Pierdut Primavara...

... declar nula.

Top 5 coldest Toronto winters over the past 25 years (average)

1994: -7.8 C
2014: -6.0 C
1996: -5.9 C
2003: -5.8 C
2011: -5.4 C

Doar locul 2 in ultimii 25 de ani pentru aceasta iarna, dar e destul de bun zic eu. In ianuarie am avut un moment din ala in care am realizat cu adevarat ca degeaba ma bucur pentru ziua asta mai calduta caci iarna va dura pana in Aprilie. Macar pana in Aprilie.
Fucking Canada. A si nins la greuceanu si am mai avut si distractia aia maxima cu ploaia inghetata. Si in iarna aia din 2008-2009 cand venisem in Canada a fostd estul de belea dar parca n-a fost asa. Ma rog. Asa ne-am asternut formularele alea de emigrare, asa dormim. A trecut ceva vreme de cand n-am mai scris. Busy with life, cum se zice, poate un pic mai mult decat de obicei. Am avut oaspeti din Romania. Romanaches au fost la noi pentru 2 saptamani, avand si ei niscaiva treaba pe la Toronto. A fost frumos sa ne revedem dar din cauza programului nostru, dar si a iernii, n-am facut mare lucru.
Am mai facut o vizita la sud de Dunare. De data aceasta cu mai mult folos. Data trecuta, in Octombrie, mai mult ne enervasem de experienta la shopping in mall-urile si outlet-turile americane. Preturi comparabile cu Toronto si nici o oferta consistenta. De data aceasta insa am avut mai multa sansa. La outlet-ul din Niagara americana erau reduceri de pana la 70% si nu doar la capete de stoc. Mi-am cumparat niste bluze excelente de la Tommy Hilfiger cu $16. La Adidas era reducere de $70 la o gama larga si am gasit o pereche de ghete de basket exact cum cautam de niste ani buni, model mai vechi, pe care am dat $25. Are you fucking kidding me? Deci merita sa mergi din cand in cand la americani sa cumperi niste lucruri.
La munca iar s-au tulburat apele. Lumea e agitata iar eu dau vina pe basita asta de iarna. Intri in depresie, frate.
Cu Dumnezeu inainte!

John 3:16 "For God so loved the world that he gave his one and only Son, that whoever believes in him shall not perish but have eternal life.

Ma uitam la plasa de cumparaturi si nu-mi venea sa cred. Numa' pe fundul plaselor de cumparaturi n-am mai vazut reclama la crestinism.

Hairy Potereanu

Ca ultimul noob de pe lume am descoperit si eu seria Harry Potter. Seria de filme. Imi amintesc destul de vag momentul in care am vazut la cinematograful resitean primul film din serie. Daca momentul e vag in memorie sentimentul ramas a fost destul de viu din 2001 incoace. Un film cu copii, cu un taram de basm, cu magie si Mariani Ralea peste tot. Bullshit!
Eh, teapa a fost doar a mea. Privind retrospectiv imi dau seama ca eram un dobitoc. Dar oare cati au fost ca mine si au crezut sau inca mai cred ca seria Harry Potter e pentru copii? Hahhahahahhahahhaha... magie, magicieni, copii, taram fermecat, vraji... si nu e pentru copii?
Nu cand miezul actiunii e dat de un copil ramas orfan fiindca un vrajitor malefic i-a omorat parintii, nu cand la varsta de 9 ani incearca si reuseste sa omoare alti magicieni si incearca sa ramana in viata. Asta e scenariu de film horror nu o productie Disney's. Pare un film de aventura gen Indiana Jones dar cum spune si personajul in filmul numarul 5 "cand enumeri ca m-am luptat cu magicieni, serpi magici si alte lighioane si am supravietuit suna bine de tot... dar in realitate a fost fucking terrifying!".
Se simte ca sunt fan?
Daca muti aceeasi poveste intr-un alt context obtii o poveste pentru copii? Parintii sunt ucisi de un traficant de droguri dar reusesc sa-si salveze bebelusul. Acesta e crescut de familia lui cea mai apropiata, un cuplu de white trash, unde este abuzat si sclavit. Este acceptat la scoala unde isi face prieteni dar unde trebuie sa se lupte pentru viata lui la modul propriu. Unii profesori sunt corupti si criminali si il ajuta pe traficant sa-l gaseasca si sa il tortureze si apoi sa incerce sa-l ucida. Are toate ingredientele pentru o poveste de adormit copii.
In concluzie, daca ai fost ca mine si ai crezut ca spui Pas la un film pentru copii ai fost in eroare. Cred ca merita sa acorzi filmului o a doua sansa. Primele 2 filme din serie, datorita si varstei copiilor, mai permit o varsta scazuta a audientei. Dar apoi shit gets serious. Si filmele sunt excelent facute iar luptele intre magicieni sunt spectaculoase. Zi, se vede ca sunt fan?

.

Generation Jobless - Catch 22

Pe 14 Ianuarie mentionasem aici despre un documentar facut de televiziunea canadiana CBC. Acel documentar era despre piata condominium-urilor din Canada. Intre timp am mai vizionat multe din documentarele facute de ei, gasite tot acolo pe site. Subiecte foarte bune puse in documentare excelent facute. Multe subiecte sunt taioase si de interes public dar ma indoiesc de faptul ca au vreun impact la mase.
Generation Jobless e despre generatia actuala de tineri canadieni. 254 000 de studenti vor termina facultatea anul acesta. Pe la inceput, documentarul il arata pe valedictorian-ul unei generatii de absolventi declamand ca el poate spune cu incredere ca ei, studentii acestei sarje, sunt pregatiti. Ready 4 whateva, cum spunea philosphae-ul grec Tupac. Riiiight. Ready for a rude awakening, cum estimeaza naratorul.
In opinia mea, unul din elementele cheie al situatiei de fata este data de barbosul ala de la inceput: educatia superioara canadiana pregateste studentii pentru job-uri din trecut. Cum suna asta cand acelasi barbos, ce nu pare sa manance cacat, estimeaza ca pana-n 2030 cam jumatate din job-urile existente in lume vor disparea, inlocuite de tehnologie? Joburi din trecut. Alt element cheie. Lamentarea universala a tinerilor absolventi este comparatia cu generatia parintilor lor, parinti in a caror era, daca absolveau o facultate aveau garantat un loc de munca potrivit educatiei lor superioare. Dar asta e doar o judecata grobiana. Cum sa fii atat de imbecil sa te astepti la acelasi lucru valabil acum 30-40 de ani? In aceasta perioada lumea s-a schimbat enorm. In timpul generatiei parintilor nostri tehnologia a avansat incredibil. Nu-ti vine sa crezi? Cand mi-au luat computer ai mei parinti, tata a incercat sa vada si el pe ce a dat o tona de bani. Sa-l porneasca a fost usor... a apasat pe un buton. Sa-l opreasca... a stins monitorul. Ma gandesc ca acea masina de scris ce-o folosea sa-si scrie rapoartele era tot model "qwerty" dar ce drum lung pana la tastatura de computer. Si totusi... cine ti-a inoculat ideea ca trebuie musai sa termini o facultate? Erau ei la curent cu tendintele pietei muncii? Tendintele actuale? Sau peste 10 ani? Dar 20 de ani? Sa fim seriosi. Acum cateva saptamani vazusem pe net un top al coruptiei in facultatile din Romania. Crezi c-am fost socat sa vad ca Universitatea Eftimie Murgu din Resita era a doua cea mai corupta din Romania? Nu, baby. Dar realitatea e mult mai crunta. Citind comentariile aveai sa afli socat despre unii ce aflau socati ca facultatile ce le urmasera ei erau pe primele locuri la integritate... iar asta contrazicea ceea ce stiau si traisera ei. Rezultatul este o inflatie de diplome. Si cu asta cred ca pot incheia paralela Ro-Ca si sa revin la Canada.
Canadienii isi denumesc actuala generatie de tineri drept cea mai educata din istorie. Ca au diplome sunt de acord. Da. Ca sunt cu adevarat educati... ma indoiesc. E fucking clar ca aproape toata lumea merge la facultate si un lucru stiu sigur... majoritatea oamenilor sunt mediocri sau submediocri. Nu-mi amintesc exact sursa, dar citisem ceva despre capcana continuarii educatiei superioare prin master-uri in conditiile in care tu esti tot somer. Aceasta iluzie ca nu ti-ai gasit job din cauza ca e competitivitate mare pe piata muncii din cauza ca poate n-ai indeajuns de multe diplome iti face doar rau. Te baga si mai mult in datorie si apoi ajungi la riscul de a fi overqualified. Cand esti overqualified inseamna ca ai investit mult in educatia ta si e stupid sa te multumesti cu un salariu mic. Asteptarile tale sunt mai mari si contrazic asteptarile angajatorului care va prefera sa angajeze altul pe bani mai putini. In engleza, cercul vicios se numeste Catch 22. Tot Catch 22 e si faza aia cu experienta canadiana sau cu experienta in domeniu, ceruta la angajare... pe care un tanar, la fel ca un proaspat emigrant nu o poate avea. In Canada, datoria medie la absolvire a 60% din viitorii absolventi e de $27,000. De dragul statisticii, asa din topor, $27,000 pentru 152,400 de viitori absolventi... in fiecare an. Documentarul mai spune ca 1 din 3 absolventi cu varsta intre 24 si 29 de ani va ajunge sa lucreze intr-un low-skilled job... in general ospatar, chelnerita sau security guard, de ce nu? Aici nu discut cifrele ci amintesc doar ca din absolventi... unii au doar diploma... iar unii au si invatat ceva... deci aia ce ajung in lowskilled... ajung si din cauza lor. Dar...
O alta problema e ca tinerii de azi sunt in competitie pe joburi cu astia aflati la varsta de 60+. Baby Boomers, cum sunt supranumiti pe aici. Astia sunt atat de tare bagati in datorii (la fel ca restul canadienilor) incat nu-si mai permit sa se pensioneze si continua sa lucreze pana la adanci batraneti. Numarul redus de oameni ce se retrag din activitate adunat cu numarul imens de absolventi... da cu minus grav pe partea de tineret. Urmatoarea generatie e si ea prinsa in acest Catch 22... caci ei sunt si mai adanc in datorii si vor trage si ei cu dintii in urmatoarele decade. Angajatorul profita de faptul ca tinerii au gauza stransa de frica zilei de maine si cand angajatul lor platit cu top dollars se pensioneaza... tanarul angajat sa-l inlocuiasca va fi intampinat cu un salariu mult mai mic... pe care il va accepta.
Un alt element cheie ce lipsea pana acum din text dar nu si din context este situatia economiei canadiene si mondiale. Situatia nu se imbunatateste. E OK ce spunea o domnisoara imbufnata de faptul ca parintii au tupeul sa se planga de ratarea acestei generatii, tocmai ei... aia de au trait in cea mai prospera perioada din istoria Canadei, care au avut totul usor... ei sa dea lectii? Dar mai e unul in documentar ce remarca "inteligent" ca aceasta generatie e foarte educata, cu joburi sub pregatirea lor profesionala care incep acum incet incet sa realizeze ca li s-a vandut o iluzie. Iar acum se plateste pretul. Pai abia acum ai realizat? Buna dimineata.
Job-urile full time garantate vor fi tot mai putine si piata muncii tinde spre contracte temporare, part time, sezoniere. Tristetea vine din faptul ca aceasta tendinta nu pare ceva temporar ci pare urmatorul pas in evolutia pietei muncii. Barbosul din documentar spune ca in medie o persoana aflata la varsta de 30 de ani a schimbat cam 11 joburi pana in momentul acela. Tot el estimeaza ca in numai 10 ani de acum incolo un individ in varsta de 30 de ani va avea in palmares nu joburi ci cateva sute de proiecte platite... caci el vede viitoarea piata a munci orientata pe proiecte platite.
E de mentionat ca Canada (cacofonie acceptata ca biserica catolica, ce peleu meu)e singura tara ce nu are un Minister al Educatiei. Si specialistii astia spun ca se vede asta. Fiecare provincie in parte se ocupa de Educatie pe tarlaua lor. Dar ruperea in bisericute duce la o lipsa a centralizarii a datelor pentru o imagine reala a cererii pe piata muncii, a standardizarii invatamantului spre o eficientizare, etc. Si ca sa prezentam niste numere elocvente. In fiecare an, numai in Ontario, absolvesc 8,000 de profesori. Mai adunam inca vreo 3,000 ce termina in alte provincii si vin aici. Din astea 11,000 de prospaturi scadem vreo 4,600 de pensionati... si ramanem cu un surplus anual de 6,400 de profesori.
Logica spune ca ratarea unei generatii va avea recul in viitor cand viitorii pensionari si-o vor lua in mana urat cand actuala generatie de tineri nu va produce indeajuns sa le plateasca lor pensiile si asigurarile sociale. Si de asta devine relevanta urmatorea comparatie.
Tot in documentar se face si o comparatie cu cea mai eficienta tara in integrarea tinerilor absolventi in piata muncii. Daca somajul in randul tinerilor in Canada este de cel putin 15% (si a scris Tzipi de n ori cum se face numaratoarea somerilor) in Elvetia e de 2.8% la suta. Dar ghici ce. Cumva ca in comunism, la 15 ani... pustanii elvetieni cu ceas la mana, briceag in buzunar si gurile pline de ciocolata Milka sunt pusi sa aleaga ce vor sa faca in viata. Te bagi la Liceu Teoretic cu posibilitatea de a continua la facultate sau faci o Scoala Profesionala sa inveti o meserie? Ooooh... dar stai! Cica in Canada te futi cu libertatea de alegere a individului. Un canadian de 15 ani e prea necopt pentru a lua aceste hotarari. Dar ghici ce? Fiindca te hotarasti devreme ai timp in viata sa te razgandesti si sa te reprofilezi. Elvetia are scoli profesionale ce ofera ucenicii in peste 230 de domenii si se pare ca doua treimi din studenti aleg calea uceniciei, invatand o meserie cautata pe piata muncii din tara lor. Ucenicie nu doar ca instalator sau tinichigiu auto ci in health care, IT sau domeniul bancar... asa zisele joburi cu guler alb. Sistemul e atat de eficient incat se pare ca 40% din studentii eminenti se sucesc pe parcurs si in loc sa mearga la facultate se apuca si ei de ucenicie gen domeniul bancar. Dar sistemul bazat pe ucenicie are sens cand inveti sa faci chestii lucrand, combinand teoria cu practica si nu doar stand 5 zile pe saptamana in sala de clasa si la gata ai diploma dar angajatorul iti cere macar un an experienta. Fucking Catch 22. Iar asta se intampla pe 230 de domenii de pe piata muncii din tara ta. Asta inseamna sa pregatesti oameni pentru ce se cere. In Elvetia exista o institutie guvernamentala ce supervizeaza acest sistem de ucenicii, ei fac curriculum-ul dar practica se face la firme si companii... iar acolo esti pus sa faci ce au ei nevoie... deci angajatorul influenteaza decisiv formarea profesionala, si o face la momentul potrivit... cand esti inca un ucenic, esti inca in scoala.
Dar de ajuns cu utopia elvetiana si sa revenim la realitatea canadiana. Canada, singura tara fara un Minister al Educatiei ceea ce duce la o fragmentare organizatorica de proportii, cu crapaturi mari prin care aluneca atat de usor tinerii absolventi. Guvernul federal nu poate sa faca nimic fiindca i-ar calca pe dejte pe aia de la guvernele provinciale.
Sfarsitul documentarului e alcatuit din concluziile trase de niste absolventi aflati pe la varsta de 30 de ani, blocati in low level jobs, sub nivelul lor de pregatire. Din pacate doar ala cu fata de Jonah Hill pare conectat la realitate cand spune ca poate e momentul sa ne gandim mai bine la ce standard de viata ne este accesibil de fapt, de cati bani avem de fapt nevoie caci am crescut pe spatele datoriilor facute de parintii nostri iar acum e cam nasol. In completare e bagata o domnisoara ce admite ca nici nu ia in considerare sa isi cumpere o casa... si am inteles ce vrea sa zica: sa cumpere o casa in conditiile acestea.
Asta e. Good times are yet to come.
Din nou vreau sa mentionez ce bune sunt documentarele acestea. Din pacate nu le gasesti pe youtube iar pe site-ul lor sunt vizionabile doar din Canada.

Pilde de pilde

Iar e de sezon subiectul cu copiii. E ars cu fier rosu pe creier. Esti pirogravat inca de mic, laolalta cu restul datinilor si obiceiurilor batute-n cuie. Inca un subiect pe care lumea nu vrea sa-l adapteze la epoca in care ei traiesc de fapt. E fucking 2014... nu mai e epoca Patriarhilor biblici si nici macar Decretul 770 din anul de gratie 1966. Inainte sa venim in Canada erau luati ca posibilitate si niste eventuali copii. Dar socoteala din pantaloni... nu, stai... socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Asta e o vorba din batrani ce chiar are sens. Nu am de gand sa filosofez pe tema ci sa dau niste exemple concrete cu iz de pilde.
In momentul asta am 3 colegi. Rick Ross... canadian sarac din tata-n fiu. Darius Za Greit - fost profesor universitar in Teheran, de 4 ani in Canada. Gospodin Lenin - ruski de 21 de ani... in Canada de la varsta de 12 ani.
Rick Ross e canadian. Nu stiu daca realizeaza dar n-a avut nici o sansa sa reuseasca in viata. A fost sarac toata viata si au trebuit sa se mute des. Cand i-am spus ca ma uit din nou la Married with children mi-a zis ca obisnuia sa se uite la acel sitcom impreuna cu taica-su si ca show-ul era parca despre familia lui... cu diferenta ca el nu era ca Bud, el nu mai era virgin. A avut o sansa caci in liceu cand se apucase de furat si a fost prins, parintii lui l-au trimis la niste rude in afara Toronto-ului pana la 18 ani. Asta l-a salvat de anturaj. I-am cunoscut o parte din familie... majoritatea parnaiasi, fosti parnaiasi sau in drum spre. E inteligent si autodidact dar viata grea parca nu i-a dat voie sa ridice capul mai mult decat atat. E doar unul cu inteligenta peste medie dar fara cultura. Prietena a ramas gravida de tanara, s-a casatorit cu ea, a mai facut un copil si acum e tata exemplar... si se zbate sa faca bine. Cu sanse putine. Oare ce sanse au sa aibe fetitele lui? Oare au sa ajunga la facultate?
Darius Za Greit se insurase in Iran si avea deja un copil. Au bagat dosarul de emigrare pentru Canada sa poata sa ofere fetei lor o viata decenta, o viata normala departe de aberatiile sociale din Iran. Era profesor universitar in capitala iraniana, bagase ore suplimentare de nebun si reusise sa-si cumpere apartament cu banul jos... lucru necesar sa devina "bun de sot". Avea status social de care acum ii este dor si care inseamna extrem de mult pentru el, aveam sa descopar dupa aproape 3 ani lucrati cot la cot cu el, cand mi s-a destainuit ca prietenii lui de aici din Canada nu stiu ca el e securist. E adevarat ca in paralel e si traducator si are si niste ore la un liceu. Tre sa bage din greu fiindca in primul an in Canada au mai facut un copil si nevasta-sa sta acasa, nu munceste. Acum cateva luni imi povestea ca ia serios in considerare sa se intoarca acasa. Era un aspect ce nu-i dadea pace. Mi-a spus ca de fiecare data cand merge in vizita pe la prieteni il ingrozeste sa vada cum copii acestora s-au canadienizat devenind niste razgaiati nerecunoscatori. Totodata, ca securist, a vazut multi locatari iranieni de toate varstele... si se pare ca nu i-a placut cum au evoluat in societatea canadiana. Uite cum te sucesti dupa ce ai lasat o viata in urma pentru noua viata in Canada si apoi descoperi ca rozul ala era doar in brosura de emigrare iar la fata locului cam inghiti cu noduri. Bine, mai sunt niste chestii Cpt. Obvious la care nu s-a gandit: fetele umbla cu fusta lata cat cureaua, sunt poponari pe strada, totul e vulgar si plin de sexualitate... nu e un mediu propice pentru cresterea unor fetite... afla prea devreme despre chestii ce ar trebuie sa fie cunoscute mai tarziu in viata. Asa e, no doubt. Dar, din nou, suntem in 2014 si asta e societatea vestica in care traim.
Gospodin Lenin a fost adus de parinti in Canada la varsta de 12 ani. Lenin e un exemplu extrem de strident de canadienizare din aia proasta. Cand l-am cunoscut isi invinuia parintii pentru tot. Ca s-au ratat, ca n-au avut ambitie, ca n-au bani si prin coroborarea acestor lucruri propria lui ratare. Ca nu-s parinti buni cu surioara lui in varsta de vreo 7 ani. Parintii lui plecasera din Sankt Petersburg in Israel si fiindca nici acolo nu era Pamantul Fagaduintei s-au mutat in Toronto... unul din motive fiind ca feciorul lor sa nu fie cooptat in armata. Rezultatul? Cand a ajuns la liceu feciorul s-a inhaitat cu baietii cool. Au urmat probleme cu popolitia si a rezultat un rus incult, arogant, canadienizat, ce n-a terminat liceul si care viseaza doar bani facuti usor, tunuri, masini scumpe si care are niste vise irealizabile. I se pare cool sa fie soldat si a luat in considerare sa se inroleze in armata canadiana. Dar el isi ia in serios sansele sa devina politist, RCMP, agent al serviciului de informatii canadian, sa lucreze pentru NSA in State, etc. Nici o varianta aplicabila REAL persoanei lui. Dar asa e el, "da, NSA... tre' sa locuiesti Statele Unite vreo 5 ani si sa fii cetatean dar daca vreau, ma duc, am un buddy ce locuieste in LA ...."
Am cunoscut si romani din aia ce acum au 40 de ani si care au venit aici de copii si care n-au reusit sa faca nimic. Astia au cate o poveste din aia in care nu e vina lor. Asa il vad si pe Lenin la varsta de 40 de ani. Imi vine sa fac cu nervii cand aud cliseele alea cu romanii destepti, capabili, ce muncesc din greu. Imigrantii romani sunt la fel ca cei rusi sau cei iranieni sau cei nigerieni. Unii sunt destepti, altii nu; unii sunt capabili, altii nu; unii merg la scoala, altii nu reusesc sa faca fata sau nu merg deloc; copiii lor ajung ratati sau ajung doctori. Nu conteaza de unde esti.
Nu vreau sa trag concluzii ci le las in coada de peste. Parerea unanima a unui parinte este oricum ca "nu mi se va intampla mie sau copilului meu".
Voiam doar sa mentionez niste povesti de viata din Canada.

Royal Ontario Museum

Royal Ontario Museum
Prima oara cand am mers prin Downtown vazusem niste stegulete agatate de stalpii de iluminat. Erau in culorile tricolorului inca extrem de proaspat in minte: rosu-galben-albastru. Basca, mai scria si ROM pe el. Primul gand mi-a fost ca e vreun eveniment cultural romanesc de mare anvergura. Ce vrei, eram inca necopt in Canada si inca aveam iluzii despre comunitatea romanesca nestiind ca varfurile culturii romanesti p-aici sunt de alde Stela si Arsinel, Hrusca si Barbecue-ul Romanesc sau Campul Romanesc, cum se numeste. Am aflat cu surprindere ca ROM e de fapt Royal Ontario Museum. Am tot zis ca mergem si n-am mai mers. Cum scrisesem acum cateva articole in urma ne-am luat Pass-urile alea oferite proaspetilor cetateni asa ca Vineri pe 10 Ianuarie am infruntat ploaia si am mers sa ne culturalizam. E imensa magaoaia si asteapta-te sa mergi mult. Ne-a placut mult la Dinozauri si la Roci si Minerale unde chiar am avut ce vedea.

La sectiunea de bolovani iarasi am stat mai mult.

Partea de istorie... mmmmm... n-am inteles niciodata fascinatia unora pentru vazele de flori din dinastia Jackie Chan. Si primul etaj e plin de arta chinezeasca, japoneza si koreeana.

De remarcat cat de scunzi erau oamenii acum sute de ani si mai ales asiaticii. Nici europenii nu erau mai breji am vazut niste paturi din alea de pe la 1400 zici ca erau de copii.
Absolut inutila mi s-a parut sectiunea cu animale impaiate desi copiii pareau incantati. Au si un tunel facut pestera cu lilieci impaiati si sunete de falfait de aripi. Dar am fost si speolog amator la viata mea deci McKayla was not impressed.

Exponatele romane si grecesti mi-au placut si tre' sa recunosc ca mi-ar place sa am o statuie din aia de marmura cu paula mica asezata pe mileul de pe Flat Screen TV. Ar da un pic de clasa asezat in fata peretelui pe care atarna Rapirea din Serai. Fascinanta e lipsa de fascinatie ce o simti fata de sutele de artefacte marunte expuse in vitrine... chestii ce par banale si lipsite de grandoare desi unele sunt vechi de 2000 de ani sau chiar mai bine si tocmai asta e valoarea lor: sunt vechi si rare. I get it! I get it!

Ultima parte era Wild Life Photography of the Year sau ceva de genul. dar trebuia sa platim $5 in plus si n-am mai intrat. Nu era vorba de cei $10 ci de faptul ca ne dureau picioarele asa ca am plecat.
Am inceput sa colectam magneti de frigider ca suveniruri de prin locurile pe unde am fost. Abia am gasit ceva care sa aibe si logo-ul muzeului. De fapt am gasit doar un singur magnet cu logo-ul ROM. Si asta era cu expozitia ce tocmai se incheiase, cu Mesopotamia, dupa ce sapasem in niste cosulete pline de magneti "expirati".

PS. Titlul articolului fusese Royal Ontario Museum... and more unde vizita la muzeu sa fie introducerea pentru "and more" unde aberam pe teme de arheologie dar m-am lungit si am lasat asta cu arheologia ca draft pentru altadata. Oricum aberam in stil propriu dandu-ma cunoscator si in acel domeniu. In ultimile saptamani m-am uitat la o megatona de documentare, pe diferite teme, dar luand-o metodic. Ma uitam la un documentar pe un subiect apoi incepeam sa caut si alte surse pro si contra sa vad argumente si contra argumente. Fratioare, innebunesti cu capul. Fiindca sunt si masochist eu citesc si comentariile. Sa vezi acolo prostie si ticalosie. Saptamana asta am dedicat-o evenimentelor de la 11 Septembrie. Aia e munca titanica. Atata cacat e pe net despre eveniment incat daca vrei sa iti faci o imagine cat de cat precisa trebuie sa te uiti la tot si sa citesti tot sa vezi ce e maculatura si ce nu. Incedibil de multa dezinformare in toate directiile, dezinformare facuta voit sau de catre, preferatii mei, aia ce o fac din convingere si cred ca ce fac ei e INformare. Ajungi sa pierzi ore vizualizand ceva pana sa iti dai seama ca nu e nimic de valoare acolo dar asta e singura modalitate de cerne informatia. Cred ca am niscaiva aspiratii de om in etate nascut la sud de Marele Zid.

Draga, te asigur ca totul e bine...

Imi amintesc in 2009 cand ne-am cumparat masina si a trebuit sa luam asigurare. Un sistem destul de ambiguu unde conta ce varsta ai, de cand ai permisul de conducere, pe ce strada locuiesti, daca folosesti masina des, o folosesti sa mergi la munca, etc. Invariabil se ajunge la o suma uriasa ce provoca stupoare "acasa", in Romania unde rata pe o luna in Ontario facea cat asigurarea pe tot anul in Romania. Dar te linistesti repede, toata lumea iti va spune ca asta e si nu ai ce face. Ca e mafie. Pe atunci Claudia avea sub 25 de ani, era femeie si avea doar G2 ca permis de conducere. Deci numai no-nos din punctul lor de vedere. Prezentai un risc major pentru ei ca un terorist cu bomba pe el. Prin filiera romaneasca ne-a fost recomandata o doamna de la State Farm ce ne-a rezolvat pentru un $350/luna. Si am zis si merci. Era in regula, visam cu ochii deschisi ce ni se spunea... daca nu ai nici un accident, peste un an se renegociaza si iti mai scade. Iei G full... scade. Faci 25 de ani... scade. Uite ca trece anul si ne vin hartiile de prelungire a contractului. Nu avusesem nici un accident in anul ce trecuse deci am primit o reducere de la $350 la $500. Nu, nu! Am scris corect... dar cu sarcasm. Ni s-a spus ca s-au schimbat niste chestii in legislatie si au crescut preturile. Nu i-am crezut deloc, dar uite ca citind un articol zilele astea - uite linkul - aflu ca intr-adevar se schimbase legislatia si asiguratorii profitasera sa mareasca preturile. $500 nu era acceptabil sub nici o forma deci am inceput sa cautam. Tot pe acolo se invarteau preturile. Pana cand am primit un pont cu o firma mai mica dar si cu pret decent. Am zis bogdaproste la un $250/luna. A fost mereu o intrebare: oare vor veni la centrare in zi de meci? A fost un meci de pomina (uite aici). Firma de asigurari a sarit cu banu intr-un mod nesperat. Asta e un exemplu cand iti iese bine cu asigurarea. Fiindca dascalita ne-a pensionat Hyundai-ul a trebuit sa ne cumparam alta masina. Doar ca un an mai tarziu iar ajungem sa diluim cu asigurarea (uite aici). Nici de data asta firma de asigurare nu s-a dat pe gheata ci a fost exemplara. Doar ca aici a fost un pic diferit fiindca ei fac plata pe baza unor estimari. Daca din terenul lor meciul pare simplu... din tribuna de unde stai tu trebuie sa fii atent si la jucatori si la arbitru. Nu aveam de unde sa stim atunci ce important e ca estimarea pagubelor se face de catre mecanicii de la toyota, sau cine se ocupa de asta acolo. Exista o sansa ca totul sa fi fost doar o coincidenta nefericita... dar bata-l sa-l bata norocul de cinism... nu mai cred in coincidente. Estimarea a fost de vreo $50 peste $3000. Nu insemna nimic asta pentru noi atunci, noi fiind mai preocupati de faptul ca ciadezul era pe fals si nu avea asigurare si a trebuit sa platim deductible de $300, frustrarea venind natural... mai ales ca nu fusese vina noastra. Eram fericiti ca macar repara aia masina si asta e. Ghinion. Doar ca inca un an mai tarziu mergem sa prospectam piata sa vedem cum ar fi sa dam masina la schimb pentru un upgrade. Ei, cum te simti sa afli ca they are so sorry, dar le pare rau... dar noi am avut un accident cu acea masina si, desi a fost accident minor... paguba a fost de peste $3,000 unde $3,000 e acea linie subtire si rosie ce separa "minor accident" care se trece cu vederea de "Ooh, but you had an accident!". Oooooooh.... cum se leaga toate acum. Pai ii inveti pe astia cum sa-si conduca business-ul? Sunt ei atat de prosti incat sa nu stie ca odata ce ti-ai busit masina nu vei fi tentat sa o dai inapoi la schimb, adica tot la ei? Si ei nu stiu ca o masina cu accident are valoare mai scazuta? Si daca le-o aduci inapoi... cine pica de fraieri? Ei! Pai ei au business sa pice de fraieri s-au sa faca bani? Si totul e atat de simplu. Paguba va fi peste 3000 de parai si apoi tu cand vrei sa le dai masina inapoi... valoarea ei va scadea cu cel putin 3000 si uite ca si-au scos banii. Dar teapa e a ta. Pe asigurare iti apare ca ai avut accident, indiferent daca a fost sau nu vina ta. Si sa stii ca iti apare, ca noi cautam asigurare si ne intrebau daca am avut accident, iar noi raspundeam cu buna credinta ca nu. Dar ei vedeau in sistem la ei. Nu stiu daca influenta cu ceva dar putea fi vazut si ca ii minti. Mai adaugi $300 de dolari la deprecierea masinii si uite ca ti-ai luat-o binisor.
Cum se poate citi si in editorialul din Toronto Sun in 2014 se incearca o noua reforma. Plangerile nu sunt doar despre pretul mare ci despre incapabilitatea sistemului de a fi corect cu cei care au suferit accidente si au fost raniti pe bune si sa diferentieze mai bine cazurile celor care apeleaza la asigurare pentru minor injuries. E un scandal imens privind felul in care firmele de asigurari investigheaza claim-urile fiind descoperite numeroase cazuri unde estimatorii modifica in favoarea firmei de asigurari rapoartele medicilor, medici angajati tot de ei. Si pana la urma aceste claim-uri medicale se pare ca aduc cresterile asigurarilor in Ontario. Dar aici cunosc mai putine detalii deci am sa ma abtin sa trag concluzii. Asta nu inseamna ca nu am auzit de filierele indiene, pakistaneze sau iraniene de tepuire a firmelor de asigurare sau n-am cunoscut persoane ce "lucrau" la "fondul lor de pensie" in urma unor accidente auto.

Dupa furtuna de gheata se numara bobocii

A venit scadenta. A trecut furtunetele, priza e din nou la curent si acum e un nou curent ca Ford sa aibe priza la public. Acelasi Rob Ford ce priza acum un an nejte droguri de mare risc, stupefiante... lasandu-l stupefiat de propria-si prostie. Dar prostu nu e el ci... tot noi. Poate mi se pare mie, fiindca ma dau intelectual uitandu-ma doar la pozele din Toronto Sun... dar astia, vorba lu' Vacanta Mare " prea ii stie el pe toti, n-o fi cu ei?".
Totul e dupa reteta, fireste. But what's cooking? E porc afumat in plaman cu cristale de cocaina penala. Primul ingredient? Minimalizarea nasoalelor. Las asta deoparte deocamdata si trec la ingredientul numarul 2. Ala plin de sclipici ce sa-ti ia ochii de la portofelul ce-ti va fi subtilizat, respectiv INAMICUL. Inamicul e Ponta... ah, nu... E Antenele, Dan Voiculescu. Nu, inamicul este Doamna Wynne, liderul Partidului Liberal si Premierul in functie al Ontario. Femeia asta a incercat sa-l indeparteze pe Ford de la primarie prin toate mijloacele si e dusman declarat.
Porcul, dupa ce a fost facut albie de porci acum trebuie albit. Hai cu Arielul. Si poa' sa curete s-aici? Cu tupeu merge orice. Saptamana trecuta citeam un editorial in care ni se spunea ca asa cum e el, porcul, cot la cot cu negri in ghetto fumand droguri de mare risc, stupefiante... Rob Ford a fost ales democratic de o tona de fraieri... pe cand Wynne a fost numita politic si atunci de unde are ea tupeu sa nu stea de vorba cu primarul cand asta vrea sa ceara bani de la guvernul provincial pentru costul reparatiilor de dupa furtuna? Superb suna... doar ca. Stii cum e... doar ca! Doar ca aia aproape 500 000 de fraieri au votat un porc ce mintea ca isi va scoate si doua coaste sa si-o suga singur pentru binele poporului torontonian... si nu au votat un primar ce mergea sa-si ia doza in ghetto. E o diferenta. Si chiar e. De drept si de fapt... omu porc trebuia sa isi ia bye bye, elegant, si sa candidozeze din nou la urmatoarele alegeri daca voia. Dar el stia ca e sinucidere. Mai bine manelist... cu tupeu... cu tupeu... cu tupeu... Si cand ai si aparat de propaganda merge si mai bine, se stie ca memoria colectiva are Alzheimer in faza terminala. Poate aberez eu si exagerez dar ia uite ziarul Toronto Sun de Duminica, 19 Ianuarie.
Pagina 6 e dedicata unui articol basit de Sue-Ann Levy numit Ice Storm cold shoulder si in care e vorba despre o vecina acra a premierului ce o acuza ca nu a luat-o la ea in casa pe timpul furtunii desi Wynne spunea la televiziuni ca populatia sa-si ajute aproapele in acele vremurui de restriste. ATAT! Nu am avut noi toti cate o vecina acra ce investiga ea si stia ea tot si spunea la cine voia sa auda despre tine si faradelegile tale? Ultima treime de articol e despre faptul ca premierul nu a facut de fapt nimic aiurea ci si-a vazut de vrajeala politica... sa mearga sa stranga maini, sa dea interviuri blah blah. Adica si-a facut treaba in zilele alea. WTF? Zgarmare in cacat. Sa mai puta un pic in directia care trebuie.Ah, uite ca vad pe site ca jurnalista nu mai are incredere in Ford. Am citit articolul... hmm... a avut incredere in el si a fost dezamagita. Esti o proasta!
Pagina 26 e dedicata lui Ford... ai crede dupa poza aia imensa cu el... cand de fapt li se da cacat lu aia impotriva lui. Lorrie Goldstein e autorul articolului. Cunosc cel putin 3 femei numite Lorrie pe numele mic. El e barbat. Asta nu incearca lovituri cu manta incercand sa bage bila 8. Asta o arde direct. A inventat un sindrom pentru noi astia anti-Ford: Rob Ford Derangement Syndrome. Asta ne explica de ce trebuie sa trecem peste incidentul cu drogurile dand exemple cu alti primari si politicieni din Canada sau USA, ce au facut nasoale si mai mari. Asta e bullshit universal in politica, nu conteaza daca esti in Botswana sau in Canada: pai ce, ala e mai bun? Cand evidenta e... lasa matale pe ALA... acum vorbim de tine. TU nu ai fost bun, deci pa. Pa-pa-pa-pa! Las' sa vina altul si stai tu relaxat, nu-i vom pune-n loc pe aia de ne spui tu acum ca-s najpa. Dar tu, PA! Propagandistul ne explica apoi despre ceva ce nu l-a intrebat nimeni.... despre problemele metropolei si de faptul ca nu-s din vina lu Ford, Ford fiind doar mostenitor. Uite cu cuvintele lui de fata, dragul de Lorrie, "You name it, it was there long before Ford was elected mayor in 2010. And the scary thing is it will still be there, long after he’s gone." Ai inteles? E scary movie. E horror. Ba, astia de ati votat in 2010... nu mintise asta in campanie ca repara tot ce nu e din vina lui? nu l-a lasat Dan Voiculescu si Antenele? Au vrut sa fure sarea si Posta? S-a zbatut atat de tare pentru popor incat n-a mai rezistat psihic si s-a apucat de droguri puternice? S-a stresat dragul de el?
Uite-l ce gestica are zici ca e Martin Luther King in discursul ala de legenda.

La pagina 30 avem o rubrica de scrisori catre Editor... adica ala selecteaza ce vrea mujkiu lui. Adica o scrisoare de la una de n-o place pe Wynne. O fi tot vecina?
Disclaimer: Ma doare-n paula de Wynne si votez anti porc fiindca e personal.