M-a prins ieri urgia. Eram la mama dreacu si trebuia sa vin cu autobuzul. Primul autobuz spre Sud. S-a lasat asteptat. Ma foloseam de app-ul ala RocketMan unde aflii cand ajunge autobuzul. Degeaba, ca ala se foloseste de locatie dar nu ia in considerare traficul. Deci alea 4 minute au fost inspre 20. Hai ca a venit.
Imbarcarea!, ar fi strigat un anume presedinte chior dintr-o tara oarecare, vecina cu Ungaria, Ucraina, Moldova, Pontul Euxin, Bulgaria si Serbia, pe vremea cand era capitan de vas dar nu si agent acoperit al Securitatii. Hai ca tre' sa ma dau jos sa prind alt autobuz sa merg inspre Est. Cu mine se mai da jos un gunoi alb gras, din ala de ori e motociclist ori e sofer de truck. Injura ceva si in autobuz, in spatele meu, dar ascultam muzica si nu eram sigur daca doar se lamenta sau il faultasem cu geanta. Am fost sigur ca e nebun imediat cand aproape a dat cu pumnii in masina ce facuse stanga si ramasese din cauza masinilor din fata bara la bara pe trecerea de pietoni. WHAT THE FUUUCK?!!!!
In statie era deja o coada lunga incovrigata pana departe in ceea ce cu cateva zile in urma inca era spatiu verde. Acum e alb... din ce in ce mai mult alb. Cacatul asta nu se mai opreste!!! Ma pun in spatele psihopatului dar pastrez totusi un pic de distanta... sa poata sa treaca lumea daca vrea... nu? Am batut cuie in zapada ca un pinguin, cu pantofii mei de ginerica. Era un vajgalau ca-n Ciresarii volumul 4. Si nici un autobuz la orizont. De cacat. Dupa vreo 35-40 de minute apare unul. Nu am absolut nici o speranta. Sunt convins ca deja e plin pana la refuz. Asa si este... doar ca intersectia in care ma aflu e importanta si mai sunt ce coboara. Nici asa nu am sperante. Ca sunt multi inainte mea si se imbulzesc toti. Dar nici nu-mi vine sa cred cand reusesc sa intru ultimul cu usa raschetandu-mi spatele dar... inchizandu-se. Sunt inauntru si nu-mi vine sa cred. Ma simt ca unul din aia de pe Titanic ce au prins un loc in barca de salvare. Ma uit la ceas incercand sa fac un calcul, asa de caterinca. Se merge cu 10 km/h. Cam cand as ajunge acasa. Mai am de luat un metrou si apoi un autobuz... Hmmm! Nasol. Pentru mine. Macar incep sa-mi simt dejtele de la picioare. Hai sa facem un apel de seara: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10... sunt toate. Alive and kicking.
Pun intended.
Pe drum sunt masini ce nu pot sa urce ca le patineaza rotile si merg cu avariile palpaind. Aia cu tractiune mai buna ii ocolesc. Unii incep sa derapeze in lateral si rateaza autobuzul de putin. Soferul, un jamaican, nici nu se enerveaza. Ma anunta de fiecare data sa am grija la usa cand trebuie sa o deschida. Cum se face loc imediat se imbulzesc alti fericiti si autobuzul e constant full ca trei popi si doua dame. Mi-e sincer mila de oamenii zgribuliti din statiile une soferul nu opreste daca nu a tras nimeni semnalul ca vrea sa coboare. Aici nu e ca-n Romania unde trebuie sa opreasca in fiecare statie, in lipsa semnalului de intentie. Daca e plin si nu coboara nimeni... te-am pupat din mers. Dar lumea nu stie si iese la intalnire... apoi... dezamagirea. Noi, cei dinauntru ne simtim special, alesi de Domnul sa savarsim munca lui catre casele noastre mai repede. Ceilalti ramasi sunt sigur niste pacatosi. Inghetati de frig in Iad, pacatosilor.
Ajungem in timp triplu la statia de metrou. Aceasta e plina ochi de zici ca e Black Friday si sunt oferte. Era ingramadeala si afara dar aveam sa descopar ca abia aveam loc sa trec si inauntru, sa pot ajunge in subteran.
Nici metroul parca nu merge la viteza maxima ci o arde chill si chiar se opreste si asteapta. WTF? Nu mai am rabdare. Inca mai am mult de mers si mai trebuie sa prind un autobuz. Daca nu nigea inca vreo 2 saptamani nu as fi avut problema asta caci nu m-ar mai fi prins in locatia aia. Dar asta e. Probabil si eu am pacatuit. Macar nu l-am maniat pe dumnezeu cum au facut-o aia 7 din Buffalo, nu? Autobuzul asta vine repede. Macar atat. Oricum, ne aliniem in traficul infernal si inaintam ca melcul. Deja sunt apatic. Nici nu mai conteaza cand ajung. Important e sa ajung. Ca un facut, aproape nici nu mai ninge. Intr-un final ajung unde trebuie sa ma dau jos. Mai am de mers inca vreo 3 minute pe jos. Acum ninge si bate vantul de nu pot tine ochii deschisi. Marfa, nu? Pana ajung mi-au inghetat iarasi picioarele inotand prin zapada neatinsa. Hai ca am ajuns... nu mi-a luat decat 2 ore si 45 de minute. Aproape triplu decat de obicei. Dar am ajuns. Sunt acasa si trebuie sa inceapa meciul. Toronto Raptors vs. Memphis Grizzlies. Adica cei mai buni la ora actuala din Est vs cei mai buni la ora actuala din Vest. Ain't that the shit. Ajutati si de faptul ca le lipseau niste oameni adversarilor... destul de greu, dar totusi... le-am rupt muja. Si asta a salvat ziua. Bine ca nu am luat bilete la meci cum intentionasem Luni. Cine stie daca ajungeam la meci si m-as fi zgariat pe ochi.
Deci zapada si frig la greuceanu inca din Noiembrie. We the mutha fucking North! Se stie. Si respect Carter pentru munca depusa cand inca ii placea in TO.
