Wednesday 31 March 2010

It ain't rocket surgery!

WTF, man?!! I CAN do this... it ain't rocket surgery...

Sunt in metrou. In fata mea un om de vreo 50 de ani. Are parul carunt dar e tuns baieteste cu un breton gen draperie taiat drept. Ochelarii ii tine pe varful nasului... batraneste. A atipit usor lasat intr-o rana dar in mana inca mai tine o biblie micuta. Carticica e deschisa si pare rascitita si rasfoita... in prima ei jumatate. Biblia ii aluneca printre degete si el se trezeste tresarind...
Azi un supervisor cu care am vorbit cate-n luna si in stele ma abordeaza si pe partea cealalta... Va ganditi ceva murdar... dar de data asta ati nimerit-o... religie.
Paul, crezi in Dumnezeu? Mergi la biserica. La prima intrebare nu ma bag dar ce e curios e ca am fost la biserica Duminica. Si cum nu ma pot abtine trebuie sa va aduc la cunostinta ca preotul a indemnat crestinii din parohie sa se roage pentru toti crestinii asupriti datorita faptului ca sunt crestini? Excuse-moi, da' ce mah?!! De vreo 1500 de ani de cand crestinismul a preluat controlul... cine pe cine altoieste?
Revin... Supervisorul mi-a povestit experienta lui fata-n fata cu Moartea, dialogul lui cu Dumnezeu si planul lui Dumnezeu cu el. Stiu ca "la prima mana" sunteti tentati sa credetei ca sunt malitios. E adevarat, nu sunt copacul potrivit la care sa latri dar am tot respectul pentru un om care vb din suflet. Omul e convins... atat de convins incat si-a schimbat viata total si acum ii merge din ce in ce mai bine. Bravo bine! Dar totodata imi explica si cum si-a imbunatatit felul de a fi... walking with love... cum se exprima el. Cica daca sta la rand si are 5 chestii de cumparat iar in spate e cineva cu 2... il lasa in fata. Cand conduce... daca cineva vrea sa intre din lateral, ii lasa de fiecare data. Daca te vede cu bagaje in mana iti tine usa, te ajuta... etc. Pai asta fac si eu... fara implicatie divina... se numeste bun simt. Dar felul asta de a fi i-a dat pace sufleteasca. e convins ca D-zeu are un plan cu el si fara a deveni fanatic religios are curaj in viata de zi cu zi... are incredere ca tot ce face va merge bine. Cu un om ca el te poti intelege dar am mai avut de a face cu soldati ai Domnului care voiau sa ma aduca pe calea cea buna... hmmm.
Am scris de asta pentru ca e de sezon. Claudia e in febra... vrea sa vopseasca oua, sa faca salata de boeuf si un tort. Apoi e traditionala curatenie de Pasti... stiti voi. E prima oara cand ne vopsim "oole" dar sunt sigur ca vom reusi, doar nu e rocket surgery, nu? Poate facem si niste vizite pe al familie, vedem noi.
In rest- visul canadian: munca si acasa. Am reusit sa merg la basket cu Flash Gordon. Am mers undeva printre blocuri aproape de Don Mills si Sheppard. Am jucat contra niste pustani si am castigat. Dar stii cum e sa castigi contra pustanilor... e la fel ca Special Olypics... chiar daca castigi- tot retardat esti. Ideea e ca dupa o ora jumate nu mai puteam merge iar timp de o saptamana dupa, am avut febra musculara completa... semi-pareza. Joi, Vineri si Sambaata se anunta vreme frumoasa... asa ca am stabilit cu Flash ca o facem din nou... impreuna.

PASTE FERICIT! Sanatate familiei noastre si familiilor voastre. Numa' de bine de la Varahils.

Wednesday 3 March 2010

Hachii

Luni, 1 Martie a fost si va fi cunoscuta ca "a doua zi dupa ce Canada i-a dat-o la caca lu Les Etats-Unis, la hockey. Aseara in timpul finalei mi s-a confirmat ceea ce stiam deja: Canada e nebuna dupa hockey. Deci toronto e nebun dupa hockey. Aici in TO li se rupe de alte sporturi. Chiar daca au echipa de basket in NBA. Si e normal, ce istorie au Raptors? 15 ani? E nimic. In slujba mea de umil "superintendent aka portar ajung sa discut cu lumea despre multe questii. Si foarte des: did u watch the game last night? Nu, No?!? Why? Nu e chestia mea, io cu basketul. Basketball? Si lehamite multa. Ete, pa carici sa va intorc... ce are basketul? hahahhahahhaha!
Toronto MapleLeafs au o istorie lunga si consistenta si au suporteri infocati. Dar spre disperarea lor Leafs sunt jalnici de cativa ani. Dar suporterul continua sa spere la fiecare inceput de sezon. Le simt durearea, tin cu Steaua. Becali, muje con sangre! Suporterii ma intreaba: u like hockey? Asa si-asa, eu cu basketul.. raptors... Oh... basketball a big thing in your country? Nu prea, noi cu soccer-ul. Ah, soccer. Iar dispret... Orice alt sport in afara de hockey e ghei. Cand eu si claudia i-am spus unuia ca nu ni se pare normal sa se permita bataile in hockey omul s-a uitat la noi intrebator la modul psihiatric. Aparent asta e o parte din hockey, la fel de naturala ca pucul si crosa. Acum cu Olimpiada, the Leafs au trecut pe plan secund. Binen-teles ca la canadezi li se rup turturii de ski alpin si patinaj sau de echipa de bob de orez. They won the gold? Good... yeah, go Canada!... He finished 9th? Eh... I hope the Hockey team gets the gold medals.
A doua zi dupa meciul contra Rusiei (7-3) un locatar se opreste in fata mea: did you watch last night? Da. It was beautiful, man! Apoi fata i se innegureaza. Or did u cheered for russia? Nu, de ce as face asta? I dunno... ur countries are close to eachother. Hei, tie iti plac statele Unite? I FUCKING HATE THE STATES!!! Ooooh, I see your point. Apoi imi spune: If we play the final against the US and we lose... you'll se a grown man grying. If we win... I'm gonna cry too, man.
Aseara am vazut finala impreuna cu niste canadezi. Ei erau conectati la 380V. nu ca nu eram si noi cu febra dar din politete ne aratam si mai interesati, sa vada lumea ca ne pasa, comentand fazele, punand intrebari. Dar in curand mi-am dat seama ca mai bine tacem din gura si doar privim asa ca i-am facut semn Claudiei. Pentru ca ei stiu ca it's not your thing. Si atunci cand ma intreaba pe mine daca am vazut meciul e curios sa vada ce parere am eu, ca outsider... ca io nu-s de aici... deci cum sa ma pricep. Eh, daca e de basket... surpriza, dare fracili vost' se stie.
Canada a castigat. Muje la USA. Lumea se plimba pe strada cu steaguri. Masinile claxonau dement iar steagurile fluturau mandre. Peste tot mirosea a mandrie nationala. Frumos.
Deci hockey. dar totodata trebuie priceput ca Air Canada Center e mereu plina la meciurile de basquette. echipa de soccer e soldout cu mult timp inainte. Baseball-ul e mai subtire ca sunt enorm de multe meciuri intr-un sezon si se umple la meciurile vs. echipe valoroase. Problema echipe de fotbal american e ca joaca in liga canadeza... care n-are nici o sansa contra NFL. Deci lumea gusta sport aici... dar la meciurile lui Leafs e mereu plin.... si biletele sunt destul de scumpe. Si asta intr-un sezon in care Leafs suge... seva. clorofila 'n shit.
Ca tot zisai de steaguri. de culori nationale. Tricolorul nostru nu prea e cul. galbenul ala cam strica. Tricoul echipei nationale de fotbal. Galben.... si unu destul de strident. Cin plm se imbraca asa pe strada... prea sare-n ochi. Si steagul e prea simplu. 3 dreptunghiuri: rosu e bun, albastru ebun, galbenu strica cromatica.
Si la francezi e simplu steagul... dar albul ala se bungheste mai bine intre rosu si albastru. Americanii au un steag mai complex in aceasi combinatie de culroi placuta ochiului. Canada are un rosu sangeriu pe un alb imaculat. Combinatie marfa! iar frunza de artar, Anglia la fel.... Rosu galben si albastru... stiti cine mai are asa, nu? Ciad. nu cred ca e o intamplare.
Plus ca, la fel ca si in State aici in Canada marketingul merge beton, iar logoul Canada vinde. Un tricou cu frunza pe piept? arata bine. Romania nu prea are ca sa vanda la captolul asta. Si nu cred ca cromatica are legatura cu asta ci neincrederea in Romania ca unitate. Aici in Canada mai vezi pe unii ce au sticker cu romania pe masina. O sa incep sa intreb daca si in ro aveau pe masina acelasi sticker.
Deci, in opinia mea, Romania nu e un brand care sa vanda. Cromatica culorilor nationale nu-mi gadila mie globulele ocullte. Oricum am citit ca nationala si-a schimbat galbenul pe lolo. e o imbunatatire... dar totusi si rosul ala nu e rosul lui Man Utd care in combiunatie cu un alb imaculat da bine... si iar ajungem la steagul Canadei. Ba, da' pricepe careva ce balbai eu aici? Ca si in alte domenii, Romania mai are de sapat pana sa dea de apa.
Un alt lucru ce l-am observat si ma amuza este limba engleza vorbita de imigranti. Stiu ca am accent, sper ca odata cu trecerea timpului sa se subtieze dar am certitudinea ca nu va disparea niciodata. Pe mine in acest punct ma intereseaza mai mult fluenta in vorbire si un vocabular cat mai vast.
Cica americanii ii ginesc pe canadieni si totodata fac mijto de ei, ca ei incheie fraza cu interjectia "eh"... care se pronunta "ei"... ca o interogare. Cum vine in romana "blah-blah-blah, NU? Deci, urmand firul epic (le fir epique, cum ar spune francezu), dupa ce devi sensei cu centura neagra la limba engleza inchei si frazele cu "eh"... sa treci CA CAnadian, intelegi? Acum, daca intr-adevar esti sensei eu nu am nimic impotriva sa pui cireasa pe tort dar am intalnit multi dubiosi ce o ardeau cu paru-n ochi. Cea mai tare a fost o ochioasa de vreo 50 de ani care faulta engleza cu aceasi maiestrie cum fauteaza Materazzi. Era una din aia care nu poata sa pronunte "six" si zice "sic" (sic-four-seven)... dar materazza a incheiat apoteotic o fraza gatuita cu maretul "eh". Hai las-o-n aia guala! Oi fi canadeza pur sange... tu!
Recunosc, am incercat si eu dar mi-am parut ridicol. Daca vb cu accent cat mai greu de detectat- sunt multumit. Pana atunci... deranjeaza pe cineva daca vb o engleza cat mai buna minus elementul "eh"? Eu cred ca nu. Daca imi esti cunoscut si te-am auzit vorbind cu "eh" inseamna ca am ras de tine.
De incheiere... una bucata cutit in una bucata rana adanca. rasucim incetisor... USA... it sucks to be you, eh?

Tuesday 16 February 2010

Balentines

Yep, inca aici, inotand voiniceste in amonte. Raul vietii e populat de multi pesti (aka pimps) caci viata e curva mare. Ni s-a rupt in paijpe. In paijpe februarie. de cum am aflat ca pica intr-o Duminica mi-am zis ca nu trebuie ratata ocazia. Claudia si-a luat liber Sambata si impreuna cu romanasii v2.0 am inchis ochii si am pus degeteul pe harta ontariota: Belleville. Belleville? Yeah, why not?

Am rezervat camere la Ritz-Carlton si am studiat in lene posibilele obiective turistice da pa zona.Si-am incalecat p-o sa si am purces la drumeag. Si cand spun drumeag ma refer la ulita, adica la Hwy 401 East. Prima oprire- Trenton. Apoi Batawa Ski resort. Cum singurul sport de iarna practicat de mine a fost sa curat driveway-ul de zapada cu lopeti de diferite calibre... nu ne-am dat la vale deloc. Flacara olimpica nu prea ardea in noi. Eu personal nu dadeam nici un penny pe faptul ca Festivitatea de deschidere a fost Vineri, eu m-am uitat la NBA All Star Weekend. Si oricum nu aveam echipament de ski la mine caci i-l imprumutasem cu ani in urma lu tovarasaul meu, Alberto Tumba. Si nu mi l-a mai dat inapoi. Cacat!
Dar ne-am tras in poze fara jena. Cu partiile in background. Ne-am pus fara jena langa niste skiuri parcate regulamentar si ne-am tras iar in poze. Langa snowmobil, etc. Apoi am plecat. Batawa e un sat saracacios, in Trenton nu am gasit McDonald's dar Belleville avea sigur. Go Planet!

In Belleville ne-am oprit la Mall, la Food Court., unde am avut norocul sa mancam cel mai najpa Souvlaki dinner din istoria noastra canadiana. Claudia a numarat pana la 3. 3 fire de par.

Urmatoarea oprire- Ritz Carlton. Clarion Hotel ne-a surprins placut cu interiorul classy, cu mobila de epoca. Camerele nu au numere ci au nume. Noi am stat in Ivanhoe Room, care intre noi vine vorba intotdeauan mi s-a parut un nume supercool. Un has de odihna dupa care am plecat sa exploram orasul. Am mers pe faleza dar era un ger de capra crapa piatra-n patru. Lacul era inghetat complet si intr-un mic golf copii patinau sau jucau hockey. in larg unii se dusesera pe copca la pescuit, sa prinda pestisorul de aur, fara indoiala. In acel moment urmatorul obiectiv turistic era McDonald's sa ingurgitam niscaiva geneticaly modified shit. dar pana acolo, pe o ulita am intalnit grupate 4 biserici cu arhitectura mai misto decat fooooooaaarteee multe din mandrele noastre biserici ortodoxe. Am tras in parcare langa aia mai aratoasa si am mers sa facem poze. Am intrat si inauntru unde Claudia a profitat de moment iar eu am facut niste poze fara blitz. Dupa ce-am mancat sanatos Romanasii v2.0 au avut o idee geniala de a merge la Popice. Era momentul propice sa mergem la popice. Eu nu mai jucasem pana atunci bowling dar tot am reusit sa castig prima partida si sa iau prima medalie de aur pentru canada. Din nefericire nu mi-a mai fost acordata din cauza ca nu am cetatenie. Cum nici Claudia nu mai jucase pana atunci, si ea era pe punctul sa castige a doua partida dar timpul trecuse si imbatraneam, ba baiatule. Apoi am mers la cinema. In bellevile un bilet e $8+ tax, pe cand in TO e $10+tax. Fiindca eram impreuna cu Romanasii v2.0 noi am mers la The Wolfman si ei la Percy Jackson. Lupulainen nu e un film rau dar nici foarte bun nu e. Faza tare e ca in film e un clan tiganesc (probabil a lu' Bercea Mondialul) pentru ca DA, sunt tigani romani. Si la un moment dat dupa engleza, engleza, engleza... o dau pe romaneste. Au fost 3 fraze, eu prinzandu-ma la finalul lu a doua. Claudia a realizat dupa ce i-am spus eu. Ciudata senzatie, ti-o jur. Aproape ne-am dat de gol ca suntem romani.

Intorsi la hotel ne-am retras repede in iatac. Inainte de 12 noaptea am fost sunat de colegii mei care aveau o problema. un locatar cu acre ma imprietenisem mintea ca a vorbit cu mine ca poate sa foloseasca Saala de sedinte dupa ora 11 noaptea. Pana la urma am vb si eu cu locatarul si am aflat ca "nu pot sa-i fac asa ceva... ca are 6 prieteni cu el, sa joace poker" ?????????????????????? oh yeah!

La 11 dimineata am eliberat camera si ca sa nu fim neam de tarla, am lasat un $5, de-o bere.

Ne-am oprit din nou langa Trenton la un muzeu al Aviatiei Canadeze, RCAF. Foarte interesant. Ceva relicve din WW2 precum si o hala cu cateva avioane din care cel mai impresionat, un Halifax imens. apoi observam ca afara e un parculet unde sunt si mai multe avioane. Parculetul ne-a placut atat de mult ca l-am vizitat de 2 ori caci odata ajunsi la masina Claudia a descoperit ca a pierdut cheia.

Am ajuns acasa pe la 3 cuprinsi de un sentiment placut de detasare, ca dupa vacanta. Chiar ne simtisem bine. Acum pregateam de unn barbecue, aveam sampanie... era Valentine's day, nu?

Vacantele de vara, la rand, le-am petrecut la Lugojel, nu fiti surprinsi, un sat la vreo 10 km departare de Lugoj. Raul timis era un magnet prea mare penrtu mine, impatimit al pescuitului si scaldatului. Tot la Lugojel am invatat sa merg pe bicicleta si imi amintesc cand am facut pana la roata din spate... si bicileta era mijlocul de transport al unchiului. Imi amintesc cand unchiul, de altfel priceput frizer, mi-a ciupit urechea dreapta si eu m-am speriat ca mi-a taiat-o de tot... asa de tare ustura. Imi amintesc de jocurile interminabile de carti, de rummy cu prea multe restrictii, de discutiile lungi in caruta si de placuta senzatie de a fi prieten cu unchiul tau mult mai in varsta.

N-are legatura cu ce povestisem pana acum? Are!

Unul din primele lucrurui ce le-am facut odata ajuns acasa a fost sa verific mesajele offline de pe mess. Primul mesaj era de la sor'mea si anunta placid: "A murit unchiul Vio. noi plecam la Lugojel".

In cartea ce-o citesc acum gasisem o fraza: We all are a bunch of selfish self-centered pricks but when shit hits the fan... we're at our best. Din pacate viata asta mai curva ca o aruncare de zaruri a pus familia mea de prea multe ori la incercare. Si acum doua zile... din nou.

Asta e teama mea cea mai mare vis-a-vis de Strainatate. Momentul ala cand o ruda apropiata te suna parca fara motiv anume si ti se pare ca are vocea afectata. Sa-ti dea vestea... Recunosc ca mi-a venit sa-l bat pe varu-miu care cioplea in lemn expresii goale gen: "Ce sa-i faci? Asta ne e destinul"... Si recunosc ca ma urasc ca nu pot fi acolo... Si recunosc ca urasc ca s-a intamplat di nou... caci stiu cum e... si nu doresc nimanui.

Odihneste-te in pace, unchiule. Esti plecat, dar niciodata uitat...

Tuesday 26 January 2010

We're livin rough, tough and dangerous

Motto:
"Trust me, I'm a writer." (Hank Moody- Californication)
Viata e un meci de box la categoria grea... daca tot o ardem in citate... Cand crezi ca esti in avantaj adversarul te surprinde cu una norocoasa si-ti da somn. Ne urcasem pe val, razele aurii ale soarelui metaforic luminau bucata noastra din Victoria Park Avenue...
Au trecut aproape 3 saptamani de cand am fost mutat pe tura de dimineata. Cica ar fi un pas inainte dar eu nu simt asa. Prima saptamana a inceput de Vineri cu antrenamentul de dinaintea meciului. Vineri - alarma de incendiu. Fiind prima mea alarma de incendiu pe care trebuia s-o stapanesc n-am avut deloc emotii si in ciunjpe minute fomferii erau deja plecati. A doua zi am avut din nou alarma caci era ceva futut, nu era nici un incendiu real. Si de data aceasta a mers totul ata. Ata preputului. Fire Panelul se curmanea ca o fata mare si nu se mai lasa resetat. Fomferul-saf amutise alarma dar Fire Panelul neresetat era inca in stare de alarma... si asta inhiba mersul trenurilor si al lifturilor. Scarile au o kikitza numita securitate si nu poti urca ca-ti dai cu mutra de usile cu cleanta doar pe partea cealalta. Si nu-ti ramane decat sa faci o cleanta. Acum adaugam putina sare, piper si 150-200 de oameni in hol ce asteapta izbavirea de la verisorul vostru. Unchiul vostru stia ce trebuie facut, dar el era singur la datorie. Intre ora 17 sute si ora 19 sute nu aveam Patrulator. Dar m-am tinut tare ca Priap si am luat problema in maini. Cu indemanare, calm si precizie am mobilizat doua cetatence si am luat liftul ala ce poarta sapca de fomfer si am urcat la etajul deasupra usilor de pe casa scarii. Am proptit usa deschisa crestine si am coborat inapoi la pupitrul de comanda anuntand lumea ca poate sa inceapa sa faca sport, catre casa. Am avut si momente in care cu atatia oameni asteptand, eu insumi asteptand un telefon de la tehnicianul ce trebuia sa rezolve Fire Panelul, eram abordat de cate unul: Cred ca am un pachet. L-am privit tandru in ochi dar am fost intrerupt de altul: imi deschizi si mie usa la garaj, please? Iar cand tortul era plin de frisca apare si pachistanezul meu favorit, bajatu' de la Pizza Domino. "31-17!" ma anunta el si apoi incepe sa turuie numarul de telefon. Yo! Elevators r outta service, U have 2 use da stairs. Ramane socat... asa cum te poate soca un pumn de la Tyson. Stairs? Yep, stairs. Mai citeste odata de pe bon. Etajul 31... I can't take the stairs, I have a back problem. Nici nu termina bine de vorbit ca apare livratorul bulgar care cand a aflat ca-s roman mi-a spus : tu romanescu, eu bulgarescu!". Deci vine mosuletul, nu baga in seama cei 100 de oameni din hol si ma anunta: "Romanescu, pizza for 3401!" Tyson loveste din nou, fata lui uluita o dovedeste. Nu merg lifturile? Scari? Isi lipeste bonul fiscal de lentila ochelarilor sa poata citi scrisul marunt. "34th floor! Nici el nu poate pe scari. Revine paquistanezul care imi intinde telefonul lui mobil. La celalalt capat al wirelessului e bossul lui. Semnez pe proprie raspundere ca lifturile nu functioneaza si scarile sunt multe dupa care ii inchid abrupt in nas. Paqui e socat, dar pe mine ma doare-n p... spatele si nici eu nu pot urca pe scari. Starea de alarma a durat aproape 4 ore.
Apoi a urmat o saptamana in care am lucrat 12 ore pe zi, iar Claudia 6 zile din 7. E bine ca facem bani sa reparam masina-basina ale carei probleme s-au agravat. Claudia a dus-o la mecanic, Cica $1300 daca e ceafa de porc cu garnitura de chiulasa si $1600 daca e cilindrul????... Plus $300 sa punem un radiator nou. Informatia ca masina a fost preparat sa poata fi vanduta fara sa ii observi problemele ascunse a fost gratis. Cica patchul ala e garantat sa tina 6 luni... asa scrie pe prospect. Asa e... cam 6 luni ne-a tinut. Uram numai de bine celor care au preparat masina. Multa sanatate... si tot ce va dorim. Initial ne-am gandit sa nu mai reparam basina si sa renuntam la ea, urmand sa vedem cum facem sa luam una noua, in leasing. Mecanicul s-a oferit sa ne scape el de ea. Banii pentru munca lui urmand sa si-i scoata din vanzarea masinii la fier vechi. Dar niite prieteni si-au pus viata gaj la un mecanic/prieten de-al lor si acel mecanic a spus ca ne repara el masina incomparabil mai ieftin. Sunam primul mecanic si-l anuntam ca va veni cineva cu un tow truck sa ia masina. Mecanicul nu e incantat dar e gata sa ne ajute si ne scoate masina din atelierul lui si o impinge (motorul era in po'bagaj)... o impinge rumanul pe Fire Route, sub semnul cu parcarea interzisa. 10 zile mai tarliu masina e apta de drum si Claudia o conduce spre casa cand privirea ii e furata de o foicica... mica, mica, tzuc-o doda sa o tzucie. Amenda, $100. Nervoasa, il suna pe mecanic. Dar s-a agitat degeaba Claudia... nu e vina lui, era responsabilitatea noastra... Aaaah, pai zi asa nenica... n-am stiut. Iti doresc si tie tot binele din lumea, multa sanatate si fericire. Asa mecanic sa tot ai. Unde esti tu Tyson, doamne...
Desi e vremuri de bejenie financiara... vreau sa profitam de faptul ca 14 Februarie pica Duminica si vreau sa mergem sa facem baie in Cascada Niggara. Asa sa avem si noi putin fun.
Hai ca ma duc sa iau un dus ca vine wifu' de la munci.
Motto de inkeiere:
I said it, I ment it and I'm here to represent it! (Hank Moody- Californication)

PS: la feedback eu imi dau singur un Muarfa caci am o parere foarte buna despre mine si despre ce scriu. Imi place sa ma citesc si sa ma ascult... si sunt chiar bun.

Thursday 21 January 2010

Macska

Heeii, hau z' goin?
Viata grea la Canada. Dar macar nu ninge. e o iarna potrivita pentru cei care n-au masina. Caci masina basina s-a futat. Acum s-a reparat... dar reparatiile sunt pe bani. Anyway manca-vas, viata merge inainte. Inapoi nu poti sa mergi ca vin altii din urma si te imping inainte.
Mi-au schimbat tura. Acum sunt "portar la o clădire, “superintendent”, de fapt" pe tura de dimineata. Din pacate acum avem o noua problema, caci Claudia e pe tura de dupa-masa si ne vedem cand ne auzim, si invers.
Macska. Am un coleg ungur. El e mai prost de felul lui dar unq Jan nu crede asta in ruptul capului: " Du-te ba d-acilea... ungur prost?!! IMPOSIBIL!" Ungurul, hai sa-l numim Ülosh, m-a intrebat daca imi plac cainii. Eu i-am raspun ca I have two cats. CATS? MACSKA?! hahahhahahahhahahahahhahahhahhahahhahah Da koa'yeah, macska! Bai da uei, se pronunta moci-co. Haahhahahhaah, ghici cum apelez acum putele? Your macska is sooo wet! Uhhh, ja ja ja, du bist Vesuvius! Cunoscatorii stie...
Interesant pe tura de dimi'. Nasol e ca ma trezesc la 5. La ora aia in autobus suntem noi, philipinezele si santieristii. Dar it's all good. Sa vezi ce doarme lumea in cur, pe scaun.
Am sa fiu brief caci time is money. Sper ca ati vazut Avatar. Si sper ca v-a placut. Am vazut si Herlock Sholmes... care m-a dezamagit. Cam slabut... mi s-a parut interesanta ideea... dar n-a fost sa fie. Impreuna cu Claudia am devorat Californication, serialul cu David Duchovny. Primele doua sezoane au fost prea scurte, dar acum a cazut de pe net pe hard sezonul 3.
Hai cu niste poze in tonul povestii:




Wednesday 6 January 2010

La Multi Ani traiasque! Hai cu douaj-zecele!

Iete si al doilea Revelion in Canada. Si totodata si al doilea Craciun. Si nimic nu seamana ca la Romania. Nu mai simti sarbatorile la fel. Inca o dovada ca spiritul Craciunului nu sta in nasterea lui Isus ci in a fi inconjurat de familie si de prieteni iubitori.
Ca si de Craciun, de revelion am lucrat cu program normal. Dar am vorbit cu gardul din schimbul de noapte buna sa vina mai repede cu juma' de ora si astfel am ajuns acasa cu ciunjpe minute inainte de miezul din pi... miezul noptii. Suficient timp deci sa desfacem sampania Crystal si desfacem butoiul de caviar rusesque. Am ciocnit, am facut urari de bine si planuri pentru noul an. am incercat sa parem excesiv de fericiti si de zambareti dar adevarul e ca eram cam obositi. Si uite-asa a trecut de parca n-a fost. Pe 1 Ianuarie seara, pe la 9, Varu Gonzales imi trimite un mesaj: "I hope u had a good time and u just got up from bed, after you got ur shit together after last night". Iar eu am raspuns: "Hey man, we are fresh outta boat immigrants, we don't celebrate any holiday in the 1st 5 years, WE WORK!" Mi-a raspuns din nou cu un dublu LOL.
Duminica, zi libera. Am iesit la cumparaturi. Ne-am echipat corespunzator pentru Poiana Brasov. A fost prima data can mi-am purtat bluza pe gat. Am iesit din masina in parcarea de la Wall Mart plin de viata si de placere copilareasca vis-a-vis de iarna canadiana. Dar peste o ora a trebuit sa mergem pe jos vreo 500 m pe viscol si -20C. Bobacul baga maini reci prin toale, pe sub toale, prin piele-pe sub piele si prin oase facandu-ne ADN sa se zgribuleasca. Daca ma duceam la o banca de sloboz, lasam depozitul sub forma de cubulete... ma intelegi, pretene?
A fost si prima data cand Claudia a condus pe zapada serioasa. Fiindca Bobacul turna zapada cu galeata baietii de la Primarie nu aparusera inca. Claudia a incercat sa faca un U-turn cand masina a inceput sa danseze murdar. Dar Dirty Dancing e filmul favorit al Claudiei si Claudia s-a redresat exemplar.
Cumparaturile. Am fost in 4 locuri. Deci a durat vreo 4 ore. Si nu din cauza de la trafic sau de la conditiile meteo. Fratii, surorile si verisorii mei canadezi stiu. De exemplu, mergi la Wall Mart. Pana ajungi acolo, pana parchezi, pana intri, pana cauti produsele, pana stai8 la coada la casierie, pana platesti, pana te duci la masina, pana iesi din parcare, pana ajungi acasa... Si uneori trebuie doar sa cumperi ceva marunt dar necesar.
Luni am facut curatenie si am gasit in sfarsit timp si vointa sa schimb 3 prize in apartament. Ca io nu sunt unul din mujistii aia ce-l deranjeaza pe superintendent cu questii neimportante. Caci Superul e un om ocupat. Mai ales asta din blocul nostru. Dar e baiat fain. Am montat si perdelele noi noute, caci alea vechi au fost Returned to Sender. Ne place ca se bunghesc meserias cu draperiile de la Aunt Lucy.
Am dezmembrat si bradul. Duminica noaptea Tigruta la trantit palanca la pamant. Noi urcasem O-brad-frumosul pe o masuta, sa nu se mai excite pisoaiele de la globuri. N-ar fi o problema daca n-as fi ancorat bradul cu 2 gantere de 10 kile. Si credeti-ma, nu e nici o placere in a fi trezit noaptea din somn, la 3 jumate, ed o gantera ce pica pe podea de la un metru inaltime. Dar daca cineva poate sa o faca aia e inginera de Tigruta aka Dennis the Menace.
Apropos de Bobac. Astia de la Weather Channel au dat drumul la iarna. Au asteptat sa treaca sarbatorile. Inca de cand ne-am mutat in acest apartament am privit cu indoiala ferestrele. Un singur rand de geamuri. eram convinsi ca batem cuie la iarna. Ba, da sa stii CA CAloriferul face fata. Noi o ardem mereu gen Copa Cabana... in bikini si fara sutiene. Fara tricou. Un tricou, doua tricoaie.
De incheiere, recenzie la Avatar. Filmul e pe paula lui. Povestea nu e noua. Ma refere la linia moralista a povestii. Dar graficul si restul e belea. Si daca e 3D e si mai pijda. Am ramas impresionat si la sfarsit am aplaudat ca la 23 August.
Transmitem salutari la toti cei care traesc visul american... in Canada.
Fratele Varahil isi da Eject.
La multi ani!

Thursday 24 December 2009

Craciun Merrycit!

Mi-am luat ear muffs. Pe etiquetta scrie ca-ti protejeaza urechile de ger si de manele. Mi-am luat de culoare maro sa se asorteze cu ochiul meu. Buna jmekerie ear muffs-urile astea, sigur ala de le-a inventat era dependent de gel de par, la fel ca mine. Tot pe etiquetta scrie ca rezista chiar si la -7C in fata cladirii Guvernului. Mie mi se pare de-a dreptul ingrijorator daca Mircea Badea a ajuns sa se puna la mintea politicienilor. He-he-he. Mi-as dori sa vad o lupta intre Mircea si Chuck Norris. Poate si Hrusca aka Guitar Hero. Apropos de Guvern... Ministrul Mihai Seitan... seitan = dracul in turca si alte limbi de pe zona...
Aici la Canada e mereu -7C si asta ma face sa ma gandesc ca vara e pe sfarsite. Fiindca se apropie Craciunul, locatarii ne fuck cadouri. Am primit deja o cravata japoneza precedata de un tur de cap, o statie de autobuz dotata cu tot cu boxe JBL, un inel de campion judetean LA BAsket, pe judetul Dolj precum si un SUV de la BUICK... dar pe care a trebuit sa-l refuz caci nu avem decat un loc de parcare si acolo tinem Hyundai-ul. Claudia zice sa-l parcam in statia de autobuz dar n-am incredere in soferii de TTC si mi-e ca-l zgarie.
Weekendul trecut am facut si noi niste vizite sa dovedim la lume ca mai traim si noi. Ashea, in spiritul Craciunului. Si apropos de acest spirit am ajuns azi la munca si Popo-Sef avea pe cap o caciulita de Mos, in culori dinamoviste. U have 2 wear da hat, imi spune Popo-Sef. Bagati-o in cur, pretene. Eu imi cumpar earmuffs sa-mi protejez freza si tu vrei sa port cașcheta dinamovista? Si apoi, orice fel de caciula imi accentueaza fata mea de prost. Popo-Sef pleaca dar vin serifele de la Management. Cica "un' ti-e sapca?", gen... Niznai! Habar n-am. Ele dezamagite: Oh, but where is the hat? Did Popo-Sef took it with him? Nu bagami-as "sari, in portugheza"... caciulita e aici DAR NU VREAU SA O PORT! Au inceput sa rada si au apreciat sinceritatea mea. Ca sa le arat ca-s baiat bun ce face compromisuri m-am oferit sa port earmuffs-urile... La plecare au impartit Happy Holydays-uri sincere si nu au dat nici un cacat de prima la bravii osteni ce scruteaza zarea de pe meterezele patriei. Muje con sangre!
Ronaldinha vine si ma anunta CA CAssius Clay, ochiosul, s-a cacat la veceu si pute pe tot holul de lesina locatarii. Cica sa-i transmit sa se cace la WC-ul de la etaj. Cassius Clay e un sfert ochios, arata ca Yao Ming, e musulman si e nascut in... in... in... Afganistan. Sa mor daca va mint. Apropos de cacastoare. Osama Akbar s-a ascuns azi in dulap cand a venit Serifa. Cica Serifa a mare a intrat peste el in veceu in timp ce se caca. Si Osama e atat de simtit si de rusinos ca Ronaldinha a crezut despre el ca e gay. Deci, dupa cum ziceam, s-a ascuns in dulap. Apoi a iesit din dulap... get it?... a iesit din dulap? Ronaldinha a intervenit in povestire si a intrebat: did she see ur pee-pee? Osama s-a astupat: WHAAAT?!!? NOOO!!! Dar Ronaldinha a filosofat in continuare: Serifei ii trebuie una sanatoasa sa nu mai fie atat de acra si am vedea-o zambind in jurul capului ca Iliescu in campanie electorala...
Cassius Clay vine si se aseaza langa mine. Tare retard e ochiosul asta. Si mai e si puturos. M-a intrebat daca m-am casatorit din dragoste sau daca am avut o casatorie aranjata. Deci i-am povestit drama vietii mele, cum familia mea si familia Claudiei au negociat casatoria noastra inca de cand eram copii pentru a aduce pacea intre triburile noastre si cum familia mea a platit o suma insemnata de bani, in aur, pentru a cumpara fata. Apoi el a vrut sa afle mai multe despre Romania si i-am povestit despre singurele noastre 3 orase ce le avem si restul de ferme si pamant salbatic. Imi sunt dragi strainii ce vor sa afle mai multe despe tara mea natala.
Anyway manca'as, CRACIUN MERRYCIT LA TOTI EVRIBAZII DIN ZA SALA. NUMA' DE BINE!

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...