Tuesday 20 July 2010

That wuz dizgusting!

Explicatia titlului. Cica erau 2 bucati romanache si 2 bucati fini la Wonderland. Si s-au dat in rollercoaster. si la iesire o tiganca zice in mod genial: THAT WAS DISGUSTING!!!
Hei! Waz ap?
Nu stiu altii cum sunt… dar eu m-am nascut de ziua mea. Ma intreaba lumea, dar mai ales Claudia, “ce vreau sa fac de ziua mea”? Raspunsul e simplu, de ziua mea vreau sa fac 28 de ani. SI AM FACUT!
Anul acesta 15 iulie a picat intr-o Joi. Deci mi-am propus sa fie ziua mea in amandoua weekenduri, si cel dinainte si cel de dupa. Weekendul no.1 incepea sambata. ne-am luat liber de la ora 16 caci Anamaria Ferencz, prietena Claudiei de logodea. Am fost la un restaurant italienesc dragutel, in Mississauga. Au fost cam 30 de persoane apropoiate cuplului. Ca de obicei... dupa mai multe pahare de congac s-a destins atmosfera. Casa de piatra insurateilor. Numai de bine.
Duminica am fost la Matusa Lucy care organizase o micro-mini petrecere de ziua mea. Multumesque froomosz. Initial trebuia sa mergem la un loc numit “Ali Baba si cele 1000 de insule”… sau ceva de genul asta. Dar cica e prea cald… si daca nu e cald probabil ploua… si cum era si Finala World Cup in aceeasi zi... si eu si uncle Jan abia asteptam sa mergem printre insule. (Revin si la Campionatul Mondial intr-o clipa.) Luni a urmat sa dau si eu o bere si o felie de tort la romanasi si la finii lor din Romania…o tara in Estul Europei. Nici n-am stiut daca finii lor vorbesc engleza… ca noi nu stim o boaba ruseste… Ruseste se vorbeste in Romania, nu? (revin si la asta… o sa intelegeti imediat). Matusa Lucy si uncle Jan au pregatit o masa gustoasa cu barbecue, fructe si 2 feluri de tort. Si mi-am pus 2 dorinte. Una e secreta dar una e deja cunoscuta publicului larg: voi deveni presedintele Canadei. Credeti ca e o coincidenta ca regina a vizitat Canada? Se simte amenintata, de aia a venit. Inainte sa mancam ca boierii ne-am uitat la finala. N-a fost o surpriza pentru mine. Denisa n-a fost singura care m-a intrebat daca am pariat pe Spania. Cand am fost intrebat prima data putea-i citi pe fata mea o fata de imbecil autentic: da' chiar, de ce nu am pus la pariuri? pur si simplu mi-a iesit din minte. Probabil aveam altele pe cap... in perioada aia Bianca Dragusanu oscila intre "Printul" Cristea si "Baptised" Catalin... casele nu erau tencuite "cu munca" iar Basesque taia pensiile lu "tataica, lu mamaica... si chiar lu mamuca".
Campionatul Mondial s-a desfasurat cum mi-am imaginat. Spania in finala cu una din celelalte favorite. Inca din ziua 1 i-am spus Claudiei ca am trecut peste faza in care imi doream ca buturuga mica sa rastoarne favorita. Am vrut faze superioare ale competitiei cu echipe de calitate. Uruguay a fost underdog dar a jucat un fotbal de calitate… nu in genul deja celebru al Greciei de acum cativa ani. Citisem un articol cum ca toate casele mari de pariuri o dadeau favorita pe Spania in semifinala cu Germania. Dar lumea era infierbantata de perechea de 4-0 aplicata de “panzerele nemtesti” englezilor si argentinienilor. Deja multi ii considerau campioni mondiali. Dar un alt articol citit de mine mai demult spunea CA Casele de pariuri speculeaza elementul psihologic al pariorilor. Luati exemplu frenezia pricinuita de parcursul nemtilor in optimi si sferturi. Nemtii erau favoriti doar in capul telespectatorilor, caci evenimentele ulterioare au aratat ca Joachim Low a jucat defensiv... iar frica excesiva l-a costat. Io am dat un pronostic de 3-1 sau 4-1 pentru Spania mizand pe faptul ca Germania v-a juca aventuros ca si in celelalte meciuri de pana atunci. Lumea nu a inteles ca Spania nu si-a dat drumul la joc caci a patit ca si Barcelona… cand toate echipele joaca ultra defensiv contra lor. Joci curajos si ofensiv? Iti iei 3-4 boabe. Joci ca la Marasti, Marasesti, Oituz? Poate scapi. As fi vrut ca nemtii sa piarda si bronzul, dar n-a fost sa fie. Finala a fost scurt si la obiect. As fi urat ca Olanda sa fi castigat si in mod ironic sa se spuna de aceasta generatie spaniola exceptionala ca se aseamana cu generatia olandeza a lui Cruyf, ca au fost extraordinari dar n-au castigat nimic. Si ca sa pun punct: care natiune isi permite sa aiba titulari in echipa 6-7 jucatori care joaca de ani buni la acelasi club, cel mai bun din lume? Crezi ca jucatorii acestia "se cunosc si se simt pe teren"? Viva Espana. (la fotbal)
Dupa ce am plecat de la matusa am mers la romanasi ( in franceza "romanache"). Finii vorbeau romaneste desi erau din Romania si ne-am inteles bine inca de la inceput. De incheiere s-a jucat Wist. Tot atunci am ajuns la concluzia ca in restul tarii se joaca jocuri simple, pe cand in Banat se baga la greu "Cruce" si "66", care sunt incomparabil mai grele. Marti am jucat si table. Table nu mai jucasem din februarie 2009, cand fusesem la Cottage cu romanaches. Good times. Claudia si fina au facut o excursie scurta pana la un magazin outlet, undeva in Oakville. Le-a luat cel putin o ora si jumatate in plus, sa aunga acolo. Shopping session. Baieti de treaba finii, sa le fie de bine.
La munca e inca relax. Dupa ora 6 scot laptopul. Am avut si internet prima saptamana de la un router nesecurizat… dar nu mai e! In afara de mine mai e cate un securist de la o alta firma ce patruleaza etajele si exteriorul cladiri. Amintesc ca aici e inca considerat santier. Am casca (mancami-ai casca) si bocanci cu metal in varf… buni pentru dat “pasi inainte”. Cel mai bine m-am imprietenit cu Molson Canadien, un pachistanez care freaca buha stand langa mine. Ne uitam la filme si la seriale. Cea mai buna prietena a lui e Maria Ioana si nu a ezitat in a-mi face cunostinta cu ea. A trebuit sa refuz caci nu-mi place de ea caci e o fata cu moravuri usoare. Celalalt securist e un okios nascut aici. Asta e toba de economie. De fapt e doxa in orice domeniu. Are boala pe banci si in orice discuti cu el gaseste o conexiune in care guvernul sau bancile iti fura din bani. Se pricepe la bursa, urmareste stirile economice si e expert in taxele ontariote. Bine-nteles nu e de acord ca provincia Ontario sa imparta din banii stransi din taxe cu celelalte provincii ce nu produc indeajuns.
Intr-o seara a fost sa patruleze si cand se intoarce imi spune: “La ultimul etaj era o libelula! “
Isi foloseste aratatoarele sa-mi arate dimensiunea: cam 10-15 cm. Cica arata infricosator si l-am intrebat: a incercat sa te atace? Cica “Nu stiu, ca am fugit in lift!” Hahahhahahahhahhahahahhahahahhahahahhahahha!!!!! Si-a sunat nevasta si i-a spus ca a fost atacat de o libelula imensa. “Almost bit my head off!” Hhahahahhahahahhahhaha!!!!
Apoi mi-a cerut voie sa intre pe internet si a inceput sa caute despre libelule. Cat de mari cresc, pana la ce inaltime zboara, daca sunt periculoase. Concluzia lui a fost ca “ cu atata poluare in lume, toate animalele si insectele cresc mai mari”. Deci o libelula mutanta “almost bit his head on the penthouse floor”. Yes!
Cum am spus, stie de toate. Chiar si geografie. M-a intrebat daca Romania e inca comunista. I-am spus ca in mod oficial nu mai suntem comunisti de 20 de ani. Nu l-am convins caci mi-a spus ca stie ca oricum Rusia ne tine inca strans in lesa. Apoi s-a adresat romanilor drept rusi si atunci am intervenit in forta. China is part o Russia, right? A parut socat de prostia mea. “NO!” Dar eu eram pe val. Cum adica nu? Chinezi vorbesc rusa, nu? Pana la urma a priceput ca o fac de-a draq. I-am aratat o harta si i-am facut un rezumat al cartii de Istorie a Romanilor.
Unul din colegi, pe nume Mohamed (ce surpriza), n-a fost dorit de managerul de la celalalt turn asa ca KGB-ul l-a trimis la noi... unde acelasi manager l-a vazut din nou: WTF?!!?? Asa ca a plecat... A venit altul, See ya. Dupa 3 zile de munca See ya a avut nevoie de 3 zile libere asa ca a aparut altul, un ceylonez crescut in India. Numele lui e Dusan Milutinovici. Inca de la inceput, fara sa discut politica, am observat ca are acelasi punct de vedere cu Traian Radu Ungureanu. Un punct de vedere divergent. Ceea ce ma confuza cumplit. La mana avea un ceas de plastic albastru strident. Observ ca arata gresit ora si i-am atras atentia. Mi-a raspuns ca e setat pe ora Elvetiei. Am crezut ca nu am inteles bine... dar asa era... ora Elvetiei. WTF? Cica are o sora in Elvetia si i-a trimis ceasul si "nu a avut timp" sa regeleze ora. "And you don't know how to set the time, huh?" I-am luat ceasul sa-i reglez ora si ma asteptam sa vad vreun brand gen Swatch dar era o firma pe care am si uitat-o. Tot el are si un laptop "Pentium 4 on Vista system". Asa i-a spus ala de i l-a vandut, are scris si pe o foaie ce si cum, ca el nu prea se pricepe. Priveste-ma in ochi si jura-te amin! Cu baiatul asta daca te ciocnesti pe strada sunt sanse mari sa ai urmatorul dialog: El: de ce nu te uiti pe unde mergi? DA TU DE CE NU MERGI PE UNDE TE UITI?!!
Si a venit si Joi- 15 Iulie. Am petrecut dimineata si amiaza vorbind acasa si multumind frumos si la fel pentru urarile de bine. Multumesc frumos inca o data. Seara am dat o fuga dupa munca pana la romanaches sa-mi iau cadoul caci romanaches plecau in Mehico la Cancun. Acasa am avut o petrecere restransa, doar eu, Claudia si putzele. Cu baloane, tort si bere. La multi ani... multi ani traiasca.
Duminica urma sa se intample ce imi doream eu de ziua mea. Fara graba excesiva, Duminica dimineata am plecat la drum catre Tobermory. Cica 300 km. Dar se circula cu restrictii de viteza si faci cel putin 4 ore pana acolo... chiar spre cinci. Primul popas l-am facut in Owen Sound la un Tim Hortons. Acolo la terasa, langa intrare stateau 5 bastinasi din tribul Gat-Rosu, stand 2 ore la o cafea si scanand turistii. Claudia tine o dieta cu carne si era nervoasa pe mine ca nu am luat de acasa salamul, sa poata sa manace si ea ceva. Pana la urma am deviat de la curs si ne-am oprit la un No Frills. Am continuat drumul mancand sandviciuri de salam cu cascaval. Tobermory e dezamagitor la prima vedere. La a doua vedere e la fel. E un orasel cu 1200 de suflete. Nu ma, nu fantome... asa se zice... aka locuitori. Dar nu pentru orasel am venit noi acolo. Motel ales de mine e Harbourside Motel. E mai batran decat arata in poze iar noi ama juns mai devreme cu 2 ore decat ora pentri Check In. Cum ne doream foarte mult sa ne pisam... femeia nu putea sa ne ajute... ei nu au Toaleta Publica. Serios? Cica sa merge vizavi la restaurantul ala. Serios? Am lasat masina si am mers sa vedem ce si cum. Oraselul e asa de mica ca daca nu esti atent aluneci afara din el. Ginisem pe net un local unde sa mancam. era pe tematica cu pirati. Cum piraterie se face la greu in Romania am spus ca astia-s de-ai nostri si ne-am bagat. Mancarea a fost najpa. Muuuult prea uleioasa. Fish'n chips. Si niste pui... probabil prajit in aceasi tigaie cu pestele. Si scump! $16 o portie. Si sa nu credeti ca e vreun retaurant. Mese de lemn afara iar interiorul e genul de bodega de la sat, in Ro. Am cumparat bilete la cruise-ul Glass Bottom Blue Heron. Dar vremea era de cacat si tindea sa fie si mai rau asa ca am stornat biletele si am luat pentru a doua zi de la 13:15. Era aproape 15 si ne-am dus la motel sa luam cheia. Camera era cam micuta dar decenta, la fel si baia. Motelul arata mai rau pe dinafara. Ne-am uitat la televizor dupa care am dormit putin. Afara incepuse sa ploua. Stiam ca va ploua dar stiam si ca a doua zi va fi frumos. Dupa ce ne-am trezit, fiindca se oprise ploaia am dat o raita prin orasel. Undeva in padure exista un Centru de Informatii pentru turisti care are si un turn de observatie langa, inalt de 20 m. Cum era ora 21 nu era nici draq p-acolo si ne-am urcat strangand acrofobic din gauaza. Privelistea e minunata, caciu de asta mergi la Tobermory, nu pentru fish'n chips. Intorsi la motel, ne-am mai uitat o data la televizor dupa care ne-am culcat devreme. Imediat dupa miezul notpii ne-am trezit speriati de zgomote dubioase, Parea ca cineva intra prin efractie in camerele de langa. Cum tehnologia de constructie a caselor pe aici e aceeasi cu ce de constructie e bunkerelor anti atomice... prin pereti poti auzi ABSOLUT ORICE. M-a uitat pe furis pe fereastra si am vazut ca niste clienti intarziati luasera camera de langa noi. Dimineata am predat camera pe la ora zece. Claudia nu voia sa lasam bacsis pentru ca astia ar fi in stare sa ia banii. Sincer, nu prea meritau nici amaratii aia de $5, dara las' asa cum a picat.
Micul dejun l-am luat la restaurantul de vis-a-vis, Leeside Restaurant si a fost foarte bun. Ne-am luat steak. Excelent! Am mers din nou la Centrul de Informatii sa vedem ce e p-acolo dar totul e slabut, si mai vor si bani. Cica si sa te cateri in turnul ala face parte din "tour" si asadar, costa bani. La unison am decretat ca pozele ce le-am facut aseara din turn sunt bune si ne-am tirat. Am mers pe cheu, unde se asteapta feribotu, nu feribotu. Cu netbook-ul Claudiei si cu net de la motelul de langa l-am sunat pe Basil, tata socru... sa vorbim pe skype pe ruta 66 Tobermory, ON- Resita, C-S. Aceasta croaziera e duda. E $38 de persoana si tine 2 ore. Mai e una de o ora jumate si si posibilitatea sa debarci si sa te plimbi pe Flowerpot Island. M-as putea chinui sa descriu ce e p-acolo dar am sa pun poze. Noua ne-a placut mult. iti dai seama ca ma manca in cur rau sa inchiriez un caiac si sa mergem de nebuni din insula in insula. Sau sa facem scufundari pe la epave. Am facut vreo 800 de poze, ca ai ce vedea. Usor obositi, pe la 15:30 am pornit spre casa. Claudia a condus agresiv, cu multe depasiri bagand fiori in cei care veneau pe contrasens. In canada nu prea se obisnuieste sa se depaseasca, mai ales daca esti din Toronto, caci pe autostrada sau pe strada in oras...nu faci depasiri mergand pe contrasens. In 4 ore am ajuns acasa. Am facut o oprire in Cheltenham sa luam cafea si ce vrezi ca observ eu sub sticla de sub tejghea?
Poate imi amintesc eu gresit, dar nu sunt baietii romanasi gigea?
Ajunsi acasa ne-am relaxat iar de la 22:00 am mers la film. Inception. e cel mai tare film care l-am vazut de muuuuuult timp incoace. Povestea e excelenta si se termina superb. Pus in garda ca unii nu au priceput filmul eu am stat atent pe detalii si am priceput filmul. Bravo mie, sunt greu!
Ca veni vorba de filme. M-am uitat la Kick-Ass (sor'mea... ia-l ca e bun. Kick ass e filmat in Toronto si Hamilton, ON. La inceputul filmului e unul care sare de pe o cladire inalta din Financial District in Downtown. Ce e tare e ca in povestea filmului totul se petrece in New York. Asa ca vezi cladirea toronteza din fata dar view-ul e bagat pe calculator si vezi cladiri newyorkeze. Tare, nu? Apoi, coincidenta sau nu... urmatorul film la care ma uit e Repo Men. Unde Jude Law urcat intr-un VW Touareg galopeaza pe Gardiner Expressway printre Cladirile 16 Yonge si 18 Yonge. Se poate vedea si panoul cu iesirea Jarvik St aka Jarvis St. Si ma gandeam ca daca as fi fost in Romania si as fi vazut filmele astea... as fi crezut pe bune ca e in New York, sau mai stiu eu unde.



Hai si cu poze de la Tobermory:

























Wednesday 23 June 2010

La vuvuzela... da, da... la vuvuzela

Nu-mi incap in piele de bucurie. Pe bune, fara nici o caterinca. Mi s-a belit pielea de pe spate, de pe maini, de pe picioare, de pe piept, de pe… si Dumnezeu mai stie pe unde mi s-a belit pielea. Chin ba frate. Soarele asta canadez merge mai tare. A fost tare cand am mers la basketball si in momentul in care am inceput sa transpir a inceput sa mi se desfaca pielea. Pe picioare aveam apa pe sub piele si o mutam cu degetul dintr-o parte in alta. Ca sa scot apa am prins zdravan cu degetele ca sa-mi rup pielea. Flash Gordon ma privea incredul dar apa a tasnit inspre el iar el s-a dat socat in spate: WTF, man?!!??
Am avut o perioada usoara la munca. Cum am mai spus am fost temporar, floater… cum se numeste in jargon… aka flotant. Am lucrat la un site unde eram patrol guard. Razvan, consiergul pe tura cu mine era un paqui baiat de baiat gigea. In jumate de ora am invatat mersul… software-ul folosit de ei era acealsi ce il folosisem si eu pana atunci deci eram bun de plecat aka good to go. Si faceam cu schimbul. Luam pauze lungi intre care mai si patrulam… Party room-ul are televizor si cum NBA playoff-ul era in fapt… mi-am adus alone.
Site-ul ala era pentru un part timer dar Toni Grecu mai baga si ceva pe langa si mi-am facut orele.
In weekendul nostru (duminica si luni) jucam canasta din greu cu romanasii… suntem pe echipe… alfa vs omega… yin vs yang… adica barbatii vs femeile. Cum femeile au creierul mai mic decat barbatii (lucru dovedit stiintific… am vazut eu un documentar pe discaverii…) femeile au trisat din greu ascunzant piese in sosete si pasandu-le de la una la alta… Indignarea noastra nu a fost intrecuta decat de durerea noastra de carici… castigasem si asa destule meciuri. Chestia e CA Canasta provoaca dependenta.

Pe 15 iunie am inceput munca la noul site. E o cladire nou-nouta. Arata traznet si totul suna bine. Vacanta continua caci in stadiul asta nu sunt multe de facut dar se avanseaza de la o zi la alta vazand cu ochii. Guvernul ontariot a bagat o lege noua privind securistii. Nu mi-a convenit dar sunt de accord cu ea. Din 15 aprilie se cere ca fiecare securist sa treaca un examen care iti garanteaza un minimum de cunostinte specifice meseriei. Cum mie imi expira licenta in iulie, a trebuit sa dau examenul aceasta. Am platit $20 pe un manual oferit de KGB si am profitat de o zi linistita la munca si am citit. Pe 15 iunie la 7 dimineata sprijineam o balustrada in fata la centrul de teste auto din plaza aia mare de la Lawrence si VP. Eram vreo 30 de persoane, inclusiv un okios de vreo 50 de ani care se baga in seama cu toti. La gata s-a dovedit ca el de fapt astepta pentru permisul de conducere… venise cu 1 ora jumatate mai devreme. Cum plm a inteles el sa vina de la 7 nu stiu. Examenul a inceput promitator… nu stiam nici un raspuns la intrebarile de pe prima pagina. Cred ca cel putin 40% din intrebari nu aveau ABSOLUT NICI O legatura cu munca de securist la condo ci trata alte situatii. Am terminat si am iesit din sala primul cu un pessimism care l-am dat deoparte. In aceasi zi de la ora 4 incepeam la noul site. Eram curios sa vad cum e noul site supervisor. S-a dovedit ca este un baiat de treaba. Sper sa mearga totul bine. Examenul l-am luat… sperasem sa fi facut destul si uite ca am facut… acum trebuie sa-mi reinnoiesc permisul.
Cumnatu Kristopher si-a exprimat juma’ de dorinta sa vina in Canada si a fost mai mult decat suficient sa preluam controlul situatiei si sa incepe campanie puternica de convingere. Odata cu trecerea timpului isi va aminti doar ca a fost ideea lui… caci el oricum isi dorea sa vina in Canada dar nu stia cum sa spuna in cuvinte. Urmeaza sor’mea, parintii, Basescu… ah, nu!
Lakers a luat campionatul dar intre timp a inceput Cupa Mondiala. Iunie e o luna excelenta din punct de vedere sportive, ai ce sa vezi. Preafericitul Varahil merge pe mana Spaniei. Coloana vertebrala a echipei Spaniei e formata din jucatorii echipei Barcelona. Iar partea de jos a coloanei e formata din jucatorii de la Real Madrid, se stie. Cum Franta sa umplut de merde, Anglia face glume despre francezi dar rade acru… Germania sta in dubii… se remarca Argentina cu Messi pregatit sa dea 3-4 goluri… in fiecare meci cate unul si sa ajunga in finala. Portugalia nu e in pericol sa castige nimic… si da, ai intuit corect: nu-l suport pe gay looking Cristiano Ronaldo. Si Brazilia va fi p-acolo la sfarsit dar fracili vost’ se bate cu pumnu-n piept ca va fi vorba de Spania. In articolul trecut scrisesem ca Romania va castiga dar intre timp mi s-a soptit din regie ca Romania nu e calificata. P-aici prin Toronto imigrantii discuta la greu iar canadienii se prefac interesati de fotbal. Aici trebuie sa intrebi daca you follow the World Cup. In alte parti se subintelege, nu? Fiecare plaza are in parcare un chiosc ce vinde drapele, stegulete, fulare si insemne cu echipa ta favorita la Mondial. Sunt la moda steguletele ce le prnzi la geamul de la masina. Cel mai tare mi s-a parut cand eram cu Claudia pe 401 si vedem un Merz Meleu cu 2 steaguri, unul de-o parte si unul de cealalta: un steag al Germaniei si unul al Spaniei. Cand am depasit Meleul privesc curios sa vad vreun emigrant corcitura, gen Helmuth Fernandes. Cand colo, ma uit la un okios cu fata de Fred si Barney.
Si na, ca-mi amintii si altceva. Am observat ca p-aici… astia care au masina nemteasca ti-o si precizeaza. I got a “volcsuagen”… GERMAN car. Zi sa stai capra!! Pe bune? Germana?!!!

Sa le-o dau la vuvuzela lu aia de la Antena 3. Au schimbat saijpe formate de site la inregistrarile emisunii lu Badea si acum s-a rezolvat de tot. Isi cauta “serverul “ de nu-l mai gaseste… sa ma cock pe ai.
PS. Am sa pun un link sau doua cu ceva ce mie mi-a umplut viata de bucurie si veselie. Si asta de cand l-am cunoscut pe Gore.
Enjoy

Thursday 3 June 2010

Arde-i pe fra'eri!




Am avut si noroc... nu zic nu... pe unde am fost sa lucrez... a fost subtire... ceilalte garduri au inteles ca sunt temporar si mi-au spus sa nu ma stresez. Deci e ok. Am intalnit chiar si un roman. Foarte de treaba. Deci pana una alta... pana pe 15 Iunie sunt bine.
Oarecum...
Duminica am fost la plaja. La The Beaches. E tare frumos (am sa pun si poze)Noi am mers chititi sa ne bronzam. Si am facut-o. Ne-am luat la tranta cu soarele si soarele a castigat. Prima noaptea a fost grea... n-am dormit aproape deloc. Dimineata incepeam la 6am. Aveam frisoane si febra si ma ustura costumul. Claudia m-a dus la munca. Si ea era vraijte. Romanu bait super de treaba... m-a lasat sa plec mai devreme.
N-am ezita si m-am ascuns in barlog. Ne-am uns cu crema speciala cu aloe si efect de "revergoratie". Dar dupa un somn istovitor de 2 ore ne-am trezit cu tricoul lipit de piele. Am revenit la cream cu aloe fara efect special. Maerti am mers amandoi la munca cum am putut. Eu iar de dimi. Seara, inainte sa vina Claudia de la munca m-am bagat la dus si am observat ca am glezne de fotbalis... Eneida folosea iaurt. Cica merge marfa, are efect revergorant si cica se si innegreste pielea. Io am intrebat: ba ce fel de iaurt ai tu? Poate cu blackberries...Noi avem doar rasberry si blueberry, o fi bun? Cica ea avea iaurt simplu... io am incercat rasberry. Pe piept. A avut efect. Oh si ce mai efect. Eu m-am albit. La fata cand am vazut ca imi iasa niste basici pe piept si mi se umfla cumva pielea pielea, Paranoia. Gleznele se triplasera. Claudia hai la Urgente.
Aici am avut primul contact sexual cu spitalul canadian. 4 ore jumate de asteptare ca sa-mi spuna ca e normal... ca e efect de la insolatie... esti tanar... o sa treaca. Mi-a explicat procesul... dece se intampla asta... Am priceput... Am iesit la ora 6 fara 10. La 6 cica ar fi trebuit sa muncesc dar sunasem KGB inca de cand ajunsesem si le-am spus ca nu cred ca ajung. N-am ajuns. Toni Grecu m-a sunat sa ma intrebe ce s-a intamplat. I-am explicat iar el imi spune: pai o sa ti se umfle picioarele... ca asa patesc si eu de fiecare data cand merg la The Beaches. Hahhahahha Toni, deja s-au umflat. Ma rog totul ok.
Mai putin eu. Apoi am observat ca mare parte din corpul meu era usor umflat ca reactie la arsurile pielii. Ana Lesko e pantaloni scurti pe langa mine. ARD!
Ziua numarul 4. Sunt mai bine. Inca ma ard pieptul si spatele ... si picioarele...:D
dar m-am mai dezumflat. Si am inceput sa-mi arat adevarata fata. Mi-am dat arama pe fata. Arat ca Terminatorul la finalul filmului... Ma rebelesc ca Ce Ghevara. Naparlesc ca Jarpele cu talanga.
Si ma ustura. Te ustura, huh? Auzi ba, il ustura...
Ca mi-am amintit. Mi-a expirat contractul de 6 luni cu Rogers si m-au sunat sa ma agate din nou. Si m-am impiedicat ca gaina (stiti bancul). Mi-au dat 30% reducere la abonament pe 12 luni. Si o luna programul de gilme si ... my personal favourite... World Cup la tv mocca. Bring it on! anul aceasta va fi anul Romaniei. Romania Campioana mondiala!
Apoi m-am enervat pe Bell si i-am sunat sa inchid contul cu ei ca sa ma sucesc pe Rogers ce aveau in acelasi pret un internet de 25 Mbs download. Dar Bell mi-a oferit acelasi lucru... am unit internetul cu abonamentul de tel al claudiei si a rezultat o reducere de $5. 25 Mbs? 2.8 Mb/s download de pe filelist.ro
Compania de asigurare auto... nu mie frica sa arat cu degeteul... State Farm... cu ocazia implinirii unui an de casatorie intre ei si noi... ne-a marit asigurarea cu $ 121. Claudia i-a anunta ca a luat G Full si cica fac o reducere de $30. Daca ei FAC asta atunci noi FUCK U! Ne-am sucit la Des Jardins... $303 pe luna.
Deci a plouat si noua ne-a placut mult. DA-TE BA CU SOARELE DE AICI!!!

PS:
2007, Resita, Romania... anul 2007.
" Unde drac mergi in Canada? E prea departe... stai aici... iti iei un apartament... ai un loc de munca decent... Te duci acolo... Nu vezi ca America se prabuseste... o sa traga si Canda dupa ea... ca economia lu aia e bazata pe americani... "
Mda.

Decembrie 2009...
"PAI SI PE CINE VOIAI SA VOTAM? PE GEOANA?"
MDA.

Wednesday 19 May 2010

"Care cu o ttawa.. urma sa schimbe viata ta"...

Citez din clasici... Uzzi de la Mafia: "Care cu ottawa, urma sa schimbe viata ta"... Cunoscatorii stie, evident... Good times! Dar despre ce parlim?
Lucrez tare anapoda. Si a inceput sa ma deranjeze si pe mine.Era vorba sa primesc un site permanent incepand cu 25 Mai dar s-a amanat pentru 16 Iunie. In mortii ma-sii. Asa ca Toni Grecu ma trimite pe unde se poate. Acum 2 saptamani am fost la un condo aproape de Leslie si Hwy 7. A fost crima sa ajung acolo si sa ma intorc. Ca sa nu schimb autobuzul in Leslie Station am ales sa merg Nord pe Bayview St si sa schimb cu York Region Transportation la Steeles Ave... pana la Hwy 7, unde bagam pe jos pana la condo-ul cu pricina. Tin sa amintesc ca in weekendul ala a fost foarte frig, a plouat torential si chiar a nins. La acel condo am fost antrenat de o bieloruski everica (cu nasul de rigoare in dotare)... Apropos, ce se spune despre astea cu nasul mare?!? Ludmila emigrase cand era mica in Israel si apoi in Canada, in urma cu 12 ani. Dar si dupa 12 ani accentul ei rusesc musca din urechile auditorului ca piatra de polizor din piatra ponce. Din pacate si eu am o fata de bieloruski evreu caci 2 pizde proaste ne-au intrebat daca suntem frati. Eu am raspuns ca DA, e adevarat... suntem frati dar eu sunt sora iar ea e fratele. N-a ras nimeni, nu stiu... umorul meu cateodata... Niznai.
Exista un tip de femeie care ma amuza si care imi face deosebita placere sa o tachinez: femeia independenta. Femeia independenta e desteapta, descurcareata iar in discursul ei (mai pe fata sau mai pe dos) uraste barbatii. Ca sa enervezi genul acesta de femeie e teribil de simplu, cum ai spune fluggaenkdechioebolsen. Trebuie doar sa faci niste remarci de genul (my favourite) "femeile au creierul mai mic decat barbatii... e dovedit stiintific. Am fazut eu un documentar"... Ludmila are 31 de ani, e divortata si are un copil de 3 ani pe care-l creste singura. Cunoasteti tiparul? Ea nu are nevoie de barbat si cica acum traverseaza cea mai buna perioada a vietii ei. Daca tu zici... IO NU TE CRED. La munca Ludmila trateaza toti barbatii cu "honey" si femeile cu "darling"... dar calca pe cap conceptul de costumer service prin niste derapaje groaznice atunci cand se enerveaza. I-am spus ca nu e normal sa tipi la ei... iar ea s-a suparat si mi-a spus ca nu e cazul sa fiu nesimtit. ????????????????????????
Si se lauda ca ea vorbeste bielorusa, rusa, ucraineana, ebraica si engleza. Opinia mea? Useless, Useless, Useless, Useless, Useless. In America de N iti trebuie engleza, spaniola si chineza. Restul nu-s necesare.
M-am antrenat 2 zile iar a treia am fost singur, 12 ore. Saptamana urmatoare am revenit mai pi sientru, la Downtown. M-am antrenat Miercuri, Joi si Vineri pentru o prima Sambata de unul singur iar saptamana aceasta incep in forta. Trebuia sa stau aici 2 saptamani dar politica e o curva si astia vor sa-l puna pe unu de noapte in locul meu iar eu sa vin in locul lui dar eu nu accept sa lucrez de noapte. And in this scenario… I’m the expandable one. Tipul care m-a antrenat e un mosulete din Bangladesh. Numele lui e Monoj. Monoj a trois. A Trois-Rivieres. Si-a luat vacanta sa mearga in Bangladesh. De ce s-ar duce cineva in Bangladesh? ??
Deci Sambata am bagat 12 ore iar Duminica in cinstea celor 3 ani de maritis (La multi ani, Sa traim) am plecat sa vizitam Ottawa… care cu o ttawa urma sa schimbe viata ta… Romanasii fiind in Romania am mers doar noi. Am rezervat o camera la motelul Econolodge. $107... daca cineva intreaba.
Duminica la 7:15 dadeam la pedale pe ulita 401 East. Primul popas a fost o greseala. Ne-am oprit in Kingston sa mancam sanatos la tataia Mec. Si aici, fara jena, imi bag poula-n capul lu’ ala de a inventat meniul de dimieata fara posibilitatea de a comanda meniul obisnuit pana dupa pranz. Muje con sangre, boule! Ce cap ai!!! Sa mance ma-ta burgeri cu oua.
I-am dat cu chipsuri, pai ce sa faci? Chapeau, si-mi scot si palaria pentru aia care au dat cu harletul la constructia ulitei 401. Mare smekerie sa mergi kein stress cu 120 km/H in medie. Si astfel in 4 ore si un pic eram pe Wellinton St in Ottawa… care cu o ttawa urma sa schimbe viata ta…
Va dati seama CA CAND am dat cu ochii de cladirile alea cashteaux ne-am cufurit de emotie si ne-am cacat la semnal. Calauziti de gipies am continuat la vale pe strada pana la 475 Rideau St unde am parcat in spatele unei Honda Accord albe, ce avea un abtibild pe spate, in culori familiare si care zicea ceva gen : Love Romania… pentru cine nu stie, Romania e o tara din Estul Europei… undeva pe langa Rusia. Camera a fost ok mai ales dupa ce citisem review-uri naspa despre acest motel. Ce mi-a placut e ca aveam un frigider micut in camera iar ce nu mi-a placut e ca am avut frigider in camera... si am blestemat asta cam 300 de km la intoarcere caci uitasem can-urile de Cola in el… La rece… aburinde…
Baia era cam inghesuita asa ca ne-am cacat in ea de baie… get it?
Am lasat masina in parcare cu inima indoita… Honda aia alba imi dadea emotii… am tot citit eu prin ziare ca romanii sunt hoti…
Am mers pedestru… (am spus de-atatea ori pederast incat ma inCURc…). Ne-am oprit la un Mec prea busy, prea racoros si prea plin de tarani. Acum pe bune, nu prea ne-a placut Ottawa… care cu o ttawa urma sa schimbe viata ta… LA INCEPUT. Mereu o comparam cu orasul nostru natal, Toronto. Un turist chiar mi-a laudat adidasii si asta m-a umplut de mandrie … ii cumparasem in TO.
Am avut parte de vreme excelenta. Spotless sky, soare cat cuprinde dar si o briza racoritoare ca 6 cutii reci de Cola uitate in frigider. Ne-am tras in poze la Canalul Rideau apoi am coborat la vale evitand pentru moment cladirea Parlamentului. Cred ca e inutil sa precizez ca faceam poze rapid ca mitraliera Gatlling, foc continuu, foc nestins din 1771… CA COmbinatul Siderurgic Resita. Am urcat celalalt deal si am ajuns la Galeria de Arte. Bine, noi nu stiam ce e… credeam ca e vreun muzeu. N-am intrat in galeria de arte. Singura forma de arta recunoscuta de noi este manele. Dar in fata cladiri e o statuie… un paianjen. Strangand arahnofobic din cur ne-am asezat in fata ochiului maro al aparatului. De fapt paianjenul e marfa. Peste drum era si Catedrala Notre-Dame asa ca ne-am bagat putin la umbra urmati de un grup pios de romani. In apropiere era si Musee de la monnais, dar parea plictisitor asa ca am ales sa traversam parcul si sa ne cocotam in varful dealului, unde un nene din fonta scruteaza zarea. Intr-o zare e dealul Parlamentului iar vis-à-vis e provincia Quebec represente par le ville de Gatineau. Pe deal… alti frati romani dar si verisori de-ai doilea, de peste Prut.
Pe la 3 jumate ne-am apropiat de Parlament. In curte, undeva lateral sunt niste staui haioase, niste babute apparent vinovate pentru independent femeiasca a Ludmilei. Cica "women have rights"!!! Cum sa le dai drepturi cand e lucru stiut ca au creierul mai mic decat al barbatilor?...
Alt lucru stiut: Tiganii nu fac turism... dar se compenseaza cu okiosi. Si cum tiganii nu turisteaza inseamna ca OKIOSII au luat toate biletele la turul cladirii Parlamentului. Erau rafturile goale si am fost indrumati sa revenim a doua zi, cand baga marfa din nou la Gostat. Eram obositi dar voiam sa vedem si The War Museum. Am intrebat un Raspunzator si dupa explicatiile lui acel muzeu nu era departe. Mai… departe nu-i… dar noi eram rupti… Poate ca am fost obositi si fara chef sau ceva dar The War museum ne-a cam dezamagit. Nu stiu daca au dus lipsa de bani sau lipsa de idei dar e loc de mult mai bine. De ex: au tancuri asezate unul langa altul ca-n parcare la Mall. Imi venea sa chem Parking Enforcement. Cred ca ar fi aratat muarfa un décor cu nisip si niste tancuri angajate in lupta vs. Afrika Korps. Nu? Sau un décor cu zapada, Siberia gen. Sau de la debarcarea din Normandia. Chestii célèbre. Au un singur décor, din WW I, de la Pachaendale. Carnatii au limuzina AUTENTICA in care si-a purtat mustata Badia Hitler iar ei o tin intr-un colt, de parca statea in drum… si iar imi venea sa chem din nou Parking Enforcement. Pai nu se cuvenea si o figurina de ceara a Badiei, aratandu-ne cat de inalt e Kyle? (asta cu Kyle e pentru fini cunoscatori ai istoriei WW II). Nu s-ar fi tras lumea-n poza cu odiosul personaj? Eu cred ca da!
La plecare fiindca nu mai eram in stare sa ne intoarcem pederast (oops!) am luat un taxi. Iar taximetristul ne-a luat $10. Am cumparat niste salata si niste pui gata facut de la Metro din apropiere si am pus-o de-un mic festin. Cu burta plina ne-am facut siesta vreo ora si ceva. Am zis sa mergem la film dar primul cinema ales nu l-am gasit nici cu GPS-u-n mana asa ca am mers undeva mai la periferie… mai “la tara”. Aici in capitala, la tara, totul e mic… La noi in TO totul e mai mare… pana si okiosii din TO o au mai mare…
Am mers la Robin Hood. La fel ca si Herlock Sholmes filmul are o idée cu potential IMENS care nu e valorificat. Robin Hood in filmul asta zici ca e celebru pentru vorbit nu pentru tras cu arcul. Nu prea intinde coarda. Ha, asta a fost tare! Nu tu filmari spectaculoase a sagetii plecate din arc care se infige cu splash! in corpul barbatului facandu-l sa se indragosteasca fara de scapare de persoana de langa el… “Ba Marrine!” Ce? Aah, ala e altu’… Nici Marcu? My bad!
In concluzie filmul nu e ce-ar fi putut sa fie iar actorul ce l-a jucat pe King John a fost mai convingator decat oscarizatul Russell. Tot serialul “Cum am met-uit-o pe ma-ta” e mai tare. Se stie, e “Le-gen-wait for it… and I hope you’re not lactose intolerant-DARY!” .
Ne-am trezit pe la 10 iar la 11 am predat camera. Si am lasat si niste cutii de cola rece pe langa bacsis. De data aceasta prima oprire avea sa fie la Parlament, sa protestam impotriva taierii pensiilor si a salariilor bugetarilor. Jos Iliescu! Jos Iliescu!
Am parcat masina pe Rue Albert St, intr-o parcare publica, cu valet. Intre valet si Claudia a avut loc un schimb le-gen-dar de replici ca rad si acum cu lacrimi. La Parlament e cu programare iar noua ne venea randul la 12:20… adica mai aveam jumate de ora. Mi-am expus tatuajele si burta de somalez la soare si am baut cafea de la Timmy si am mancat Tim Bits. Apoi am intrat. E superb, su-PERB! E frumos-frumos! Ne-a incantat foarte tare biblioteca… unde n-am avut voie si nu stiu de ce dar n-am fost roman… si CHIAR nu am facut poze pe furis. Turul se incheie cu o visita sus in turnul pacii. Fara caterinca, asa se numeste. De-acolo ai vedere superba. Su-perba! Bi-ci-UIT! E frumos-frumos! Turul dureaza cam o ora jumate, depinde si de cat alegi sa stai in turn, acolo neavand ghid cu tine.
Inainte sa luam masina, in pur stil americanesc am bagat la ghiozdan cate un Polish Saussage de la toneta de pe strasse. Tot atunci am observat ca francezii pe langa ca sunt bronzati la subrat mai au si mania de a traduce neologismele. Astfel firma The Bay se numeste La Baie iar Hot Dog e Chien Chaud aka Caine Fierbinte. Genial! Am recuperate masina si pentru prima data de cand am venit am iesit din Canada… am fost peste rau, in Quebec, in Gatineau sa vedem Le Musee du Civilisation. Apai vericule, ASTA muzeu! Muzeul e superb, su-PERB! E frumos-frumos! Prezinta evolutia civilizatiilor pe teritoriul Canadei. De la indienii Talpa-iute la primii culegatori de blanuri de strut. Fatade de case in marime reala, camere aranjate conform epocii…etc. Claudia a avut niste emotii… Prima data a sarit parleazul sa facem poze shukare dar podeaua avea o alarma ce a inceput sa sune speriind-o pe Claudia si facandu-ma pe mine sa ma sparg de ras. Apoi 2 pusti o intreaba daca poate sa iasa pe usa asta de scrie EXIT. Scrie EXIT dar cu Emergency in fata si cu “Opening this door will cause the alarm to ring” dedesubt. Si pustii au luat-o la goana in hohotele mele. La sectiunea baleniere podeaua e neregulata iar Claudia mergand cu spatele s-a dezechilibrat si a scapat aparatul din mana care s-a infipt in podea. Snurul ramasese la incheietura mainii Claudiei cu o bucata din carcasa aparatului. Marfa, nu? Dar totul e ok si am plecat mai departe. Muzeul are si o cafenea cu terasa si un parc pe malul raului, pe maulul opus odihnnindu-se palatul Parlamentului. Nice view, man! E superb, su-PERB! E frumos-frumos!
Am plecat acasa pe la 5 si un sfert si am mai facut o escala la Wendy’s, in Kingston. Fuck McDonald’s!
Thumbs up for Hwy 401. ADEVARACIUNE!
PS: Barca a luat campionatul, Robi… ai liber la spume! Becali.. hai vinde, hai pleaca, hai mori! Du-te-n gatu ma-tii la Buzau!

Cum a fost la Ottawa? A fost superb, su-PERB! E frumos-frumos!
La multi ani Varahills. Si la mai mare!























Thursday 6 May 2010

Ranga-n p'ept!

E bun sa stai acasa. E bun-bun. Dar nu ies bani din asta. Am avut o minivacanta dar maine intru in paine... in franzela. Duminica chiar 12 ore. Si de data asta e si la mama naibi: Leslie si Hwy 7. PLM yo!
Marti si Miercuri am lucrat cu Claudia. Io eram invatacel si nimeni nu stia ca suntem pe combinoasa. Mi-am dat si verigheta jos, sa nu lasam indicii. Joi si vineri am fost la un condo in constructie. De la 4 la 12 noaptea. Plictiseala. Eram pe tura cu un iranian de 26 de ani. Inca unu care a terminat colegiul si nu-si gaseste de munca in domeniu. Incurajator, nu? Asta isi aducea laptopul cu el. Downloadase niste chestii persane gen soap-operas si emisiuni sportive, basca fotbal. La fotbal m-am uitat. Ghici pe cine vad eu acolo, in campionatul lor... UNUL DINTRE CEI MAI BUNI 4 PORTARI STRAINI???? Cine? DA, e Carlos. Marele Carlos... n-aveti cum sa nu-l stiti... of,of,of... Baiat bun iranianul... m-a lasat sa plec in amandoua zilele un pic mai repede.
Miercuri am avut si interviul pentru Supererou. Dar nu direct la sursa ci la o firma ce intermediaza. Dar ei lucreaza doar cu condouri. Interviul a fost ok. Cica n-au acum decat ceva in Mississauga dar o sa pice ceva curand si o sa ma sune. Acum stiti si voi cum merge. Daca suna bine, daca nu asta e.
Sambata asta am fost la chef, mare bairam dom'le, caci matusa Lucy a implinit o frumoasa varsta si s-a celebrat cum se cuvine. Cum era si normal au fost a lot of cougars on a prowl, de ambele genuri, si astfel noi am ars-o mai mult cu varu Gonzales si prietena lui care nu era prietena lui. La cerveza mas fina! Ca-n pessa Inca unu' a lu' celebrul cioraper Mutterfickerul- ma imbatai. Nu foarte tare dar suficient. Suficient sa ma doara capul groaznic a doua zi. Conform buletinului meteorologic dupa-masa am petrecut-o la romanasi unde am jucat Canasta si Monopoly. Fetele ne-au batut la Canasta iar la Monopoly Claudia a cucerit lumea. Apoi am plecat spre casa, acest cuplu maret: Pinky and the Brain!
Luni e o noua zi, in care am jucat canasta de data aceasta barbatii lunadu-si revansa. We grew a pair! Dar la pranz, doamnelor si domnilor.... doamnelor si domnilor!!!!!! am fost la cununia civila a bravului ostas Osama. Traficul e o curva penala la ora pranzului in Downtown. Pe fiecare straduta se lucreaza. A-nnebunit lupulainenii. Fiind ingramadeala, lumea se baga in fata, isi iau degete mijlocii si poule-n gura, rudele vi si decedate sunt intoarse pa carici, e nebunie, fartate. Pana si Okiosii au curaj si claxoneaza ca dupa castigarea medaliei de aur la hockey. Dar am ajuns, Claudia a fost dibace si am ajuns la timp... + 30 de minute. Am intrat in biroul cu pricina si am fost intampinat de 2 fane Iliescu. Zambete Colgate in jurul capului. Ba Claudia, astea cred ca ne casatorim. nu doamna noi aici sa fim de fata la castrarea metaforica a lu Bro' Osama. AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAhhhhhh! Cica inca sunt dupa paravanul care impartea incaperea in doua. Femeia imbracata in roba de judecator ( o voi numi Judge Judy) era in dubii caci dupa paravan oficia un Imam. Dar mai era un cuplu de nuanta lu Osama cu noi. Si ei ajunsesera la timp (+30 minute). Iar rrumunul parea sigur pe el: Yeeeaaah, there's no problem. We can go in! Io nu l-am crezut, dar m-am inghesuit langa el. Am prins sfarsitul slujbei. Limba urdu nu-mi e atat de familiara precum hindu asa ca nu prea am inteles ce zicea. Era ceva de genul blah-blah blah blah blah. Stiu ca am scris ca ma-sa lu Osama e al dreaq. Dar sa o vezi pe ma-sa ei. Juca tetris cu ei. TU, du-te fa poze. Tu, tu, tu si voi... HAI! Mai o data. Hei, si voi. Hai si noi Claudia. Osama paruse bucuros sa ne vada. Am sa pun si v'o doua poze cu ei ca aveau costumatii misteaux si aratau shukari. Dupa aia ne-am tirat ca ninja. Ii spusesem lu Osama ca nu mergem la receptie, ca suntem singurii albi de acolo si suntem si rasisti. Cand am ajuns aproape de casa l-am vazut pe Schumacher luand lectii de condus de la... de la un okios. Frate, am belit cariciu lu Patriciu. Albii au inceput sa ia lectii de condus de la okiosi. Sfarsitul e aproape!
In rest, pana azi am fost liber si am putut sa frec lampa lui Alladin. Am mers la basket. M-am filmat aruncand la cos si mi-a fost jena cu mine cand m-am privit acasa. Asta e, macar nu m-a vazut nimeni.
Azi i-am dus pe romanasi la aeroport. Merg acasa sa naseasca. Alta castrare. Metaforica, bine-nteles. Eram un pic invidiosi pe ei. Am fi vrut si noi. Dar ne asteptam randul.
A ramas cu planuri pentru Tobermory, cam intr-o luna. Suna bine. Hai cu munca!
PS: Serialu' "Cum am cunoscut-o pe ma-ta" ruleaza grav. Si uite ca m-am luat cu scrisu si am ars pizza. Ma omoara Claudia. Cacat.
Sa ne-auzim de bine.
Sign out.




Tuesday 27 April 2010

Botswana currency 2

Citez dintr-un clasic in viata: “Cu suisuri-coborasuri, mai greu sau mai usor… ****** se mentine, nu ma las nici daca mor.” Si… stii vorba aia, “hai cu Brancoveanu!”? Am fost mazilit, fratie. O treaba marsava, venita din interiorul cercului de incredere. NU MA ASTEPTAM! SUNT SOCAT! Am plans bacovian pana am facut intoxicatie cu plumb.
De fapt nu e o drama. Nu esti concediat ci doar te muta la un alt site. Si apoi… nu am de ce sa-mi para rau. Salariul mi-a ramas la fel, ma muta inapoi pe tura cu Claudia. Si mai scade si stresul avut.
Si nu e totul. Atunci cand se precipita treaba te mai misti si tu din lancezeala. Si uite asa am mai multe optiuni. Supereroul ar putea sa se intoarca.
Din treaba asta cu securitatea am iesit castigat cu cel putin 2 prieteni buni. Si ca veni vorba, Osama se casatoreste Lunea viitoare si suntem invitati la cununia civila. Daca va mai amintiti familia lui Osama e paquistaneza si nu suporta ungurii… pardon, indienii aka familia logodnicei lui. Osama m-a sunat acum 2 saptamani si mi-a cerut sfatul caci nu stia cum sa-si abordeze parintii. El a fost cam mamos de felul lui asa ca i-am recomandat clasicul “ du-te ZI-LE, nu intreba daca ai voie”. Acum esti barbat, poarta-te ca atare, doar e hotararea ta nu a lor. Si cica a functionat. La inceput. Ma-sa s-a sucit. Dar casatoria merge inainte caci Osama e barbat de-amu. S-a schimbat in bine baiatul asta si imi place sa cred ca a invatat vreo doua trei scheme de la mine. Micul meu padawan si-a luat zborul. (imi sterg o lacrima in coltul ochiului… maro)
Osama m-a sunat intr-o seara, saptamana trecuta, socat de faptul ca un okios a venit sa se antreneze sa-mi ia locul. Hahahhahaha, draga Osama! Viata e o curva si cand zic asta nu ma refer la viata… iar tu stii la ce ma refer. Eram curios sa vad care e procedura KGB-ului in a te instiinta. Pentru ca nu am fost mutat disciplinar sau pentru vreo eroare ci doar pentru ca Sherifa nu a mai avut incredere in mine ca supervisor. Iar KGB stie ca viata-I curva si stie ca nu ma refer la viata cand spun asta. Vicky, schedulerul m-a sunat Vineri pe la 16:30 si m-a anuntat sa nu vin Luni la lucru caci am intalnire cu seful, la head office. “Don’t go to work, come to the Head Office. Your shift is covered.” Hahahahhahahhahahahahha. Sa mori tu ca e! Dar Vicky e superbaiat si i-am spus. Hei Vicky, I kinda suspect what’s goin on. It’s cool. M-a anuntat ca déjà mi-a gasit un site, pe tura de dupa-amiaza. Perfect! Luni am vorbit cu Sefu care m-a ofertat sa ma mut la viitorul lui department dar ar fi trebuit sa lucrez pe ture, de dupa-amiaza si de noapte. Pas! Asa ca m-a mutat la alt scheduler care mi-a gasit un site nou, cu mai multi bani, dar care incepe din 25 Mai. Pana atunci sunt Harlem Globetrotter. Si fiindca noul scheduler are glume in program (ati prins-o p-asta? Scheduler… program?) azi si maine lucrez cu Claudia. Sunt padawan-ul ei. Ea e sefa. Ma rog, ea a fost sefa mereu…
Asadar, din 25 Mai as avea un site nou, cu mai multi bani, mai aproape de casa si pe tura cu Claudia. DAR… am explorat si partea cealalta si l-am activat pe Flash Gordon. Maine am un interviu pentru un post de supererou. Si acum realizez ca dupa ce mi s-a ars sursa de current de la computer chiar inainte sa plecam la munca… am nevoie de una noua maine la prima ora ca sa pot sa-mi listez resumeul. Hhhahaahhahahahaha, in mortii ei, in plm!
O ardem iarasi des cu romanasii. Magazine, mall, mechanic auto, spalatorie auto, jucam carti, rummy, canasta, monopoly, gatim si ne uitam la filme. Ca pe vremuri hehehehehhe.
Apropos de filme. Seriale. Eu si Claudia am inceput sa ne uitam la serialul “Cum am cunsocut-o pe ma-ta”. Si ne place, si nu ne mai saturam.
Vremea e placuta dar nu e “marfa rau”, ma intelegi? RomaNASIi pleaca in Ro sa fie NASI la niste prieteni d-ai lor. Cand se intorc planuim sa mergem la Tobermory, Bruce Peninsula. O a fie pijda.
Si mi-am mai amintit ceva. Ieri am fost cu Claudia la un magazin romanesc. Si pe tavan sunt niste poze cu romani imbracati in port traditional. Si nu am putut sa nu-mi exprim o parere personala: “astia arata ca pula imbracati asa!” Si cica trebuia sa vorbesc mai incet. Ma rog…
Viata merge inainte la Canada. Ieri nu-mi venea sa cred ca am implinit un an de Canada… in Octombrie 2009.
Bahtalo, amigos.

Wednesday 7 April 2010

Bah, simti ce feeling?... Curgem lirique...

A trecut si Pastele. Aveam plan sa fuck curat in casa Sambata. Dar Sambata dimineata la 8:40 ma suna KGB-ul sa merg la lucru ca tiganu Imanuiel Can't s-a imbolnavit... asa... de gimineata... stai-ar falusu-n gat. Dar cum Claudia oricum lucra am zis ca numa bine bag si io ore suplimentare. Ziua a trecut surprinzator de repede iar Osama a venit sa ma schimbe mai repede asa ca am ajuns la Claudia la munca mai repede caci si schimbul ei a venit mai repede... intelegi... sau schimburile au venit prea repede pentru tine? YO!
Am mers la Biserica, la Slujba de Inviere. Langa Fairview Mall. Romanii torontonieni isi amintesc ca vremea a fost marfa dar seara a inceput sa bata bobaqul. evident noi am venit imbracati lejer. N-am rezistat decat 10 minute. Am convins-o pe Claudia sa plecam, am luat lumina si am plecat spre masina... caci parcasem departe, langa un McDonalds. Dar Don Mills e sens unic in zona aia si la sfatul meu de cunoscator am luat-o pe invers, ca poponarii. Un roman ne-a claxonat sa ne atentioneze dar noi ne-am bunghit abia cand am vazut masini venind spre noi... La radio anunta ca un nebun merge pe contrasens iar noi ne miram: Unu pe naiba, Ia uite cati sunt!
Duminica am mers la matusa Lucy. A fost relacs... matusa a gatit ca de obicei mult si felurit... am umplut ghiozdanul pana l-am facut ranita si am uns instalatia cu vin rosu, productie proprie a la Oncle Jan. Am plecat destul de devreme ca mai aveam de facut o vizita. Cu o zi in urma ne impacasem cu romanasii. Fusesem certati o perioada destul de consistenta ruptura producandu-se brusc. Io cand vad ca ai treaba, te salut din mers si-ti dau pace? Intelegi? Dar prima dragoste se uita greu asa ca am innodat firul epique. Cand am ajuns la ei eu eram aproape beat si nu puteam sa-mi tin privirea dreapta parand inca suparat... hahahahhahaha!
Luni a dat drumul la o saptamana de cacat pentru mine. Se anunta schimbari importante in stafful meu. Ieri am antrenat un nou gard, pe numele lui Victoras Iacobinul. Tre' sa mai vina unu si sar din schema 2.
E sezonul e aplicat la colegii. M-ar tenta sa ma apuc de sudura. Incepe in Septembrie dar trebuie sa aplici cam de pe acum. Se baga si Claudel, dar nu stim inca ce sa aleaga.
M-as baga si SuperIntendent din nou... dar nu la Balaceanca... si nici la Gataia...
Planuri...

Wednesday 31 March 2010

It ain't rocket surgery!

WTF, man?!! I CAN do this... it ain't rocket surgery...

Sunt in metrou. In fata mea un om de vreo 50 de ani. Are parul carunt dar e tuns baieteste cu un breton gen draperie taiat drept. Ochelarii ii tine pe varful nasului... batraneste. A atipit usor lasat intr-o rana dar in mana inca mai tine o biblie micuta. Carticica e deschisa si pare rascitita si rasfoita... in prima ei jumatate. Biblia ii aluneca printre degete si el se trezeste tresarind...
Azi un supervisor cu care am vorbit cate-n luna si in stele ma abordeaza si pe partea cealalta... Va ganditi ceva murdar... dar de data asta ati nimerit-o... religie.
Paul, crezi in Dumnezeu? Mergi la biserica. La prima intrebare nu ma bag dar ce e curios e ca am fost la biserica Duminica. Si cum nu ma pot abtine trebuie sa va aduc la cunostinta ca preotul a indemnat crestinii din parohie sa se roage pentru toti crestinii asupriti datorita faptului ca sunt crestini? Excuse-moi, da' ce mah?!! De vreo 1500 de ani de cand crestinismul a preluat controlul... cine pe cine altoieste?
Revin... Supervisorul mi-a povestit experienta lui fata-n fata cu Moartea, dialogul lui cu Dumnezeu si planul lui Dumnezeu cu el. Stiu ca "la prima mana" sunteti tentati sa credetei ca sunt malitios. E adevarat, nu sunt copacul potrivit la care sa latri dar am tot respectul pentru un om care vb din suflet. Omul e convins... atat de convins incat si-a schimbat viata total si acum ii merge din ce in ce mai bine. Bravo bine! Dar totodata imi explica si cum si-a imbunatatit felul de a fi... walking with love... cum se exprima el. Cica daca sta la rand si are 5 chestii de cumparat iar in spate e cineva cu 2... il lasa in fata. Cand conduce... daca cineva vrea sa intre din lateral, ii lasa de fiecare data. Daca te vede cu bagaje in mana iti tine usa, te ajuta... etc. Pai asta fac si eu... fara implicatie divina... se numeste bun simt. Dar felul asta de a fi i-a dat pace sufleteasca. e convins ca D-zeu are un plan cu el si fara a deveni fanatic religios are curaj in viata de zi cu zi... are incredere ca tot ce face va merge bine. Cu un om ca el te poti intelege dar am mai avut de a face cu soldati ai Domnului care voiau sa ma aduca pe calea cea buna... hmmm.
Am scris de asta pentru ca e de sezon. Claudia e in febra... vrea sa vopseasca oua, sa faca salata de boeuf si un tort. Apoi e traditionala curatenie de Pasti... stiti voi. E prima oara cand ne vopsim "oole" dar sunt sigur ca vom reusi, doar nu e rocket surgery, nu? Poate facem si niste vizite pe al familie, vedem noi.
In rest- visul canadian: munca si acasa. Am reusit sa merg la basket cu Flash Gordon. Am mers undeva printre blocuri aproape de Don Mills si Sheppard. Am jucat contra niste pustani si am castigat. Dar stii cum e sa castigi contra pustanilor... e la fel ca Special Olypics... chiar daca castigi- tot retardat esti. Ideea e ca dupa o ora jumate nu mai puteam merge iar timp de o saptamana dupa, am avut febra musculara completa... semi-pareza. Joi, Vineri si Sambaata se anunta vreme frumoasa... asa ca am stabilit cu Flash ca o facem din nou... impreuna.

PASTE FERICIT! Sanatate familiei noastre si familiilor voastre. Numa' de bine de la Varahils.

Wednesday 3 March 2010

Hachii

Luni, 1 Martie a fost si va fi cunoscuta ca "a doua zi dupa ce Canada i-a dat-o la caca lu Les Etats-Unis, la hockey. Aseara in timpul finalei mi s-a confirmat ceea ce stiam deja: Canada e nebuna dupa hockey. Deci toronto e nebun dupa hockey. Aici in TO li se rupe de alte sporturi. Chiar daca au echipa de basket in NBA. Si e normal, ce istorie au Raptors? 15 ani? E nimic. In slujba mea de umil "superintendent aka portar ajung sa discut cu lumea despre multe questii. Si foarte des: did u watch the game last night? Nu, No?!? Why? Nu e chestia mea, io cu basketul. Basketball? Si lehamite multa. Ete, pa carici sa va intorc... ce are basketul? hahahhahahhaha!
Toronto MapleLeafs au o istorie lunga si consistenta si au suporteri infocati. Dar spre disperarea lor Leafs sunt jalnici de cativa ani. Dar suporterul continua sa spere la fiecare inceput de sezon. Le simt durearea, tin cu Steaua. Becali, muje con sangre! Suporterii ma intreaba: u like hockey? Asa si-asa, eu cu basketul.. raptors... Oh... basketball a big thing in your country? Nu prea, noi cu soccer-ul. Ah, soccer. Iar dispret... Orice alt sport in afara de hockey e ghei. Cand eu si claudia i-am spus unuia ca nu ni se pare normal sa se permita bataile in hockey omul s-a uitat la noi intrebator la modul psihiatric. Aparent asta e o parte din hockey, la fel de naturala ca pucul si crosa. Acum cu Olimpiada, the Leafs au trecut pe plan secund. Binen-teles ca la canadezi li se rup turturii de ski alpin si patinaj sau de echipa de bob de orez. They won the gold? Good... yeah, go Canada!... He finished 9th? Eh... I hope the Hockey team gets the gold medals.
A doua zi dupa meciul contra Rusiei (7-3) un locatar se opreste in fata mea: did you watch last night? Da. It was beautiful, man! Apoi fata i se innegureaza. Or did u cheered for russia? Nu, de ce as face asta? I dunno... ur countries are close to eachother. Hei, tie iti plac statele Unite? I FUCKING HATE THE STATES!!! Ooooh, I see your point. Apoi imi spune: If we play the final against the US and we lose... you'll se a grown man grying. If we win... I'm gonna cry too, man.
Aseara am vazut finala impreuna cu niste canadezi. Ei erau conectati la 380V. nu ca nu eram si noi cu febra dar din politete ne aratam si mai interesati, sa vada lumea ca ne pasa, comentand fazele, punand intrebari. Dar in curand mi-am dat seama ca mai bine tacem din gura si doar privim asa ca i-am facut semn Claudiei. Pentru ca ei stiu ca it's not your thing. Si atunci cand ma intreaba pe mine daca am vazut meciul e curios sa vada ce parere am eu, ca outsider... ca io nu-s de aici... deci cum sa ma pricep. Eh, daca e de basket... surpriza, dare fracili vost' se stie.
Canada a castigat. Muje la USA. Lumea se plimba pe strada cu steaguri. Masinile claxonau dement iar steagurile fluturau mandre. Peste tot mirosea a mandrie nationala. Frumos.
Deci hockey. dar totodata trebuie priceput ca Air Canada Center e mereu plina la meciurile de basquette. echipa de soccer e soldout cu mult timp inainte. Baseball-ul e mai subtire ca sunt enorm de multe meciuri intr-un sezon si se umple la meciurile vs. echipe valoroase. Problema echipe de fotbal american e ca joaca in liga canadeza... care n-are nici o sansa contra NFL. Deci lumea gusta sport aici... dar la meciurile lui Leafs e mereu plin.... si biletele sunt destul de scumpe. Si asta intr-un sezon in care Leafs suge... seva. clorofila 'n shit.
Ca tot zisai de steaguri. de culori nationale. Tricolorul nostru nu prea e cul. galbenul ala cam strica. Tricoul echipei nationale de fotbal. Galben.... si unu destul de strident. Cin plm se imbraca asa pe strada... prea sare-n ochi. Si steagul e prea simplu. 3 dreptunghiuri: rosu e bun, albastru ebun, galbenu strica cromatica.
Si la francezi e simplu steagul... dar albul ala se bungheste mai bine intre rosu si albastru. Americanii au un steag mai complex in aceasi combinatie de culroi placuta ochiului. Canada are un rosu sangeriu pe un alb imaculat. Combinatie marfa! iar frunza de artar, Anglia la fel.... Rosu galben si albastru... stiti cine mai are asa, nu? Ciad. nu cred ca e o intamplare.
Plus ca, la fel ca si in State aici in Canada marketingul merge beton, iar logoul Canada vinde. Un tricou cu frunza pe piept? arata bine. Romania nu prea are ca sa vanda la captolul asta. Si nu cred ca cromatica are legatura cu asta ci neincrederea in Romania ca unitate. Aici in Canada mai vezi pe unii ce au sticker cu romania pe masina. O sa incep sa intreb daca si in ro aveau pe masina acelasi sticker.
Deci, in opinia mea, Romania nu e un brand care sa vanda. Cromatica culorilor nationale nu-mi gadila mie globulele ocullte. Oricum am citit ca nationala si-a schimbat galbenul pe lolo. e o imbunatatire... dar totusi si rosul ala nu e rosul lui Man Utd care in combiunatie cu un alb imaculat da bine... si iar ajungem la steagul Canadei. Ba, da' pricepe careva ce balbai eu aici? Ca si in alte domenii, Romania mai are de sapat pana sa dea de apa.
Un alt lucru ce l-am observat si ma amuza este limba engleza vorbita de imigranti. Stiu ca am accent, sper ca odata cu trecerea timpului sa se subtieze dar am certitudinea ca nu va disparea niciodata. Pe mine in acest punct ma intereseaza mai mult fluenta in vorbire si un vocabular cat mai vast.
Cica americanii ii ginesc pe canadieni si totodata fac mijto de ei, ca ei incheie fraza cu interjectia "eh"... care se pronunta "ei"... ca o interogare. Cum vine in romana "blah-blah-blah, NU? Deci, urmand firul epic (le fir epique, cum ar spune francezu), dupa ce devi sensei cu centura neagra la limba engleza inchei si frazele cu "eh"... sa treci CA CAnadian, intelegi? Acum, daca intr-adevar esti sensei eu nu am nimic impotriva sa pui cireasa pe tort dar am intalnit multi dubiosi ce o ardeau cu paru-n ochi. Cea mai tare a fost o ochioasa de vreo 50 de ani care faulta engleza cu aceasi maiestrie cum fauteaza Materazzi. Era una din aia care nu poata sa pronunte "six" si zice "sic" (sic-four-seven)... dar materazza a incheiat apoteotic o fraza gatuita cu maretul "eh". Hai las-o-n aia guala! Oi fi canadeza pur sange... tu!
Recunosc, am incercat si eu dar mi-am parut ridicol. Daca vb cu accent cat mai greu de detectat- sunt multumit. Pana atunci... deranjeaza pe cineva daca vb o engleza cat mai buna minus elementul "eh"? Eu cred ca nu. Daca imi esti cunoscut si te-am auzit vorbind cu "eh" inseamna ca am ras de tine.
De incheiere... una bucata cutit in una bucata rana adanca. rasucim incetisor... USA... it sucks to be you, eh?

Tuesday 16 February 2010

Balentines

Yep, inca aici, inotand voiniceste in amonte. Raul vietii e populat de multi pesti (aka pimps) caci viata e curva mare. Ni s-a rupt in paijpe. In paijpe februarie. de cum am aflat ca pica intr-o Duminica mi-am zis ca nu trebuie ratata ocazia. Claudia si-a luat liber Sambata si impreuna cu romanasii v2.0 am inchis ochii si am pus degeteul pe harta ontariota: Belleville. Belleville? Yeah, why not?

Am rezervat camere la Ritz-Carlton si am studiat in lene posibilele obiective turistice da pa zona.Si-am incalecat p-o sa si am purces la drumeag. Si cand spun drumeag ma refer la ulita, adica la Hwy 401 East. Prima oprire- Trenton. Apoi Batawa Ski resort. Cum singurul sport de iarna practicat de mine a fost sa curat driveway-ul de zapada cu lopeti de diferite calibre... nu ne-am dat la vale deloc. Flacara olimpica nu prea ardea in noi. Eu personal nu dadeam nici un penny pe faptul ca Festivitatea de deschidere a fost Vineri, eu m-am uitat la NBA All Star Weekend. Si oricum nu aveam echipament de ski la mine caci i-l imprumutasem cu ani in urma lu tovarasaul meu, Alberto Tumba. Si nu mi l-a mai dat inapoi. Cacat!
Dar ne-am tras in poze fara jena. Cu partiile in background. Ne-am pus fara jena langa niste skiuri parcate regulamentar si ne-am tras iar in poze. Langa snowmobil, etc. Apoi am plecat. Batawa e un sat saracacios, in Trenton nu am gasit McDonald's dar Belleville avea sigur. Go Planet!

In Belleville ne-am oprit la Mall, la Food Court., unde am avut norocul sa mancam cel mai najpa Souvlaki dinner din istoria noastra canadiana. Claudia a numarat pana la 3. 3 fire de par.

Urmatoarea oprire- Ritz Carlton. Clarion Hotel ne-a surprins placut cu interiorul classy, cu mobila de epoca. Camerele nu au numere ci au nume. Noi am stat in Ivanhoe Room, care intre noi vine vorba intotdeauan mi s-a parut un nume supercool. Un has de odihna dupa care am plecat sa exploram orasul. Am mers pe faleza dar era un ger de capra crapa piatra-n patru. Lacul era inghetat complet si intr-un mic golf copii patinau sau jucau hockey. in larg unii se dusesera pe copca la pescuit, sa prinda pestisorul de aur, fara indoiala. In acel moment urmatorul obiectiv turistic era McDonald's sa ingurgitam niscaiva geneticaly modified shit. dar pana acolo, pe o ulita am intalnit grupate 4 biserici cu arhitectura mai misto decat fooooooaaarteee multe din mandrele noastre biserici ortodoxe. Am tras in parcare langa aia mai aratoasa si am mers sa facem poze. Am intrat si inauntru unde Claudia a profitat de moment iar eu am facut niste poze fara blitz. Dupa ce-am mancat sanatos Romanasii v2.0 au avut o idee geniala de a merge la Popice. Era momentul propice sa mergem la popice. Eu nu mai jucasem pana atunci bowling dar tot am reusit sa castig prima partida si sa iau prima medalie de aur pentru canada. Din nefericire nu mi-a mai fost acordata din cauza ca nu am cetatenie. Cum nici Claudia nu mai jucase pana atunci, si ea era pe punctul sa castige a doua partida dar timpul trecuse si imbatraneam, ba baiatule. Apoi am mers la cinema. In bellevile un bilet e $8+ tax, pe cand in TO e $10+tax. Fiindca eram impreuna cu Romanasii v2.0 noi am mers la The Wolfman si ei la Percy Jackson. Lupulainen nu e un film rau dar nici foarte bun nu e. Faza tare e ca in film e un clan tiganesc (probabil a lu' Bercea Mondialul) pentru ca DA, sunt tigani romani. Si la un moment dat dupa engleza, engleza, engleza... o dau pe romaneste. Au fost 3 fraze, eu prinzandu-ma la finalul lu a doua. Claudia a realizat dupa ce i-am spus eu. Ciudata senzatie, ti-o jur. Aproape ne-am dat de gol ca suntem romani.

Intorsi la hotel ne-am retras repede in iatac. Inainte de 12 noaptea am fost sunat de colegii mei care aveau o problema. un locatar cu acre ma imprietenisem mintea ca a vorbit cu mine ca poate sa foloseasca Saala de sedinte dupa ora 11 noaptea. Pana la urma am vb si eu cu locatarul si am aflat ca "nu pot sa-i fac asa ceva... ca are 6 prieteni cu el, sa joace poker" ?????????????????????? oh yeah!

La 11 dimineata am eliberat camera si ca sa nu fim neam de tarla, am lasat un $5, de-o bere.

Ne-am oprit din nou langa Trenton la un muzeu al Aviatiei Canadeze, RCAF. Foarte interesant. Ceva relicve din WW2 precum si o hala cu cateva avioane din care cel mai impresionat, un Halifax imens. apoi observam ca afara e un parculet unde sunt si mai multe avioane. Parculetul ne-a placut atat de mult ca l-am vizitat de 2 ori caci odata ajunsi la masina Claudia a descoperit ca a pierdut cheia.

Am ajuns acasa pe la 3 cuprinsi de un sentiment placut de detasare, ca dupa vacanta. Chiar ne simtisem bine. Acum pregateam de unn barbecue, aveam sampanie... era Valentine's day, nu?

Vacantele de vara, la rand, le-am petrecut la Lugojel, nu fiti surprinsi, un sat la vreo 10 km departare de Lugoj. Raul timis era un magnet prea mare penrtu mine, impatimit al pescuitului si scaldatului. Tot la Lugojel am invatat sa merg pe bicicleta si imi amintesc cand am facut pana la roata din spate... si bicileta era mijlocul de transport al unchiului. Imi amintesc cand unchiul, de altfel priceput frizer, mi-a ciupit urechea dreapta si eu m-am speriat ca mi-a taiat-o de tot... asa de tare ustura. Imi amintesc de jocurile interminabile de carti, de rummy cu prea multe restrictii, de discutiile lungi in caruta si de placuta senzatie de a fi prieten cu unchiul tau mult mai in varsta.

N-are legatura cu ce povestisem pana acum? Are!

Unul din primele lucrurui ce le-am facut odata ajuns acasa a fost sa verific mesajele offline de pe mess. Primul mesaj era de la sor'mea si anunta placid: "A murit unchiul Vio. noi plecam la Lugojel".

In cartea ce-o citesc acum gasisem o fraza: We all are a bunch of selfish self-centered pricks but when shit hits the fan... we're at our best. Din pacate viata asta mai curva ca o aruncare de zaruri a pus familia mea de prea multe ori la incercare. Si acum doua zile... din nou.

Asta e teama mea cea mai mare vis-a-vis de Strainatate. Momentul ala cand o ruda apropiata te suna parca fara motiv anume si ti se pare ca are vocea afectata. Sa-ti dea vestea... Recunosc ca mi-a venit sa-l bat pe varu-miu care cioplea in lemn expresii goale gen: "Ce sa-i faci? Asta ne e destinul"... Si recunosc ca ma urasc ca nu pot fi acolo... Si recunosc ca urasc ca s-a intamplat di nou... caci stiu cum e... si nu doresc nimanui.

Odihneste-te in pace, unchiule. Esti plecat, dar niciodata uitat...

Tuesday 26 January 2010

We're livin rough, tough and dangerous

Motto:
"Trust me, I'm a writer." (Hank Moody- Californication)
Viata e un meci de box la categoria grea... daca tot o ardem in citate... Cand crezi ca esti in avantaj adversarul te surprinde cu una norocoasa si-ti da somn. Ne urcasem pe val, razele aurii ale soarelui metaforic luminau bucata noastra din Victoria Park Avenue...
Au trecut aproape 3 saptamani de cand am fost mutat pe tura de dimineata. Cica ar fi un pas inainte dar eu nu simt asa. Prima saptamana a inceput de Vineri cu antrenamentul de dinaintea meciului. Vineri - alarma de incendiu. Fiind prima mea alarma de incendiu pe care trebuia s-o stapanesc n-am avut deloc emotii si in ciunjpe minute fomferii erau deja plecati. A doua zi am avut din nou alarma caci era ceva futut, nu era nici un incendiu real. Si de data aceasta a mers totul ata. Ata preputului. Fire Panelul se curmanea ca o fata mare si nu se mai lasa resetat. Fomferul-saf amutise alarma dar Fire Panelul neresetat era inca in stare de alarma... si asta inhiba mersul trenurilor si al lifturilor. Scarile au o kikitza numita securitate si nu poti urca ca-ti dai cu mutra de usile cu cleanta doar pe partea cealalta. Si nu-ti ramane decat sa faci o cleanta. Acum adaugam putina sare, piper si 150-200 de oameni in hol ce asteapta izbavirea de la verisorul vostru. Unchiul vostru stia ce trebuie facut, dar el era singur la datorie. Intre ora 17 sute si ora 19 sute nu aveam Patrulator. Dar m-am tinut tare ca Priap si am luat problema in maini. Cu indemanare, calm si precizie am mobilizat doua cetatence si am luat liftul ala ce poarta sapca de fomfer si am urcat la etajul deasupra usilor de pe casa scarii. Am proptit usa deschisa crestine si am coborat inapoi la pupitrul de comanda anuntand lumea ca poate sa inceapa sa faca sport, catre casa. Am avut si momente in care cu atatia oameni asteptand, eu insumi asteptand un telefon de la tehnicianul ce trebuia sa rezolve Fire Panelul, eram abordat de cate unul: Cred ca am un pachet. L-am privit tandru in ochi dar am fost intrerupt de altul: imi deschizi si mie usa la garaj, please? Iar cand tortul era plin de frisca apare si pachistanezul meu favorit, bajatu' de la Pizza Domino. "31-17!" ma anunta el si apoi incepe sa turuie numarul de telefon. Yo! Elevators r outta service, U have 2 use da stairs. Ramane socat... asa cum te poate soca un pumn de la Tyson. Stairs? Yep, stairs. Mai citeste odata de pe bon. Etajul 31... I can't take the stairs, I have a back problem. Nici nu termina bine de vorbit ca apare livratorul bulgar care cand a aflat ca-s roman mi-a spus : tu romanescu, eu bulgarescu!". Deci vine mosuletul, nu baga in seama cei 100 de oameni din hol si ma anunta: "Romanescu, pizza for 3401!" Tyson loveste din nou, fata lui uluita o dovedeste. Nu merg lifturile? Scari? Isi lipeste bonul fiscal de lentila ochelarilor sa poata citi scrisul marunt. "34th floor! Nici el nu poate pe scari. Revine paquistanezul care imi intinde telefonul lui mobil. La celalalt capat al wirelessului e bossul lui. Semnez pe proprie raspundere ca lifturile nu functioneaza si scarile sunt multe dupa care ii inchid abrupt in nas. Paqui e socat, dar pe mine ma doare-n p... spatele si nici eu nu pot urca pe scari. Starea de alarma a durat aproape 4 ore.
Apoi a urmat o saptamana in care am lucrat 12 ore pe zi, iar Claudia 6 zile din 7. E bine ca facem bani sa reparam masina-basina ale carei probleme s-au agravat. Claudia a dus-o la mecanic, Cica $1300 daca e ceafa de porc cu garnitura de chiulasa si $1600 daca e cilindrul????... Plus $300 sa punem un radiator nou. Informatia ca masina a fost preparat sa poata fi vanduta fara sa ii observi problemele ascunse a fost gratis. Cica patchul ala e garantat sa tina 6 luni... asa scrie pe prospect. Asa e... cam 6 luni ne-a tinut. Uram numai de bine celor care au preparat masina. Multa sanatate... si tot ce va dorim. Initial ne-am gandit sa nu mai reparam basina si sa renuntam la ea, urmand sa vedem cum facem sa luam una noua, in leasing. Mecanicul s-a oferit sa ne scape el de ea. Banii pentru munca lui urmand sa si-i scoata din vanzarea masinii la fier vechi. Dar niite prieteni si-au pus viata gaj la un mecanic/prieten de-al lor si acel mecanic a spus ca ne repara el masina incomparabil mai ieftin. Sunam primul mecanic si-l anuntam ca va veni cineva cu un tow truck sa ia masina. Mecanicul nu e incantat dar e gata sa ne ajute si ne scoate masina din atelierul lui si o impinge (motorul era in po'bagaj)... o impinge rumanul pe Fire Route, sub semnul cu parcarea interzisa. 10 zile mai tarliu masina e apta de drum si Claudia o conduce spre casa cand privirea ii e furata de o foicica... mica, mica, tzuc-o doda sa o tzucie. Amenda, $100. Nervoasa, il suna pe mecanic. Dar s-a agitat degeaba Claudia... nu e vina lui, era responsabilitatea noastra... Aaaah, pai zi asa nenica... n-am stiut. Iti doresc si tie tot binele din lumea, multa sanatate si fericire. Asa mecanic sa tot ai. Unde esti tu Tyson, doamne...
Desi e vremuri de bejenie financiara... vreau sa profitam de faptul ca 14 Februarie pica Duminica si vreau sa mergem sa facem baie in Cascada Niggara. Asa sa avem si noi putin fun.
Hai ca ma duc sa iau un dus ca vine wifu' de la munci.
Motto de inkeiere:
I said it, I ment it and I'm here to represent it! (Hank Moody- Californication)

PS: la feedback eu imi dau singur un Muarfa caci am o parere foarte buna despre mine si despre ce scriu. Imi place sa ma citesc si sa ma ascult... si sunt chiar bun.

Thursday 21 January 2010

Macska

Heeii, hau z' goin?
Viata grea la Canada. Dar macar nu ninge. e o iarna potrivita pentru cei care n-au masina. Caci masina basina s-a futat. Acum s-a reparat... dar reparatiile sunt pe bani. Anyway manca-vas, viata merge inainte. Inapoi nu poti sa mergi ca vin altii din urma si te imping inainte.
Mi-au schimbat tura. Acum sunt "portar la o clădire, “superintendent”, de fapt" pe tura de dimineata. Din pacate acum avem o noua problema, caci Claudia e pe tura de dupa-masa si ne vedem cand ne auzim, si invers.
Macska. Am un coleg ungur. El e mai prost de felul lui dar unq Jan nu crede asta in ruptul capului: " Du-te ba d-acilea... ungur prost?!! IMPOSIBIL!" Ungurul, hai sa-l numim Ãœlosh, m-a intrebat daca imi plac cainii. Eu i-am raspun ca I have two cats. CATS? MACSKA?! hahahhahahahhahahahahhahahhahhahahhahah Da koa'yeah, macska! Bai da uei, se pronunta moci-co. Haahhahahhaah, ghici cum apelez acum putele? Your macska is sooo wet! Uhhh, ja ja ja, du bist Vesuvius! Cunoscatorii stie...
Interesant pe tura de dimi'. Nasol e ca ma trezesc la 5. La ora aia in autobus suntem noi, philipinezele si santieristii. Dar it's all good. Sa vezi ce doarme lumea in cur, pe scaun.
Am sa fiu brief caci time is money. Sper ca ati vazut Avatar. Si sper ca v-a placut. Am vazut si Herlock Sholmes... care m-a dezamagit. Cam slabut... mi s-a parut interesanta ideea... dar n-a fost sa fie. Impreuna cu Claudia am devorat Californication, serialul cu David Duchovny. Primele doua sezoane au fost prea scurte, dar acum a cazut de pe net pe hard sezonul 3.
Hai cu niste poze in tonul povestii:




Wednesday 6 January 2010

La Multi Ani traiasque! Hai cu douaj-zecele!

Iete si al doilea Revelion in Canada. Si totodata si al doilea Craciun. Si nimic nu seamana ca la Romania. Nu mai simti sarbatorile la fel. Inca o dovada ca spiritul Craciunului nu sta in nasterea lui Isus ci in a fi inconjurat de familie si de prieteni iubitori.
Ca si de Craciun, de revelion am lucrat cu program normal. Dar am vorbit cu gardul din schimbul de noapte buna sa vina mai repede cu juma' de ora si astfel am ajuns acasa cu ciunjpe minute inainte de miezul din pi... miezul noptii. Suficient timp deci sa desfacem sampania Crystal si desfacem butoiul de caviar rusesque. Am ciocnit, am facut urari de bine si planuri pentru noul an. am incercat sa parem excesiv de fericiti si de zambareti dar adevarul e ca eram cam obositi. Si uite-asa a trecut de parca n-a fost. Pe 1 Ianuarie seara, pe la 9, Varu Gonzales imi trimite un mesaj: "I hope u had a good time and u just got up from bed, after you got ur shit together after last night". Iar eu am raspuns: "Hey man, we are fresh outta boat immigrants, we don't celebrate any holiday in the 1st 5 years, WE WORK!" Mi-a raspuns din nou cu un dublu LOL.
Duminica, zi libera. Am iesit la cumparaturi. Ne-am echipat corespunzator pentru Poiana Brasov. A fost prima data can mi-am purtat bluza pe gat. Am iesit din masina in parcarea de la Wall Mart plin de viata si de placere copilareasca vis-a-vis de iarna canadiana. Dar peste o ora a trebuit sa mergem pe jos vreo 500 m pe viscol si -20C. Bobacul baga maini reci prin toale, pe sub toale, prin piele-pe sub piele si prin oase facandu-ne ADN sa se zgribuleasca. Daca ma duceam la o banca de sloboz, lasam depozitul sub forma de cubulete... ma intelegi, pretene?
A fost si prima data cand Claudia a condus pe zapada serioasa. Fiindca Bobacul turna zapada cu galeata baietii de la Primarie nu aparusera inca. Claudia a incercat sa faca un U-turn cand masina a inceput sa danseze murdar. Dar Dirty Dancing e filmul favorit al Claudiei si Claudia s-a redresat exemplar.
Cumparaturile. Am fost in 4 locuri. Deci a durat vreo 4 ore. Si nu din cauza de la trafic sau de la conditiile meteo. Fratii, surorile si verisorii mei canadezi stiu. De exemplu, mergi la Wall Mart. Pana ajungi acolo, pana parchezi, pana intri, pana cauti produsele, pana stai8 la coada la casierie, pana platesti, pana te duci la masina, pana iesi din parcare, pana ajungi acasa... Si uneori trebuie doar sa cumperi ceva marunt dar necesar.
Luni am facut curatenie si am gasit in sfarsit timp si vointa sa schimb 3 prize in apartament. Ca io nu sunt unul din mujistii aia ce-l deranjeaza pe superintendent cu questii neimportante. Caci Superul e un om ocupat. Mai ales asta din blocul nostru. Dar e baiat fain. Am montat si perdelele noi noute, caci alea vechi au fost Returned to Sender. Ne place ca se bunghesc meserias cu draperiile de la Aunt Lucy.
Am dezmembrat si bradul. Duminica noaptea Tigruta la trantit palanca la pamant. Noi urcasem O-brad-frumosul pe o masuta, sa nu se mai excite pisoaiele de la globuri. N-ar fi o problema daca n-as fi ancorat bradul cu 2 gantere de 10 kile. Si credeti-ma, nu e nici o placere in a fi trezit noaptea din somn, la 3 jumate, ed o gantera ce pica pe podea de la un metru inaltime. Dar daca cineva poate sa o faca aia e inginera de Tigruta aka Dennis the Menace.
Apropos de Bobac. Astia de la Weather Channel au dat drumul la iarna. Au asteptat sa treaca sarbatorile. Inca de cand ne-am mutat in acest apartament am privit cu indoiala ferestrele. Un singur rand de geamuri. eram convinsi ca batem cuie la iarna. Ba, da sa stii CA CAloriferul face fata. Noi o ardem mereu gen Copa Cabana... in bikini si fara sutiene. Fara tricou. Un tricou, doua tricoaie.
De incheiere, recenzie la Avatar. Filmul e pe paula lui. Povestea nu e noua. Ma refere la linia moralista a povestii. Dar graficul si restul e belea. Si daca e 3D e si mai pijda. Am ramas impresionat si la sfarsit am aplaudat ca la 23 August.
Transmitem salutari la toti cei care traesc visul american... in Canada.
Fratele Varahil isi da Eject.
La multi ani!

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...