Hyundai Accent

Unul din lucrurile ce le aduci cu tine din Romania e accentul ce-l imprimi limbii engleze. De mult ma gandeam sa scriu ceva pe subiectul acesta dar ca de obicei trebuie sa imi adun ideile si asta imi ia timp mie. De multe ori am toate ideile in cap dar n-au inca sens pana nu vad ceva sau aud ceva ce ma lumineaza. In cazul acesta au fost 2 lucruri. Un documentar BBC pe youtube unde marea majoritate a comentariilor criticau accentul british al naratoarei. Al doilea lucru au fost mai multe dar in general acelasi: X-Factor UK, unde veneau oameni simpli din Englitera si judetele adiacente si te asaltau fonic cu ceea ce ei numesc engleza sau in limbaj de lemn, engleza de balta.

In mijlocul textului ma vad nevoit sa mai bag inca o data disclaimer-ul blogului si sa reiterez faptul ca ce scriu aici e parerea mea, bazata pe experientele mele si puterea mea de intelegere.

Cand am ajuns in Canada am avut probleme mult mai mari decat mi-as fi inchipuit vreodata la vorbitul in engleza. Am vocabular, citesc foarte repede in engleza si inteleg foarte bine cand mi se vorbeste. Dar cand trebuia sa imi arat vocal reciprocitatea... aaaaaaaaaaaaaaggghhhh cum mai scartaia treaba. Vorbeam... dar ma balbaiam mult si ca sa fiu mai cursiv trebuia sa imi construiesc fraze intregi in minte fiindca nu curgeau natural. Nu inca. Apoi am devenit familiar cu un anumit segment de vocabular si continuam sa ma balbai cand eram pe teren mai necunoscut. Angajandu-ma in Costumer Service si stand la Front Desk unde lumea vine sa vorbeasca cu tine... a trebuit sa ma adaptez. N-am avut nici o jena sa imi intreb colegi cum se zice in situatia aia, sau ce cuvinte foloseste el, sau ascultam atent cum vorbeau ei la telefon (baaaa, am zis CUM vorbeau, nu CE vorbeau... ce crezi ca e aici NSA?) Dupa un timp a intervenit obisnuinta, apoi incepi sa gandesti in engleza, apoi romana vorbita in casa devine romgleza.
Dar accentul ramane. Accentul se poate disipa dar nu se poate pierde, zic eu, decat daca esti un super talent sau cineva te antreneaza si te corecteaza... dar dureaza enorm de mult timp. Imi amintesc aici cartea lui Nelson DeMille "The Charm School" unde chipurile (si de fapt de ce nu) KGB infiintase o scoala secreta de spioni unde americani luati prizonieri in Vietnam sau chiar turisti americani rapiti de te miri unde erau folositi ca si instructori. Agentii locuiau ani de zile in replici de orasele americane cu supermarket, benzinarii si tot ce trebuie invatand engleza de balta de la instructorii lor. Si nici macar agentii aia nu erau 100% fiindca e greu si atunci unul de invata engleza americana cu accent bostonian era trimis de exemplu pe coasta de Vest, unde trecea mai usor neobservat.
Ca si imigrant e clar ca nu ai instructor de accente si nici timpul necesar. Cand esti nou venit ti se pare mult mai strident accentul tau si foarte multa lume te intreaba de unde esti, what is your background, etc, facandu-te si mai constient de faptul ca nu vorbesti ca ei.
In discutiile mele cu romanii de pe aici am intalnit si multe pareri cum ca dupa 10 sau chiar 20 de ani in Canada iti pierzi accentul si chiar poti trece drept canadian intre canadieni. Ma indoiesc, am spus-o si atunci si o sustin si acum. Poti pacali un nativ intr-un dialog scurt... poate mediu... dar la un moment dat iti va aluneca limba. Depinde si cat de repede vorbesti. Depinde si cat de agitat esti cand vorbesti. Cat de obosit. Eu am descoperit ca am probleme la vorbit engleza dupa ce joc basket si sunt obosit, insetat si gura clei. Literalmente nu-mi curg cuvintele.
De-a lungul timpului in Canada am fost intrebat de destul de multe ori daca sunt rus. E accentul. Nu ca as avea acent de rus ci fiindCA CAnadianul e supericial. Fara vrajeala, eu imi cam pot da seama dupa accent daca vorbitorul e roman... fiindca e diferit. Am intalnit canadieni ce au lucrat multi ani cu romani si care m-au ghicit din prima. Probabil si dupa fizionomie dar accentul meu a fost elementul hotarator. Altul nu era sigur daca sarb sau roman.
Un lucru insa nu mi s-a spus niciodata, ca nu se intelege ce vorbesc. In afara de cazurile drastice... un roman este inteligibil pentru nativi. Aveam insa sa stau de vorba cu nativi ce au verisori in Anglia sau Australia si care mi-au spus ca nu ii inteleg cand vorbesc engleza. Sa nu intelegi un englez vorbind engleza pare o utopie dar e foarte adevarat si foarte comun.
Eu cred ca trebuie sa fii batut in cap cu aceeasi tesla cu care mergi in baie sa mai crezi ca Anglia da ora exacta in limba engleza. De cand Hollywood-ul a devenit ceea ce este noul standard de limba engleza e engleza americana. Personal, mie mi se pare cea mai curata engleza. Dar e adevarat ca are de a face cu faptul ca am invatat engleza de la filme si din melodii. Apropos de melodii... un lucru ce nu l-am inteles niciodata e de ce muzicienii englezi vorbesc incredibil de pocit dar in melodii engleza lor e curata ca lacrima si perfect inteligibila? Pare aceasi chestie din limba germana, cu Hoch Deutch... germana literara. Oricum, asta nu face aceasta dualitate lingvisitca ceva normal. Ba din contra. Si in Statele Unite sunt multe accente, si ele influentate si de slang. In statele din Sud se vorbeste foarte pocit... mai ales de catre rednecks. Pentru americani, canadienii sunt celebrii pentru ca incheie fraza cu "Eh!", citit "ei". La inceput nu am inteles de ce se caca atata pe ei din cauza asta fiindca interjectia e folosita si in Anglia si in toate coloniile... dar apoi mi-am dat seama ca engleza canadiana e foarte apropiata de cea americana incat se pot diferentia doar prin cateva nuante, una fiind "eh". Alta ar fi pronuntia cuvantului "about". Americanii il pronunta ăbaut pe cand unii canadieni (si mai ales newfies)il pronunta ăbout sau ăbut. Mai e si "out" pe care-l pronunta ceva de genul eaut.
La un simplu google pentru "worst english accents" gasesti in general... SOC!SOC!SOC! accentele din United Kingdom. Gasesti accentele din Africa de Sud, din Australia, Noua Zeelanda si Tasmania. Dintre strainii vorbitori de engleza... se pare ca cele mai nasoale accente sunt ale indienilor, ale chinezilor si arabilor. Deci nu rusesc si NU romanesc. Deci cred ca ne putem relaxa din punctul acesta de vedere. Parerea mea e ca accentul ti-l poti imbunatatii cu timpul dar atentia trebuie focusata pe vocabular, gramatica si fluenta in vorbire.

Ca sa nu cer sa ma creada lumea pe cuvant de pionier am sa bag mai jos exemple concrete. Bahtalo!

Din nou au gust...

Innebuniti la capatana de viata antrenanta si plina de mister a unui emigrant obisnuit tanjeam sa mai facem si altceva. Stim foarte bine vorba aia "e greu sa fii Puya, dar cineva trebuie s-o faca" dar am zis sa luam oleaca hogina sa nu ni se arda procesoarele. Noul meu coleg rus, Lenin, a fost la Wasaga Beach si mi-a bagat inception dar dupa ce am cercetat vremea probabil am zis sa ne reorientam
Am ramas la planul A, si anume sa mergem pe Toronto Centre Island aka Marea Insula a Brailei, cu biciclete inchiriate din Downtown. Vineri dupa pranz am plecat la drum. Am parcat ca de obicei la 16 Yonge St. si am luat bicilete de vizavi. 5$ pentru 24 de ore si le poti returna la orice locatie BIXI. Bitching sau ce? A mers totul ata, snur, funie, parama, odgon. Feribotul a plecat imediat dupa ce am ajuns noi. Vremea superba: nici prea-prea nici foarte-foarte. Ne-am dat cu bixicleta pana ne-a luat foamea. Adica imediat. Apoi ne-am facut siesta pe plaja din partea de sud. Am avut si noroc. Doua familii zgomotoase de romani au parcat langa noi si am avut deosebita sansa sa ii ascultand debitand platitudini. De remarcat ca a doua zi era programat un barbecue si era vorba sa-i cheme si pe "romanii aia" dar una din neveste a sarit de posterior in sus ca "le spunem daca vin acolo, doar nu-i chemam la NOI!"... Nu facuse curat si mai aveau si de spalat, Of!
M-am bagat si in apa putin, am stat si la soare... n-a fost rau deloc. Acum ma cam mananca pielea si nu stiu daca e din cauza ca m-a ars soarele sau e de la apa curata din lacul Ontario.
Am sarit pe BIXIclete si am pedalat pe aleile insulei. Am facut poze si ne-am bucurat de vremea placuta. Am desscoperit cu surprindere un mic cartier de case pe insula, unele cu vedere neobturata catre skyline-ul Downtown-ului. Nu par locuite acum dar au fost la un moment dat. Foarte idilic. N-a fost rau deloc si o sa mai mergem.
Duminica era pe baza de sport. Mai putin cu facutul si mai mult cu uitatul. Sorana Carstea s-a calificat in finala Rogers Cup din Toronto si in Romania avea sa se joace deliciosul Dinamo-Steaua. Niciodata in viata nu am fost atat de aproape de a merge la meciul Soranei. Nu neaparat la finala ci la unul din meciuri. Doar pretul biletelor ne-a facut sa ne razgandim. Bine, acum sincer, nici nu stiu daca mai erau bilete la vanzare. Dar n-am mers. Nu erau mari sperante impotriva Serenei Williams si ele au fost spulberate imediat dupa inceperea finalei. Dupa, cititnd comentariile pe gsp.ro la articolul despre meci, aveam sa descopar ca aceeasi impresie se intiparise si in mintea celorlalti privitori. Serena Williams is a mutha fucking MAN! Urangutanca. Goriloaia. Magaraoanca. Chewbacca. Chewbaccabra. Eu o numeam Lebron si nu mi se parea atat de deplasat sa-mi imaginez ca Lebron e prieten cu Serena Williams si i-a cerut sa il lase pe el sa joace deghizat, cacanadienii e prosti si nu stie ei. Printre remarcile savuroase am remarcat: "Felicitari Sorana, ai invins toate femeile participante la turneu" si "Ce vrei ba, pe asta nici Hanescu nu o bate"... ceea ce a generat raspunsul "Serena invinge jumatate din tenismenii din ATP". Serva cu 200 km/h? Duuuuude.
Apoi a inceput bairamul. Dinamo - Steaua. Latovlevici le-a rupt perineul cu o bomba explicandu-le de unde incepe standardul. Apoi s-au relaxat baietii ca asa e naravul. Bine... scorul de 1-2 nu reflecta ce s-a intamplat de fapt pe teren. Bun asa.

E deja mijlocul lui August si vara asta ne-a lasat un gust najpa. Sa vedem daca se lasa in curand cu juraminte de iubire si vizite in insulele calduroase.

Pana atunci stam relaxati in garda.

Later edit:
Am fost extrem de inexact la faza cu bicicletele. Te poti plimba toata ziua daca schimbi bicicleta din juma' in juma' de ora, la statiile alea ale lor presarate prin oras. Factura a fost de vreo 70 de parai dar au fost baieti finuti cand am sunat si au inteles ca-s prost si mi-au dat banii inapoi. Sa imi fie de bine.

Gitano rumano

Ieri la munca primesc un telefon. In fata usii noastre este un barbat half-naked dormind pe jos. Stiam exact cine e caci il vazusem cu o ora inainte cand venise acasa. Parea beat dar nu se clatina... ma intelegi? Isi condusese prietena si pe sora ei acasa si ultima oara cand il vazusem era in lift, dupa ce aruncasem o ocheada in containerul de gunoi caci draga de ea, prietena, reusise sa-si arunce telefonul mobil la gunoi. N-am gasit nimic deci ne-am intors la business-urile noastre. Apoi... telefonul. Ma duc si-l vad pe el. Fara camasa, desculti... cu pantalonii lasati mai jos de buci... caci asa e moda si cureaua scoasa aruncata la un metru de el. De partea cealalta a usii auzeam rezidentii impingandu-se care sa stea la vizor sa vada ce se intampla. Il trezesc pe cetatean. Habar n-avea pe ce lume e. "Where's my shirt?" Ba... sincer... nu stiu. Da' unde ti-s papucii? Era varza... dar nu parea beat. Vorbea repede si impleticit si-mi era greu sa-l inteleg. Isi ia cureaua si incepe sa si-o infasoare pe pumn. Vrei sa-mi dai perversa? De ce faci asta? "It's my belt, man!" No doubt, dar de ce faci asta? "What do you want me to do with it then, man?" Bag-o in buzunar. Vrea sa se intoarca la prietenele lui. Stai putin. De ce esti aici? Nu stie. Hai ca vin cu tine sa vad ca e ok sa te intorci in apartamentul fetelor. E ok. Fetele sunt dormicioase si nu vor sa vorbeasca cu mine... probabil cred ca e vorba de telefon si asta poate astepta pana dimineata. De unde sa stie ele ca masculul lor bosketarea prin bloc? E suficient pentru mine si dau sa plec dar el ma opreste si-si cere scuze. Isi spune numele si mi-l spun si eu. "Are you greek? I mean ur background?" Nu, sunt roman. Si aici se intampla ceva de care am auzit dar nu mi s-a intamplat niciodata. Mormaie ceva dar "gypsies" se aude clar. What? Si iar incepe sa mormaie niste scuze si ceva din care se intelegea ca romanii nu stiu ce. I don't know what ur tryin to say here... but we're... people... El e un mulatru cu parul afro si e vorbitor de franceza si imi pare a african din coloniile franceze dar in mod sigur crescut in Franta. Rade ciob de oala sparta. Muje!

Am fost surprins cat de tare m-a enervat chestia, sa fiu catalogat drept tigan. Nu credeam ca imi pasa atat de tare. Se pare ca sunt roman pur-sange... am crescut in Romania... o tara ariana prin definitie... mai ales in Moldova, unde oricine cu nuanta mai inchisa la culoare e tigan... de la creoli pana la Negru 13 bosiman.

Acum nu-mi mai pasa... dar daca e vreodata... am sa-i tin o lectie de geologie: exista tigani romani dar romanii nu sunt tigani. Atat de simplu. Si din nou, faptul ca esti alb la piele nu inseamna ca esti si un om bun. Exact la fel si daca ai 45 de facultati.
Albilor!
Igghhhh!