Ceaunul fierbe iarasi in Tara Muma.

Iti ia mult timp sa te educi si sa inveti si sa intelegi ca inca de mic ai fost bombardat cu propaganda si adevaruri partinitoare si/sau partiale.

In cartea ce-o citesc acum personajul este pus la un loc, in competitie, cu alti colegi selectionati pentru calitatile lor superioare, scopul fiind de a gasi acel LIDER ce reuseste sa coaguleze oamenii in jurul lui. Se cauta un lider autentic, care "citeste" situatiile natural si care isi poate dezvolta calitatile prin educatie specifica si antrenament.

La prima intalnire, dirigintele se impune ca autoritate prin niste trucuri psihologice. Am urmarit amuzat aceasi tehnica la training cu prima companie de security cu care am lucrat. Antrenorul de jmekeri, un est-european tuciuriu ce vorbea fara accent dar isi ascundea numele de familie ce avea terminatia "-ski" stia ca in acea sala erau niste baieti de un anumit tip de baieti, painea firmelor de security.

A condus discutia ca sa izoleze pe teribilistul din acea clasa. Folosind "bro code"-ul l-a facu vraijte pe pustiul de 19-20 de ani, umilindu-l prieteneste de fata cu toti, si nici macar pustiu nu s-a suparat. Antrenorul de smekeri i-a aratat ca el e golan batran cu grade, un O.G.. Apoi l-a cautat pe cel mai dur, plimbandu-se prin clasa si observand pumnii batuciti de la antrenament la sac. L-a folosit sa demonstreze pe el niste tehnici de autoaparare. La gata, conducea sala.

Inapoi la episodul din carte, Dirigintele are un dialog cu cel mai dur din acea clasa si il pune la punct militareste caci trebuie sa asculte TOT ce zic profesorii si nu sa caute sa il prinda pe profesor cu greseli, pentru ca asta e pierdere de timp pe banii scolii.

Personajul principal nu e de acord: cum poti invata ceva daca nu poti face diferenta dintre ce e corect si ce nu, ca informatie? Crezi si nu cercetezi? Risti sa inveti ceva doar pentru ca ti s-a spus.

In Decembrie '89 aveam cei 7 ani d-acasa si literal si metaforic si incercam sa inteleg ce vedeam la televizor. Eu nu simtisem efectele nasoale ale comunismului, eram doar un copil care de abia incepea sa inteleaga. Putine amintiri din acea perioada si cele mai pregnante au fost zilele revolutiei si apoi imparteala de ajutoare primite in 1990. La tragere la sorti echidistanta sa pice mai mult la aia saraci din clasa am primit o caciula de lana ce intepa la urechi ce a ajuns la gunoi langa acea conserva de nu stiu ce...cred expirata, nu mai sunt sigur.

Poate esential a fost si cartea aia adusa de taica-miu (nu pentru mine) ce am citit-o, scrisa de un colonel de Militie din Targoviste care incerca sa explice manipularea din zilele revolutiei povestind cum ajunsesera arestati ca dusmani ai Revolutiei riscand Curte Martiala pe loc facuta de gasca incinsa de revolutionari ce-si luau informatiile de la TeleVIZUINA Romana Libera. Anii urmatori din viata Romaniei post-decembriste avea sa accentueze acea senzatie ca ceva nu e in regula, ca intr-o tara pusa pe traiectorie sa renasCA CA pasarica Penics pasi logici ar fi altii.

Iar ce se intampla era din alt registru.

Azi am intrebat-o pe mama ce se aude prin targ legat de problemele curente de capatai in Romania si mi-a zis ca nu prea are cu cine sa vorbeasca. Taberele par a fi facute de mult si e bazat pe sentimente primare: ura, foame, frustrare ce duc la nevoia de a gasi un vinovat.

Pentru patura ne-educata vinovatul este mereu imens, urias, greu de ratat, si parca cu o tinta imensa pe spate. Pacatele vinovatului sunt mereu simple si concrete, mereu mulate pe frustrarile cetateanului tinta.

Citind si auto-educandu-ma, cu cat adanceam materia mai mult, coreland diferite domenii si informatii, am inceput sa inteleg ca adevarul nu poate fi de fiecare data atat de simplu. Si nu e.

Cu cat studiezi mai multe observi inerent ca altii nu o fac deci nu pot sa aibe access la acele informatii care sa-i ajute sa discearna intre bine si rau cand se loveste de propaganda, oricare ar fi ea.

Din pacate, acelor oameni "democratia" le da voce. Internetul le ofera un loc unde sa-si foloseasca vocea, sa refuleze frustrari. Si tot acolo, pe internet, stau baietii antrenati sa fie antrenanti si sa agite baietii frustrati. Cu chestii simple si cu tinte imense, de ne-ratat.

Momentul cheie al Romaniei post-decembriste, cred eu, a fost spargerea cu bate de mineri a poate singurului bastion de revolutionari cu sufletul, ce reusisera sa se organizeze in acea piata bucuresteana.

Din acel moment mamaliga s-a racit in ceaun.

Urmarisem emisiunea lui Banciu din ziua cand fusese condamnat la parnaie tortionarul Visinescu. Banciu remarca amar o evidenta: Visinescu, in anul 2016 era primul om condamnat pentru crime in timpul comunismului. In 2016! O alta emsiune de-a lui, vorbea despre Paunescu... nu-mi amintesc clar daca era emisiunea atunci cand murise po'etu' dar Banciu, in stilul lui, remarca: la Revolutie v-ati ascuns in gaura de sarpe, ati crezut ca a venit sfarsitul... dar a venit Ianuarie... Februarie... si nimeni nu a venit sa va linseze. Apoi ati prins tupeu vazand altii "fosti" ca tine deja se catarasera pe scara sociala din Roamnia democrata si ati iesit la lumina, noi-nouti.

M-am gandit mult la asta incercand sa imi inteleg parintii, ce pregatire aveau ei si cat de pregatiti au fost pentru noua societate romaneasca.

Asa am inteles ca in anul conceperii mele parintii mei nu puteau considera comunsimul si dictatura ceausesciana decat ETERNA iar asta implicit spune ca am fost nascut sa traiesc in comunism.

Tot cartea colonelui de Militie m-a facut sa ma intreb de ce aparatul de opresiune a populatiei numita Securitate a fost lasat uitarii in timp ce se atribuia incredere maxima aceluiasi animal dar cu nume schimbat?

Raspunsul este tot la populatia majoritara romaneasca aka pulimea. Eu am facut-o, intrebati si voi astia mai tineri pe astia mai in varsta: ce ati simtit cand ati aflat ca a picat Ceausescu si comunismul? Ce credeai/sperai ca se va intampla cu Romania?

Raspunsurile sunt invariabil similare: niste visatori ce habar nu aveau ce si cum se mananca noua societate dar imbatati cu propaganda ce le spunea ca totul va fi bine: acum esti liber si in romania sunt alegeri democratice, nu mai e cum a fost.

Citez din Banciu din nou, omul este genial cand devine nostalgic: Eu asa am crezut, in Decembrie '89, ca vor veni intelectualii, ca se va schimba ceva...

Raspunsul unui amic ce avea vreo 20 de ani pe atunci explica bine: M-am dus si eu imediat dupa la Primarie, acolo se strangeau toti si am descoprit socat ca sus la tribuna erau cei mai mari golani si borfasi din oras. Si ma intrebam, ce cauta astia acolo?

Era noua Romanie. Baietii cu sange in instalatie au inceput sa ia ce considerau ca e al lor.

Mamaliga incinsa la Revolutie s-a racit caci pulimea a fost atenta la noile lor "drepturi si libertati". Care erau alea? Sa faci ce vrei, sa spui ce vrei?

Asta cu spusul, efect strict zero. Sa faci ce vrei? Dar ce a facut romanul post-decembrist in situatia de a face ce vrea? Facea el ce voia sau de fapt ce voia el era mai mult "ce putea" sa faca si nu erau multe.

Cateva cuvinte cheie la inceputul anilor '90: blugi, Puma, adidasi, suc TEC, guma TURBO si LAZER, marci si dolari, "am primit din Germania", "haine de la Ajutoare", televizor color, cablu, etc

Imi amintesc si de succesiunile de firme la parterul blocurilor, tot felul de business-uri pornite de romanii antrepenori cu ZERO cunostiinte de economie libera, biznisuri care s-au prabusit firesc dupa ceva timp.

Cand cresti cu baietii pe strada te lovesti de o ierarhie unde baietii lu' Tata primeau un respect deosebit, si aici ma refer la baietii lu Tata care foloseau banii facuti de tata peste noapte sa devina mici printi in jalnicele orase de provincie. Aia care umileau politistii. cand erau prinsi bauti la volan printr-un singur telefon dat la "cineva" (stii tu, faceai un semn discret la nivelul umerilor aka epoletilor).

Tu stii cine e taica-miu, maaa? Exemple sunt multe, incerc sa explic o stare de fapt.

Toate astea au fost lasate asa, cred eu, fiindca generatiile de comunisti erau deja invatate ca toti suntem egali dar exista unii mai egali decat altii si (marea eroare) nu ai ce sa le faci.

Aceste generatii, adunasera niste frustrari in ei care nu erau specifice generatiiei mele care a crescut in anii '90.

Inflatia de romani cu studii superioare intorsi cu lopata laolalta cu banii din buzunarele profesorilor in Fabricile de Diplome din Invatamantul superior Romanesc se suprapune, zic eu, cu momentul in care generatia mea termina liceul si este impinsa sa "faca o Facultate" de catre parintii lor prinsi intre vremuri, care au crescut complexati de cei ce in comunism facusera facultati care te transformau in ceva superior, superioritate acceptata de societate comunista. Nu toata lumea intra la facultate si daca o si terminai aveai sanse la un job bun.

Pai ce legatura avea mentalitatea asta bazata pe amintiri si senzatii din urma cu 10-15-20 de ani, din comunism? Ce avea Romania aceasta in comun cu aia de dinainte? Parintii nostri sunt acel lucru in comun.

In ansamblul ei, societatea umana a mai suferit o schimbare cand internetul a schimbat lumea intr-un fel de neimaginat pana acum.

In acelasi timp romani fac schimb tehnologic si cultural cu restul Europei prin migratia masiva pentru locuri de munca si asta a zapacit si mai mult pe cei ce nu s-au adaptat timpurilor.


M-am intins prea mult cu asta. Si nici nu am vorbit de restul elementelor artificiale care au creat, aprofundat si inCA COntroleaza aceasta stare de fapt.

Inamicul e de calibru si sansele de a scapa sunt mici.

Mi-a placut meme-ul ala cu "Cine va invinge: NSA si toata tehnologia folosita de ei sau bucata de banda scotch colorata cu care-ti astupi camera video de la laptop?"

Tehnicalitati

E greu, man.

Cu un program haotic nu poti avea ordine in ganduri. E busy la munca si a fost busy si acasa.

Am avut oaspeti de la Romania care ne-au luat concentrarea de pe munca mai ales ca intre timp am folosit si toate zilele de vacanta pentru 2016.

Deocamdata scriu sub efectul vestii ca se scot pentru romani vizele de Canada.



Implicatiile sunt enorme dar atarna greu pe partea nasoala. Pesimismul e bazat pe acel strat "subtire" de gheata format din experienta 1-la-1 cu o anumita populatie conlocuitoare in Romania, despre cunoscute activitati extrascoalre alea acestora si in general pe statistici ce privesc contributia sociala si culturala acestei populatii de concetateni romani catre tarile membre ale Uniunii Europene, pe care le-au luat cu asalt ca la Plevna si pe care le-au infrant si le-au muls de bani prin orice metoda, de la completari de cereri pentru ajutor social pana la alba-neagra sau milogeala profi. Hap, atentie la portofel. Si-mi amintesc un meme: Romania- tara unde portofelul tau coboara cu o statie inaintea ta. Daca in Romania da, de ce nu si in Canada?

Doar migratia siriana a reusit sa acopere cealalalta migratie. Inca imi amintesc cum vorbeau baietii la coltu blocului, pe un ton transant: s-a stricat Germania. Adica nu mai mergea sa furi atat de usor din magazine.

Canada nu e stricata deloc. Pentru bravii culegatori Canada e parguita. AdiCA COapta dar voiam sa scriu si in expresii accesibile doar hipsterilor de valoare peste pulime.

Indiferent daca in balanta ta lucrurile bune rezultate din ridicarea vizelor e umbrita de o apocalipsa tiganeasca si nu numai e bine de inteles ca totul e de fapt o tehnicalitate.

Viata e formata din multe tehnicalitati. In cazul asta e asa: Romania e membru semi-flasc al UE. Membrii erecti ai UE pot sa penetreze Canada fara prezervativ. Dar chiar si cu postura flasca, un membru e tot un membru, nu?

De aici avem alta tehnicalitate. Din membru tasnesc milioane de 'matozoizi si toti vor sa fie primul. Canada face spagatul fortata de UE la un picior si de propria lor dorinta sa incheie tratatul, la celalalt picior iar Romania si Bulgaria promit ca au sa bage doar capul putin. RepliCA CAnadei ar fi ca paula nu are umeri si degeaba bagi doar capul ca intri pan' la prasele.

Sustinuti de restul europenilor, romanii si bulgarii promit ca vor practiCA COitus interuptus si nu vor lasa 'matozoizi inauntru, cream pie gen, ci vor strange totul in servetel.

Acum sincer, de ce nu ai avea incredere in romani sau bulgari?

E inca vara. Bei o "cafa"?

O zi de vara excelenta dar esti la munca. Mai e si busy deci e si naspa. Parca ar merge o cafea. Hai la colt. Inauntru sunt cei doi vanzatori obisnuiti plus un grasun tanar dar cu barba de hipster.

Hipsterul este invitat sa incaseze malaiul pentru cafeaua mica ce deja mi-a turnat-o in pahar "veteranul". Hipsterul nu pricepe ce trebuie sa faca iar "veteranul" ciocaneste cu moneda mea de 2 parai in monitorul casei de marcat.

Trebuie sa-mi dea rest.

Hipsterul tot nu intelege si "veteranul" da cu moneda in monitor un pic mai apasat.

Hipsterul pricepe, trebuie sa-mi dea rest.

Baga mana in castronul cu monezi primite bacsis de la clienti si-mi intinde restul.

Ii vad fata siderata a "veteranului" si pufnesc in ras. Imi iau cafeaua si plec.

In spatele meu il aud pe hipster:

"What?!"

Made in China

Cioloșu' local, numit Trudeau, face vizite in China sa lege niscaiva acorduri economice dar in numarul de azi al Soarelui din Toronto un JURNALIST il ia la carici si-l da de pereti caci China e comunista, la fel cum a fost si inainte, cand Cioloșu' local inca facea arta naiva in Pampersi iar taica-su construia o imagine de prim-barbat al Canadei si creand inerent o cale pe care fiul nu numai ca va trebui sa o urmeze dar sa o duca mai departe. Daddy issues sau o face pentru tara?

We saw the real China in the scowl

Ziaristul are perfecta dreptate. China e China si mai ales, li se rupe paula de restul. Iar in ultimii ani au strans si atu-urile de partea lor. Economie si populatie numeroasa.

Articolul e semnat: By Mark Bonokoski, Postmedia Network

Articolul acesta, Trudeau trying to spend Canada rich, din aceeasi editie al ziarului, il ia la carici pe Cioloșu' local, numit Trudeau, fiindca planul lui de a cheltui masiv pentru a reduce datoriile pare sa dea chix desi el promisese produse Doxa. Un fel de , ba... nu poti fute pentru virginitate!

Din nou, ziaristii, care nu semneaza acest articol, vin cu chestii pe baza de statistici plus o paralela cu alt guvern ce la inceputul anilor '90 au ratat cu acelasi plan, de a cheltui ca sa construiesti o platforma economica ce produca malai ce sa scoata tara din datorii.

Ca sa produci malai, jargon gen, nu tre' sa produci doar porumb ci tre' sa vinzi ce ai de vandut la cine vrea sa cumpere. Iar pentru asta uneori te duci cu palaria-n mana in China, fie ea si comunista. Caci China are nevoie de materii prime sa produca chinezisme iar Canada are chestii de vandut okiosilor. De la piata imobiliara pana la toate produsele si serviciile de lux pe care okiosii imigrati in Canada platesc top-dollar adus din economia chineza. Inca de pe vremea lui Cioloșu local-Tatal se vedea ca e jemekerie sa strangi maini de okiosi.

"Earlier this month, Statistics Canada reported Canada lost 71,400 full-time jobs in July, only partially offset by an increase of 40,200 part-time jobs, for a net loss of 31,200 full-time jobs.

That’s the biggest monthly job loss in five years, raising Canada’s unemployment rate to 6.9% from 6.8%, compared to economists’ predictions jobs would increase by 10,000."

Pe vorba romanului, literal, caci traduc, 71,400 de canadieni muncind full-time au fost bagati afara in luna Iulie 2016 dar s-au creat 40,200 de joburi part-time. In matematica de om prost facuta de aceste statistici, asta inseamna ca s-au pierdut doar 71,400 minus 40,200 egal 31,200 de joburi. Dar joburi full time nu inseamna joburi part time, joburile part-time au sanse reale sa nu fie platite bine, joburile part-time au o tenta de a fi in anumite domenii in care aia ce au fost bagati afara din joburile full-time nu au tangenta.

Una din intrebarile de "om alb, ne-educat si frustrat ce il admira pe Trump" este ca de ce ne fute pe noi grija de altii cand noi trebuie sa avem grija de ai nostri in primul rand?

Am facut greseala acum vreo saptamana sa ma bag la discutii serioase cu o colega okioasa, nascuta crescuta in "new China", dupa vorba ei. Mi-a luat muuult prea mult sa imi dau seama ca ea imi recita doar propaganda si ca nu stia lucruri de baza despre propria ei tara. Am auzit in schimb des despre oamenii din fruntea Chinei ce au facut si au dres, pentru binele Chinei, evident. Ba ziaristu, vino incoa', coa', sa discuti cu fata asta si ai sa vezi ca astora li se rupe de drepturile omului atata timp cat nu li se intampla lor. Tu realizezi cat cinism zace in ei?

Si uite ce usor tu, canadianule, faci marsuri de protest in timp ce ei, aia fara drepturi, omule, ridica piata imobiliara in orasul tau favorit de nu mai poti cumpara un cotet de gaini fara sa sari din juma' de mil'.

Pana una alta, uite ce cota de piata are omu'.

Recapitulare 2

Revin cu episodul 2 al amintirilor din Anul Lipsa de pe blog.

In Decembrie, de ziua Claudiei, 30 de ani batuti pe muchie, am fost in Jamaica. La Negril. Montego Bay.

Fara nici un dubiu, a fost cea mai placuta vacanta, per total. In altele poate am facut chestii mai interesante luate 1 la 1 dar per total, nu se compara.

La plusuri, niciodata nu ne-am luat vacanta in Decembrie si in Jamaica se vorbeste engleza. Conteaza mult porque no hablamos espanol. Nici patua, dar jamaicanii vorbeau si engleza lor cu accent moldovinesc.

Am crezut ca orarul ne va ajuta sa beneficiem si de prima zi de vacanta. O iluzie, tatii. Am asteptat in autocar, la aeroport, aproape o ora pe unii care erau pe lista soferului dar nu erau in autocar. Langa noi, un canadez chel si musculos oferea informatii despre Jamaica fara sa-l intrebe nimeni, caci el fusese de mai multe ori. Nevasta-sa, cu par si fara muschi, s-a racorit imediat cu un coctail cu doza dubla de alcool. Oamenii mergeau la resortul ala cu adults only. Au ajuns si verigile lipsa intr-un final, oamenii pareau bauti si cred ca venisera dintr-o carciuma.

Problema asta avea sa treaca pe planul doi cand am ramas blocati in traficul de ora de varf din Montego Bay. E un singur drum de acces, ce urmareste cu fidelitate coasta de Nord-Vest a insulei, de la Montego Bay pana in Negril. A mai urmat o pauza de pisare, sa iti intinzi picioarele si care s-a prelungit din nou fiindca oamenii s-au oprit la fumat si au mai luat si o berica de la chiosc. De mentionat la baie, pisoarele plasate la o inaltime considerabila si pentru mine, care am 6 picioare, pardon, masor 6 picioare. In timp ce-mi pudram nasul a venit unul mult mai scund decat mine si a ramas siderat. A asteptat sa se bage la cabina, unde era veceu normal. Deci pisoarele erau plasate pentru oameni inalti sau... cu furtunul mai lung. Sau high? Hmmm. Oricum ciudat, stateam pe varfuri, parca privind pe furis peste un gard inalt... udand florile.

Hotelul a fost excelent, nimic de reprosat din punctul meu de vedere. Plaja si apa, culoare gen, slabut de tot. Echipamentul de snorkling a fost adus degeaba caci nu aveam ce sa vedem. Perimetrul ala de geamanduri insa a fost foarte bun caci bilele alea de polistiren erau foarte comode.

De ziua Claudiei am fost fortati de orarul lor sa alegem excursia la zip-line in loc de vizita la locul natal al lui Marley.

La sedinta tehnica inainte de meciul de zip-line ni s-a spus, luati-va aruncatorul de flacari cu voi ca e pe baza de tantari. Pai acum spui, dupa ce ne-ai spus sa nu luam absolut deloc bagaj si sa incuiem alea in seifuri? Oricum nu a asteptat actiune din partea noastra ci am purces la drum. A fost crima. Tantarii n-au fost sfiosi deloc. Cred ca a fost noroc pana la urma ca a inceput o ploaie torentiala de nu puteai sa dormi cu nevasta-n pat. Dintre colegii de franghie, de care eram legati, am remarcat doi americani, unul ii dadea sfaturi lu celalalt cum sa pacaleasca departamentul de garantii de la Apple sa iti repare niste telefoane defecte, alalalt avand magazin. Adica sa cumpere telefoane stricate si sa minta ca nu stiu ce.

La hotel,facusem niste aranjamente stangace sa iasa bine de ziua nevesti-mii sarbatorite.

A doua zi am mers in excursia number 1 pe lista noastra. Personal, nu sunt un mare fan al muzicii lui Bob Marley dar sunt fan al efectului ulterior al muzicii lui, acela de a face din muzica raggae un still mai apropiat de mainstream. Raggae ascultam des, artisti contemporani, dar daca e vorba de fani Marley, suntem cu adevarat fani Damian Marley. Well, that's some good shit, mon.

Ghida ne-a instiintat ca exista apa plata de cumparat acolo, la piata locala din localitatea 9 Miles, dar cand am ajuns am observat ca "piata" era un grup de rastafarieni ce vindeau apa plata la cornete imense si cereau o tona de bani. Se ingramadeau in jurul tau si pana si ghida nu parea chiar in largul ei. M-am uitat dupa colt, curios sa vad unde e "marketul, dar dupa colt era doar o carare gen alee dubioasa unde un alt baiat vindea apa plata in foita la suprapret.

Apa plata era si la hotel dar sotia nu a vrut sa luam de acolo. Destul de repede ghida ne-a bagat in curtea interioara al domeniului Marley si poarta de metal s-a inchis.

Inauntru nu se vindea apa plata si uite asa am ramas cu buza umflata. In acea localitate, am fost informati, din cauza miscarii Rastafari, autoritatile jamaicane permit consumul la liber, aplicabil si pentru turisti, si in curand mirosea la greu a apa plata.

Imi era o ciuda imensa ca nu ne puteam si noi potoli setea caci daca nu AICI, atunci unde, tatii? Ma invarteam pe acolo imbufnat luand serios in considerare sa cer si eu o gura de apa de la ceilalti excursionisti. Bagam si niscaiva comportament pasiv-agresiv catre nevasta-mea, caci am fi putut sa nu fim in situatia asta... insetati.

Ghida ne-a anuntat ca avem bulan de bulan caci cel mai tare ghid de pe planeta ne va conduce si ni s-a precizat ca e celebru, ca e si pe youtube. Nu cred ca stie ca pe youtube e plin de ... orice. Dar stia ce vorbeste despre talentul ghidului. Numele lui? Captain Crazy.

Inainte de a incepe turul, ne-a explicat ca aici se bea apa plata, no problem, mon, dar el nu bea caci... si arata cu degetul in sus spre camera de supraveghere. Am ras, a ras si el. Caterinca. Hai la treaba.

In mausoleu nu te lasa sa faci poze. Cpt. Crazy ne-a pus sa ne descaltam. Mi-a venit foarte usor asta caci eram in slapi. Cum cu o zi inainte ne-a prins ploaia in padure singura mea pereche de adidasi era uda fleasca si am lasat-o la hotel. Papucii aia de apa cheap-uleanu de la Walmart (un fel de opincute) erau un chin pentru talpi sa mergi in ei asa ca am avut doar o singura varianta, slapi. In toate pozele arat exact ca dousche-bag-ii aia care nu-mi plac mie deloc: pantaloni scurti, maiou, sapca si... slapi. Damn it!!

O camera micuta, cu altar in stanga intrarii. In dreapta, camara era aproape umpluta cu racla dubla, etajata, din marmura alba. Jos fratele lui Bob, sus el, impreuna cu un joint imens, dupa cum ne-a spus Cpt. Crazy. Faceai o tura prin coridorul ingust dintre racla si perete. La baza, de jur imprejur oamenii au lasat bani. Erau si LEI romanesti. Ieseai repede afara ca sa dai posibilitatea si la altii sa intre. Doar Cpt. Crazy statea inauntru. Cand lumea a iesit l-am surprins tragand o ocheada de dupa colt. Era ok deci si-a rulat cu talent o apa plata.

Nevasta-mea, cu tupeu, s-a dus si l-a intrebat daca ne da si noua sa bem. Absolut. Un englez mai maroniu s-a lipit si el caci, nu-i asa, nu ti se intampla des sa imparti o apa plata cu un jamaican la mormantul lui Bob Marley. Tare de tot Cpt. Crazy. Are un ras de razi de el. Uite aici pe youtube (nu e filmuletul nostru).

Asta era doar prima parte a excursiei. Oricum, mie mi-a trecut mai repede drumul la intoarcere. Cred ca era ceva in apa aia plata.

Partea doua a excursiei era sa mergem sa urcam in amonte cascada de la Dunn's River.

La intrare ni s-a amintit ca e de fapt Decembrie.

Plouase intre timp dar, nu doar ca s-a intreptat vremea, dar ce mai conteaza, cand tu urci prin rau, la deal cu apa pana la brau? A fost destul de interesant. Unde apa era mai adnca si stancile formasera tobogane ghizii faceau caterinca de turistii impingandu-i la vale de se duceau cu capul sub apa si cu cracii in sus. Eu nu servesc genul acesta de caterinca si o luam pe langa ei iar ghidul-sef s-a ofticat asa ca mi-a aruncat apa-n cap. Tot atunci, un alt turist, impunator prin cantitatea de tus din pielea lui dar mai ales prin numarul de copii ce-i avea, mi s-a adresat (pentru prima oara in viata mea) cu player. Ne invitam reciproc sa bajbaim la deal prin apa iar el mi-a spus: Go ahead, player! Hahahhahahaha! Mi-a facut ziua. Jargon de la inceputul anilor 2000. Cam pe atunci cand avea si el sub 30 de ani.

Dupa ce am iesit din rau mai la deal, am trecut printre chioscurile de suveniruri unde am intalnit cei mai agasanti vanzatori de pana atunci. Erau direct nesimtiti. La un moment dat am fost in "piata" din Negril sa cautam picturi. Ne-am plimbat prin locul ala dubios si chiar cand am realizat ca nu are nimeni picturi bune am gasit pe una care avea grija si de magazinul lui cumnata-su, sau frate-su, ca se mai schimba povestea din mers. Acum e pe perete in livingroom. Nice! La plecare ne ia un ratafarian batran cu japca de mana si ne leaga niste bratari din alea in culorile jamaicane. In timp ce le lega, incanta ceva. Apoi cere o tona de bani. Ii spunem ca ii dam jumatate. El insista, noi insistam in sens invers si el decide ca e ok cum vrem noi, doar ca, cu naduf, mi-a luat bratara mea inapoi. LOL!

Ziua urmatoare ne-am trezit devreme si am luat o hidrobicicleta. Am incarcat echipamentul de snorkling si am iesit in larg unde se itea din apa marii o insulita populata de pasari.

Locul parea destul de dubios si nevasta-mea insista sa nu ma dau jos de pe hidrobicicleta. Nici eu nu eram chiar in largul meu, ci eram in largul marii, dar sunt destul de psihopat asa ca m-am bagat. Erau destui pesti dar nimic impresionat. M-am fatait de colo colo apoi am dat sa urc inapoi pe hidrobicicleta. S-a dovedit ca nu e asa usor, ma saltam in maini dar mai imi trebuia inca o mana sa o plasez undeva mai sus ca sa ma pot salta cu succes. Am 6 picioare dar doar 2 maini asa ca am decis sa ma pun cu burta pe margine elibernadu-mi astfel o mana. Am reusit sa ma pun cu succes cu coasta stanga intr-un colt ascutit al hidrobicicletei si sa ma lovesc destul de tare incat sa ma doara multe saptamani dupa aceea. Buna treaba, mon.

La pranz se pleca in excursia cu catamaranul cu oprire la Rick's Cafe. Minunat loc. Iar marea in zona aia arata cum ti-ai imagina ca ar trebui sa arate. Coasta aia stancoasa gaurita de grote. Marfa rau. La un moment dat ne-am oprit undeva in larg sa facem snorkling. Noi, adica eu, am zis ca nu ne trebuie labele de inot dar ne-au trebuit. deci am fost mai lenti ca restul. Am mai facut si greseala sa nu ne amintim ca pentru filmat sub apa aparatul nostru are o setare aparte, ce ajuta luminozitatea si calitatea filmarii, culori gen. Au iesit niste filmari sterse. Dezamagire. Cand ne-am urcat inapoi pe catamaran Claudia si-a scuturat echipamentul de snorkling de s-au dus ochelarii dreacu pe fundul marii. Cica sa ma duc dupa ei ca-s de calitate si e pacat de ei. Fiindca am refuzat, parte nervos ca a reusit sa-i arunce in mare, parte constient ca nu am nici o sansa sa o ard la nivelul lui Jaques-Ives Cousteau, am inceput un razboi rece cum au cuplurile. Plus ca am fost acuzat ca-s un fel de pussy ca nu ma duc. Unul din baietii de pe catamaran a observat ochelarii ina mare si a sarit fara stress dupa ei. Multumim frumos!

Cafeneaua lui Rick e un loc superb.

Eu eram concentrat pe sariturile de pe stanca, una din atractiile de baza la Rick's Cafe. Aveam plan in cap ca daca mi se pare ca se poate, am sa o fac. Pe la 14-15 ani treceam lacul Secu inot sa sar cu prietenii mei de pe stanci. De referinta e si vara lui 2000 cand mergeam cu fra' Puiu si casetofonul lui din care rasuna albumul Iarta-ma al Parazitilor si saream de pe stancile de pe ambele maluri ale lacului, undeva mai aproape de dig. Aveam in plan sa incerc si de pe dig dar n-am avut cojones niciodata sa o fac. Acu vre-o luna am aflat ca Varu Nubira sarea "cap" de pe dig. Bine povestea completa era cumva "era sa mor o data cand am sarit si daca nu sarea X dupa mine"... dar o facuse cu succes de mai multe ori pan atunci. Insane.

Imediat ce am ajuns mi-am dat seama ca tre' sa sar ca altfel are sa-mi fie ciuda ca nu am facut-o. Nevasta-mea nu vedea lucrurile la fel dar nici nu s-a pus contra cu adevarat. M-am dezechipat si m-am dus inspre trambulina. M-am oprit sa citesc Disclaimer-ul postat langa trambulina, un fel de sari, dar sari pe sabia ta. Ok. Sunt gata. Cica nu, tre sa bagi si niste bani in cutia aia, gen asigurare de viata, sa stii sigur ca baietii locali au sa sara dupa tine sa te scoata, dace ceva. N-aveam bani la mine caci imi luasem doar curajul cu mine. Iar curajul se cam scurgea prin plasa buzunarelor de la pantaloni. Ma intorc inapoi la masa iar nevasta-mea revine si ea caci isi gasise o locatie buna sa filmeze. Ma privea intrebator caci are o banuiala mai veche ca as fi pussy. Am renuntat? Nope, da-mi bani.

Am revenit la trambulina. Am bagat banii de asigurare, am ascultat pe jumatate instructiunile jamaicanului despre cum sa-mi fac pasii dar asta nu e o problema. Schema e simpla. Sari si vezi dupa aia ce si cum. Sa nu credeti ca sunt vreun saritor de calibru, nu mon, am sarit cu picioarele inainte si mana la nas. Oricum, la impact mi-a zburat mana in laturi si mi-a intrat vreo juma' de ocean pe nas, ca eu am nasu mare.

Am iesit la suprafata un pic buimac si nu intelegeam ce-mi zicea jamaicanul ala, ca cica sa o iau prin pestera. Lasa-ma mon in pace sa urc pe scara asta. Un pic mai sus ma opreste o duduie ce nu o cunosteam care ma anunta ca mi-a facut poze in timp ce saream si ca e funny tare. I-am spus ca daca e funny nu vreau sa le vad. Ea ca nuuu, ca e cool. Erau bune pozele. Mi le poti trimite prin e-mail? Uite asta e e-mailul meu. For sure! N-am primit nici o poza.

Am mancat la restaurant, eu mi-am luat aripioare de pui, ca de obicei, iar nevasta-mea a incercat un burger pe care imediat la si declarat cel mai bun din lume.

Excelent, mon. La intoarcere ne-am mai oprit intr-un loc unde am facut baie si ne-am tras in poza cu curcubeul. Pe catamaran, la un moment dat incepuse ploaia, dar sub copertina petrecerea era in toi, mai ales pe muzica rap si mai ales pe California Love. Era ziua uneia din New York asa ca s-a bagat de cateva ori si 50 Cent pentru versul "Hey Shorty, it's ur birthday"...

Cum am spus, buna de tot vacanta.

Pe aeroport, ma jucam Football Manager pe laptop iar unu maroniu tragea cu ochiul. M-am bagat la vorba, si el e dependent, inca de acum vreo 20 de ani. Si-a scos si el laptopul si a inceput sa se joace. El juca o versiune mai veche. Tot e bun.

Yeah, mon.