Primavara e pe punctul sa dea coltul

Desi prima ninsoare a venit pe 30 Nov 2012, cred, frigul a venit mult inainte de acea data. Si daca acceptam ca va mai tine macar pana la sfarsitul lui Martie... avem un 5 luni de iarna decenta. Just the usual, I might add. Si chit ca nu am un aparat de aer conditionat bun in apartament, tot pot sa spun ca abia astept caldurile alea umede din Iulie si August. Dar mai avem de tras.

Facand revista presei/blogosferei diasporei canadiene am dat peste acest articol unde citind comentarile m-au dus cu gandul la ce am observat de-a lungul timpului. Am observat aceasta atitudine la imigranti (nu doar romani), acea atitudine de reverenta, de privit in sus la canadienii nativi. Un soc de a-i pune cumva deasupra si apoi cand ajungi sa deal-ui cu ei sa afli cu surprindere ca si ei sunt oameni, ca nu-s chiar speciali, etc. S-a cazut in comun de acord in comentariile acelea ca experientele personale sunt elocvente caci reprezinta interactiunea 101 cu sistemul canadian, sau cu parti ale lui. Asa ca, din experientele mele am invatat ca prostia si ignoranta nu tin cont de granite, culturi, religii sau limba. Dupa cateva luni in Canada, just to fuck with him, i-am spus sefului de atunci cata scoala am facut eu in Romania. Acolo a fost efectul invers fata de cel de mai sus. El era obisnuit sa lucreze cu filipinezi si sudamericani veniti cu viza de munca. Fusese indus in eroare de engleza mea balbaita cu accentmaiaccentuat? Dar pentru mine asta e caterinca... nu ma interesa cu adevarat sa ma umflu in fata lui.
Nu am un merit real in cele ce au urmat, dar datorita meseriei mele de securist am lucrat constant intre cleaneri, superintendenti, securisti, si property manageri de toate natiile. De la filipinezi la tibetani. Am lucrat cu gay si cu religiosi devotati, sau din aia devotati culturii lor. Am lucrat cu canadieni tigani, white trash sau din aia ce bagau si scoala in paralel pregatiti de o cariera. De partea cealalta am cunoscut tot feluri de locatari: vedete TV, mondenitati locale, persoane in pozitii de conducere pe la diferite institutii din Ontario, oameni de afaceri, tineri oameni de afaceri, copii de bani gata,etc, etc, etc.
Ce concluzii am tras? Concluzii normale si de bun simt, zic eu.
Nativii astia sunt oameni. Unii au invatat mai bine la scoala, unii mai prost, altii deloc. Unii sunt rasisti, altii mai putin, altii deloc. Unii vorbesc mai multe limbi, altii doar engleza, alti vorbesc engleza prost. Banalitati. Valabile pentru orice tara de pe planeta. Astia nu sunt mai cu mot.
Marile probleme ale imigrantului sunt limba si necunoasterea detaliilor din viata de zi cu zi in noua tara pe care trebuie sa le invete din nou, ca un copil. Am intalnit multi nativi dar si copii de emigranti, crescuti aici si care vorbesc fara accent, ce se cred mai bazati decat imigrantii cu care lucreaza doar pentru asta. Dar lucrurile astea se schimba mult cand incepi sa stapanesti limba si incepi sa identifici micile rotite ce invart mecanismul bucatii tale de Canada. Diferentele incep sa se reduca pana ramane doar accentul. Iar daca nu e prea aspru incat esti neinteligibil... esti ok. Eu nu am probleme cu limba engleza. Ma mai balbai. Am accent. Dar am si un vocabular mai extins care contine in egala masura slang si cuvinte fancy. Bine, in engleza si "equilibrium" e un cuvant fancy pentru nativi, caci ei folosesc "ballance".
Cata energie au unii de irosit, imprastiind respect la toti din jurul lor doar fiindca aia exista. Eu o iau in sens invers... nu dau nimic pana nu vad ca esti capabil sa primesti. Cred ca depinde si de firea omului.

Vezi poza? Eu cam asa ii vad pe nativi. N-am cum sa fiu mai tare ca ei. Dar vreau?

OFF TOPIC:
Am facut 5 discuri cu mp3-uri pentru masina. Muzica romanesca. Top 40 sloboz la martec n shit. Muzica de club. Radio Schwantz Top 69.
cred ca 98% din piese sunt gunoi tras la xerox. Nu-mi vine sa cred ce cacat de muzica se asculta acum. Eu nu ascult radio si nu am cablu. De la ciumegastarurile canadiene Drake si Beaver nu am ascultat decat 2 melodii. La Drake era una acum vreun an si ceva si pe refren se auzea I will pedofile your love. Iar la Beaver am ascultat o piesa din greseala caci era parodiata, cred ca se numea Boyfriend. In rest... nimic. Si ma simt bine. Dar revenind la muzica la moda in Romania... mai ales aia house... uuaaaaaaaaaaaaaa... tutz-tutz-tutz... si texte infecte de oracol in clasa a doua. Acum e la moda ca romanii sa cante in engleza. Uaaaaaaaaaaaa.... te-am ginit dupa accent ca esti rumun? SKIP TRACK! Dar textele... vaaaai.... nu au adancime iar spatiul dintre randuri e inexistent... deci nu au un inteles adanc si nici nu e nimic de citit "printre randuri". Doar un ritm te tobe agitant. Am imbatranit. Prefer o piesa trasa de un rapper de 12 ani ce a inregistrat la microfonul de la casti decat melodiile house cu texte despre dragoste sau trait viata la maxim, scrise dupa reteta. Si mai sunt satul de rima "high-fly". Si sunt satul de accentul romanilor cand canta " party". Ia incearca sa zici "Thirty-third"... Huh?

Istoria se repeta

Motto:
"History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again".

Gandindu-ma la schimbul de replici din comentariile de la articolul anterior am avut o senzatie de here we go again. Iar in tandem cu fragmentul citat in articol ma face sa ma gandesc unde am gresit? Am gresit? N-aveam voie sa gresesc? Trebuia sa fac corect?
De nici unele.

Daca iei blogul meu de la inceput vei observa acelasi stil scriitoricesc. Caterincos. Fiindca asta sunt. Cand ma vei vedea pe mine serios atunci sa te ingrijorezi caci shit went down somewhere.
De-a lungul timpului am avut tendinte de a mentine o linie informativa asupra vietii de imigrant in Toronto. Dar la un moment dat m-am inlcinat in fata altor bloguri mult mai dedicate acestui subiect si mi-am continuat drumul meu, in felul meu. Subiectele au devenit axate pe ce ma preocupa pe mine in momentul ala. Religie, muzica, societate la modul general. Am scris si de experientele noastre din Canada, cand se mai intampla cate ceva. Dar n-am mintit niciodata si n-am exagerat niciodata, cum insinua pervers Pulox in fragmentul ala, chit ca vorbea despre mine sau despre restul blogurilor rom-canadienilor. Eu m-am simtit si de aceea m-am si explicat. Am fost acid cu baiatul ala, si el o stie hehehhehe, fiindca e ipocrit si superficial. Noi astia cu bloguri avem bloguri fiindca simtim nevoia sa ne exprimam unui public. Aceia politically correct ce nu deranjeaza pe nimeni niciodata isi pun si poza si isi dau si numele real. Nu cred ca e relevant cum arati sau numele tau. Aici e pe baza de minte, de idei si de scris. Conteaza ce fata are Stephen Hawking? Doar daca esti un bulangiu ipocrit si superficial. Daca vii cu bagajul intelectual necesar nu iti pasa, judeci bazat pe ce citesti. Ai din nou optiuni: iti place- mai citesti, nu-ti place- nu mai citesti sau nu esti de acord- te exprimi in contra prin comentarii. Dar fa-o cum trebuie! Si nu ma refer la limbaj sau atitudine ci la cum argumentezi.
Un cititor loial al blogului meu (daca exista asa ceva) sau cineva care ma si cunoaste de mai mult timp ar fi in masura sa remarce ca pe blog sunt acelasi ca si in viata reala. Nu-s din ala cu idei putine dar fixe ci am multe idei, DAR FIXE. Poate dau impresia ca sunt un infatuat dar ai sa ma gasesti ascultand atent cand imi spui ceva destept si te intrerup doar sa pun intrebari pertinente. Daca aberezi... si incepi sa o faci pe timpul meu, imi cer scuze dar imi pare rau. Sunt foarte des la limita dintre decenta si nesimtire. Dar asa e viata si doar merg cu valul.
Apropos de viata. Si eu si sotia ne-am schimbat mult de cand suntem in Canada dar nu Canada ne-a schimbat ci viata in Canada. Traind in Canada. Dar nu influentat de ea, asa cum ai crede. Treisferturi din timpul petrecut in Canada a fost in asincron temporal cu restul lumii. Cand restul lumii termina munca la ora 1600 sau la ora 1700 noi incepeam munca. Restul lumii avea liber de Vineri de la 1700 pana Luni dimineata. Noi aveam de Sambata de la miezul noptii pana Marti la ora 1600. Asta iti lasa foarte putin timp de interactionat cu prietenii. Asta a dus incet incet la o autosuficienta sociala. Oricum nu aveam destul timp ca mai ai si alta treaba in viata decat sa te intalnesti cu prietenii. Am niste prieteni canadieni cu care de cate ori vorbesc pe facebook sau text messages ne invitam in oras dar nu ne-am mai intalnit de 2 ani. Le-am spus sincer: sper ca la un moment dat sa ajungem sa reinnodam prietenia dar in momentul asta e greu si nu vreau sa ai impresia ca te evit.
Un lucru ce l-am observat la inceput ca pe o curiozitate iar apoi a devenit o certitudine e ca eu si Claudia nu suntem ca restul imigrantilor romani din Canada. A nu se intelege ca ma cred superior ci doar ca suntem altfel. Marea majoritate a romanilor de aici o poti incadra in acelasi tipar: oameni seriosi chititi sa munceasca mult si greu ca sa-si poata lua o casa in care sa creasca mari copiii lor. Pe noi nu ne intereseaza nici sa muncim greu si mult, nici sa facem copii si nici sa luam o casa la suprapret. Noi doi am venit singuri, ajutati doar de parinti, eu la 25 de ani si Claudia la 21. Nu am venit cu parintii cum am fost intrebat de catralioane de ori. N-am venit specialisti in nici o meserie uber-cautata in Canada. Mai degraba am venit ca niste capsunari, la plesneala, fara plan bine stabilit. Gata sa ne adaptam din mers la situatii. Fara vrajeala, romanii de pe aici emigrati pe fortele lor sunt fosti tocilari. Si nu o spun la bataie de joc ci ca sa suprind intr-un cuvant un fel de a fi timp de foarte multi ani: concentrat pe scoala, linistit,etc. In plus eu nu cunosc tocilari care sa nu fi fost protejati toata viata lor de parinti, de la stare financiara pana la ce si cum sa gandeasca. Experienta de viata reala inspre zero. De asta nu accept eu sa fiu judecat de ei despre ce fac sau ce ar trebui sa fac eu in Canada. Iar apoi vine unu si lasa un comentariu "mirandu-se de pe piedestalul lui de roman realizat in Canada" ca eu sunt inca security guard. Impresionat pana la lacrimi am raspuns la fel cum as raspunde si acum: sunt cumva vreun geniu ratat? M-am plafonat ca si security guard cand eu aveam munca inceputa in cercetarea cancerului? Sau in perceptia romanasului nu putea accepta tonul meu zeflemitor fiindca sunt doar un security guard? Serios ma? Asa judeci tu oamenii? Bazat pe meseria lor?
Eu nu accept comparatie decat cu o clona de-a mea care a vazut, auzit, citit si a experimentat exact 1:1 ce am vazut, auzit, citit si experimentat si eu in exact acelasi timp. Asta e imposibil dar orice altceva e irelevant.
Tot prin perioada cand am primit comentariul ala eram intr-o etapa a vietii cand mi se pusese pe carici de cliseele sociale. Asa trebuie, asa se face, mereu a fost asa.
Apoi a venit cinismul. Acceptarea. Un nou motto: it is what it is.
Parca totul a devenit mai clar. Realizezi ce merita si ce nu. Cine merita si cine nu. De ce sa-ti pese si de ce sa nu-ti pese. De cine si de cine nu. Conservarea energiei.
Anul asta va fi dubios rau din toate punctele de vedere.
Am sperante de mai bine dar ma astept la ce-i mai rau. Mi-as dori un lucky streak sa pot rezolva un sir de probleme nerezolvate pana acum caci dadeam dintr-una-n alta. Da, noroc. Ca de muncit mult si greu si ampulea am muncit destul si inca o mai facem.

De incheiere un moment liric. Am avut de ales intre sceneta din Scarface si asta, dar esenta e si in refrenul acestei melodii:

Castor et Pulox

"Sînt (sunt?) multe bloguri de emigranţi români care descriu agramat şi în limbaj romenglez experienţe bizare, ce par extrase din reviste senzaţionaliste, mustind a kitch şi lipsă de bun-simţ. Dar să trecem peste ele şi să continuăm să respectăm dreptul la libera exprimare, dreptul la auto-cenzură, dreptul la bun gust şi mai ales dreptul la scepticism şi gândire critică."

Am gasit asta pe un blog si simt ca de mine vorbeste. Am blog. Sunt emigrant roman. Descriu. Si cand o fac, o fuck in romgleza nu in romengleza. Am avut experiente bizare... recomand sa va scoateti bata de baseball din cur, relaxati-va si veti vedea ca in lume mai exista si altceva in spatele unui "Hi, how are you? plus zambetul fals de rigoare." Reviste senzationaliste? Nu stiu ce inseamna asta... dar stiu ca nici mie nu-mi vine sa cred cand imi amintesc niste faze traite. Mustesc a kitch... ooooohhhh.... baltesc!!!!! Lipsa de bun simt? Este! Consider ca nu-ti datorez nimic daca nu te cunosc iar respectul trebuie sa mi-l castigi... sau sa-l impui, daca poti. Sa respectam dreptul la libera exprimare? Cred ca ti-ar place sa nu respecti niste drepturi de libera exprimare la anumiti indivizi ce nu-ti plac tie, altfel nu ai fi amintit un lucru elementar. Dreptul la autocenzura nu-mi foloseste. Dreptul la bun gust... ce e bunul gust? Daca e cu injuraturi e nasol? Inseamna ca stand-up comedy-ul lui George Carlin e lipsa crasa de bun simt? Dreptul la scepticism? Fuck Yeah! Gandire critica? Hell yeah! Cu o precizare: gandire critica OBIECTIVA... altfel esti ipocrit.

"Ca ca tine sunt multi dar ca mine nu e nimeni, ca chiar de-o dat de cacat, totusi suna bine... Ironic, nu?"...




PS: raspunsul e "sunt".

Te ia mama dreacului

... daca nu casti bine ochii.


Stiu ca nu e pe teme de Canada ci pe teme de suflet dar as invita la o discutie pe tema. Caut ajutor in a identifica un scop pentru multimea de semne si mesaje masonice din Entertainment Industry. Cred ca am mai pus filmulete mai vechi pe aceeasi teme in industria mainstream din SUA... si prin extensie, din lume.

Din motive evidente as evita diavolul ca motivatie reala ci poate ca din cauza ca AIA cred in diavol sid e aia o fac si nu din cauza ca diavolul chiar exista si se ocupa cu din astea.

Slide-ul din filmuletul de mai sus a fost pus la un loc, se pare, de catre un pusti roman din noua generatie de agramati teribilisti. Pozele mi se pare self explanatory. Semnele si simbolurile masonice sunt in ur face si sunt intentionate. Din nou trebuie sa mentionez ca pustiul mentioneaza in mod eronat pe Eminem si melodia lui "I'm not afraid" care chipurile reprezinta strigatului lui de om "liber" de satan. Sanki. Cateva luni mai tarziu era la teveu in combinatie cu ceilalti deja celebrii pentru videoclipurile lor.
Am mai observat ca semnele facute de artisti sunt preluate din poza aia a lui baphomet. In general e o singura poza preluata de toti. Dand un google la baphomet afli ca: numele poate fi o batjocorire a numelui de mahommed in perioada cruciadelor sau vine din doua cuvinte grecesti ce ar insemna "absorbire de cunoastere". Oricum numele de baphomet e in stransa legatura cu Cavalerii Templieri acuzati de satanism sau ceva si mai apoi torturati intr-un mod crestinesc, la moda in perioada aia de iubire maxima de dumnezeu. Numele a fost facut celebru insa de un magician francez Eliphas Levi care a construit imaginea acum celebra prin contopirea deitatii baphomet cu imaginea diavolului din cartile de tarot. Deja suna extrem de ocult si misterios.
Aici ar trebui precizat ca imaginea diavolului biblic a evoluat de la cel mai insemnat dintre ingeri pana la individul cu coarne si copite, evolutie la care a participat biserica si filosofii ei - o metoda de marketing foarte evidenta si foarte eficace pana la urma... adversarul e un om rau ce iti vrea raul... e si normal sa arate infricosator. Dar accentul e pe evolutia imaginii de-a lungul timpului. Din cate se vede, si magicianul francez a participat la evolutia imaginii diavolului caci in anul 2013 lumea crede ca ala e diavolul. Doar daca francezu l-a vazut pe diavol in persoana... altfel cum plm explicam? Retoric, fireste.

Acceptand ca exista oameni ce cred in dumnezeu, ce cred in diavol, ce se ocupa de ocultism, de magie neagra, sau satanisti si ritualuri satanice... dar neacceptand ca posibila "realitatea" lor... care ar fi scopul practic al acestor semne si simboluri la o scara atat de mare in industria de show?

Romanii astia

In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...

Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.

Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?

Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.

Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.

Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".

Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.

"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.

Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.

Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.

Sudden Clarity

Mereu am fost un fan al meme-urilor. Alea bine facute, adica. Un meme bun e funny si inteligent in acelasi timp. Adica foarte bun.
Inca de cand am vazut primul meme cu Sudden Clarity Clarence m-am spart de ras fiindca poza aka template-ul lui e geniala.
Aduc vorba fiindca in ultima perioada (cre'ca de cand am facut 30 de ani si-s mult mai matur in gandire sau ceva) am avut multe momente din astea de claritate maxima in care ma luminam in cap de ce aia si de ce ailalta, facand in cap niste conexiuni dubioase intre elemente ce le credeam eu disparate, fara legatura intre ele. Pana cand... BAM!!! Sudden Clarity.
Cred ca cel mai important moment de claritate a fost sa realizez care a fost punctul de cotitura din viata mea. Acel moment unde daca se intampla altfel toata viata mea ar fi fost altfel. Si nu ma refer ca mai buna sai mai rea. Ca n-am cum sa stiu asta ci in mod clar diferita caci prea multe lucruri s-au intamplat intre timp ca sa ajung aici, acum.
Era in 2005. Era inainte de aceasta era. Era inainte de tot. Eram pe punctul sa termin facultatea si eram boskete. Tata murise in Decembrie 2004 si moralul facea scubadiving in Groapa Marianelor. Eram in punctul ala in care nu ca aveam nevoie de un job ci aveam nevoie de ORICE job. Aveam un tovaras ce putea sa imi dea un job, orice job, dar a zis NU. Motivatia lui o consider falsa si acum si continui sa ii port pica vis-a-vis de asta caci ecuatia e simpla: ti-am cerut sa ma ajuti intr-un moment in care aveam nevoie si ai zis "nu". Bine-nteles ca e veche chestiunea si nu mai are importanta dar e acolo... daca s-ar fi scris raport de tura dupa intamplare acum ar fi fost la Arhiva, nu?
Si de acolo a inceput restul vietii mele. Epoca Moderna a vietii mele. Un alt tovaras vorbeste cu alt tovaras ce nu era atat de tovaras cu mine pe atunci si uite ca primesc un alt job, unde a fost mult mai distractiv si mult mai aproape de "mine". Tot acolo, in apartamentul dedesupt de apartamentul lui Chivu, am facut o curte. Claudia s-a lasat curtata mult dar a meritat. Acelasi tovaras ce nu era atat de tovaras pe atunci a devenit un foarte bun tovaras si m-a invatat si mai multe si m-a tras dupa el la noul job. La noul job am dat mana cu baiatul ala ce zicea ca de Luni nu mai vine, caci pleaca in Canada. Era 2007 deja si in scurt timp bagam actele pentru Canada.
Nu cred ca sunt multe momente de cotitura intr-o viata de om. Nu orice "nuaoiaulastangaoiauladreapta" creeaza o cascada de evenimente.
Mi-a placut acel moment de claritate. M-a facut sa ma inteleg mai bine.

Pilme si alte alea

Tot timpul m-a amuzat expresia "Pilme Forno" precum si preferata mea "Pram ursul Folar". Asta cu pram era de fapt P.R.A.M. scris pe o usa si comicul situatiei de atunci ma face sa rad natang si acum.
Am vizionat ceva filme interesante saptamana trecut desi nu am apucat sa merg sa vad Django.
Spoiler Alert!!!!!!!!!!
Am vazut Seven Psychopaths cu Sam Rockwell, Collin Farrell, Woody Harrelson si Christopher Walken. Interesanta ideea desi filmul devine cam slow aproape de final. Ce e amuzant e ca stateam si ma gandeam impreuna cu Claudia ca Farrell e cunoscut de toata lumea desi putini pot numi din scurt macar 3 filme cu el.
Apoi ne-am uitat la Silver Linings Playbook.
E o poveste de dragoste. E drama. E bun filmul. E cu nebuni. E cu nebuni din dragoste.
Am constatat cu surprindere ca fata din film e nominalizata la Oscar pentru cea mai buna actrita si mi-am zis: Ninja What?!
Daca ati vazut The Hunger Games poate sunteti la sentiment cu mine. Poate dupa ce vedeti Honest Trailer-ul la filmul The Hunger Games o sa intelegeti de ce radeam de fiecare data cand ii vedeam fata... "that STUPID face"...

Acum sa nu intelegeti ca joaca la fel ca o cizma in Silver Linings Playbook.

Ma uit acum in Toronto Sun si vad ca Obama a respins petitia onesta a cetatenilor americani de a construi o Death Star in spatiu. I mean why not? Really!


Toronto fierbe la foc mare caci NHL-ul revine cu hockey pentru gatlejele insetate ale canadienilor si concomitent Meme Stoica asta de la Mapleleafs a fost bagat afara de catre patronat la fel cum a patit si celebrul presedinte de club Constantin Brancoveanu. Dau pagina si descopar socat ca un torontonian e atat de indragostit de trenuri ca si-a construit un vagon de tren in pivnita. WTF?
Ce e bine e ca fumatul e permis. Cica i-au luat 2500 de ore de munca si aproximativ 10 batrane de parai sa faca asta. Sunt sigur ca-si va scoate banii din bilete.

Cica primarul Robert Ford Focus F150 e multumit cu bugetul local pe urmatorul an dar consilierul Joe Mihevc ar vrea sa se mai gaseasca bani, citez: "Am gasit milioane de parai pentru reparatii rutiere dar n-am avut curajul si convingerea de a sponsoriza copii care nu au de mancare si merg la scoala- pentru mine- aceasta e o absoluta oroare". Ba sa moara ma-ta! Cum ajuti tu lumea din bani publici. Esti marinimos al dreac'.
Sunt din nou socat. La pagina E6 cetateanul Iustinian Beaver poarta un maiou de piele neagra (huh, cum suna asta- maiou de piele neagra) si o bandana de piele neagra la gat, CACAiboii in Vestul Salbatic. Si vad ca e si tatuata fata. Are o bufnita pe antebrat? Bufnit-ar pula-n gat.

Uite si pagina de sport. Macar Raptors au devenit mai mult decat decenti si au legat victorii cacalau desi s-au impiedicat in fata echipelor mai bune. Macar vad o imbunatatire si ma gandesc altfel la meciul de Duminica viitoare cand de sus de la cucurigu purtand ochelarii mei de vultur sa par mai inteligent, ma voi holba la Kobe Bryant. Lakers will be in town, baby!
Mai avem bilete si la conecrtul lu Bon Jovi. Va fi cred cel putin interesant iar mai apoi, in Februarie avem bilete la Nelly Furtado.
Intre timp, de relaxare muncim din greu si dormim mai putin caci sleeping is for pussies.