Thursday, 25 September 2014

Vomit Rocket

Nu mai fusesem cu transportul in comun de vreo 4 ani. Nici mie nu mi-a venit sa cred atunci cand am facut calculul. Am ajuns iarasi ceea ce se numeste floater. Adica sunt trimis pe unde e nevoie de mine. Sunt un fel de jolly joker gata sa-ti intre-n gaura, sa-ti completeze formatia castigatoare. Deci a trebuit sa merg in destule combinatii de autobuz-metrou sau autobuz-metrou-autobuz-autobuz. Alea-s maaarfa rrrraaaaau.

Perioada asta de tranzitie intre vara si... toamna?... iti reduce din arhicunoscutul confort al transportului in comun. Fratele Rick Ross supranumeste the Red Rocket drept The Vomit Rocket. Stie el ce spune.
Dar cum spuneam, vremea asta parsiva... dimineata e mai frig si mai pui o haina pe tine. Noroc bun iti doresc atunci cand iti freci coatele cu restul torontonienilor in autobuzul arhiplin. Bagi un Cotabita instantaneu.

Am cam ars-o prin Downtown in ultimile saptamani. Tre' sa vezi cu ochii tai ca sa intelegi magnitudinea la care se construieste, sa stai nauc intr-o intersectie unde in 3 colturi din 4 se inalta condominiumuri de peste 40 de etaje. E impresionant. Si te ajuta sa intelegi daca n-ai inteles pana acum sau sa iti amintesti, daca ai uitat, ca sunt destui cu bani (imprumutati sau nu) p-aici prin urbe. Si baietii astia cumpara, nu se joaca. Uite aici. Astea-s alea pe teava pentru viitorul apropiat. Si jur ca oricat ma uit la ele nu seamana proiectele designerilor comunisti medaliati cu aur la Balcaniada.

Dar, TTC... deci ies CA Cartita de la metrou, la statia St. Andrews. Ma simteam strans ca Dunarea la Cazane si nu vedeam nici soarele de ziceai ca sunt Dan Voiculescu. Opresc primul cetatean aflat la indemana si fara casti in urechi si-l intreb: Unde e Vestul? E tot ce aveam nevoie sa stiu, operam la fel ca marele habarnuamundesunt Cristocea ColumbUSofA. Omu ma priveste in ochi sa vada daca e rost de caterinca, apoi imi raspunde: Incolo e Nordul, incolo e Estul si incolo e Sudul... deci Vestul e incolo! Merci omu, merci. Desi in momentul acela imi dadeam ochii peste cap acum realizez la ce se refera nevasta-mea cand ma intreaba lumea ceva iar eu ma pierd in detalii, detalii ce cred eu ca sunt necesare pentru intrebator sa ajunga sa ia Bac-ul cu 9.90.

Ieri insa am avut parte de prima surpriza a sezonului. A si inceput bine ziua. Autobuzul a facut timp dublu pana la statia de metrou. Metroul a mers ata... dar mai lipsea un capat de ata de la penultima statie pana la destinatie. S-a futat racheta. Soiuzul. Am bagat pe jos... n-am intarziat deloc. Am ajuns la fix... plus 25 de minute.

La plecare, cobor pleonastic in jos ca Lucea Farul Constanta, dar trebuia sa lupt contra curentului Humboldt. Toti dadeau sa iasa ca spermatozoizii la orgasm. Il opresc pe unul si remarc/intreb: There's a problem, right? Era. Power outage. Si, revenit la suprafata, ma las dus de puhoiul de lume in timp ce gandeam in gol. Ce dreac fac acum? Unde ma duc? Era un singur raspuns: Union Station, fiindca cel putin in teorie ai mai multe variante la dispozitie. Ajung la Union Station... problema era rezolvata. Nu e rau.

Traseul de retur era un combo de metrou-autobuz. In autobuz ma nimeresc langa un licean okios ce urmarea pe telefonul mobil, ce altceva decat un meci de Starcraft. Dar ala ol' school, ala vechi din 1998. I-am dat un cot sa-i atrag atentia si cu cealalta mana i-am dat un Like. Ne-am bagat la vorba. Pustiul e unul din aia de care tot vorbesc eu cand ma refer ca jocul Starcraft e un fenomen in Korea de Sud. Pai daca acolo inca sunt turnee de Starcraft din ala vechi, cred ca reprezinta ceva. Cu o engleza greoaie mi-a povestit ca Starcraftul nou nu e atat de popular fiindca e pe bani. Am scos si eu telefonul meu si i-am aratat poze de la FanExpo, cand am fost de fata la un turneu. Jur ca a cascat ochii. A vrut sa stie unde s-a tinut. Metro Convention Centre. A dat din cap aprobator. Cum spuneam mai sus, am inceput sa-i detaliez omului. Langa CN Tower, langa Rogers Centre, langa Ripley's Aquarium. S-a pierdut. M-a intrerupt si mi-a spus ca e de abia de 2 saptamani in Canada si nu stie ce sunt astea. Marfa.
I-am recomandat si eu o finala de Starcraft nou pe youtube si a parut ca abia asteapta sa vada. Dar trebuia sa coboare. Sa fi sanatos, my dear okios.
Hai ca am ajuns si eu. Azi am facut timp bun, luand in considerare. Doar 35 de minute intarziere.

Dar mai e si maine o zi. Si nu mai am nici tokeni.


Tuesday, 16 September 2014

Dear Stolo

Ce senzatie de deja-vu. In ajun de alegeri candidatul se imbolnaveste iar fratele de cruce sau de sange isi dezveleste pieptul neprotejat de Kevlar si e gata sa fie strapuns de gloante pentru binele alegatorului. E vorba bine-nteles despre Lolek si Bolek Ford. Rob e bolnav, dar nu cu capul cum ar crede vreun dusman de-al lui, iar fratele mai mare v-a preula stafeta.
Ce e interesant e ca se schimba usor dinamica acestei campanii electorale. John Tory conducea in sondaje dar Campania lui parea a avea fundatia pe "nu-l vota pe RoFo". Dar acum ca Rob Ford a iesit din poza l-a cam lasat descopeirt. Pana si eu ma intreb daca are sa merite sa ma carabanesc pana la sectiile de votare. Nu-l support pe Rob... dar cat de tare imi pasa de frac-su?
Okioasa Chow se apre ca are si ea o sansa in toate astea caci s-au reimpartit cartile, sau cel putin asa spera ea. De mentionat ca ma scotea din minti o reclama la chipsurile Pringles, pe youtube, unde un imbecil o ambusca regizat pe Chow in mijlocul unui mars de campanie si o intreba daca ea isi inmoaie posmagii Pringles sau nu. Ce ma enerva era ca nu avea optiunea Skip dupa 5 secunde si trebuia sa ma uit la toata prostia. Spotul si preciza ca nu e parte din Campania electorala. Nuuuuuu.....

De ce ma intereseaza toata aceasta tarasenie? Fiindca unul din stalpii campaniei fiecarui candidat e transportul in comun. Iar asta ma intereseaza foarte tare. Planurile lor variaza de la masuri cu effect imediat pana la efecte vizibile in 5-10 ani.
Legat de asta fiecare candidat il acuza pe celalalt ca programul lor nu e viabil. Toti gresesc si toti au dreptate. Nu e minunat?

Sunday, 14 September 2014

Semnul mirarii

A trebuit sa antrenez un guard. De fiecare data e la fel dar totodata diferit. La fel, ramane partea de training. Ce difera e omul. N-am fost dezamagit niciodata. Am scris mereu pe blog ce discutii aveam cu oamenii astia. Unii veneau de prin Africa si nu prea intelegeau ce-i ala un Condominium. Altii se ocupau cu chestii dubioase, adica exact ce imi place si mie, iar altii cu benzi desenate sau jocuri de carti.
La modul personal, in viata noastra, de cate ori ni se intampla cate ceva dubios, gen sa te nimeresti in mijlocul unui jaf armat la o banca, stau si-mi adresez un sincer WTF?! Dude, ce sloboz se intmpla? Am stat de vorba relativ recent cu un coleg de breasla alaturi de care am sclavit multi ani, aici in Canada. Omu' probabil isi inchipuia ca ma cunoaste cat de cat. Niste beri mi-au dezlegat limba si cand am inceput sa-i povestesc... nu ma mai opream. Cam aceleasi lucruri ce le-am share-uit de-a lungul anilor si pe blog. Nu e chiar totul aici, dar e in majoritate covarsitoare. Il lasasem si pe el intr-o stare de WTF?!
Din cand in cand, atunci cand o ard 3 Sud-Est si ma napadesc amintirile, imi recitesc cronicile si ma incearca o paleta consistenta de simtaminte. Rad singur la cate o intamplare sau la un joc de cuvinte reusit. Imi amintesc persoane cu care nu m-am mai intersectat de atunci. Ma minunez la atatea si atatea situatii absurde in care ne-am trezit doar fiindca in 2007 am decis parasirea zonei noastre de confort, de acasa din Romania. O mai contactez si pe Claudia si-i spun: Hey, iti mai amintesti atunci cand am fost acolo si asa si pe dincolo? Cand recitesc consecutiv articolele din vreun an intreg imi dau seama mai usor cat de mult ne-am schimbat. Si ne-am schimbat. Dar am mai spus-o si am sa o mai spun. Nu ne-a schimbat neaparat Canada ci pur si simplu viata. Nu cred ca gresesc cu mult daca spun ca eram inca niste copii atunci cand am plecat. O data cu aterizarea ne-a inceput practic viata de adulti. Cand incepi sa ai grija de absolut fiecare aspect al vietii tale... e clar ca ceva s-a schimbat.
Si ajung din nou de unde am plecat, si nu ma refer la Romania ci la faptul ca se pare ca pe mine si pe Claudia viata in Canada ne-a tinut destul de busy.
Sunt surprins ca inca ma enerveaza enoriasul ala de aruncase o pastila in primul lui articol pe blog, cum ca exista unii bloggeri ce baga din top. Ma enervez doar fiindca ii doresc macar jumatate din cate ni s-au intamplat noua. Sa aibe si el ce sa mai scrie. Daca poate sa care atatea in carca.
Ma rog.
De multe ori am descris oamenii cu care am interactionat fiindca mi se par interesanti. Unii oameni au povesti iesite din comun. Iar eu am fata de microfon si oamenii tind sa-mi povesteasca. Recapitulez asa din glezna mainii, nu cu harfe de lauda ci doar ca sa exemplific ce ciudata poate fi viata. Claudia a cunoscut pe GM-ul de la Maple Leafs, eu pe probabil viitorul primar al Toronto-ului. Impreuna ne-am nimerit la un eveniment restrans impreuna cu GM-ul si Executive Vice-President-ul de la Raptors, cu care am si schimbat cateva vorbe. Am cunoscut o doamna ce se lauda (si o cred) ca l-a convins pe miliardarul ala sa construiasca Ripley's Aquarium in Toronto. Ciudatenia vietii vine ca o ora mai tarziu, o zi mai tarziu, o saptamana mai tarziu... ajungeai sa te certi cu o prostituata ca s-a pisat pe scara blocului sau sa te uiti la inregistrarile video cu un drogat ce-l strangea de gat pe supervisorul tau in lift. Amintesc guarzii ce mi-au trecut prin mana, la training. Unu fusese in coma si il salvase Dumnezeu. Tot el vazuse un inger ce i-a spus fata in fata sa-si schimbe viata si sa "walk with love". Altul traise aproape 2 ani din banii castigati jucand poker online. Unul vazuse un OZN cand fusese mai tanar, Unul era din Tibet. Unul scria o carte la servici. Tot el cara jocuri de societate gen Dungeon & Dragons si pregatea marfa pe biroul de la munca. Cu altul am avut chestii in comun in niste domenii de nisa de nu-mi venea sa cred. Etcetera.
"Ce lipsea?" m-as fi intrebat daca m-as fi intrebat. Lipsea omu asta de l-am antrenat ultimul. Omu era exorcist. Yep, enoriasu cu blogu, atentie maxima!!! No bullshit here! Exorcist. Mi-a povestit cum a facut, cum a simtit harul domnului pogorand asupra lui. Cum i-a dat forta atunci cand simtea Raul asupra lui. I-am spus sincer, il cred. Doar ca inca nu am reusit sa-mi explic MIE ce se intampla cu exorcismul. Cea mai buna explicatie pana acum am primit-o cu cativa ani in urma, de la Tzipi. Faza cu demonii nu rezoneaza nici la mine, nici la ea. Omu' e si un fel de pastor sau ceva, dar nu de genul lu' Gadea ci genul de bunic cu vorba blajina.
De aici a inceput o discutie intelectuala calma despre religie. Diferenta de varsta dintre noi era pe undeva pe la vreo 25-30 de ani. Imaginati-va socul ce l-a avut omul cand acest puradel aka Io i-a povestit ce parere are el despre ce se intampla. Mi-a spus, citez: "you are the most spiritual atheist I've ever met". Pe parcurs a mai mentionat ca n-a avut in viata lui o asemenea discutie cu cineva si ca mi-am pus niste intrebari la care el nu s-a gandit niciodata. Sa nu credeti ca omul era la nivelul de pupator de moaste. Dar totodata el nu poate fi obiectiv pentru ca nu poate fi cinic indeajuns sa se dea in spate sa vada mai mult. A mentionat asa in treacat ca i-ar face placere sa mai stea de vorba cu mine.
Dar eu n-am timp, man. Eu mi-am gasit raspunsurile. Cel care inca mai cauta esti tu. Good luck with that.

Si povestea continua, continua, continua la fel ca fereastra ce rezista, rezista, rezista...

Tuesday, 2 September 2014

FANeXpo

Abia anul trecut am aflat de FanExpo, acest Comicon canadian. Aflasem din timp deci aveam timp sa fac planuri, sa cumpar bilete, etc. Doar ca ma interesa doar din postura de a avea sansa de a sta fata in fata cu o vedeta hollywoodiana din filmul meu preferat sau din serialul meu preferat. Apoi am inteles ca tre sa le dai bani separat pentru aceasta onoare. Stiam de aceasta chestie din serialul Entourage unde Drama juiseaza de placere gandindu-se ca vine Comicon-ul deci poate sa se imbrace in armura de Viking si sa reprezinte serialul lui ce avusese succesul unei flacari de chibrit made by Gherla. Si el isi numara banii. Vazand lista de invitati la FanExpo 2013 am vazut ca singura vedeta ce parea interesanta era Lena Heady aka the Bitch Queen din The Game of Thrones. Dar ea a renuntat in saptamana premergatoare. Probabil Joffrey ii facea probleme sau ceva. Pana la urma... nu am mai mers. Anul acesta insa se mai intampla ceva la FanExpo. Turneul de Starcraft 2 - Intel Extreme Masters. Iar asta interesa pe mujkiu meu la maximum caci mi-am petrecut prea multe ore jucand acel joc si mai ales urmarind pe youtube meciuri dintre profesionisti. Daca mai sunteti care credeti ca professional e-gaming-ul e o labareala pentru labari dati o geana aici. Daca te-ai uitat cred ca ai observat ca un korean a produs $475,564 din treaba asta. This shit is serious!
Ratasem turneul de anul trecut caci am aflat de el abia dupa ce a fost gata. Anul acesta insa am zis sa mergem. La autografe am zis ca o lasam moale. Invitatii (vezi link, atat cat mai merge)cei mai interesanti pentru noi erau "Capitane Pica...ti-ar parul sa-ti pice" Patrick Stewart, Elijah "Ti-am dat un inel" Wood si frumuselul ala din The Vampire Diaries de lesina nevasta-mea si pustoaicele dupa el, Ian Somerhalder.
FanExpo Canada e vazut destul de bine in lumea astora de se ocupa cu astea.
Nu stiu inca cifrele de anul acesta insa recordul de vizitatori a fost in 2012 cu 91,118. Se poate insa ca numarul acesta sa fi fost depasit anul trecut si informatiile astea sa nu fi fost updatate. Se poate si asta

Noi am fost Sambata si a fost nebunie. Intrarea nu e la intrare caci acolo se face REintrarea. Intrarea e prin parcarea aia subterana, aflata la ma-sa-n pizda prin arsita plina de umezeala de vara torontoniana. Coada era imensa dar a mers relativ repede.


Am cautat pe net sa vad ce scrie despre festival si am reusit sa gasesc un articol descriptiv si destul de critic vizavi de locatie. Numarul vizitatorilor a crescut constant de la editie la editie si criticul de pe linkul de mai sus mentiona ce am observat si noi cu propriile noastre ocheane: Daca voiai sa mergi din South Building (unde erau chestiile legate de cultura comic books) in North Building (unde erau vedetele si marfa de cumparat si turneul de Starcraft 2) innebuneai de la miros. Si cum sa nu vada dragul de el acelasi lucru ca si noi cand ma vad impreuna cu Claudia in una din pozele puse de el. Fucking true story.


M-am uitat la 3 meciuri de Starcaft in doua sesiuni, apoi am inotat prin multime sa vedem ce si cum.

Omu' okios Flash a si castigat turneul si a incasat un 10,000 de dolari paraiezi.

Am tras niste poze cu zoom lu putzele alea din Twin Peaks, lu Guvernatorul din Walking Dead si lu Elijah Wood.


Apoi am dat de aia cu Star Wars. Ne-am tras in poze cu Storm Trooper-ii, cu R2D2 sau cu Boba Fett si Darth Vader.



N-am stat mult fiindca mai aveam ceva treaba importanta in ziua aia. FanExpo e simtit mai bine de canadienii pursange fiindca, ma gandesc eu, eu chiar au crescut cu cacaturile astea. Pif et Hercule sau Rahan nu sunt nici macar pe aproape corespondentul culturii Comic Book din America de Nord. Chiar saptamana trecuta citeam ca un comic book cu Superman a fost vandut la licitatie pe ebay cu vreo 3,000,000 de parai.
Cred ca e clar ca astia chiar nu se joaca.

S-am luat cu asalt fluviu de oameni catre South Building.


Afara, inca era coada pentru reintrare.


In anii urmatori vreau sa revin. Poate printre invitati se numara vreun actor ce mi-ar place mult sa-i vorbesc. Sa-i spun vreo gluma de cacat sa-l/s-o fac sa rada jenat(a) sau sa isi increteasca fruntea intr-un WTF de neuitat. Poate faci impresie si ajungi in vreun film de la Hollywood. Cine nu-si doreste sa spuna intr-o sceneta de film ceva legendar ca " These pretzels are making me thirsty", nu?