a postat o tzidula in care ti se spune ca "parchezi" bitchicleta pe barba ta. Si poti sa ai si barba de hipster... nici militiei nu-i pasa.
Stateam la telefon cu gabora-dispecer si ii explicam... bosketarul cu care suntem vecini de "locuinte" are 3 biciclete si o roata separat. Noua ne lipsesc biciclete. Raspunsul corect politic al autoritatilor este: de unde stii tu ca nu sunt bicicletele lu' boskete? Adica e si corect, pot eu dovedi ca bosketarul nu si-a cumparat 3 biciclete si o roata?
Urmarisem la Canadian Tire de ceva timp ofertele la beachiclete si fusesem extrem de aproape sa cumparam doua. Aseara insa ne-am dus la Canadian Tire stiind ca au o oferta in care daca spargi bani la ei in magazin iti dau un credit card de $30 ce trebuiesc cheltuiti tot la ei in magazin intre Aprile 20 si Aprilie 29. Nu e rau deloc. Plecasem sa spargem banii pe alte prostii necesare si ne-am trezit in fata magazinului cu doua biatchiclete brand new de noi-noute ce erau. Contrar parerilor nici macar una din ele nu a incaput in masina noastra. Zgribuliti ca am plecat in paula goala de acasa caci credeam ca vom fi in and out (pun intended... sa fim sinceri... puns are ALWAYS intended here).
Aveam 2 variante... am ales prima. Am fugit inapoi in magazin si fiindca era mai cald acolo iar nevasta-mea mai avea geci prin masina ei. Inauntru caut repede pe cilifon sa vad daca si unde au bike rack din ala de il atasezi pe po'bagaj sa cari tzoaclele in ariergarda. Era un pret nebun la el dar zicea ca il gasesti la Culoarul 7 este. Ala a fost un indiciu dar eu nu aveam timp eu eram frustrat si produceam cortizol. Ma suna Claudia ca e timpul pentru varianta a doua: taxi. Prima firma nu se baga la din astea. A doua au masina cu cargo dar cat de mari sunt bicicletele? Habar nu am... sunt biciclete normale. Dar cat sunt de mari? Sunt biciclete normale, de adult? Dar ce dimensiuni au? Nu stiu, man-doamna. Au 6 picioare? Au doua roti dar sa zicem ca au 6 picioare - trimiti un taxi? Da, care e adresa? I-am dat adresa. Doar aveam pagina cu Canadian Tire deschisa in telefon. Cica ajunge in 5-10 minute. Dupa vreo 7 minute scurse imi revin in simtiri... ce adresa le-am dat lu astia? Google maps... uuuuuu.... doar vreo 7 kilometri diferenta. Claudia!!! nu vin astia... oamenii rai le-au dat adresa gresita.
Ramane varianta suna un prieten. Vorbeam cu un tavarisci din peninsula italica, din cizma cum ar veni... puteam spune si Itaglia sai Aitălii, ca in engleza... si spunea ca a descoperit la modul nasol ca e nasol ca dupa vreo 10 ani de Italia sa nu ai pe cine sa suni sa vina sa te ia de la aeroport. Nimic mai adevarat.
Multumim frumos lui Matei ce a raspuns prompt la apel. Acum avem biciclete in casa, ne holbam la ele si ne incearca amintiri din copilarie cand... eu voiam o bicicleta si nu s-a intamplat niciodata. Cum niciodata? History in the making.
Le numim The Twins. We're goona take the twins for a spin. E 4-20 deci vom rula... cu viteza de croaziera. Va merge ca pe... roti.
E cu bitchi-clete deci va fi bitchin'.
Mai trebuie sa fie si cald afara...
Planul de revergorare pe 2018 spune ca pe langa niste schimbari in alimentatie vom impinge si mai mult explorarea outdoors inceputa prin drumetii in parcurile din zona.
In scurta noastra vacanta de iarna am fost la Horseshoe Valley si am incercat acele biciclete obeze, trasee interesante prin padure si prin zapada dar e greu pe teren accidentat sau pe teren accidentat plus zapada afanata.
La noi la munca ne-am lovit des de posesori de biciclete si problemele aferente cand locuiesti in Toronto sau cand locuiesti la bloc in Toronto. Am vazut si din aceia ce sparg banii pe tzoacle apoi ruginesc in lant cum de exemplu refuza un oarecare fost lider al Frontului Salvarii Nationale... Unii sunt fortati sa-si lege bicicletele in zonele special amenajate din cladirea unde locuiesc... vorbesc de locuri special amenajate pentru biciclete dar nu si special protejate. Se fura man biciclete in Toronto de zici ca esti in All-Tenia si folosesti perfectul simplu - noi, ei/ele... biciclete...
Cand lucram in cervixul Toronto-ului, in Downtown, au fost cred intre 25 si 30 de biciclete furate intr-o vara. Securitate deficienta si o lipsa de prioritarizare. Ti s-a postat o tzidula in care ti se spune ca "parchezi" bitchicleta pe barba ta. Si poti sa ai si barba de hipster... nici militiei nu-i pasa.
Stateam la telefon cu gabora-dispecer si ii explicam... bosketarul cu care suntem vecini de "locuinte" are 3 biciclete si o roata separat. Noua ne lipsesc biciclete. Raspunsul corect politic al autoritatilor este: de unde stii tu ca nu sunt bicicletele lu' boskete? Adica e si corect, pot eu dovedi ca bosketarul nu si-a cumparat 3 biciclete si o roata?
Urmarisem la Canadian Tire de ceva timp ofertele la beachiclete si fusesem extrem de aproape sa cumparam doua. Aseara insa ne-am dus la Canadian Tire stiind ca au o oferta in care daca spargi bani la ei in magazin iti dau un credit card de $30 ce trebuiesc cheltuiti tot la ei in magazin intre Aprile 20 si Aprilie 29. Nu e rau deloc. Plecasem sa spargem banii pe alte prostii necesare si ne-am trezit in fata magazinului cu doua biatchiclete brand new de noi-noute ce erau. Contrar parerilor nici macar una din ele nu a incaput in masina noastra. Zgribuliti ca am plecat in paula goala de acasa caci credeam ca vom fi in and out (pun intended... sa fim sinceri... puns are ALWAYS intended here).
Aveam 2 variante... am ales prima. Am fugit inapoi in magazin si fiindca era mai cald acolo iar nevasta-mea mai avea geci prin masina ei. Inauntru caut repede pe cilifon sa vad daca si unde au bike rack din ala de il atasezi pe po'bagaj sa cari tzoaclele in ariergarda. Era un pret nebun la el dar zicea ca il gasesti la Culoarul 7 este. Ala a fost un indiciu dar eu nu aveam timp eu eram frustrat si produceam cortizol. Ma suna Claudia ca e timpul pentru varianta a doua: taxi. Prima firma nu se baga la din astea. A doua au masina cu cargo dar cat de mari sunt bicicletele? Habar nu am... sunt biciclete normale. Dar cat sunt de mari? Sunt biciclete normale, de adult? Dar ce dimensiuni au? Nu stiu, man-doamna. Au 6 picioare? Au doua roti dar sa zicem ca au 6 picioare - trimiti un taxi? Da, care e adresa? I-am dat adresa. Doar aveam pagina cu Canadian Tire deschisa in telefon. Cica ajunge in 5-10 minute. Dupa vreo 7 minute scurse imi revin in simtiri... ce adresa le-am dat lu astia? Google maps... uuuuuu.... doar vreo 7 kilometri diferenta. Claudia!!! nu vin astia... oamenii rai le-au dat adresa gresita.
Ramane varianta suna un prieten. Vorbeam cu un tavarisci din peninsula italica, din cizma cum ar veni... puteam spune si Itaglia sai Aitălii, ca in engleza... si spunea ca a descoperit la modul nasol ca e nasol ca dupa vreo 10 ani de Italia sa nu ai pe cine sa suni sa vina sa te ia de la aeroport. Nimic mai adevarat.
Multumim frumos lui Matei ce a raspuns prompt la apel. Acum avem biciclete in casa, ne holbam la ele si ne incearca amintiri din copilarie cand... eu voiam o bicicleta si nu s-a intamplat niciodata. Cum niciodata? History in the making.
Le numim The Twins. We're goona take the twins for a spin. E 4-20 deci vom rula... cu viteza de croaziera. Va merge ca pe... roti.
E cu bitchi-clete deci va fi bitchin'.
Mai trebuie sa fie si cald afara...
Subscribe to:
Posts (Atom)
Decada
A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...
-
O cunoasteti pe Paula? Paula... din expresia "Ce paula mea?" Banc: Intra unul intr-un bar, scoate o mitraliera si ii face ciur pe ...
-
Motto: "History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again". Gandindu-ma la schimbul de r...
