Craciun Merrycit 2010!

Craciun merrycit!
Ce ziceti ca spuneti? Si noi printre ele. Ati ascultat pe maistrul Hrusca? Da, “maistrul”, ce?
Noi am bagat din greu la munCA, CA asa ii sta bine imigrantului. Poate va mai amintiti ce i-am spus anul trecut Varului Gonzales: noi suntem imigranti proaspeti, noi nu avem Sarbatori, in primii 5 ani muncim.
Atunci era mai in gluma, mai in serios. Dar se cam adevereste. Sa nu credeti ca ma plang. Aici, la Canada, am tot ce mi-am dorit: apartament cu 3 camere decomandate si chirie mare, o masina in care intra proaste cu tot cu masina, si doua matze care nu pricep ca tre sa lase globurile in pace. Da.
So, ramasesem data trecuta cu masina busita si fara vesti de la firma de asigurare. Claudia a sunat in fiecare zi si era mereu directionata catre femeia care se ocupa de claim-ul nostru. Iar aia nu raspundea niciodata. Ii lasai mesaj... si nu te suna inapoi. In a 10-a zi a sunat ea. Claudia i-a dat cacat, asa in spiritul sarbatorilor dar s-au despartit prietene caci firma de asigurari nu ne va repara tarciul dar ne va despagubi cu o suma cu $1000 mai mare decat am sperat noi. Cum sa fi suparat pe cineva in cazul asta, nu?
Inca bagam cu masina rentata. Care e o Corolla 2010. Nu e rau mai ales ca ma asteptasem la vreu KIA sau ceva gen. E COIncidenta, dar noi voiam sa ne luam o Toyota Camry, model 2007. Am studiat piata si am cumparat 6 kg de cartofi, 2 capatani de varza si niste rosii. Matusa Lucy cunostea pe un romanache ce e dealer de droguri Toyota si am pus-o de-o intalnire de gradul 6. Am ginit-o pe site si ieri am fost sa o vedem in carne si tabla. A fost dragoste la prima degustare. Am dat o tura prin cartier si am regretat faptul ca nu am luat cu noi un mp3 cu manele. Pentru noi masina e avion cu motor. E imensa si te simti in ea ca Tai-Panul pe clipperul Resting Cloud. Se simte ca-s incantat? Huh? (strang saliva in gura) Ptiu! Sa nu o deochi!
Sa nu credeti ca o ardem cu malai ca unii stramosi de-ai mei. O luam in financing aka rateuri. Si-asa, a trebuit sa ne co-sign-uim unu pe celalalt ca cica n-avem credit history. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca cica e mai de cacat sa n-ai credit history decat sa ai BAD credit history, ca macar pe unu rau platnic il pot verifica in urma. Mie nu mi se pare logic, dar ne-am luat-o. Las ca crestem noi mari. Deci de miercuri ii dam viteza de croaziera.
A sosit momentul in care in Romania se masacreaza porci iar pe scara blocului miroase a varsa fiarta de-ti ia auzul. Sa cante “maistrul” Hrusca. Am vorbit azi cu mama si se plangea ca n-a venit nici un copil pana la ora aia sa colinde. Si dadea vina pe noroiul din fata blocului. Am ramas dator cu pozele de acasa asa ca ma revansez cu ocazia asta. Noi n-avem bani asa ca am cheltuit niste bani pe cadouri. Io mi-am luat ... PARDON!!!! Mos Craciun mi-a adus niste Air Jordan-uri de care ma indragostisem inca din vara iar Claudiei Mosul I-a adus un ceas mai deosebit. Sa ne fie de bine. (strang saliva-n gura) Ptiu! Sa nu ne deochem.
Dar stai sa vezi. Mergem la Mall. Mai bine iti dai genunchi in cuaie decat sa incerci sa parchezi la malluri in perioada asta. Ne-am invartit ca titirezul din Inception si pana la urma le-am oprit pe unele: Are u leaving Las Vegas? Da, se tirau. Am parcat si am mers inauntru. Guvernul ne-a mai returnat niste bani din taxe asa ca ne-am dus la banca, in incinta Fairview Mall, sa-i depunem. Stam la rand si cand femeia din fata noastra ne face loc la ghiseu avansam si noi. Dar pe jos era un plic in care-ti da banca banii gheata. Hei, doamna!!! Striga si casierita si doamna se intoarce si ne multumeste.
Si casierita ne multumeste si mai spune ca a fost un gest frumos si ca nu multa lume te-ar atentiona ca ti-a cazut cash-ul pe jos. Un poponar mulatru (ce statea exact in spatele meu!!!!!) a adugat cu voce tare ca o karma buna se va intoarce la noi. Karma buna? Eu stiu una Carmen, dar nu e asa buna...Eu, fiindca nu e frumos sa minti, le-am spus ca am dat banii inapoi din cauza ca sunt multe camere de luat vederi, ca sa nu mai socotesc si martorii ce stateau la rand. Lumea din jur a ras iar Claudia care mereu simte ca o fac de rusine, s-a grabit sa le explice ca “He’s joking, He’s joking!” Yeah, I was joking... believe that”...
In Mall e nebunie, kinderii au vacanta asa ca toti adolescentii o ard la mall. La Fairview nu aveau ceas de care trebuie asa ca Mos Craciun (si cu nevasta lui, Claudia) au mers pana in Yorkdale Mall. La plecare, din Fairview bine-nteles ca nu mai stiam unde am parcat masina. Si imi era frig, caci eram in slapi fara sosete. Yeah, right!
Asta fusese Duminica. Luni a trebuit sa mergem iar la Fairview sa cumpar cadou pentru Property Managerul meu. Traficul era infernal si desi era inainte de pranz... nu mai gaseai nici un loc de parcare la Mall. Am gasit cadoul perfect pentru The Big Boss. Pe drum spre casa era sa facem 2 accidente. Un dobitoc cu un Nissan Altima a vrut sa schimbe banda dar eram in unghiul mort-ilor ma-sii. S-a bunghit la timp si am scapat. L-am iertat ca a fost baiat gigea si a ridicat mana recunoscandu-si foul-ul. Pe VP, aproape de Ellesmere si simetric fata de locul unde ne-a busit tovarasa invatatoare, iese un dobitoc cu fata de pothead la volanul unui Merz din ala din anii 80. Bai, da la fel. L-am banuit ca a fost elev al tovarasei invatatoare. Aici iar am avut bulan ca asta s-a oprit la timp, deh... e barbat, ce naiba... Si pe asta l-am iertat ca si el a ridicat mana si si-a recunoscut vina, Sa ma cock pe ei.
La munca faceam Secret Santa. Duda aia in care tragi la loz un nume de loaza si apoi il umpli de cadouri. Dar nu depasesti $20. Eu am depasit. A costat cam $30. Managerul il trasese pe Suppavizah asa ca i-a luat un giftcard de la Bestbuy in valoare de $25... ca n-aveau de $20. Imaginatie, nu gluma. Managementul a dat si o masa pentru noi, Staff-ul. Construction Office au pus-o de un swing party cu cei de la Costumer Care si Sales Office. Ei nu se amesteca cu taranimea. Masa noastra a avut loc in turnul celalat. Am mancat am baut diet Pepsi iar apoi, Vladimir Putin- P.M-ul de la turnul celalalt a avut chef de-un biliard. Cum eu sunt biliardar sef, m-am ridicat la apel. Bai, si ajung primul la neagra. Si era ata langa o gaura, dar eu trebuia sa bag in coltul celalalt asa ca ma chinui cu mantaua si cacaturi. Ratez. Vladimir Putin se uita la mine cu mila. Ca de ce n-am bagat-o in gaura aia apropiata? Ce mah??????? Ca dupa aia sa aflu ca ei joaca altfel, ei nu baga la gaura opusa. Bai, important e sa bag la gaura, nu?
Pe margine, cleanerul de la turnul meu voia sa joace. Putin ma batuse la gata asa ca jucau ei doi. Cleaner-ul e un peloponez pe nume Ronnie O’Sullivan... dar nimeni nu s-a prins. Si la zvantat pe rusnac de s-a enervat Putin si a taiat teava de gaze naturale catre Filipine. Am intrat si eu. Am ramas amandoi la neagra, o fata pe nume Latisha. Am castigat eu ca a bagat amandoua bilele, si alba si neagra. Managementul ne-a premiat cu $50 fiindca suntem baieti buni. Bun si-asa. In rest, Mos Craciun aduce cadouri la Front Desk. Am primit atatea sticle de vin incat am impresia ca Mosul crede ca-s alcoolist sau ceva. Si multe gift carduri de la Tim Hortons, care e bune, ca e bani orisicum. Nu conteste, heya? De treaba locatarii... aaahh, Mos Craciun. S-au simtit multi si au cotizat. Un scotian care ma jur ca e tovarasul meu Velcota, peste 40 de ani, mi-a adus o sticla de Feteasca Neagra, ce a cumparat-o special pentru mine de la Liquor Store. Aseara stateam de vorba cu o rusoaica ce lucreaza pentru Costumer Care Office, si am intrebat-o ce a primit de la Secret Santa. Swingerii au facut altfel. Au cumparat fiecare ce au crezut de cuviinta, le-au impachetat si le-au pus sub brad numerotate. Si fiecare a tras un numar. Stiti ce a primit rusoaica? Si-a luat cadoul inapoi. Mai tarziu am aflat ca facuse o mica scena, in incercarea de a-si obtine cadoul. Normal ca am fost curios despre ce era vorba, asa ca mi-a aratat. M-am chiorat minute in sir la chestiile alea. Pareau orice, de la agrafe de par pana la desfacatoare de capace de bere. Abia dupa ce am citit instructiunile de folosire am priceput ce erau. Erau o inventie obscura, “decojitor de portocale, decojitor de kiwi si decojitor de grapefruit”. Esti nebun?!!!? Asta cumperi tu cuiva de X-mas? A recunoscut dupa-aia ca i-a fost jena si de aia a tinut neapart sa-l ia inapoi. Yeah, good thinking. The 2nd time. Nu conteste, heya?
Deci si azi la munca. Si maine. Claudia a nimerit intr-o cladire dilie: doua turnuri- un singur consierge. Si cica toti sunt maniaci, toti fac plangeri pentru orice. Si guardul trebuie sa scrie raport pentru ORICE incident... asta in timp ce faci restul. Pentru ca DA, noi stam cu gauza pe scaun si nu facem nimic. Muisti.
Io am avut aseara 2 copii, frati. Ca vor sa se uite la un film in Theatre Room. Tre sa fii adult ca sa book-ui ceva, dar treaca de la mine. Fac preinspectia si il pun pe cel mai mare sa semneze. Apoi il atentionez ca atunci cand termina de vizionat Legendele Toamnei din Narnia, sa ma anunte sa fut si o postinspectie. Bun, baiat inteligent... pricepe. Peste vreo 2 ore ii vad pe amandoi in chiloti cum intra in jacuzzi. Post inspectia? Asta era problema de plan secund. Pe usa de la jacuzzi pusesem un afis cu OUT OF SERVICE!
Marfa nu? Ma duc si dau de ma-sa lor care-i superviza. I-am spus: Doamna, e un semn pe usa care spune ca jacuzzi-ul nu e functionabil. Yes, but they can still use it, no? Bai, asta nu conduce o Honda alba si lucreaza ca invatatoare? Nu, nu e ea... dar nu conteste, heya? Inainte sa plec ii spun: Doamna, nu mai ignorati semnele care iti spun ca nu merge jacuzzi-ul pentru ca (desi nu e cazul acum) de obicei punem semne din astea cand chimicalele in apa sunt nasoale si nu e bine sa faci baie. Am lasat-o sa rumege si am plecat.
Asta e. S-avem parte de un joss bun, nu conteste, heya?
Familia Varahil va ureaza Craciun Merrycit si clipe frumoase alaturi de familie. Aici in Canada simt tot mai acut ca sarbatoarea Craciunului e mai mult despre shopping, cadouri si petrecut timp cu familia si nu despre nasterea lui Isus.
Numai de bine, joss bun si vant din pupa. Sa cante “maistrul” Hrusca caci leru-i ler si iarasi ler. Teorema lui Hrusca: ler + ler = ler.

Parcare made in romania. Ingeniozitate, ba tata!

Hehehe, no comment...

Dupa blocurile gri stam noi majoritatea... sunt mai inalte la sosea sa nu se vada foamea...

In spatele blocurilor gri... sunt unele verzi, unele portocalii, unele galbene, unele roz... rogvaiv...

http://www.imdb.com/title/tt0402158/... film din 2005... la "programul viitor" era gol... nimic.

Asta e in spatele blocului la mama... si aici s-au schimbat tevi...

Unii ajung in sloboz, pe Marte... iar la noi se traieste ca-n 1907...

1908?

Sistemul sanitar romanesc e la pamant. Urmatorul pas logic? Construim o capela langa Farmacia Spitalului Judetean Caras-Severin... N-ai bani de medicamente?... intri la biserica... acolo te vei vindeca dupa ultimile tehnici din Evul Mediu.

Probabil un frumos proiect... pe hartie. A venit criza... groapa a ramas.

Inapoi la mama la bloc. Fosta Aleea Tiblesului... actuala Ulita a Copilariei din satul Humulesti.






Eram acasa cand omul de la parter si-a izolat primul din bloc zidul exterior. Banuiesc ca atunci cand restul turmei a dorit acelasi lucru 3 ani mai tarziu, el n-a mai vrut sa dea bani pentru varuiala... oricum, arata misto, nu?

aici am de comentat, caci subiectul ma pasioneaza foarte mult... dar nu e cazul acum.

ASTA am vazut eu cand am coborat din masina.

Fie pĂinea cat de rea... tot mai buna-i in tara mea... si ma jur ca a fost extraordinara... paine ca acasa n-am gasit in Canada... pana azi dimineata cand am luat una proaspata de la Metro.

M-am intors la Bis

When I thought I was out... THEY PULL ME RIGHT BACK IN!!
Baaa, asa nu ma mai joc. Voi ati inceput sa spargeti... Pai eu ziceam ca ma opresc din scris fiindca nu mai am subiecte iar voi NU, NU, NU creeand astefel o karma negativa (in care eu chiar cred)... S-a intamplat (ca)cam asa...
Ieri la pranz am dat sa mergem pana in Lawrence & Keel, cand da-te-n kil, in dreptul Parkway Mall Plaza o pizda incroyable de pruasta vrea sa se urce la noi in masina. Nu era problema, suntem oameni ospitalieri... dar nu veni soro cu tot cu masina, ca n-avem loc. Deci, o pizda pruasta da sa iasa din Plaza si s-o ia sus, pardon Sud pe VP si fiindca ma uitam la ea cu ochi incredul AM VAZUT-O ca se uita sa se asigure daca vine vreo masina NEVAZAND CA NOI ERAM DEJA IN FATA EI, pe banda a doua. Asa ca gospodina ii da gaz si se infinge in zona rotii dreapta-fata trimitandu-ne in farul unui Lexus SUV de vreo 70-80 da mii da para, ce astepta cuminte sa faca si el stanga, in Plaza. Am sa incerc sa reproduc dialogul pentru ca e halucinant. Claudia se da jos urland: WTF r u doing? Gospodina, o femeie pe la 50 de ani ne privea prin niste funduri de borcane. “you think I did it on purpose?” Cui ii pasa, ai facut-o! “I didnt see you coming”. Bai, esti pruoastah?!!!!
De aici incepe, pe fundal de -16 C dardaim de frig in mijlocul strazii blocate. Soferul Lexususlui e un paqui mic de statura care pare in stare de soc. In stare de soc aveam sa fim si noi, ia auzi aici:
Gospodina se uita LA SPATELE MASINII NOASTRE si spune: “Ur car seems ok, not much damage.” ?????!!?!?!?!?!?!?!!?!?!? Ba tu ai glume in program????????? Imi venea sa ma uit in jur sa vad unde e camera ascunsa. Boiling Point pe MTV. Honda ei e doar busita la bumperul din fata, fara sa futa tabla. Ii aratam proastei unde ne-a lovit. Intrebarea ei? “Why didnt you stop if u saw me coming?” Duamne si dumnezeitatile ma-tii... eram pe banda a doua si ai intrat in noi venind din lateral. Nu uitati ca era frig, soferii ne ocoleau si incepusera sa ne umple frigiderul cu carne de castor. Convenim sa tragem masinile pe o straduta, taras-grapis, in scrasnet de tabla am ajuns acolo. Era inuman de frig si bine-nteles ca nu aveam geaca de iarna, manusi sau caciula. Sunasem la 911 si m-au indrumat ce sa fac, desi nu pricepusem mare lucru. Un lucru era clar, schimbam nume, adrese, telefoane si asigurari apoi mergem undeva sa raportam. Gospodina vine langa mine cu un telefon celular in mana. Eu asteptam cu creionul si foaia pregatita. Ghici ce ma intreaba ea? “Do you know how to contact Blah-Blah School, I got classes there and i’m gonna be late”. I don’t give a shit, lady!!!!! “There’s no need to talk like that, and I need to let the school know I’ll be late, the students are awaiting”. Imi venea sa o bat, dar sa o bat cu pasiune. Cum spunea Dem Radulescu in unul din filmele BD: CE TE-AS BA-TE!!!
Apare si un towtruck. Eram confuz, l-a trimis Pulitia? Apropos, Pulitia nu vine decat daca sunt victime. Intrebarea e, daca unul din soferi era baut? Adica nu vizibil, like mort de beat... ci doar abtiguit. PLM.
Soferul towtruckului e un baiat fain cu tatuaj pe gat. Primul lucru care ma intreaba este daca stiu ce trebuie sa fac. Bine-nteles ca nu. Imi explica. Pentru noi e gratis sa ne remorcheze pana la Collision Report Center, el isi ia banii de acolo:$166 + tax. Aparent Pulitia isi recupereaza apoi banii de la firma de asigurari. Tovarasa invatatoare nu vrea sa le lase ora libera copiilor si alege sa plece, doar ai timp 24 de ore sa raportezi accidentul. Paqui al fel, n-are timp acum dar masina noastra nu mai merge asa ca noi ne dorim sa mergem acolo. Am terminat cu procedurile pe la 17:30. Pana acum firma de asigurari s-a comportat exemplar. Ne-a rezolvat de o masina inchiriata si urmeaza sa vedem daca vor considera rentabil sa ne repare masina sau sa ne despagubeasca. Pana la gata nici nu mai conteaza, am hotarat deja sa ne luam o Toyota Camry din 2007. Mai vedem totusi, cand si in ce conditii. Am o presimtire ca firma de asigurari se va fute la gauaza big mutha fockin time.
Deci, LA MULTI ANI CLAUDIA!!! Se pare ca desi ne-am gandit la un altfel de cadou de ziua ta, lucrurile se desfasoara in alta directie... de obicei vin din dreapta...
Va rog frumos sa nu mai cobiti... :)

Mda... ata ete....

Aproape o saptamana de cand am revenit in comuna Torontesti, judetul Ontario. Am fost foarte ocupati in a imbunatati apartamentul caci...
Dar sa o luam mai din urma. La facutul bagajelor ne-am pomenit cu un bagaj de 23 kg si unul de 30 kg. Cum eram multi de fata, au fost multe pareri dar eu am urlat cel mai tare si m-am ocupat personal de problema. Ce naiba, doar am o diploma de inginer. Si una de Master in managementul Administratiei Publice, dar pe aia nu am ridicat-o caci nu aveam poze. Deci n-am aplicat cunostinte de master ci doar de inginer. La gata, doua bagaje de 23 si ceva kg. Ajungem la aeroport, primul bagaj pe cantar: 25.5 kg. Cantarul de acasa mintea ca Basescu. Doamna ne anunta ca ne va costa 115 euro daca bagajul depaseste. Se ofera sa ne pasuiasca daca macar bagajele de mana se incadreaza in 8 kg. Era clar ca daCA CAntarul ne-a furat cu 2 kile la bagajele de cala nea furat si la bagajele de mana. Claudia a inceput sa se certe cu femeia in timp ce eu ma gandeam la ce naiba sa mai renuntam. In final am lasat niste pulovere, ghetele din picioare (inlocuindu-le cu ghetele de basket) precum si tuica unkiului Jan. La gata, doar unul avea 23 kg, celalalt era neatins. Constiincioasa, functionara mi-a cantarit si bagajele de mana: 8 kilos- sharp! Apoi m-am dus inapoi la familie si am bagat o parte din lucruri inapoi. Pai nu? Ori suntem golani, ori nu mai suntem. Timpul de asteptare a trecut extrem de repede si dupa imbratisari si pupaturi si plansete de rigoare am plecat la imbarcare. La verificarea pasapoartelor alta divergenta. Fatuca ce verifica pasapoartele statea sprijinita de un chiosc din ala, aratand foarte plictisita. Claudia nici n-a bagat-o in seama si si-a continuat drumul spre masina cu raze X. Gospodina a inceput sa scoata sunete afectate, cum ca ce facem? Nu o vedem? Cum trecem ashea?... Pai daca arati de parca iti vine sa te caci, ce vrei de la noi... numa oficial nu aratai. Am ajuns imediat la Munchen si am identificat poarta unde ne vom imbarca. Am luat micul dejun la o terasa cocheta unde am mancat bine pe 9 euro de persoana, cafeaua inclusa. Felul ciudat in care ma lua somnul pe toata durata vacantei a lucrat pentru mine de data aceasta caci in seara de dinaintea plecarii am adormit pe la 20:30 si m-am trezit la 1:30.Deci eu eram fresh. Claudia dormise doar o ora si mai era si racita. Marfa.
Cand am facut check-in-ul pe siteul Lufthansa cu o zi inainte, am observat ca nu mi-au dat posibilitatea sa aleg locurile in avionul Munchen-TO, si nu aveam locuri unul langa altul. Deci, cu cca o ora jumatate inainte de imbarcare, la ghiseul de la poarta si-a facut aparitia un neamt germanic, inalt, blond si cu barbie patrata ce nu era dar arata gay. Arata exact ca Poponautul-Sef, fostul meu Stupidvisor. Si ma pun la rand sa imi rezolv cu locurile in avion. Si ce aud eu? O femeie batrana il intrebase ceva si nu cunoastea engleza deloc. Olie, the gay looking poponar, i-a explicat ce si cum iar la final o intreaba daca a anderstenduit.Da . Sigur? Da. Sigur? Da. Iar el, superior , a incheiat: “you SHOULD understand, you have a US visa in ur passport. You SHOULD understand”. WOOOOOOOOOOWWWWW! Costumer care, huh? Urmatoarea e tot o batrana. Adevarul e ca nici poponautul n-are cu cine, asta e marfa. Auzi dialog cu batranica no.2: How may i help you?... No, I don’t speak Romanian. Batranica probabil mergea la copii in Canada, sa aibe grija de nepotei si era nesigura pe ea. Eram gata sa ma deconspir CA COncetatean dar nu a mai fost nevoie. Cu mine poponarul nu s-a futut in cur si m-a rezolvat in doi timpi si trei miscari. Huh, cum a sunat asta?
Drumul asta a fost mai lung si mai greu. Am invatat de la Fratele Lip sa nu ma abtin si sa dau basini cu susta in avion. Am executat si nu am avut probleme, am avut curaj sa beau si cafea fierbinte, ma-ntelegi? La coborare, nu stiu ce mortii ma-sii a facut chilotul dar am simtit ca-mi explodeaza capul si urechile. Abia mi-am revenit. La Pearson Airport, duminica dupa-amiaza e foarte aglomerata, dar verificarea pasapoartelor a durat ffffff putin. Si statul canadian are datoria sa vamuiasca dar fiind foarte aglomerat nu a verificat nici o geanta, la nimeni. Numa bine, ca aveam 2 chinezi ascunsi in bagajul de mana. Romanaches ne-au imbarcat in masina lor si am luat-o in viteza spre casa. Si aici revenim la prima fraza a postarii... apartamentul arata dezolant. Dezolant de gol, dezolant de murdar, dezolant de imbacsit cu mirosuri dubioase... si o senzatie de nefamiliar. Pisicile ne-au intampinat cu indiferenta ceea ce a dezamagit-o crunt pe Claudia. Eneida si Matei Corvin erau mandrii ca pisicile roiau in jurul lor ignorandu-si mama de drept (eu si Claudia). O zi mai tarziu totul a revenit la normal. Nu stiu cum a reusit Eneida, dar Fetitza s-a ingrasat visibil. Iar Tigrutza, care era destul de rubensiana a devenit si mai BBM. Bagajele noastre au fost neincapatoare fiindca am adus perdele si lenjerie de pat facuta de mama. Am dat o fuga la Ikea si am cumparat sine pentru perdea. Am muncit la greu, am bortelit tavanul si acum arata marfa. Cateva fire trase deja la perdele, caci matzele au tinut mortis sa-si puna amprenta, dar totul e bine. Am facut curatenie de Pasti si acum e iar “acasa”.
Am inceput munca. La mine totul e neschimbat ceea ce e bine. Claudiei i-au schimbat siteul, ceea ce e iarasi bine caci ceruse lucrul acesta iar acum e pentru o saptamana in Downtown, apoi mai vedem. Am fost si la banca, la sucursala de la Kennedy si Ellesmere, unde era indianul Rajkapur. Dar nu mai era acolo iar un canadez pe la 30 de ani era in training, dar la costum... daca ma intelegi. Cum a spus si Claudia...I-au dat o sansa, l-au tinut pe Rajkapur in probe un an si jumatate apoi l-au trimis cu vaca... vaca fiind sfanta, bine-nteles.
A venit iarna in TO. Azi dimineata la ora 9 erau -16. Se anunta o iarna grea, la fel ca atunci cand am venit in Canada. Dar de data asta e cald in apartament ...
N-am s-o ard conclusiv dar nici nu vreau s-o las in coada de peste. Ideea e ca mi se pare ca o data cu aceasta vizita in Romania s-a incheiat un ciclu menstrual in viata mea si a Claudiei ca emigranti in Canada. Orice blog are o perioada de ardere iar al meu si-a cam terminat combustibilul. Multumesc frumos celor care l-au citit, si l-au apreciat. Majoritatea intamplarilor nu au fost placute de accea nu ma bucur ca am avut ce povesti, dar asa sunt eu- dereglat, gasesc o parte amuzanta in lucrurile la care altii fac atac de cord de la nervi.
Numai de bine de la Varahills.

Tara Minunilor: Let's get back to the ol'school

Daca data trecuta ne intorsesem la radacina gin sec, pardon- ginseng, Luni am fost LITERAL LA SCOALA VECHE aka Liceul Economic Resita. Vreme ploioasa, ca sa coloreze si mai bine tabloul (electric) tensionat si incordat mental. Ca un detinut care se intoarce la inchisoarea devenita intre timp muzeu. Dar eu nu sufar de sindromul Stockholm asa ca durerea mea de suflet era mai inghinala, la nivel metaforic. Din pacate stiam exact ce aveam sa gasesc. O calatorie in melancolic vazand doi baieti "de serviciu" la intrarea profesorilor. Fara sa vreau m-am vazut pe mine si pe "golegul meu de banga" (caruia ii dedic multa muje pentru ca s-a data poponar la fund, de nu mai stie nimeni unde salasuieste... si nu inteleg de ce, caci nu datoreaza bani niciunuia din prietenii nostrii comuni). M-am bagat in seama cu bajetii de serviciu si m-am dus la secretariat. M-am interesectat si cu Directoarea adjuncta, Ciurel Elena, fosta mea profa de chimie atomica. Am salutat-o iar ea a adulmecat trecutul sa vada in ce an s-a uscat tusul pe diploma mea. Secretara e aceasi ca acum 10 ani. Secretara e aceeasi de acum 10 ani, o grasa urata si acra. Si nici nu e batrana. "Buna, as avea nevoie sa-mi eliberati Foaia matricola." Tre'sa faci o cerere. Asta e primul contact sexual cu birocratia romaneasca dupa doi ani de zile asa ca sunt socat si privesc in gol zeci de secunde. Secretara continua sa ma priveasca bovin si inteleg ca e inca secolul 20 aici si nu exista vreo cerere-tip. "Imi puteti imprumuta un pix si o coala de hartie?" Blubber, Balena, isi lipeste buzele strans de fanoane. Cred ca se gandea daca sa-mi zica ceva sau nu, dar alege sa treaca holul in biroul celalalt si sa revina cu o coala A4 si un pix. Chimista de frunte a tarii, sau macar a Liceului Economic din Resita, a luat loc pe un scaun si rasfoieste profesional niste hartii... probabil o lucrare de doctorat in fisiunea la "caldut". Ii suna telefonul, o fi Institutul Nobel? "Cui adresez cererea?" Blubber e fericita, in sfarsit are ocazia sa-mi dea cacat. Catre CONDUCERE! N-apuc sa zic nici merci ca laureata premiului Nobel intervine in forta. Inclin sa cred ca foile alea din mana ei nu-s o lucrare de cercetare in fisiune la caldut si ca isi facea de lucru pe acolo ca sa se bage-n seama cu mine. PAI TU AI TERMINAT LA ADMINISTRATIV SI NU STII CUI I SE ADRESEAZA O CERERE? O ADRESEZI CONDUCERII. Se pare ca fosta mea profesoara de Chimie si-a amintit de mine. Nici n-avea cum sa nu isi aminteasca de un baiat asa talentat precum mois. Profesorii isi amintesc peste ani 2 tipuri de elevi, aia exceptionali si aia care sunt mereu la corigenta... asa ca mine. Afundata in scaun Blubber isi arata fanoanele, e fericita. Nu e fascinant cand esti o simpla secretara dar lucrand intre directori ajungi sa ai nasul pe sus mai mult ca ei? "Conducere e un termen destul de generic", incerc eu o explicatie a ignorantei mele. "Sunteti aici de fata, sunteti in Conducere, as fi putut sa va pun pe dumneavoastra... " Blasfemie. CUM SA MA PUI PE MINE?! CEREREA O ADRESEZI INSTITUTIEI NU PERSOANEI. Muschii fetei mi s-au contractat spasmodic de cateva ori in timp ce mi-am cantarit optiunile. Am ales sa zambesc ironic si sa nu mai explic faptul ca ea e directoare pentru ca reprezinta institutia Liceului Economic Resita si eu nu ii adresez cererea tovarase... pardon, doamnei Elena Ceause... pardon, Ciurel- ca persoana particulara. Am zambit ironic si m-am dus la bajetii de serviciu sa le folosesc fotoliul si masuta sa imi scriu cererea. Draga Conducere... ah, nu... Catre Conducerea... Am returnat Cererea si pixul si am lasat 20 RON pe birou. Balena mi-a verificat scrisul parand socata ca am reusit s-o scriu asa repede. Fara sa ma gratuleze cu o privire m-a anuntat ca sa vin Joi, dupa 12. Cum nu s-a oferit sa-mi dea chitanta pentru aia 20 ron, am ajuns la concluzia ca tre'sa plec. Cum m-a enervat destul de consistent, am povestit la toata lumea experienta. Seara, eram la biliard cu Fratele Lip si cu Mos Nicolae. Le-am povestit ce si cum si am adaugat ca dupa ce ma vad cu Foaia Matricola in mana am sa ii cer chitanta si daca face besini ii dau nepoteala lu balena. Dar Mos Nicolae ma intrerupe si imi spune sa o scuip. "Da'stii cum sa o scuipi?" Si eu si Lip ascultam atenti. "Iti strangi saliva in gura"... N-a mai apucat sa termine ca am izbucnit amandoi in ras cu lacrimi... Auzi si tu cum se scuipa: iti strangi saliva in gura.... Hahahhahahahahahahhaha! Cand am reusit sa ne potolim a reusit si el sa explice ce voia sa zica: strangi saliva in gura si te faci ca stranuti dar scuipi si apoi iti ceri scuze. Si ne-a povestit cum a scuipat el patroniii de la o bijuterie din oras care i-au vandut un inel de argint Bvlgari, ce s-a inegrit suspect, iar ei n-au vrut sa i-l schimbe, ba au chemat si "oamenii legii" ca sa-l evacueze pe Mos Nicolae ce devenise recalcitrant. Dar in Duminica urmatoare, la siesta pe bulevard, patronul si nevasta-sa au avut parte de o surpriza neplacuta... iar Mos Nicolae si-a cerut scuze. Stranutase.
Am continuat cu vizitele. Imi vine sa ma bat ca toata viata am fost baiat sociabil si acum am prea multi prieteni. N-am ajuns sa ma intalnesc cu toti si probabil nici nu am sa ajung. Imi cer scuze si vreau sa se stie ca nu am facut diferentieri. Desi sunt adeptul dictonului: "daca nu ti-am multumit inseamna ca nu meriti asta"... aici nu se aplica. Chiar nu e timp.
Scrisesem data trecuta de cum s-a schimbat (sau nu) Resita in ultimii doi ani. Sunt socat de cat de multe masini sunt. Se observa cel mai bine seara si noaptea cand le vezi parcate PESTE TOT. Aseara in Timisoara am vazut ca le parcau langa trotuar IN SENSUL GIRATORIU.!! Sunt foarte multe agentii de pariuri sportive si sucursale de banci. Am fost sa-mi fac damblaua, sa mananc plescavita. Shaorma am mancat in doua randuri de la Fast Foodul din Kaufland, si a fost decent. Pentru plescavita am mers intr-o noapte cu Fratele Martin, la chioscurile de pe langa Cinematograful Dacia. Am mers la chioscul din dreapta unde vanzatoare era urcata in picioare pe tejghea si stergea geamurile. S-a cocosat inspre gemulet si ne-a anuntat ca "nu serveste". Neputandu-mi dezlipi ochii de la papucii ei ce stateau la cativa centimetri deasupra sosurileor neacoperite am strigat si eu la ea. "Nici nu vreau nimic de aici". Ea nu m-a auzit si a strigat din nou: nu servim!" NICI NU VREAU NIMIC! Si am facut un gest ce s-a vrut elocvent catre picioarele ei ce dominau sosurile. Dar femeia avea si ironie in ea: ce vrei, sosuri? Of-of-of. Langa mine, Fratele Martin imi povestea ceva de "gropi la 2.70m". Asa ca, data urmatoare cand m-a luat foamea in oras am mers la chioscul din stanga. Fiindca aveam rendez-vous cu Muzicantii din Bremen am cumparat 3 plescavite, a patra venind ca bonus. Am vrut sa ma razgandesc cand am vazut ca piftiile era deja prajite si stateau sleite intr-un teanc pe o farfurie, evident neacoperita. Luni seara am mancat un burger la alt chiosc dar mi l-a facut in fata mea.
Un alt lucru cu care nu am mai fost obisnuit a fost sa vad lumea batand cruci in fata fiecarei biserici pe langa care trec, indiferent daca erau in masina, in tramvai sau pieton. Am fost la pomana de 40 de zile a unchiului Claudiei si am stat la masa vis-a-vis de popa. Socru-miu l-a imbiat sa bea si el ceva, totodata intrebandu-l daca e voie sa bei in Post. Fata parintelui s-a insufletit explicand ca e voie, dar sa nu exagerezi. Socru-mi a dat sa-i puna si lui niste vin dar verisoara Claudiei a precizat martial (fara sa-si dea seama) ca "parintele nu bea, ca e cu masina". L-am vazut pe parinte ca ofteaza usor si ca o lasa asa cum a picat. Dupa ceam baut eu primul pahar de vin si mi-am turnat inca unul, l-am imbiat si pe el... asa, de gust. A baut vreo doua. Cum Claudia are o matusa pocaita, ea nu a venit la pomana si au inceput discutiile cum ca cine are de fapt dreptate, folosindul si pe Parinte ca specialist. A fost interesant cum s-a aprins duhovnicul, gata sa reprezinte Biserica ortodoxa in meciul cu baptistii... cu enoriasii ascultand atenti. Saracii baptisti, n-au avut nici o sansa, parintele i-a facut vraijte, invingator prin KO- ortodoxismul.
Am fost iar la basket. De fapt chiar de 2 ori de la ultima fapta. Si am fost crescator. Inca am probleme cu conditia fizica dar basketul e ca mersul pe bicileta... fara scaun... nu se uita asa usor.
Ati vazut Barcelona- Real? Una manita. 5 boabe. Un meci superb. Real Madrid a fost umilita de maniera in care Barcelona a castigat. Pentru ca e Real Madrid si nu Real Oviedo. Exact cum am anticipat, poponarul metro-homo-sexual nu a facut niic tot meciul, la fel ca ultima data cand a incasat-o de la Barca in Finala CL. Cum comenta cineva genial pe siteul gsp.ro: 5-0? DEZAMAGITOR! Pai castigi etapa trecuta in deplasare cu 8-0 si acasa bati doar 5-0? DEZAMAGITOR.

E ciudat in Romania. Cel mai acut am simtit ca eu si Claudia nu mai suntem impreuna mereu. Ne-am obisnuit in Canada sa fim mereu unul cu altul, mai putin cat suntem la munca. Iar aici, eu am dormit cat am putut de mult acasa la mama iar ea a stat cu ai ei. Ca sa raspund la comment-ul Andreei de la articolul anterior, m-am reobisnuit aici. Dar e o reobisnuire diferita... vad situatia altfel... nu uit nici o clipa ca sunt in vacanta si ca voi pleca inapoi. Apoi aici e cam haos, si m-am obisnuit cu ceva randuieli in societate si mereu ajung sa spun "in Canada blah-blah". Nu-mi e dor tare de frunza de artar caci odata cu ea vine si munca, si e bine si sa lenevesti dar trecem si peste asta. Un lucru cert, NE ESTE DOR DE PISOAIE. Claudia a vorbit cu Eneida si cica Tigrutza s-a atasat de ea. Acest lucru nu este senzational din punctul de vedere al Tigrutzei care e foarte dragastoasa ci din punctul de vedere al Eneidei care urla de groaza cand pisicile o atingeau la picioare pe sub masa si avea mereu impresia ca matzele noastre cauta sa o zgarie. Fetitza in schimb cica accepta doar sa-i dea de mancare apoi pleaca departe de ea, iar asta ne-a umplut de mandrie caci ma-sa e doar una: eu si Claudia.
Mai e putin. E acasa si aici... dar mai sunt cateva zile si mergem acasa. Stii vorba aia "am ras, am glumit... dar acum tre'sa parasim incinta".

Transmisie live din Tara Minunilor

Cine sloboz e Alice?
Sunt in Tara Minunilor dar nici urma de Alice.
Da, am ajuns la locul faptei. Ne-am intors la radacini, radacina Ginseng. Chilotul avionului era comediant caci ne-a anuntat ca motorul auciliar nu porneste si trebuie sa gaseasca o masina care sa-l porneasca si ca "ar trebui sa ajungem la Munchen"cu o intarziere de vo 10 minute". Ar trebui?!!? Hahhahahahhahahahhahahha.
Drumul a fost ok, a trecut relativ repede, mai ales bucata TO-Munchen caci a fost noaptea, si aveam si LCDuri in scaunele din fata si acces la filme relativ noi. Am vazut Despicable Me de 2 ori, o data singur si apoi cu Claudia, caci e prea tare. IT'S SO FLUFFYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY!!!!!!!! 4 ore de asteptare in Munchen ne-a cam rupt. Ce ma distruge pe mine la drumurile astea este faptul ca nu poti da o besina ca lumea si ajungi sa te balonezi de nu mai ai chef de nimic. Din Munchen la TM, 75 de minute au trecut ca gandul. La plecare, chilotul asta avea si el bancuri in program. CiCA COlegul lui Dietmar Hockenzollern are deosebita onoare si placere sa ne foloseasca drept cobai pentru PRIMA decolare a carierei lui. Bai, nu e minunat????
Ne-au ajuns amandoua bagajele si am rasuflat usurati. Din ce am observat noi am fost singurii pe care iau ales sa-i caute in geanta sa vada ce traficam. Dar pana si Claudia a fost prea obosita sa se certe cu mustaciosul ala. Totul ok, si am trecut vama. Nu pot sa nu precizez inca o data ca datoria statului roman este sa vamuiasca.
Sor'mea si cumnata-miu ne asteptau nerebdatori, bagajele in po'bagaj si am plecat. Am intrat in Timisoara, dinspre Aeroport. Priveam pe geam incercand sa-mi reobisnuiesc ochii. Cumntaul se strecura prin traficul romanesc intr-un pur stil romanesc de condus haotic. Da, haos. Asta mi-a fost senzatia. Un haos care functioneaza, dar totusi haos. Ne-a luat mai mult de jumate de ora sa traversam orasul si sa iesim pe drumul spre Resita. Sunt incredibil de multe masini care incearca sa se insinueze intr-un spatiu care n-a fost destinat sa suporte asemenea trafic sau numar de automobile. Urasc drumul Resita-TM, dar a trecut si am ajuns.
Bine am venit!!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!!Te-ai ingrasat!! DA, STIU! :)
Prima noapte am dormit decent dar in 2 reprize. Cumne-a fost planul, eu dormeam la maica-mea si Claudia la parintii ei. Prima zi am petrecut-o in totalitate cu fratii mei lautari, Taraful din Bremen. Miercuri am inceput sarabanda vizitelor printr-o sedinta prelungita la Nasi. Am reusit sa beau o sticla de Bordeaux fara sa ma imbat. Pela 2am am dus-o pe Claudia acasa si m-am reunit cu Muzicantii din Bremen unde am participat la o discutie geniala in imbecilitatea ei cu Fratele Martin. Daca ai murit in ultimii 2 ani in Viena, ai sanse mari sa te odihnesti intr-o groapa sapata de Fratele Martin. Un Frate Martin obsesiv repetitiv cu "gropi la 2,70 m". A doua zi, treaz fiind, era alt om. Fiind mahmur, noi l-am inteles si a fost randul nostru sa-l stresam auditiv despre gropi adanci de 2.70m.
Ziua urmatoare am fost in vizita la Fini, care duc o viata molcoma de ardelean. practic am avut exact aceasi discutie de acum 2 ani, inainte de plecare. Ce a diferit au fost povestile noastre.
Si devine obositor sa povestesti o data si inca o data "ce faci, ce muncesti, cum e acolo"...
Nu m-am adaptat la fusul orar si disper, dorm numai aiurea. Ma ia somnul pe la 7 seara. Daca ma cul, ma trezesc pe la 10-11. Apoi nu-mi mai e somn pana la 5-6 dimineata. Si n-are nici sens daca stau sa-mi traduc in ora canadiana, caci aici ma ia somnul cand in canada ar fi inca zi.
Am facut plimbari prin oras cascand ochii la locuri si oameni. Inca nu m-am obisnuit sa aud lumea pe strada vorbind romaneste. Adica mi se pare normal sa vorbesc cu tine dar tresar cand aud pe altcineva in apropiere. Apoi nu pot sa vorbesc normal... adica cu injuraturi, cum m-am obisnuit si cum ii sta bine unui adult responsabil.
Cand m-am dat jos din masina la mine la bloc, am ramas socat. Am povestit de modul profesionist in care s-a lucrat pe Victoria Park, atunci cand au schimbat tevile si au reparat drumul. Si la mama la bloc au schimbat tevile. As minti daca as spune ca stiu unde au sapat, pentru ca pamantul pus la loc acopera totul de nu se mai vede nici aleea. Aleea Copilariei e o ulita de sat. Fiindca m-am domnit in Canada si acum am nasul mare si pe sus, am strambat din acelasi nas gandindu-ma la binele ghetelor mele Nike Flight. Pe scara pute si la fiecare etaj lumea are depozitat cate ceva, de la mobila veche pana la frigidere sau masini de spalat stricate. Dar in doua zile ma reobisnuisem cu totul.
Banii zboara ca pasarica finics. In prima zi am schimbat 100 de CAD la 3.7 ron, la banca Transilvania. Jumatate de ora mai tarziu Claudia a schimbat la alta sucursala (aflata la 300 m distanta) cu 3.4 ron. Cum plm? ai fi tentat sa te intrebi... E ROMANIA, FRATE.
Mergand pe bulevard observi ca micii intreprinzatori au cam disparut si ca magazinele sunt cam asa: banca, banca, casa de pariuri, magazin alimentar, banca, casa de pariuri. La cumparaturi am fost tentat sa-mi traduc in CAD sau sa incerc sa-mi amintesc cat a costat acelasi produs acum 2 ani, si daca atunci il consideram ieftin sau scump. Pana la urma am renuntat. Ca am avut o discutie cu Veverita si sotul ei, legat de ciorapii din Canada si cei din Romania... Claudia a cumparat 20 de perechi din ciorapii nostrii preferati... si totusi: doar 87% bumbac. La procentajul asta am gasit si in Canada. Dar mai cautam. Azi avem sedinta de shopping.
Ieri am fost si la basket. Am fost degeaba. Dupa doua meciuri, am ales sa traiesc si am plecat acasa. Dupa doua ore de repaos, mi s-a pus un carcel la gamba stanga de n-am putut sa dorm cu nevasta-n pat. Asa ca m-am dus acasa la mama si m-am culcat pe la 8 jumate, in reprize si cu incapatanare, am dormit pana la 8 dimineata iar acum ma simt bine si sunt mandru de mine. Zi tu, nu e minunat? Ba da, e marfa rau.

Inchei aici prima transmisie din LaLa Land. Romania, o tara plina de romani care stiu ca e greu, nu mai suporta aceasta tara dar carora "le place aici".

AMR 48 h

Sunt la munca. AMR 48 de ore in capatana. Sunt excitat (excited). Mult a fost putin a ramas dar imi pica moralul pe gresie cand ma gandesc ca maine bag o tura de 12 ore. Plm, ma plang de parca n-as fi platit pentru orele alea…
Am facut bagajele de Luni. Ati zice poate ca prea devreme, dar nu e caci fara sa luam in considerare hainele noastre aveam déjà un morman de nimicuri langa gentile goale si nu eram convinsi ca vom reusi. Le-am mutat din una-n alta pana le-am facut egale in preajma lui 23 de kile. Bine-nteles ca mai avem chestii de bagat, loc mai e… dar trecem de greutate si nu putem boxa pentru titlu.
Miercuri ne-am dus la banca sa scoatem bani “de-o ciorba” dar era inchis asa ca am rascolit linistea cu niste neaose printre dinti. In rest, mai vorbim acasa, lumea ne asteapta… din astea.
Ii urez pe aceasta cale bafta lu’ Sor’mea, ca are examenul de Barou. Am vorbit azi cu ea si cica e nasoale, dar mai vedem.
Azi am vrut sa spalam ultima transa de toale si ghici ce? Trei din sase masini de spalat erau stricate. Doua erau in uz iar in una erau toalele lasate de un adormit. Mie nu-mi place sa fiu roman asa ca le-am lasat acolo si nu le-am atins. Cand am intarziat eu 5 minute, da’ 5 pe bune, un cuplu de romani mai in varsta ne insirasera chilotii in praful de pe uscator. Probabil le-a fost mult mai usor sa le mute in coltul celalalt al camerei decat sa le dea drumul in cosul nostru de rufe ce il lasasem langa masina de spalat. Fiind doi, probabil le-au dat din mana-n mana amintindu-si astfel de vremea C.A.P.-ului cand venea toamna si furau verze pe tarla. Ii turnasem in flagrant. Discutia a fost aprinsa si au parut lezati ca se tipa la ei, gen nu avem maniere. Cam greu sa nu fac crize cand tu stai cu o mana la pula si cu una pe bikinii lu nevasta-mea, nu crezi? Cica asa au fost invatati de ceilalti romani, atunci cand s-au mutat. Deci, n-am vrut sa fiu roman. Cand am vorbit ultima data cu superintendentul despre masinilede spalat vechi ce se strica saptamanal mi-a spus ca degeaba ii zic lui, ca trebuie sa fac plangere la Office, ca e in discutie sa cumpere masini noi dar trebuie indemnati cu plangeri multe. Asa ca am sunat. Property Managerul (tot roman) nu era acolo asa ca am lasat un mesaj scris, printr-o doamna politicoasa. Eu dictam iar doamna nota atenta. Mda. Era o problema complet noua pentru ea.
Pun mana la piept si spun: si eu am lucrat ca superintendent. Si stiu cum merge treaba. Mai ales la cladirile mici, se incearca sa se reduca cheltuielile la minimum. Masinile astea de spalat erau deja vechi si cu probleme cand se mutasera romanches in bloc, in urma cu mai mult de 3 ani. Si inca trag de ele, ce crezi, ca daca tu suni si faci plangere astia sar sa faca si sa dreaga? De aia, cand doamna amabila m-a intrebat daca vrea ca Property Managerul sa ma sune inapoi i-am spus ca da, dar de Luni incolo... Ce e bine e ca in fiecare an ti se mareste chiria cu 10-15 dolari. In contul reparatiilor. Pai intr-un an si jumatate nu mi-au reparat mie personal nimic, in cladire nu am vazut nimic, iar initial au avut piscina afara pe care au decis sao astupe cand au aflat ca venim. Ah, mi-am amintit, au vopsit podeaua in Laudry Rooms... ca arata najpa masini vechi ce se strica saptamanal pe o bodea jigarita, nu? Marj la cacat!
Claudia s-a enervat mai tare ca mine si l-a sunat pe Superintendent, iar el s-a rastit exasperat ca toate uscatoarele functioneaza. Da, toate... in afara de ala care e scos din priza si are un bilet care zice ca nu merge. Si apoi.... cui ii pasa, noi vorbim acum de masinile de spalat. Pana la urma au terminat programul cele doua care spalau, ca ala tot nu-si luase gioarsele din a treia masina. Marj la cacat!
E petrecere in Party Room. “Dulcele 16”. Un cuplu de imigranti koreeni au “aruncat” o petrecere fiicei lor in varsta de 16 ani. Deci e o petrecere de minori, deci canci alcool... desi adultii au plecat deja si se intorc la sfarsit. Invitatele, chit ca au picioarele ca grisinele sau CA COloanele Parthenonului au fuste pana sub buci si umbla ca teleghidate pe papuci cu toc inalt. Cum am remarcat vorbind cu Party Guardul, boys are kinda underdressed and the girls kinda undressed. Iar acum, dupa cateva ore am impartit bandaje cu leucoplast la fetele vesele. Acum se circula cu fusta pana-n cur si desculti, sub supravegherea hulpava (dar parinteasca) a Party Guardului.
Toronto Sun-ul de azi e pe baza de violuri si asalturi sexuale. Principalul suspect era pe prima pagina. Cu ziarul in mana dau sa-l intreb pe Deiv Supervaizaru da mi-o ia inainte: This guy look like Molson, right? Sambag cariciu daca nu. Cica sa-l sun, sa-i dau vestea buna, ca a ajuns celebru, pe prima pagina in ziar. Titlul e marfa, e bun de nume de repar: Young Perv. Young Blood, Young Jeezy, Yonge and Sheppard...
Dar nu l-am sunat pe Molson, ca asta e ciudat, nu prea stie de gluma. Molson a schimbat si el compania si acum e coleg cu noi la Antena. E asistent la Un show pacatos cu Kapetanos.
Koreeanul-tata aka Victoria Park Ji Sung Avenue e baiat fain, mi-a adus o pizza intreaga, s-o impart cu baietii de cartier. Am stat in dubii minute bune sa-mi dau seama daca Elijah Muhammad Ali aka Cassius Clay aka “Ochiosul prost la cur” e baiat de cartier au ba. Am decis sa-l sun sa-i zic sa vina sa ia si el pizza. Nu raspunde, pa... asta e semn de la zeul Priap ca nu e baiat de cartier. Nu-l mai suport pe Okios. M-a sunat o data, demult, ca nu are bani, nu are mancare si daca sunt amabil sa comand eu pizza ca o arde el revansard saptaluna aviatoare. Am fost baiat gigea a la Agigea si am cumparat. Urmatoarea saptamana nu s-a dat la fund si a luat pizza. Peste 3 saptamani aceeasi poveste, si-a uitat portofelul acasa, si nu si-a luat mancare. Intamplarea face ca nici eu sa nu am portofelul la mine, deci il refuz. Peste alte 3 saptamani se intampla din nou. De data asta il mint ca “n-am, pleaca!”. Peste 2 saptamani iar ma suna, dar de data asta m-am enervat. Ba pula, tu cum sloboz nu ai niciodata? Ca cica a uitat portofelul acasa si a uitat sa-si ia de mancare? Cum plm uiti sa iti iei mancare? Io am impresia ca asta se bazeaza pe mine. Cica are niste probleme si nu are bani. Pai noi castigam la fel, doar ca tu esti mult mai prost decat mine si ma suni mereu sa ma intrebi de ce toate alea-s rosii acum? Aaaah, trebuiesc rearanjate printr-un click! Aaaah! Marj la cacat! Nici eu n-am bani, si eu am probleme. Pa, pa,pa.
Dupa 2 ore vede pe telefon ca l-am sunat si ma suna. U called me? (nu mai vreau sa-i dau pizza asa ca-l mint) Da, te-am sunat mai devreme ca era cineva aici si voia sa stie daca prietenul lui il asteapta la tine in turn, in hol. There’s nobody here. Te-am sunat acum 2 ore, boule. Oh! Si rade ca imbecilul. Voi realizati ca unul ca asta poate vota cu Basescu?
In timp ce scriam urmaream pe telefon live text feed de la Raptors- Magic. Fuckin Raptors, man!!! Cum i-am spus amicului Sheppard The Ciobanu la inceputul sezonului, NU PARIA PE RAPTORS SEZONUL ASTA!!!!! Pierde cu echipe de cacat, apoi merge la Orlando si le-o trage magique lu’ The Magic. Cum plm vine asta? Bravo lor, sunt 2-7 in clasament. Nu-i rau.
E foart rau. Dar macar nici lui Bosh nu-i merge bine. Cica Bosh a plecat din TO ca voia mai multa faima, voia sa se vada pe ESPN din US, ca simtea ca degeaba da peste 20 de puncte pe meci. Astia p-aici fac misto de el, oameni rai, pusi de mogul, in mod clar. Cica trebuia sa-si ia antena de satelit, sa prinda ESPN, nu trebuia sa plece. Fucktard!
Maine Raps au meci la Miami cu Heat. Parca vad ca Bosh o sa aiba vreo 30 de puncte contra noastra. Sau poate si-o sug in colon ca Magic in seara asta. Go Raps. Pariati pe Raptors, sigur castiga... asta daca nu pierd.
Sunt foarte mandru de meciul din Cupa: Rrapid-Steaua 0-1, unde Surdu i-a batut de i-a ascultat cu urechea. De data asta a tras pe jos. L-ati vazut pe Spumudica cum se tavalea? Sau deja vu-ul cu declaratia lui Coman? Ah, sferturile de finala impotriva Rrapidului... Cum suna asta:” cea mai buna performanta a voastra in cupele europene este o infrangere in fata noastra”? Suna MINUNAT!
Incidentele de la meci? RETARZI. Si da, vorbesc despre suporteri. Incidentele de la meci? RETARZI. Si da, vorbesc despre jandarmi. Sunt unii mai enoriasi decat altii, imbraci un suporter in jandarm... acelasi IQ. Crezi ca jandarmul nu tine cu vreo echipa? Crezi ca el nu e suporter? Dar toti gaborii romani si toti jandarmii au filme cu Rambo in cap. Degeaba dai tu pumni la sac... nu se compara cu placearea de a pocni pe viu niste delicventi. Ieri am vazut pe un forum ca circula pe net numarul de mobil al lui Mironica, comentatorul de la ProTV... daca voiai sa vezi ce face ma-sa, gen. Ca baietii, stelisti sadea, au facut comentarii antisuporteri... “Da’ tu esti unul, iar noi suntem multi.... multi... multi”...

Inchei in miros de sconcs de la tigara facuta posta peste drum de un tigan si 4 fuste pana-n cur pe tocuri zgribulite.
Yeah, buoy.

Dulce et decorum est pro patria mori... in varianta Rigor mortis

AMR 7.
Azi s-a rezolvat si ultima problema pre-plecare. Dar cu ce pret, chiar, cu ce pret?
La sfarsitul lui August am hotarat sa trimitem balastul intr-un pachet, pe vapor, sa fie mai ieftin. Ca sa nu injumatatim noi toalele de firma cu care vrem sa defilam in Romania, asta parea ideea cea mai buna. Deci am intrebat in stanga si in dreapta care e cea mai buna companie... si am ales asta. I-am ales pe astia : coletero.com. Era convenabil, aveau un transport ce pleca imediat. Totul perfect. Si a plecat. ETA-ul era in 5-6 saptamani, cu livrarea la botul calului. Si au trecut 6 saptamani. Pe frontul de Vest era linsitea si pace, puteai auzi iarba crescand in ghiveci, sub lumina fluorescenta. 7 frunze... ah, nu.... 7 samtamani. Pachetul nu a ajuns. Sunam la doamna de la coletero.com. Vai, dar ei nu i s-a mai intamplat asa ceva. Din cate stie ea pachetele au fost livrate deja de 10 zile. Dar am intrebat acasa? Ca poate l-au primit intre timp. Doamna draga, suntem in 2010 unde vorbesti zilnic pe skype sau pe messenger. Nu trebuie sa dau preaviz telefonic sa vina familia la Oficiul postal din sat sa pot vorbi cu ei. Cica nu stie ce s-a intamplat, nu i s-a mai intamplat pana acum, regreta faptul ca de la primul pachet trimis cu ei am patit asa ceva, dar sa nu ma ingrijorez... n-are cum sa mearga rau, are cum sa mearga bine. Cica suna si ea pe unul din US, care are de fapt firma, iar acela va suna in romania la firma care se ocupa cu distributia pachetelor in tara. Ok. O sun pe Claudia si ii explic ce a zis doamna. Claudia n-are incredere in mine si suna si ea pe doamna. Ii explica urgenta faptului ca noi am ascuns niste imigranti ilegali in pachet si daca nu ajunge la timp, vor muri... Doamna se angajeaza sa sune chiar atunci pe Americanu. Americanu suna inapoi si se angajeaza si el sa afle ce se intampla. A doua zi suna si spune ca avorbit si a aflat ce s-a intamplat. Cica firma romana e din constanta si nu au nici o livrarea in sud-vestul tarii aka Resita. ASA, SI?! Cica asteapta sa mai aiba vreun pachet in directia aia. Apoi spune ca a vb cu omul ala si ca pachetul va ajunge in 2 saptamani. Usurati ca macar pachetul mai exista si ca v-a ajunge totusi, ne relaxam. Mai trec 2 saptamani. Si pachetul nu ajunge. Surpiza, totusi. Ma suna Doamna. Ma intreaba daca a ajuns pachetul. Si ii spun ca nu. Ca omul ala a spus ca in 2 saptamani ajunge si azi se implinesc cele doua saptamani. Doamna pare surprinsa de ce zic si imi spune ca ea credea ca Americanul i-a explicat Claudiei, si ca ea a fost de acord ca firma romana sa astepte urmatorul transport din Canada si ca aabia atunci va livra pachetul. CE MA?!!!? I-am explicat ca astia-si bat joc, iar Doamna a fost de acord si chiar a plusat spunand ca in romania inca nu e etica profesionala de aici. Deci incepe Baletul telefonic. Doamna sa sune pe American, americanul in romania, apoi sa ne sune pe noi. Dar eu o sun pe Claudia si ii povestesc iar Claudia suna pe Doamna. Dupa o discutie aprinsa aflam ca putem cere daune firmei din Romania si a parut socata ca noi o consideram pe dansa responsabila. Ca ea nu are nici o treaba, ca ea strange pachete pentru American iar acesta la trimite in Romania. NE, NE, NEH! Nu e asa simplu. Suna americanul si ne informeaza ca a vorbit cu omologul roman si ca pachetul cica ar fi fost tot timpul la Arad ca au birou si acolo, si nu la Constanta unde s-a crezut. Toata incurcatura era cauzata de o lipsa de comunicare eficace. Mda. Cica pachetul pleaca Samabata dimineata si va ajunge catre seara. Ok, informam familia sa stea pe metereze. Acum avem si un numar de telefon, de la D-na Rebeca, de la firm din Romania. Socru-miu suna la ea si afla ca aia nu stiu de nici un pachet si nu stiu de nici un pachet ce pleaca a doua zi catre Resita. Cica, cine v-a spus ca pachetul blah-blah? Nici macar noi nu stim cine e de fapt americanul sau cum il cheama, ca nu si-a dat numele. Marfa.... unde cacat e pachetul? De niciunde pachetul insa ajunge sambata seara la noi. E intact si nu i-a luat decat 9 saptamani sa ajunga.
Daca scopul meu nu e clar il dau mura-n gura. Povestesc asta ca sa le fac reclama, trimiteti pachete cu coletero.com ca sunt de incredere. Sunt o gramada de oameni care au grija ca totul sa mearga ata. Multumim frumos.

Azi am fost pana la banca sa intrebam niste chestii. Fiind in zona, ne-am calcat pe inima si am ajuns la sucursala RBC de la Ellesmere si Kennedy unde lucreaza numai maronii precum si preferatul nostru Rajkapur care in ciuda incompetentei ce-o emana, inca e acolo un an jumatate mai traziu, de cand l-am vazut prima oara... si chiar am scris pe blog de el. Nimic schimbat si am ras in gura mare cand l-am vazut. Ca de fiecare data, nu stia ce sa faca si se plimba de la un coleg la altul sa intrebe ce si cum. Chiar in fata noastra si-a intersectat calea cu o supervisora de-a lui care, stiind ce are in casa, l-a intrebat: "Are you ok?"... Iar hohotele noastre s-au auzit pe fundal ca in serialele de comedie. E clar ca nu mai venim inapoi acolo.

Mai o saptamana. Suntem excitati. N-are ce sa mearga rau, are ce sa mearga bine.