Sunday 26 January 2014

Pilde de pilde

Iar e de sezon subiectul cu copiii. E ars cu fier rosu pe creier. Esti pirogravat inca de mic, laolalta cu restul datinilor si obiceiurilor batute-n cuie. Inca un subiect pe care lumea nu vrea sa-l adapteze la epoca in care ei traiesc de fapt. E fucking 2014... nu mai e epoca Patriarhilor biblici si nici macar Decretul 770 din anul de gratie 1966. Inainte sa venim in Canada erau luati ca posibilitate si niste eventuali copii. Dar socoteala din pantaloni... nu, stai... socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ. Asta e o vorba din batrani ce chiar are sens. Nu am de gand sa filosofez pe tema ci sa dau niste exemple concrete cu iz de pilde.
In momentul asta am 3 colegi. Rick Ross... canadian sarac din tata-n fiu. Darius Za Greit - fost profesor universitar in Teheran, de 4 ani in Canada. Gospodin Lenin - ruski de 21 de ani... in Canada de la varsta de 12 ani.
Rick Ross e canadian. Nu stiu daca realizeaza dar n-a avut nici o sansa sa reuseasca in viata. A fost sarac toata viata si au trebuit sa se mute des. Cand i-am spus ca ma uit din nou la Married with children mi-a zis ca obisnuia sa se uite la acel sitcom impreuna cu taica-su si ca show-ul era parca despre familia lui... cu diferenta ca el nu era ca Bud, el nu mai era virgin. A avut o sansa caci in liceu cand se apucase de furat si a fost prins, parintii lui l-au trimis la niste rude in afara Toronto-ului pana la 18 ani. Asta l-a salvat de anturaj. I-am cunoscut o parte din familie... majoritatea parnaiasi, fosti parnaiasi sau in drum spre. E inteligent si autodidact dar viata grea parca nu i-a dat voie sa ridice capul mai mult decat atat. E doar unul cu inteligenta peste medie dar fara cultura. Prietena a ramas gravida de tanara, s-a casatorit cu ea, a mai facut un copil si acum e tata exemplar... si se zbate sa faca bine. Cu sanse putine. Oare ce sanse au sa aibe fetitele lui? Oare au sa ajunga la facultate?
Darius Za Greit se insurase in Iran si avea deja un copil. Au bagat dosarul de emigrare pentru Canada sa poata sa ofere fetei lor o viata decenta, o viata normala departe de aberatiile sociale din Iran. Era profesor universitar in capitala iraniana, bagase ore suplimentare de nebun si reusise sa-si cumpere apartament cu banul jos... lucru necesar sa devina "bun de sot". Avea status social de care acum ii este dor si care inseamna extrem de mult pentru el, aveam sa descopar dupa aproape 3 ani lucrati cot la cot cu el, cand mi s-a destainuit ca prietenii lui de aici din Canada nu stiu ca el e securist. E adevarat ca in paralel e si traducator si are si niste ore la un liceu. Tre sa bage din greu fiindca in primul an in Canada au mai facut un copil si nevasta-sa sta acasa, nu munceste. Acum cateva luni imi povestea ca ia serios in considerare sa se intoarca acasa. Era un aspect ce nu-i dadea pace. Mi-a spus ca de fiecare data cand merge in vizita pe la prieteni il ingrozeste sa vada cum copii acestora s-au canadienizat devenind niste razgaiati nerecunoscatori. Totodata, ca securist, a vazut multi locatari iranieni de toate varstele... si se pare ca nu i-a placut cum au evoluat in societatea canadiana. Uite cum te sucesti dupa ce ai lasat o viata in urma pentru noua viata in Canada si apoi descoperi ca rozul ala era doar in brosura de emigrare iar la fata locului cam inghiti cu noduri. Bine, mai sunt niste chestii Cpt. Obvious la care nu s-a gandit: fetele umbla cu fusta lata cat cureaua, sunt poponari pe strada, totul e vulgar si plin de sexualitate... nu e un mediu propice pentru cresterea unor fetite... afla prea devreme despre chestii ce ar trebuie sa fie cunoscute mai tarziu in viata. Asa e, no doubt. Dar, din nou, suntem in 2014 si asta e societatea vestica in care traim.
Gospodin Lenin a fost adus de parinti in Canada la varsta de 12 ani. Lenin e un exemplu extrem de strident de canadienizare din aia proasta. Cand l-am cunoscut isi invinuia parintii pentru tot. Ca s-au ratat, ca n-au avut ambitie, ca n-au bani si prin coroborarea acestor lucruri propria lui ratare. Ca nu-s parinti buni cu surioara lui in varsta de vreo 7 ani. Parintii lui plecasera din Sankt Petersburg in Israel si fiindca nici acolo nu era Pamantul Fagaduintei s-au mutat in Toronto... unul din motive fiind ca feciorul lor sa nu fie cooptat in armata. Rezultatul? Cand a ajuns la liceu feciorul s-a inhaitat cu baietii cool. Au urmat probleme cu popolitia si a rezultat un rus incult, arogant, canadienizat, ce n-a terminat liceul si care viseaza doar bani facuti usor, tunuri, masini scumpe si care are niste vise irealizabile. I se pare cool sa fie soldat si a luat in considerare sa se inroleze in armata canadiana. Dar el isi ia in serios sansele sa devina politist, RCMP, agent al serviciului de informatii canadian, sa lucreze pentru NSA in State, etc. Nici o varianta aplicabila REAL persoanei lui. Dar asa e el, "da, NSA... tre' sa locuiesti Statele Unite vreo 5 ani si sa fii cetatean dar daca vreau, ma duc, am un buddy ce locuieste in LA ...."
Am cunoscut si romani din aia ce acum au 40 de ani si care au venit aici de copii si care n-au reusit sa faca nimic. Astia au cate o poveste din aia in care nu e vina lor. Asa il vad si pe Lenin la varsta de 40 de ani. Imi vine sa fac cu nervii cand aud cliseele alea cu romanii destepti, capabili, ce muncesc din greu. Imigrantii romani sunt la fel ca cei rusi sau cei iranieni sau cei nigerieni. Unii sunt destepti, altii nu; unii sunt capabili, altii nu; unii merg la scoala, altii nu reusesc sa faca fata sau nu merg deloc; copiii lor ajung ratati sau ajung doctori. Nu conteaza de unde esti.
Nu vreau sa trag concluzii ci le las in coada de peste. Parerea unanima a unui parinte este oricum ca "nu mi se va intampla mie sau copilului meu".
Voiam doar sa mentionez niste povesti de viata din Canada.

Thursday 23 January 2014

Royal Ontario Museum

Royal Ontario Museum
Prima oara cand am mers prin Downtown vazusem niste stegulete agatate de stalpii de iluminat. Erau in culorile tricolorului inca extrem de proaspat in minte: rosu-galben-albastru. Basca, mai scria si ROM pe el. Primul gand mi-a fost ca e vreun eveniment cultural romanesc de mare anvergura. Ce vrei, eram inca necopt in Canada si inca aveam iluzii despre comunitatea romanesca nestiind ca varfurile culturii romanesti p-aici sunt de alde Stela si Arsinel, Hrusca si Barbecue-ul Romanesc sau Campul Romanesc, cum se numeste. Am aflat cu surprindere ca ROM e de fapt Royal Ontario Museum. Am tot zis ca mergem si n-am mai mers. Cum scrisesem acum cateva articole in urma ne-am luat Pass-urile alea oferite proaspetilor cetateni asa ca Vineri pe 10 Ianuarie am infruntat ploaia si am mers sa ne culturalizam. E imensa magaoaia si asteapta-te sa mergi mult. Ne-a placut mult la Dinozauri si la Roci si Minerale unde chiar am avut ce vedea.
La sectiunea de bolovani iarasi am stat mai mult.
Partea de istorie... mmmmm... n-am inteles niciodata fascinatia unora pentru vazele de flori din dinastia Jackie Chan. Si primul etaj e plin de arta chinezeasca, japoneza si koreeana.
De remarcat cat de scunzi erau oamenii acum sute de ani si mai ales asiaticii. Nici europenii nu erau mai breji am vazut niste paturi din alea de pe la 1400 zici ca erau de copii.
Absolut inutila mi s-a parut sectiunea cu animale impaiate desi copiii pareau incantati. Au si un tunel facut pestera cu lilieci impaiati si sunete de falfait de aripi. Dar am fost si speolog amator la viata mea deci McKayla was not impressed.
Exponatele romane si grecesti mi-au placut si tre' sa recunosc ca mi-ar place sa am o statuie din aia de marmura cu paula mica asezata pe mileul de pe Flat Screen TV. Ar da un pic de clasa asezat in fata peretelui pe care atarna Rapirea din Serai. Fascinanta e lipsa de fascinatie ce o simti fata de sutele de artefacte marunte expuse in vitrine... chestii ce par banale si lipsite de grandoare desi unele sunt vechi de 2000 de ani sau chiar mai bine si tocmai asta e valoarea lor: sunt vechi si rare. I get it! I get it!
Ultima parte era Wild Life Photography of the Year sau ceva de genul. dar trebuia sa platim $5 in plus si n-am mai intrat. Nu era vorba de cei $10 ci de faptul ca ne dureau picioarele asa ca am plecat.
Am inceput sa colectam magneti de frigider ca suveniruri de prin locurile pe unde am fost. Abia am gasit ceva care sa aibe si logo-ul muzeului. De fapt am gasit doar un singur magnet cu logo-ul ROM. Si asta era cu expozitia ce tocmai se incheiase, cu Mesopotamia, dupa ce sapasem in niste cosulete pline de magneti "expirati".

PS. Titlul articolului fusese Royal Ontario Museum... and more unde vizita la muzeu sa fie introducerea pentru "and more" unde aberam pe teme de arheologie dar m-am lungit si am lasat asta cu arheologia ca draft pentru altadata. Oricum aberam in stil propriu dandu-ma cunoscator si in acel domeniu. In ultimile saptamani m-am uitat la o megatona de documentare, pe diferite teme, dar luand-o metodic. Ma uitam la un documentar pe un subiect apoi incepeam sa caut si alte surse pro si contra sa vad argumente si contra argumente. Fratioare, innebunesti cu capul. Fiindca sunt si masochist eu citesc si comentariile. Sa vezi acolo prostie si ticalosie. Saptamana asta am dedicat-o evenimentelor de la 11 Septembrie. Aia e munca titanica. Atata cacat e pe net despre eveniment incat daca vrei sa iti faci o imagine cat de cat precisa trebuie sa te uiti la tot si sa citesti tot sa vezi ce e maculatura si ce nu. Incedibil de multa dezinformare in toate directiile, dezinformare facuta voit sau de catre, preferatii mei, aia ce o fac din convingere si cred ca ce fac ei e INformare. Ajungi sa pierzi ore vizualizand ceva pana sa iti dai seama ca nu e nimic de valoare acolo dar asta e singura modalitate de cerne informatia. Cred ca am niscaiva aspiratii de om in etate nascut la sud de Marele Zid.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...