Ain't nutin but a G thang

In Martie 2011 luam permisul de conducere categoria G2. O combinatie buna de indemanare, calm, precizie, abnegatie, devotament si bulan de 24k. Acum, cine ma cunoaste, ma stie. Eu nu m-am agitat niciodata cu masinile. Stiu ca suna ciudat, dar pana recent nici nu realizam cu adevarat ca am masina. Adica stiam... dar nu aveam impulsul ala vecin cu OCD-ul ce-l au soferii inveterati de nu pot sa mearga nici pana la coltul blocului fara sa se urce la volan. Claudia conducea mereu si parea fericita sa faca asta. Procrastinarea a venit ca un lucru normal. Dar Canada are grija de tine sa iti forteze mana prin sistemul asta de clase G1, G2 si G care expira la 5 ani dupa ce ai obtinut G1. Pe site-ul lor iti explica detaliat ce NU ai voie sa faci ca posesor de G1 sau G2. E ca meme-ul ala de l-am vazut ieri pe blogul lui Tzipi , in care mesajul era: Pacatul e o boala inventata pentru a putea sa ti se vanda un leac la fel de inventat. Asa si astia. Citind explicatiile lor zici ca au dreptate... dar daca iei in considerare ca in alte tari se poate si altfel, ar fi o greseala din partea fiecaruia sa nu ia in considerare si ideea ca poate totul e doar o taxa ascunsa in taxa in taxa. Trei teste diferite ce le poti pica, fiecare in parte, de mai multe ori. Si vei pica. Imigrantii mai des decat altii? Teoria Conspiratiei?
Acum 5 ani, imediat dupa amerizare, ni s-a sugerat sa mergem sa luam permisul... daca nu pentru a conduce masina macar pentru ID. L-am luat din prima ca suntem destepti in cap. Claudia a avut permis in Romania desi nu a condus aproape deloc. La fel ca si cu echivalarea studiilor, Canada iti recunoaste certificatele si diplomele cum vrea mujkii ei. Carnetul de conducere romanesc e bun el, dar daca vrei permis canadez trebuie sa treci prin furcile caudine. Crezi ca degeaba au ei 3 stagii cu 3 taxe aferente? Sa vii tu si sa zici "uite, cois... am permis rumunez, valabil in toata Iununia Iuropiana... aici in Canada conduceti tot ca la noi, masinile au tot volan pe stanga... trage-ma in poza si da-mi plasticul. Cred ca in situatiile astea e cel mai evident ca scopul e sa traga bani de pe fraieri. Un permis din tara muma te poate ajuta doar sa nu mai astepti un an pana sa dai pentru permisul G2. In rest te cam pisi pe el. E bun macar ca are dimensiuni standard si nu e facut cat un tablou, cum e Buletinul de Identitate romanesc... facut asa dupa niste criterii dubioase.
Lipsa de experienta la condus a impins procrastinarea pana la limita, pana a trebuit sa ne mobilizam fortele intr-un efort concertat pentru a izbandi. Adevarul e ca m-a impins Claudia de la spate... mai cu biciul, mai cu vorba buna... caci eu o ardeam mult prea relaxat. Conduceam decent prin oras dar cand venea vorba de highway eram un pussy. Daca era dupa Claudia ne-am fi urcat in masina si am fi intrat imediat pe highway desi nici nu vedeam bine in oglinzi, vorba aia. Am insistat sa prind experienta (curaj) conducand des prin oras, pana ajung sa simt masina. Apoi am luat 2 ore cu un instructor si am intrat si pe Hwy 401. Good stuff. Pis af cheic. Incetul cu incetul am devenit tot mai sigur pe mine. Apoi, intr-o seara, in drum spre munca am calcat un sconcs. RIP you poor thing. Noi suntem din aia care la documentarele cu animale salbatice speram pana-n ultima clipa ca prada sa scape de pradator. Fusesem sigur pe mine si decelerasem indeajuns, am crezut eu, incat aratania sa aibe timp sa treaca. Apoi, citind pe internet am aflat ca sconcsii sunt unele din cele mai prost adaptate animale. Sunt o vietuitoare de noapte, dar ce imi trebuie mie vedere buna nocturna sau un auz decent cand pot sa ma cac pe tine incat sa ma tii minte pe veci si sa te feresti de mine ca de dreacu? Masina candea ingrozitor. Mecanismul de aparare al sconcsului a functionat din plin. Am avut noroc ca am putut spala masina la munca. Am spalat-o cu furtunul pe dedesupt de vreo 5 ori. Apoi, dupa munca am fost sa cumparam o solutie din aia speciala. Am dat in masina la greu, am dat si pe roti si pe sub, pe unde puteam. Aproape degeaba. Cu doua miroselnite uriase inauntru am reusit sa eliminam candeala. In schimb pe exterior... uaaaaaa! Toata saptamana de munca am spalat si masina. Am fost si la spalatoria auto. Adevarul e ca si acum... inca mai simti asa... cand stai aproape.
Si a venit timpul sa merg la examen. M-am programat in Oshawa, caci cica acolo e combinatie mai buna. Dar e cam nasol cand nu prea ai dormit si ai nevoie sa fii concentrat. Instructorul e ghidus si stia traseul, si am bagat o ora inainte de examen sa ma invat cu meleagurile. Dar apoi, am asteptat vreo jumatate de ceas sa imi vina randul. Si m-am molesit de tot in masina, pe scaun. Erau vreo 5-6 femei Examinatoare si un mos. Mosul se salutase cu instructorul... tovarasi de demult, se pare. Semne bune anul are.
Vine o examinatoare. Eu sunt urmatorul. Trece de mine si se duce la alta masina. WTF? Vine Mos Tagarta. Vine la mine. Ma vrea pe mine. Are o fata de "maiam3zilepanalapensionare" si pare ca tot ce-si doreste in momentul ala e sa se puna pe canapea si sa-si desfaca o bere. Claudia imi face semne de incurajare. Ii dam drumul.
Ponesc bine si totul e kosher pana la prima strada la dreapta. Ghetele mele de basket noi noute au talpa teapana si nici nu mai sunt la fel de ager ca in urma cu 30 de minute. Atractia gravitationala face o manarie la pedala si acul kilometrajului urca spre Chomolungma... peste 70. Mos Moromete ma atentioneaza cu voce grava. E ok. Ma redresez mai ales emotional. Tre sa fac la dreapta, la urmatoarea. Cred ca mi s-a facut voodoo sau ceva ca fac exact la fel ca mai inainte. Brusc Mos Mor... tii ma-sii prinde inspiratie si se apuca sa scrie un roman pe foaia mea de examen. A fost o data ca niciodata... Daca ar fi fost negru ar fi scris "Y'all mutha fuckaz ain't gonna belive this shit!". Nici mie nu-mi venea sa cred. Si nici nu ajunsesem la autostrada inca. Restul traseului l-am executat perfect... inclusiv pe highway. Inapoi pe strazile din oras, Moromete imi cere sa fac acrobatii rutiere si ma execut ca in chick-flick-urile BDSM. Inapoi la Centru imi cere sa parchez cu spatele. N-am vazut la nimeni sa fi facut asta dar inca mai am o speranta ca Moromete trage de mine sa compensez pentru piciorul meu de plumb. Nu. E doar un carnat deghizat in ma-sa. Ma anunta ca nu corespund cerintelor provinciale in materie de rutiere. Apoi pleaca lasandu-ma cu inima franta ca un personaj dintr-o manea de jale.
Plin de nervi si de regrete revin acasa si-mi fac programare din nou, asap. Am continuat sa conduc prin oras dar n-am mai intrat pe highway pana "data viitoare". Am programat examenul intr-o zi libera, sa pot dormi cum trebuie. Incaltat cu Nike-urile de alergat, alea de simti si firul de iarba prin talpa, plec la drum catre Oshawa, pamantul fagaduintei. Impreuna cu Claudia refacem traseul de 3 ori la rand, consecutiv, una dupa alta. Am alta problema acum. Nu-mi mai ies parcarile paralele. Fie ce-o fi. Poate la test iese din bulan. Hai la Centru sa ne punem pe lista. Programarea e la 13:00. Intre 12 si 13 e pauza de masa. Excelent. Dupa ce mananci esti mai bine dispus. Moromete e probabil in sat cu Tudor Balosu, nu-l vad in zonele adiacente. Viitorul arata bine. Uite ca vin doamnele. Incepe treaba. Doar ca io's primul de pe lista si din nou sunt sarit la rand. E OK. Ou-Kappa, cum ar veni. A venit Moromete. Claudia, muie asta vine AICI! IAR! Baby, u got this! imi mai zice Claudia in timp ce ma strange de brat si apoi iese. Ii dam drumul. Fututimortiimatiideghinion... vorba aia. Serenity now! Baby, you got this.
Merge bine. Sunt stapan pe mine si pedala se simte bine sub talpa. Dau din cap ca papusile alea bubble-head, sa vada dobitocul ca ma asigur sa nu fi atacat de OZN-uri. Parallel Parking. Cacat. Baga, Marrine... hai ca poti. Roata loveste concomitent bordura si inima mea. Injur cu voce tare si dau sa o iau de la inceput dar Moromete ma opreste si-mi cere sa ajustez doar masina. Tonul lui e linistitor ca o soapta la ureche in intunericul din celula. Parca totusi e in toane mai bune babalacul. Ii dau inainte. Suntem in aceasi zona rezidentiala, dar la intoarcere... inspre highway. O mica intersectie in fata... dar de partea cealalta... sensul meu de mers se desparte in doua. Doar o linie aparuta din senin desparte banda mea de mers in... doua benzi de mers. Nimic altceva. Raman aproape de linia galbena despartitoare si continui. Tagarta ma anunta ca sunt in the wrong lane. In spatele poker face-ului se auzea in ecou FUCKFUCKFUCKFUCK! Am semnalizat dreapta, m-am asigurat si am schimbat banda. Restul e istorie. La un moment dat am tras cu ochiul in formularul lui si am observat cu usurare CA CAsuta aia de comentarii era goala. Ajungem la Centru. Sunt SOCAT sa aflu ca de data asta pot parca cu fata. Ma anunta ca indeplinesc cerintele provinciale pentru manevrarea volanului in trafic rutier, trafic de date pe internet si trafic de droguri usoare si de mare risc... stupefiante. Baiat fain omu. Think again. Inainte sa iasa sa se duca in mortii lui mai are ceva de spus: "I have a deja-vu feeling about you and that wrong lane. Did you take the test with me before?" Da, dar alta a fost problema. IESI ACASA!
Pe drumul spre casa a condus Claudia. Normal. Mi s-a pus de condus masina. Deocamdata. E stresul cat casa. Ca trebuie sa-l iei. Nu e vorba ca am fost eu presat de timp, ca imi expira. E vorba ca asa ti se spune de cand vii aici. Masina iti cam trebuie caci distantele sunt mari. Iti trebuie permisul. Dai pentru permis de cate ori e nevoie sa-l iei. Fiindca iti trebuie. La gata am avut o usurare ca nu mai trebuie sa dau examenul niciodata. Ca aici e buba. Poti sa conduci tu ca Schumi, daca nu conduci cum trebuie la examen... tot degeaba. Muie Moromete! Traiasca Regina.

Blasfemii

DISCLAIMER: Doar o viziune personala. Articolul poate enerva pe unii.

Iar mi-e greu sa ma urnesc sa scriu pe blog desi e material. Incep cu (poti sa spui ca incepi atunci cand n-ai terminat niciodata?) cu religia. Iar s-au legat toate. Gasesc la munca o revista din aia de pocaiti si o iau sa dau si eu o geana, sa aflu noile descoperiri in domeniu. Uit de pamflet dar nu scapi asa de usor. Au GPS sau ceva ascuns in revista... sau poate au ei inspiratie divina. Intr-o dupa-amiaza ma trezesc si eu usor mahmur, ciufulit, transpirat la subrat si cu chef de viata nooooooot cand niste ciocanituri in usa imi trimit un mesaj subliminal sa deschid usa, crestine. Erau doua doamne: o corcitura okioasa si o indianca. Indianca era de-a dreptul induiosatoare in avantul ei teologic. Claudia era in pat si se juca Candy Crush Saga si din boxe urla Thivery Corporation. Eu, pus pe sotii, zic ca hai ca e rost de o caterinca. In schimb am descoperit ca ma balbaiam si m-au facut fetele din vorbe. Nevasta-mea a sarit sa ma ajute... adica a oprit muzica sa auda mai bine si s-a pus din nou in pat sa se joace "bile". Radea din living-room si in general avea good time. N-a iesit ce mi-am propus eu si am iesit cu puncte in minus la capitolul discutii pe teme religioase cu pocaitii. Bravo lor.
Zilele trecute, subiect de prima pagina era despre ultimile descoperiri astronomice si despre numarul de stele asemanatoare Soarelui si despre planete asemanatoare Pamantului aflate la distanta optima fata de acele stele... si asta doar in Galaxia Calea Lactee.
Din neant, azi, fratele Sq imi da niste citate filosofico-teologico-religioase. ma uit un pic pe google si dau de niste articole cu titlu interesant. Direct de la sursa crestin ortodoxa.

"Ne intrebam tot timpul: De ce sunt stelele asa cum sunt? De ce sunt atat de departe? Cat de mult ne influenteaza ele pe noi, ca oameni, si planeta pe care traim? Este, oare big bang originea de netagaduit a universului? Ce s-a intamplat in primele secunde dupa explozia initiala? Dar inainte? Suntem oare singurele fiinte din acest univers? De unde am venit? Cum e posibila atata diversitate in acest univers?"
Un subiect ce ma pasioneaza ma va aduce deseori in pozitia de a dezbate acel subiect. M-a adus. Am discutat cu tot felul de oameni. Majoritatea nu inteleg exact ce e Big Bang-ul. Majoritatea nu au nici o cunostinta de baza despre fizica cuantica. Majoritatea nu cunoaste astrofizica, mecanica planetelor, chimia, ce e praful stelar si de ce e el important de mentionat, ce e atractia gravitationala si de ce e importanta ea, care sunt adevaratele dimensiuni ale sistemului solar, al galaxiei, sa vezi cu grafica misto Pamantul raportat langa restul planetelor din sistemul solar, langa Soare... langa restul... sa vezi ca Sistemul nostru solar e doar o ulita mica in uriasul cartier residential numit Calea Lactee. Si apoi, uriasa Cale Lactee... ca ea mai sunt intre 100 si 500 de miliarde alte galaxii in universul VIZIBIL. Ah, cati stiu ca noi putem vedea o parte din Univers doar fiindca suntem la periferia Caii Lactee? Baby, si nici macr n-am mentionat asa zisa materie neagra.
Un credincios e sceptic... el accepta ca omul e destul de destept in cap sa inventeze, construiasca si sa lanseze sateliti in spatiu. E normal. Accepta fara jena ca ii merge GPS-ul si telefonul mobil... ii place Google Earth... e misto tare... dar nu mai accepta ca aceeasi tehnologie sau mai avansata e indreptata si in directia opusa si strange informatii. Se fac fotografii, in diferite spectre si computere numara stele si galaxii. Pana la urma ramane un lucru fara de tagada. The Univers is fucking huge! E atat de mare incat nici nu poti sa intelegi cat de mare.
Si acum vin-o si mai zi-mi o data cum a creat Dumnezeu Universul si apoi povesteste-mi cum s-a proptit el taman pe Planeta Pamant... care e frumoasa ea din cale afara, dar la scara Universului e un graunte de nisip. Si mai povesteste-mi mie cum exact a facut El Universul? A fost hocus pocus sau a avut utilaje, tehnologie, etc? Ca daca faci hocus-pocus sa creezi un ditai Universul (am convenit deja ca e fucking huge) ce-s cu balbaielile si neputinta lui din Biblie. De ce opera local, doar in Israel si Egipt?
Eh.
Autoarea articolului e dr. Magda Stavinschi de la Institutul Astronomic al Academiei Romane. Impresionant! ...or is it?!


"Cum se poate ca, de milioane de ani, de cand exista oamenii, sa nu existe doua fiinte identice, pana si intre gemeni existand unele diferente? Care este destinul nostru? Dar al infirmului univers? Si, daca ne intrebam fara incetare, daca observam ca progresul uluitor al stiintei si implicit, al teologiei nu face decat sa ne demonstreze neputinta in fata naturii, nu ne punem atunci si intrebarea daca exista sau nu Dumnezeu? Vrem sa ni se demonstreze? Nimic mai fals. Daca Dumnezeu ar putea fi demonstrat daca legislatia cerului i-ar incadra existenta in baremele sale, n-am mai putea vorbi despre dumnezeire, ci de inca un clement de cunoastere pe langa atatea altele."

Asta de a scris articolul stie sigur ca de milioane de ani nu au fost doi indivizi identici. Nu zic ca au fost... dar nici nu pot zice cu "siguranta ei" ca n-au fost. Cititorule, era sa-ti scape faptul ca autoarea spune ca "de milioane de ani, de cand exista oamenii". Asta e noua, mai nou Biserica accepta ca oamenii sunt prin zona de milioane de ani? Bun asa.
Nu ar fi prima persoana ce in mintea ei impaca cu succes existenta oamenilor cu milioane de ani in urma (dar nu si evolutia), dinozaurii, extraterestrii, Dumnezeul Biblic dar si alti zei din alte religii.
"Dar al infirmului univers?" Typo? O fi fost Infim? Nu prea merge, caci e fucking huge. Sa fi vrut sa spuna "infirm" si sa nu aibe proprietatea termenilor? Ologul Univers? Schilodul Univers? Invalidul Univers?
Hai ca fac eu o propozitie cu invalid. Your argument is invalid!

Nu e halouiin, e pi bunii

Ea e o femeie de afaceri, ce si-a pus propria afacere pe picioare, printre care castiga destul de bine. Nu-mi amintesc daca am mai vazut-o pana acum, important e ca a venit azi. Directorul ei Executiv nu a venit azi cu ea. Azi venise cu o doamna, probabil si ea facand parte din Consiliul Director. Nu trebuie sa intreb nimic, stiu unde se duc si cat de mult va sta specialista. Nu e mare diferenta intre ce face ea si ce face Superman (ca tot e Halloween-ul), ajuta omul la nevoie. Par a fi suedeze sau ceva... dupa cuvintele rusesti ce le schima intre ele si accentul de capitaliste uresesiste.

... exact o ora mai tarziu...

O vad in lift. Pare obosita... saracul om era, cred, pe moarte si a trebuit sa munceasca mult sa-l salveze. Nu coboara pana la Parter ci se opreste la etajul unde e Gym-ul. Ma gandesc ca vrea sa se pise... vorba aia... sunt sanse mari sa iti vina dupa ce ai fost impunsa in vezica cu un obiect tubular contondent. Doar ca nu e nici o usa descuiata la etajul ala. Ce cauta ea era cu un etaj mai sus. Asta e, se descurca ea.
Ah, uite-o... a luat scarile si acum e deja in fata blocului. Urmeaza sa vina masina si sa plece, nu?
Nu.
Vine inapoi. Si-a pierdut poseta. Pot sa o ajut sa o gaseasca? Nu-mi dau seama daca joaca teatru ieftin sau asa vorbeste ea. Se mataie si se curmaneste dar io's cam paranoic si ii pun niste intrebari de bun simt in timp ce revedeam imaginile video cu ea in lift. Cand a coborat la etajul respectiv avea intr-adevar poseta cu ea. Fiindca in 2-3 minute era deja afara... "Pai si ce ai facut cu poseta?" Nu stiu.
Huh?!!?
Cum nu stii?
Nu stiu. Poti veni cu mine sa o caut? Dupa un dialog in cerc, din ala ce niveleaza circumvolutiunile decid sa ma duc sa caut poseta pe etaj si pe scari. Nu pare beata dar la cate chestii bag astea-n gura nu stii niciodata. Pe etaj e liniste, pace si armonie. Ea nu pare sa fie sigura daca a fost vreodata aici... acum 10 minute. Ma duc in stanga si ma duc pe scari... Imediat langa usa e o balta suspecta. Nu am fetish de genul dar inspir adanc asa cum ar face si colegii mei de la CSI Caracal. Nu miroase a nimic. Doamna, e o doamna, si ma atentioneaza sa nu alunec fiindca e dangerosu'. Sare cu atentie peste propriul pisat si se uita nauca de jur imprejur. Nu e nici o poseta. O ia pe scari in sus si eu merg dupa ea vreo doua etaje pana ma ia din nou paranoia si ii spun sa ma urmeze. Coboram iar la etajul cu Gym-ul si coboram pe scarile din partea opusa. Nici urma de poseta.
Incerc sa am un dialog cu Specialista in Ridicat Moralul dar nu am nici o sansa. Orice o intreb eu ea imi spune ca ar trebui sa o ajut sa isi gaseasca poseta, ca are actele in ea. Se ofera sa-mi dea $20. $40. $100... Very pimpin' of me sa iau bani de la fetele vesele. Refuz... ar fi bani cash si eu vreau sa platesc taxe statului. Uite ca vine si Madam Merkel... ski. Frau Merkelski intreaba repede si Sageata ei, din ce-mi dau eu seama, ii povesteste cum s-a dus sa se pise etc etc etc. Incerc sa am un dialog cu Merkel. Aia m-asculta dar nu o intereseaza ce zic. Cat se mai tanguie Ana Karenina ea se tireaza cu lfitul. Devin iar paranoic. In timp ce o intreb a miliarda oara pe zapacita aia ce dreacu a facut cu poseta verific inregistrarile video sa vad daca vreo trupa de asalt a luat cu... asalt cladirea cat am fost dus eu cu zaharelul de la front desk. Nimic. Fucking ninjas!
Revine Merkel. Nici ea nu a gasit. Ana Karenina incepe sa ma intrebe ce cacat de sechiuriti gard sunt eu daca nu am camere sa o vad pe ea ce face. Ce fac aici? STAU DEGEABA?! Merkel iese din cladire si profit de situatie sa mai merg o data sa caut poseta. In trecere deschid usa de la Garbage Disposal Room dar nu e nimic inauntru si dau sa plec mai departe spre scarile marcate de catre business woman drept teritoriul ei. Ea miauna fericita. Deschizand usa de la gunoi am deschis si o usa in creierul ei finut. Ah, ce bun sunt la metafore.
Poseta era atarnata de clanta, pe interior. E atat de emotionata incat avem un moment de telenovela in care ea nu stie cum sa-mi multumeasca. Tensiunea creste cand ea intinde o ghioamba sa ma netezeasca pe cravata. Prompt ii amintesc ce fericit sunt ca si-a gasit poseta si ca Merkel o asteapta afara, poate ar trebui sa se grabeasca. Nu vreau sa o mai retin nici o secunda. Vrea sa mearga pe scari dar o invit in lift fiindca e muuult mai rapid.
Noapte buna! Pappapapappapappaaaaaaah!

Weird stuff. Again.

Aventuri la shopping

In ultima perioada au fost doua momente in care mi-a parut rau ca nu am avut aparatul foto la indemana. O data, la intoarcerea din USA, pe podul dintre frontiere ma uitam la steaugurile celor doua tari, pe doi stalpi aflati la juma de metru unul de celalalt ofereau o imagine cu potential de metafora. Steagul canadian falfaia mandru ca un madular de adolescent dospind de hormoni pe cand batrana glorie aka stelute si dungi atarna bleaga ca un prosop de plus imbatat cu Cocolino.

Dar cel mai tare m-am enervat pe mine ca mi-am uitat telefonul acasa intr-o zi cand am fost la supermarketul de okiosi de la Warden si Eglinton. A fost interesant magazinul atunci cand s-a deschis, la inceputul verii parca. Aflasem de el de la Tzipi, ca ii facuse o recenzie pe blogul ei. Ciresele erau incredibil de ieftine ca daca s-ar fi intamplat asta mai demult Ion Creanga nu mai scria "La cirese". Apoi a revenit la normal. A fost o zi de pomina cand ciocaneam in pepeni sa vad daca ma-sa lu Cretu e acasa, un knock-knock joke neaos, cand vad o fetita privindu-ma incredula. Un personaj demn de People of Walmart ciocaneste in fructe. I-am zambit dubios si mi-am vazut de treaba. Tin sa precizez ca am nimerit un pepene excelent. Din pacate al doilea, ca luasem doi, s-a dus paulii de suflet pana ne-am apucat sa-l mancam.
De partea cealalta a magazinului e un asa zis food court. Mancare de okiosi in mare parte dar in colt, vecini cu veceul si cu mesele, sunt saormarii. $6.99 pentru 2 saorme cu de toate except onions. Zona de acces catre veceuri e gatuita si e pus un semn ce te roaga sa iti lasi cumparaturile in the desginated area si nu le cara dupa tine ca nu vei reusi decat sa fii un carnat. In acea zi, o familie de maronii asteptau la rand sa bage o si ei o saorma. Nevasta nu era acolo, era numa el - Rajesh Koothrappali- cu fiul lui in varsta de vreo 11-12 ani si Sunny Leone, fiica lui in varsta de vreo 6-7 ani. Fetita era in charge de carutul de cumparaturi. Il pusese de-a latul incat sa nu poata sa treaca nimeni. Ei, ce crezi... unu voia sa se pise si nimerise tocmai aici, la Marasti, Marasesti, Oituz. Ma uitam cu mila la om cum incerca sa se strecoare pe langa si abia intr-un sfarsit a mica a priceput ca tre sa mute carutul olecutaca. Pai olecutaca l-a miscat. Ca imediat l-a pus la loc. Ala, dupa ce s-a golit, a venit inapoi, nu? Buuuun. Rajeh Koothrappali lua masa in oras cu copii... nu lua "to go". A pus alea pe masa si apoi s-a grabit sa-si ajute superstara sa bage shopping cart-ul in food court, parcandu-l fix de cealalta parte a semnului care spune ceva de genul PLEASE DO NOT BRING YOUR SHOPPING CART INSIDE THE FOOD COURT. Ma stiti ca sunt un cetatean grijuliu asa ca m-am dus la o okioasa de acolo si am cerut sa vorbesc cu Managerul. A venit Managerul ce a parut un pic scos din ritm de faptul ca nu sunt tipul obisnuit de persoana ce se plange... vreo gospodina enervata ca pe raft legatura de patrunjel e $1.19 iar la casa i-a pus pe factura $1.22. I-am spus ce s-a intamplat si ca e "outrageous" si ca "something needs to be done against these people" dar se uita la mine ciudat si mi-a promis ca face. Sa vezi ce fete aveau membrii familiei Koothrappali cand aflat la 2 metri de ei ii aratam cu degetul. Managerul okios a disparut ca un ninja in fum imediat ce m-am intors cu spatele dar l-am ginit si am apucat sa strig dupa el ca n-are coaie. Credeti ca am exagerat? Probabil ca da.
Mai sunt unii care vin pe sipca atunci cand tu mergi pe coarda. E o casierita la Metro cu care ne-am imprietenit cand, stand la rand am facut o observatie vizavi de femeia de dinaintea noastra ce cumparase un pachet de tampoane si o punga de gheata. Ice and tampons? That can't be good. Casierita a replicat: seems better that than ice and condoms. Doua comentarii rautacioase si s-a legat o prietenie. Noi canadienii suntem niste oameni foarte primitori.
Acum vreo jumate de an ma acuzase cineva ca am fetish cu adidasii. N-am negat in totalitate dar am si explicat un adevar: aveam doar 4 perechi de adidasi si vreo 4 de pantofi, aici incluzand o pereche de adidasi de scandal, unii de alergat si pantofii de munca si de ginerica. La fel si cu ceasurile. Ti-ai luat alt ceas? Imi luasem... dar n-am multe deci am demonstrat ca I'm not out of control. Cred ca nici o saptamana mai tarziu am gasit un gen de adidasi ce-mi doream de ceva vreme si mi-am luat. Hahhahahahhaa! Apoi un alt ceas. Bun asa.
Dupa aventurile povestite in episodul trecut, pe la outlet-urile americane am decis sa dam o fuga pana la outlet-ul de pe Hwy 400, inspre Barrie. Acolo am gasit evident niste... adidasi la pret excelent iar Claudia un fel de cizmulite Adidas. Amandoua perechi au costat $100 cu tot cu taxe. Nu e rau. Mergand incaltat prin casa in botoseii ce-i noi ca si Constantin Bogatul, cum ma "alinta" mama in copilarie, m-am uitat si pe internet sa vad ce si cum. Am descoperit ca Adidas a trecut la un alt nivel, creand linia de haine si accesorii miAdidas unde ai posibilitatea sa-ti personalizezi incaltamintea sau imbracamintea cu ce culori, insemne, dungi, modele se poate. Mi se pare tare de tot asta. Eu mi-am luat o pereche de din astia si-mi plac tare. Ai mei sunt negru complet si cu talpa alba. Deci am fost la mama dreacu si am gasit tot aproape de casa ce voiam. Inca o dovada ca visul american e o vrajeala.

La Sud de Dunare

Pe 4 Octombrie am fost in Statele Unite ale Suei, la sud de Dunare. L'atraction fatale cand nu esti cetatean si inca ai nevoie de viza fiindca e atat de aproape. Fiindca... fiindca toata reclama la care ai asistat si ai fost supus de-a lungul vietii: Minunatele SUA si visul american. Natural ca voiam sa mergem sa vedem cu ochii nostri.
Voiam sa vedem si eventualele preturi si daca o fi ceva, sa pompam si niste bani in economia americana.
Excursia a fost un fail si nu si-a atins decat scopul de baza, sa penetram Statele Unite. Sa respiram aer Made in USA. La iesire din Canada am asteptat in coloana aproximativ o ora. Cerul era innorat si orizontul era cock-blocked de o ceata densa. Stiusem ca asa va fi vremea, inclusiv ca va ploua din cand in cand dar totodata stiam ca temperatura va fi undeva peste 18 C. deci e in regula. Cap compas pe Walden Galleria Mall. La prima degustare zona arata mai varza decat daca mergi simetric la nord de granita, in Canada. Casele sunt mai vechi si e plin de steaguri arborate si de insemne ale echipei locale de fotbal, Buffalo Bills. 'Merrica. Fuck yeah.
Mall-ul e intr-o margine de oras dar nu cunosc indeajuns de mult incat sa judec zona doar dupa abundenta de negri din zona. Am dat o raita prin magazinele din Mall sa ne facem o idee de preturi in comparatie cu ce e acasa. In special la ce ne interesa pe noi. Nu parea nici o diferenta. Din zona mea de interes, la magazinul cu adidasi, am descoperit niste modele noi de ghete de basktebalet cum nu vazusem inca in TO. Noi... vorba vine. Amintesc articolul acesta unde explicam pe buna dreptate prostia ciclitatii modei, in special la incaltaminte. Eh, moda re-startata a pantofilor din jurul anului 1990 a trecut si acum am ajuns la intervalul 1995-1997. Doar ca in acel interval au aparut niste botosei frumusei. N-am luat nimic dar preturile erau decente, insa nu extraordinare. Oricum, doar aruncam cu privirea. AVEAM DE GAND SA MERGEM LA OUTLET IN NIAGARA FALLS, NY.
Inainte de asta am mers in Mall, la Fabrica de Branza, un restaurant laudat de tooooata lumea. Am bagat o pasta din aia cu 4 branze pe ea. N-a fost rau.
Drumul spre Outlet duce prin niste orasele din alea tipice in zona. Nimic extraordinar. Outlet-ul nu ca ne-a dezamagit dar ne-a enervat la culme. Marfa mai proasta ca in Mall... dar mai scumpa. Sugi muje!

Nu ne-am mai mintit singuri si am luat-o la deal catre casa. Timpul de asteptare la vama a fost de vreo 20 de minute. De precizat ca e relaxata atmosfera la ambele puncte de trecere. Nici macar americanii nu par incordati si ma gandesc ca macar acest punct de intrare in tara lor e cu risc minim. Canadienii au reusit sa ma enerveze ca voiau la intrare o taxa de $3.25. Pai pa ce? Taxa de smecher.

Mai discutand cu lumea am mai primit pareri cum ca merita sa mergi la cumparaturi cand au si americanii sale-uri, altfel e aceeasi duda. O sa vedem atunci.

Cand mai da caldura, peste vreo 6 luni (hahahhahaha), o sa mergem sa vedem Cascada Niagara din alt unghi. Poate vizitam ce mai au si ei in acel areal.
Pana atunci, Brace yourselves, winter is coming.

That moment...

That moment when...

Acel moment in care descoperi o noua muzica, o noua trupa, o noua carte, un nou sport, un nou hobby... si stai si te gandesti: cum de pana acum... unde eram?... cu ce ma ocupam?...

Eu ma cam ocupam cu viata. Cu viata de canadian cu radacini noduroase in Sud-Estul Europei. Sunt din ala ce dupa ce cutreiera paduri, baietan fiind, ajungea acasa si se delecta cu muzica. Am avut si colectie de casete, foarte draga mie si cu greu incropita, sacrificata insa la momentul oportun cand bula imobiliara a casetelor si CD-urilo audio avea sa se sparga la aparitia copmuterelor la preturi accesibile si a infamelor mp3-uri. O plasa de casete pe un tribal imens batut in piele timp de v'o 13 ore. Traiasca fratele Ricky Martinez.
Divaghez un pic, pai nu? Dupa ce n-am reusit sa ma urnesc timp de cateva saptamani sa scriu pe blog acum nu reusesc sa scriu un post scurt.
Bleah!
Deci, MUZICA! Vorbesc la modul general, nu de gusturi, cand te intreb bai draga cititorule, cand ti-au ramas ultima data niste versuri in minte de la o melodie noua, sa-ti dea stres? Cand ai ascultat ultima oara o melodie noua pentru tine si sa-ti placa atat de mult incat sa o bagi pe Repeat? E mult de atunci? Ai uitat sa te bucuri de muzica? (i-auzi aici-sa!) AI UITAT SA TRAIESTI?!! Hehhehe!

Oricat ma chinui sa-mi amintesc, si chiar vreau sa-mi amintesc, nu pot sa imi dau seama de unde i-am luat pe Thievery Corporation. O piesa cu iz de raggae mi-a atras atentia si am tinut un tab deschis in browser cu un album de-al lor aproape o saptamana fara sa dau Play. Apoi am facut-o de la munca, fiind plictiseala mare, si am descoperit ca tot albumul e fucking awesome iar urmatorul era si mai fucking awesome. Stilul e o increngatura de dub, acid jazz, reggae, Indian classical, Middle Eastern si Brazilian. Baietii compun versurile si muzica si apoi angajeaza mercenari sa performeze.
M-am bagat repede pe iTunes si am cumparat albumele lor. Yeah, riiiiight! Si acum din masina canta manelele lor.




sau asta



sau asta( pe repeat in cap, in masina si in winamp)



Si uite-i si in concert, sa se vada ca baieti-s muzicieni pe bune.



PS: Hai ca mai ascult o data "33 degrees" si ma retrag in iatac.

Any publicity is good publicity

Articolul vorbeste de la sine si vreau doar sa mentionez dialogul cu Rick Ross:
"Women? I thought they do kids."
No, those are the catholic priests.