Friday, 30 August 2013

Sfarsit de cincinal p3

"It's just a lame ass ceremony"... ma anunta gospodin Lenin, tanarul meu coleg rus. Am invatat extrem de multe intr-un timp extrem de scurt de la acest coleg al meu. In principal fiindca vorbeste foarte mult si pe gura si cu body language... Are doar 21 de ani... Dar sa revenim.

Lame ass ceremony? Dudulete, poate pentru tine caci tu ai venit la 12 ani aici adus de parinti. In afara de faptul ca exista el n-a facut nimic pentru a deveni cetatean canadian. N-a decis sa vina in Canada, n-a aplicat, n-a completat formulare, nu a avut stres, nu a aplicat pentru cetatenie... n-a dat testul, n-a facut nimic. Cum sa inteleaga un pulifrici din asta ca cetatenia pentru un imigrant reprezinta sfarsitul unui proces lung?

Prima oara am fost la ceremonia romanchesilor. Judecatorul de pace era un barbat cu o fata blanda de Mos Craciun care a tinut un discurs lung si a reusit sa dea ceremoniei un aer plin de insemnatate. Adica si-a atins scopul. Femeia care a prezidat ceremonia la care am luat noi parte din postura de jucatori activi a avut discursul ei dar trei sfert din el a fost despre ce a realizat ea in viata... probabil in ideea ca si ea e din familie de imigranti, si iata - se poate, sa ajungi edil de vaza in Toronto sau Vaughan. Dar propaganda asta nu parea sa reverbereze macar intre imigrantii astia, din grupa asta. Sau poate eram doar eu. In plus de asta, judecatoarea a spus ca aceasta grupa de inJURATORI e cea mai bine imbracata de pana acum. Well... ori spune asta la toata lumea ori n-are nici o treaba cu nimic... si uitandu-ma la unghiutele ei roz fosforescent ce zambeau de sub roba lunga... hmmm.

Trece repede... Ai asteptat atat de mult incat la sfarsit ramai descumpanit uitandu-te la un teanc de pamflete, un steag cu Canada, o insigna si certificatul de cetatean care arata ca un act si nu prea stii ce sa faci cu el. Si te mai cauti in buzunare de cateva ori sa vezi unde e Permanent Resident cardul si apoi iti amintesti ca ti l-au luat la intrare caci si-a facut treaba. Ai o senzatie de suntcanadiandarcumodovedesc? Si atunci te gandesti sa aplici repede pentru pasaport... sa ai totusi un act doveditor unde scrie Bula Bualescu... CANADIAN.

In rest ai aceeasi senzatie ca atunci cand e ziua ta. Ok, nu mai am 30 de ani, am 31... asa... siii... cum ma simt? In schimb ai puseuri de realitate in care te loveste ca ai facut-o si pe asta. Sa ne fie de bine.

Obtinerea pasapoartelor va duce la vizitarea Statelor Unite si in special al punctul de atractie turistica - Buffalo. Dar mai e pana atunci.

Pe forumurile specifice romanii veterani spun in mare acelasi lucru: dupa vreo 5 ani reusesti sa te asezi... cu tot ce inseamna asta pentru fiecare individ in parte. Asa pare si la noi. Mai dai cu capul de pragul de sus, iti mai invinetesti tibia, mai merge ceva bine, mai una, mai alta... ajungi cum spuneam mai demult, stapan pe bucata ta de Canada. Evident, cei 5 ani nu sunt o regula.
Important e sa faci ce vrei sa faci in ritmul tau si nu sa simti presiune ca te apropii de termenul limita si... nu stiu ce. Sfaturile de genul "tre' sa faci si tu ceva" ma fac sa-mi dau ochii peste cap. Biiine maaaa...

Inchei punand accent pe Noi Canadienii si pe Romani... Ighhh!.

Numai bine va ureaza Citizan Chein si sotia.

Wednesday, 28 August 2013

Sfarsit de cincinal p2

Dupa 3 ani in Canada scrisesem asta.

Acum, chiar daca nu-s inca 5 ani batuti pe muchie e tot pe acolo si pica bine acest sfarsit de cincinal incheiat cu depunerea juramantului de cetatenie.

Am sa folosesc acceasi structura a articolului de acum 2 ani pentru o mai buna comparatie.
Ultimii 2 ani au fost usor diferiti fata de ceilalti de dinainte. Sictirul a crescut de la an la an vizavi de cacaturile de zi cu zi ce reprezinta viata unui om obisnuit. Explicatiile date celor ce se mira despre noi au devenit tot mai scurte si tot "mai de sus". N-ai cablu? Nu. Pai si nu te uiti la televizor? NU. Inainte explicam conceptul de a folosi televizorul drept monitor si a avea un desktop computer pe post de media center. Aia a fost mai demult. Ai auzit melodia lui Drache? Nu. Nu am cablu si nu ascult radio. Nici macar in masina? Nici macar in masina. Apoi sunt romanii. Astia-s cei mai grei de cap fiindca nu poti sa-i scoti din ale lor. Astia de diferite natii iti accepta raspunsurile considerand ca poate, la o adica, esti un ciudat, mai esti si din Romania... what do I know 'bout those fucking people? Dar romanii din Canada TE CUNOSC si mai ales stiu CUM AR TREBUI sa fii. Si pe blog, p-aici, mai apare din cand in cand in cand ( ce? am zis de 3 ori? minus "din cand") cate un troll ingrijorat de starea mea financiara, sociala sau carieristica. Sub anonimat te umplu de sfaturi, te dojenesc parinteste fiindca te-ai dus pana-n Canada si acolo i-ai dezamagit prin comportamentul tau. Astia-s aia de au nevoie de o confirmare din partea celorlalti ca ei sunt za siet, folosesc blogul meu sa arate (dezinteresati, of course) cat de mult au muncit ei si au realizat in Canada, fara sa realizeze un simplu fapt: faptul ca trebuie sa te lauzi singur arata ca nimanui nu-i pasa.. de drept si de fapt. Iar considerand ca miserupismul meu e doar un defence mechanism e doar defence mechanism-ul tau. Trebuie sa ai incredere in vorbele mele: mie CHIAR nu-mi pasa ce faci tu, sau tu, sau tu... in sensul cel mai personal, nu fac grafice cu evolutia sau involutia cunoscutilor mei iar crezand in mintea ta ca TU, un anonim pe net, esti relevant pentru viata mea... nttttt... sunt putini oameni de parerea carora ma intereseaza. Este asta un defence mechanism? Probabil ca da. Diferenta e ca il aveam din Romania cand la un moment dat am realizat un lucru elementar: fa tu ce e bine pentru tine si lasa gura lumii sa bata curul. Asta nu inseamna insa ca am considerat ca scopul scuza intotdeauna mijloacele si ca pentru a-ti atinge telul tre' sa treci peste lege, peste mila, peste paturi de spital. Nu-s atat de bulangiu. In plus dialogul pe blog este bine-venit atata timp cat e on topic.

Rant-ul asta pare asa... un pic exagerat dar romanii de pe aici stiu bine cat de mult se caca pe ei, the fellow Romanians, si cat de des te lovesti de asta aici.

Am tot scris de-a lungul timpului de aceasta competitie intre romanii din Canada. Citez din articolul aniversar "1 an de Canada" : Eu ii spun competitie fiindca insumeaza mai multe aspecte precum invidia, lacomia sau dorinta de a iesi in fata.
Ah, iarasi mergi in Romania? Nu ai fost si anul trecut? Dupa aia te duci si in cruise? Fain, da... Am merge si noi... dar aia mici, stii...
Sau partea cealalta: Ai fost in Cuba? Noi mergem in Dominicana. Ai fost la 4 stele? Noi am fost la 4.5...
Sau paranoicii: Stiti... ne-am luat casa, Marti facem actele... Ghita si-a gasit un alt job... acum e sef. Da? Cand incepe? Ah... pai lucreaza deja de 4 luni... dar nu stiam cum sa va spunem...

N-am intalnit vreun roman prost in Canada. Toti sunt destepti, culti, informati. Toti sunt incordati cand stai de vorba cu ei. Imi amintesc de cate ori am stat de vorba cu romani doar fiindca ni-i prezenta matusa, si eram prezentati ca " ei sunt abia veniti" chiar si 3-4 ani mai tarziu. Sa vezi atunci cum primeam sfaturi de viata de la veterani iar noi ascultam incercand sa nu clipim de emotie. Nu ca sfaturile nu ar fi fost bune... dar nu erau aplicabile la situatia noastra. Plus ca unele erau date de catre Cpt. Obvious insusi: fa scoala si apoi iti cauti de munca. Hai du-tii, bai!

Banii. Job-ul.

Ieri vorbeam cu un frate, fotbalist pe locomotiva la FC Barcelona, ce imi cita din clasici romani din Romania: vin-o ba sa muncesti in Ro pe 10 milioane si sa vezi ce te fute patronul pentru banii aia. Aceeasi mentalitate simplista care considera ca "afara" banii pica din cer, de parca aici nu muncesti din greu si Mos Craciun iti este patron. Tot din Romania mi se pare ca se vede gresit inca un aspect. Nu toti romanii plecati afara lucreaza in constructii sau culeg capsuni (cu precizarea adaptata dupa un episod din Seinfeld: "not that there's anything wrong with that") ci unii chiar invata o limba straina la nivel mult mai avansat decat "sa rupi cateva cuvinte", unii merg si la scoala in tara de adoptie, unii lucreaza si in meserii cu raspundere... Se lucreaza in stres si aici. Si aici sunt patroni si sefi muisti. Si aici esti angajat la salariu sub-piata. Si aici esti sarit la promovari sau mariri de salariu. Si aici sunt pile si relatii. Si aici sunt incompetenti angajati in pozitii cheie. Am mai scris de multe ori despre romanii de succes din Canada... cu nuantele de rigoare despre ce inseamna succes.
In ACEST moment eu imi definesc succesul ca: sanatate, armonie in cuplu, job fara prea multi ce sa te pise in freza, job ce sa iti permita o viata decenta in ideea in care nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, macar 2 vacante pe an si sa locuiesti intr-o zona cu clima mai blanda decat 7 luni de frig in Toronto.

Totul se leaga de locul de munca, evident. Am mai spus-o de multe ori. Nu cred ca totul se invarte in jurul a cat de mult produci ci mai mult cat de bine te simti TU. Ca poti sa faci o tona de bani dar sa muncesti 2 joburi deodata si asta nu-i smecherie deloc. Poti sa produci un catralion dar sa ai o raspundere pe cap de nu apuci sa te relaxezi nici in somn, si care e smecheria in asta?
Ca imigrant totul se rezuma la ce faceai in tara de origine, cat de bun esti in asta, cat de usor e sa intri in campul muncii in acel domeniu, aici in Canada si de... noroc. Des trebuie sa te reprofilezi... des sub nivelul tau de pregatire. Des trebuie sa faci o scoala si sa inveti o meserie noua. Des trebuie sa iti echivalezi studiile si sa mai faci niste scoala sa poti lucra in meseria ce ai practicat-o si in Romania. Dar asta depinde de fiecare in parte.


Hai ca greoi greoi trec la alt punct de interes.

Scoala.
Minunata scoala canadiana. Nu esti scaldat, ci inundat, in sfaturi despre scoala. Fa aia, fa aia, aia e buna, aia e minunata. Cel mai des ti se sugereaza sa te faci politist si asistenta medicala. Nu cred ca exista roman emigrant in Canada caruia sa nu i se fi spus la un moment dat sa faca astea, in functie de gen. Merita mentionat ca scoala de asistente necesita sa faci Anatomie si Chimie in limba engleza? Pentru Politie e discutabil. Site-ul lor spune ca 12 clase sunt suficiente dar e bullshit. Am intalnit multi security guards ce se pregateau pentru aceasta cariera si facusera sau faceau ceeea ce e numit Police Foundation si multi spuneau ca e un avantaj (daca nu chiar necesar) sa ai si un colegiu sau o facultate terminata, indiferent de ce domeniu. Deci cum suna de fapt sfatul acesta ce-l primesti ca nou venit in Canada? In mod clar nu se aplica la foarte multi proaspeti imigranti.
Noua ne-a luat aproape 4 ani sa fim siguri de ce alegem. De-a lungul timpului am mai avut tentative, am testat apa. E limpede (sa continui jocul de cuvinte cu apa) ca daca vrei mai mult trebuie sa mergi la scoala. Nu uita insa ca e scumpa si nu uita ca e aceeasi situatie ca in Romania. Aproape toata lumea merge la scoala si e plin de posesori de diplome deci trebuie atentie deosebita in domeniul ales. Uneori nu ai de ales caci vrei o dimploma canadiana in domeniul tau in care ai activat si acasa. Si nu uita ca... e in engleza. Am intalnit care s-au bagat la scoala si au facut cu greu fata sau n-au facut si s-au lasat. Dar iar depinde de fiecare subiect in parte.

Diverse
Din mai multe motive personale noua ne place in Canada. Ne-am schimbat mult fata de acum 7 ani cand am decis sa plecam sau acum aproape 5 ani cand am aterizat. Noi consideram ca am evoluat. Ma refer emotional si mental. Ne-am maturizat. Eram tineri cand am plecat si nici unul nu fusese rupt de parinti sau de casa parinteasca. Anonimitatea printre atatia straini, aici in Canada, a dat un sens si mai adanc la a incepe o noua viata. Am acordat mult mai multa atentie la ce conteaza cu adevarat versus ceea ce ni s-a spus toata viata ca ar conta. Am analizat cu multa atentie ce ne dorim de fapt de la viata si cum putem obtine asta. Am ales sa facem ce ne-am propus in felul nostru si in ritmul nostru.
Folosesc cuvinte parca prea mari cand de fapt suntem niste oameni destul de simpli. A fost greu si inca este in anumite momente. Stau de multe ori si ma uit la persoanele din jurul meu si vad atat de multi ce toata viata au fost concentrati pe telul lor in viata si anii au trecut degeaba. Au uitat sa se bucure de lucruri marunte repetandu-si ca astea nu conteaza. De aia eu ma bucur sa petrec o aniversare intr-un weekend la Sparrow Lake alaturi de hippioata mea draga sau sa mergem la un meci de fotball american, ca Vinerea trecuta, sa vedem si noi cum e.
Pare ca vorbesc doar de lucruri frumoase dar au fost destule momente in care Canada ne lovea cu pumnii la ficat, momente de disperare cand nu stii ce sa faci sau nu poti face nimic. Situatii absurde in care intrii sau esti bagat. Situatii ce curg usor pentru altii dar se incalcesc incredibil cand ajungi in aceeasi situatie de ajungi sa dai vina pe karma.
Viata in Canada, eh?

Tuesday, 27 August 2013

Sfarsit de cincinal p1

La inceputul lunii Iulie a venit in sfarsit rahatul ala de scrisoare cu invitatia la testul pentru cetatenie. Aplicasem in Noiembrie 2011. Aici te lovesti din nou de intransigenta canadiana a ministerului Imigratiei. Ca si atunci cand ai aplicat pentru emigrare trebuie sa stai in pozitie de drepti ca sa rasfoiasca ei 6 pagini de dosar. Printre imigranti e deja celebru faptul ca sunt in urma cu procesarea dosarelor incepand de prin 2011. Ai zice ca s-au dublat cererile sau chiar s-au triplat... dar nu e asa si bine-nteles au aparut voci conspirationiste cu diferite scenarii demne de cartile SF precum bLibia... cum ca guvernul canadian incearca o domolire a imigratiei, si asta din alte diferite motive.
Totul face sens cand romanaches aplica pentru cetatenie in Octombrie si noi in Noiembrie la exact o luna distanta, iar ei primesc invitatia la test in Ianuarie si noi in Iulie. Te anunta pe site ca nu tolereaza sa-i intrebi cat mai dureaza ci te invita sa te panichezi abia dupa trecerea a cel putin 25 luni de la data aplicarii.
O data cu confirmarea de primire a dosarul de aplicare pentru cetatenie primesti si vestita carte pe care trebuie sa o inveti. E plina de istorie canadiana. Cum bine remarca Tzipi, istoria canadiana incepe cu venirea europenilor si ignora cu nesimtire istoria localnicilor. Sunt multe de remarcat in ce considera Ministerul Imigratiei un minimum necesar de stiut de catre viitori cetateni. Despre indienii nativi sunt doar mentiuni si cateva scuze anemice pentru faptul ca s-au mutat la ei in casa si i-au fortat sa se mute in debara. Nu se mentioneaza nici faptul ca populatia indigena a fost redusa prin mijloace specifice fetelor palide cu pana la 80%. La fel ca si in cazul segregarii rasiale din SUA, omul contemporan cu telecomanda in mana are impresia ca s-a intamplat candva demult si se uita neincrezatori la tine cand le spui ca a durat pana in anii 70, cand ei erau poate nascuti si nu le vine sa creada. 'Merica? Da, 'Merica. In Canada copii indigeni erau fortati sa mearga la scoli catolice unde erau invatati cum e cu crestinismul... acest program scolar necesitand scuze oficiale in 1993 pentru abuzurile la care au fost supusi copiii aborigieni.

More than 150,000 native children were forced to attend the schools from the 19th century until the 1970s. It was part of an effort to remove them from the influence of their homes and culture and assimilate the children into Canadian society.

The Canadian government has admitted that physical and sexual abuse in the schools was rampant. Many students recall being beaten for speaking their native languages and losing touch with their parents.



Carticica mai contine scuze si pentru taxa pe cap de okios din secolul 19 si pentru japonezii incarcerati in lagare de concentrare in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Un alt lucru ce nu-l stie multa lume e ca americanii independenti de ceva vreme s-au gandit ca e cazul sa vada ce fac vecini de la nord incercand sa profite de faptul ca englezii erau obositi de la luptele MMA cu Napoleon, detinatorul centurii pe zona Europa continentala. Americanii au incercat niste raiduri de tip Timur Lenk dar pana la urma au sfarsit cu julituri in coate si genunchi caci canadienii au intors favoarea si au reusit sa cucereasca Washingtonul si sa dea foc Casei Albe si Capitoliului.

Carticica mentioneaza si tot felul de artisti celebri... de care n-ai auzit si nu vei auzi vreodata. La test vor fi intrebari despre Lordul Grey ce a donat trofeul pentru liga canadiana de fotball... american... sau despre hockey si mai putin despre poetul canadian ce a scris poezii despre Goana dupa aur din Yukon de la sfarsitul secolului 19. Romanaches cumparasera un test pregatitor online si si-au facut pomana cu noi. Am facut teste pana am fost siguri ca stim tot si apoi pana am cazut in extrema cealalta, ca nu stim nimic. La gata, testul in sine, a fost usor caci au fost intrebari mai generale, dar n-ai de unde sa stii exact ce te intreaba. Canadienii cu care am discutat eu in perioada aia nu ar fi luat testul de cetatenie. Nici macar pe aproape... si ii vedeam cum nechezau ca Basescu in interviul ala cand povestea cum a dat foc la toate navele din rada portului.

In astea 6 luni de cand fusesera romanaches la test s-a mai schimbat mersul. Ei au dat testul si au plecat acasa si peste o luna si ceva au primit o scrisoare in care erau anuntati ca au trecut testul si invitatia la ceremonia de depunere a juramantului. Cand am fost noi, am dat testul apoi am mers si am stat de vorba cu un agent de-al lor care ne-a spus ca am luat testul si apoi ne-au verificat un minimum de limba engleza aka level 3 English... aka sa folosesti propozitii. Cat am fost acolo am putut auzi un okios ce nu luase testul. Daca pici mai ai dreptul sa dai inca o data dupa cateva luni. Ce e dupa depinde de un Judecator de Pace dupa discutii tete-a-tete.

Apoi ti se spune ca vei primi invitatia in posta candva in urmatoarele 2 luni. Noi am primit-o dupa 6 saptamani.

De mentionat ca in sala de asteptare stateam toate viniturile, prospecte cetatenesti, tensionati in fata marelui test, citind inca o data carticica, imbarbatandu-ne intre noi... Taman in fata noastra se pune o familie de maronii, unde EL, stalpul familiei era incaltat in ce altceva decat slapi... Caci era cald si el transpirase pe ghioambe si-a scos copitele din slapi si omul s-a facut comod picior peste picior oferindu-mi si o viziune zoom-ata asupra texturii lamelor cornoase. E dreptul lui castigat la Revolutie si nu am ce sa-i fac.





Tuesday, 13 August 2013

Hyundai Accent

Unul din lucrurile ce le aduci cu tine din Romania e accentul ce-l imprimi limbii engleze. De mult ma gandeam sa scriu ceva pe subiectul acesta dar ca de obicei trebuie sa imi adun ideile si asta imi ia timp mie. De multe ori am toate ideile in cap dar n-au inca sens pana nu vad ceva sau aud ceva ce ma lumineaza. In cazul acesta au fost 2 lucruri. Un documentar BBC pe youtube unde marea majoritate a comentariilor criticau accentul british al naratoarei. Al doilea lucru au fost mai multe dar in general acelasi: X-Factor UK, unde veneau oameni simpli din Englitera si judetele adiacente si te asaltau fonic cu ceea ce ei numesc engleza sau in limbaj de lemn, engleza de balta.

In mijlocul textului ma vad nevoit sa mai bag inca o data disclaimer-ul blogului si sa reiterez faptul ca ce scriu aici e parerea mea, bazata pe experientele mele si puterea mea de intelegere.

Cand am ajuns in Canada am avut probleme mult mai mari decat mi-as fi inchipuit vreodata la vorbitul in engleza. Am vocabular, citesc foarte repede in engleza si inteleg foarte bine cand mi se vorbeste. Dar cand trebuia sa imi arat vocal reciprocitatea... aaaaaaaaaaaaaaggghhhh cum mai scartaia treaba. Vorbeam... dar ma balbaiam mult si ca sa fiu mai cursiv trebuia sa imi construiesc fraze intregi in minte fiindca nu curgeau natural. Nu inca. Apoi am devenit familiar cu un anumit segment de vocabular si continuam sa ma balbai cand eram pe teren mai necunoscut. Angajandu-ma in Costumer Service si stand la Front Desk unde lumea vine sa vorbeasca cu tine... a trebuit sa ma adaptez. N-am avut nici o jena sa imi intreb colegi cum se zice in situatia aia, sau ce cuvinte foloseste el, sau ascultam atent cum vorbeau ei la telefon (baaaa, am zis CUM vorbeau, nu CE vorbeau... ce crezi ca e aici NSA?) Dupa un timp a intervenit obisnuinta, apoi incepi sa gandesti in engleza, apoi romana vorbita in casa devine romgleza.
Dar accentul ramane. Accentul se poate disipa dar nu se poate pierde, zic eu, decat daca esti un super talent sau cineva te antreneaza si te corecteaza... dar dureaza enorm de mult timp. Imi amintesc aici cartea lui Nelson DeMille "The Charm School" unde chipurile (si de fapt de ce nu) KGB infiintase o scoala secreta de spioni unde americani luati prizonieri in Vietnam sau chiar turisti americani rapiti de te miri unde erau folositi ca si instructori. Agentii locuiau ani de zile in replici de orasele americane cu supermarket, benzinarii si tot ce trebuie invatand engleza de balta de la instructorii lor. Si nici macar agentii aia nu erau 100% fiindca e greu si atunci unul de invata engleza americana cu accent bostonian era trimis de exemplu pe coasta de Vest, unde trecea mai usor neobservat.
Ca si imigrant e clar ca nu ai instructor de accente si nici timpul necesar. Cand esti nou venit ti se pare mult mai strident accentul tau si foarte multa lume te intreaba de unde esti, what is your background, etc, facandu-te si mai constient de faptul ca nu vorbesti ca ei.
In discutiile mele cu romanii de pe aici am intalnit si multe pareri cum ca dupa 10 sau chiar 20 de ani in Canada iti pierzi accentul si chiar poti trece drept canadian intre canadieni. Ma indoiesc, am spus-o si atunci si o sustin si acum. Poti pacali un nativ intr-un dialog scurt... poate mediu... dar la un moment dat iti va aluneca limba. Depinde si cat de repede vorbesti. Depinde si cat de agitat esti cand vorbesti. Cat de obosit. Eu am descoperit ca am probleme la vorbit engleza dupa ce joc basket si sunt obosit, insetat si gura clei. Literalmente nu-mi curg cuvintele.
De-a lungul timpului in Canada am fost intrebat de destul de multe ori daca sunt rus. E accentul. Nu ca as avea acent de rus ci fiindCA CAnadianul e supericial. Fara vrajeala, eu imi cam pot da seama dupa accent daca vorbitorul e roman... fiindca e diferit. Am intalnit canadieni ce au lucrat multi ani cu romani si care m-au ghicit din prima. Probabil si dupa fizionomie dar accentul meu a fost elementul hotarator. Altul nu era sigur daca sarb sau roman.
Un lucru insa nu mi s-a spus niciodata, ca nu se intelege ce vorbesc. In afara de cazurile drastice... un roman este inteligibil pentru nativi. Aveam insa sa stau de vorba cu nativi ce au verisori in Anglia sau Australia si care mi-au spus ca nu ii inteleg cand vorbesc engleza. Sa nu intelegi un englez vorbind engleza pare o utopie dar e foarte adevarat si foarte comun.
Eu cred ca trebuie sa fii batut in cap cu aceeasi tesla cu care mergi in baie sa mai crezi ca Anglia da ora exacta in limba engleza. De cand Hollywood-ul a devenit ceea ce este noul standard de limba engleza e engleza americana. Personal, mie mi se pare cea mai curata engleza. Dar e adevarat ca are de a face cu faptul ca am invatat engleza de la filme si din melodii. Apropos de melodii... un lucru ce nu l-am inteles niciodata e de ce muzicienii englezi vorbesc incredibil de pocit dar in melodii engleza lor e curata ca lacrima si perfect inteligibila? Pare aceasi chestie din limba germana, cu Hoch Deutch... germana literara. Oricum, asta nu face aceasta dualitate lingvisitca ceva normal. Ba din contra. Si in Statele Unite sunt multe accente, si ele influentate si de slang. In statele din Sud se vorbeste foarte pocit... mai ales de catre rednecks. Pentru americani, canadienii sunt celebrii pentru ca incheie fraza cu "Eh!", citit "ei". La inceput nu am inteles de ce se caca atata pe ei din cauza asta fiindca interjectia e folosita si in Anglia si in toate coloniile... dar apoi mi-am dat seama ca engleza canadiana e foarte apropiata de cea americana incat se pot diferentia doar prin cateva nuante, una fiind "eh". Alta ar fi pronuntia cuvantului "about". Americanii il pronunta ăbaut pe cand unii canadieni (si mai ales newfies)il pronunta ăbout sau ăbut. Mai e si "out" pe care-l pronunta ceva de genul eaut.
La un simplu google pentru "worst english accents" gasesti in general... SOC!SOC!SOC! accentele din United Kingdom. Gasesti accentele din Africa de Sud, din Australia, Noua Zeelanda si Tasmania. Dintre strainii vorbitori de engleza... se pare ca cele mai nasoale accente sunt ale indienilor, ale chinezilor si arabilor. Deci nu rusesc si NU romanesc. Deci cred ca ne putem relaxa din punctul acesta de vedere. Parerea mea e ca accentul ti-l poti imbunatatii cu timpul dar atentia trebuie focusata pe vocabular, gramatica si fluenta in vorbire.

Ca sa nu cer sa ma creada lumea pe cuvant de pionier am sa bag mai jos exemple concrete. Bahtalo!











Monday, 12 August 2013

Din nou au gust...

Innebuniti la capatana de viata antrenanta si plina de mister a unui emigrant obisnuit tanjeam sa mai facem si altceva. Stim foarte bine vorba aia "e greu sa fii Puya, dar cineva trebuie s-o faca" dar am zis sa luam oleaca hogina sa nu ni se arda procesoarele. Noul meu coleg rus, Lenin, a fost la Wasaga Beach si mi-a bagat inception dar dupa ce am cercetat vremea probabil am zis sa ne reorientam
Am ramas la planul A, si anume sa mergem pe Toronto Centre Island aka Marea Insula a Brailei, cu biciclete inchiriate din Downtown. Vineri dupa pranz am plecat la drum. Am parcat ca de obicei la 16 Yonge St. si am luat bicilete de vizavi. 5$ pentru 24 de ore si le poti returna la orice locatie BIXI. Bitching sau ce? A mers totul ata, snur, funie, parama, odgon. Feribotul a plecat imediat dupa ce am ajuns noi. Vremea superba: nici prea-prea nici foarte-foarte. Ne-am dat cu bixicleta pana ne-a luat foamea. Adica imediat. Apoi ne-am facut siesta pe plaja din partea de sud. Am avut si noroc. Doua familii zgomotoase de romani au parcat langa noi si am avut deosebita sansa sa ii ascultand debitand platitudini. De remarcat ca a doua zi era programat un barbecue si era vorba sa-i cheme si pe "romanii aia" dar una din neveste a sarit de posterior in sus ca "le spunem daca vin acolo, doar nu-i chemam la NOI!"... Nu facuse curat si mai aveau si de spalat, Of!
M-am bagat si in apa putin, am stat si la soare... n-a fost rau deloc. Acum ma cam mananca pielea si nu stiu daca e din cauza ca m-a ars soarele sau e de la apa curata din lacul Ontario.
Am sarit pe BIXIclete si am pedalat pe aleile insulei. Am facut poze si ne-am bucurat de vremea placuta. Am desscoperit cu surprindere un mic cartier de case pe insula, unele cu vedere neobturata catre skyline-ul Downtown-ului. Nu par locuite acum dar au fost la un moment dat. Foarte idilic. N-a fost rau deloc si o sa mai mergem.
Duminica era pe baza de sport. Mai putin cu facutul si mai mult cu uitatul. Sorana Carstea s-a calificat in finala Rogers Cup din Toronto si in Romania avea sa se joace deliciosul Dinamo-Steaua. Niciodata in viata nu am fost atat de aproape de a merge la meciul Soranei. Nu neaparat la finala ci la unul din meciuri. Doar pretul biletelor ne-a facut sa ne razgandim. Bine, acum sincer, nici nu stiu daca mai erau bilete la vanzare. Dar n-am mers. Nu erau mari sperante impotriva Serenei Williams si ele au fost spulberate imediat dupa inceperea finalei. Dupa, cititnd comentariile pe gsp.ro la articolul despre meci, aveam sa descopar ca aceeasi impresie se intiparise si in mintea celorlalti privitori. Serena Williams is a mutha fucking MAN! Urangutanca. Goriloaia. Magaraoanca. Chewbacca. Chewbaccabra. Eu o numeam Lebron si nu mi se parea atat de deplasat sa-mi imaginez ca Lebron e prieten cu Serena Williams si i-a cerut sa il lase pe el sa joace deghizat, cacanadienii e prosti si nu stie ei. Printre remarcile savuroase am remarcat: "Felicitari Sorana, ai invins toate femeile participante la turneu" si "Ce vrei ba, pe asta nici Hanescu nu o bate"... ceea ce a generat raspunsul "Serena invinge jumatate din tenismenii din ATP". Serva cu 200 km/h? Duuuuude.
Apoi a inceput bairamul. Dinamo - Steaua. Latovlevici le-a rupt perineul cu o bomba explicandu-le de unde incepe standardul. Apoi s-au relaxat baietii ca asa e naravul. Bine... scorul de 1-2 nu reflecta ce s-a intamplat de fapt pe teren. Bun asa.

E deja mijlocul lui August si vara asta ne-a lasat un gust najpa. Sa vedem daca se lasa in curand cu juraminte de iubire si vizite in insulele calduroase.

Pana atunci stam relaxati in garda.

Later edit:
Am fost extrem de inexact la faza cu bicicletele. Te poti plimba toata ziua daca schimbi bicicleta din juma' in juma' de ora, la statiile alea ale lor presarate prin oras. Factura a fost de vreo 70 de parai dar au fost baieti finuti cand am sunat si au inteles ca-s prost si mi-au dat banii inapoi. Sa imi fie de bine.

Wednesday, 7 August 2013

Gitano rumano

Ieri la munca primesc un telefon. In fata usii noastre este un barbat half-naked dormind pe jos. Stiam exact cine e caci il vazusem cu o ora inainte cand venise acasa. Parea beat dar nu se clatina... ma intelegi? Isi condusese prietena si pe sora ei acasa si ultima oara cand il vazusem era in lift, dupa ce aruncasem o ocheada in containerul de gunoi caci draga de ea, prietena, reusise sa-si arunce telefonul mobil la gunoi. N-am gasit nimic deci ne-am intors la business-urile noastre. Apoi... telefonul. Ma duc si-l vad pe el. Fara camasa, desculti... cu pantalonii lasati mai jos de buci... caci asa e moda si cureaua scoasa aruncata la un metru de el. De partea cealalta a usii auzeam rezidentii impingandu-se care sa stea la vizor sa vada ce se intampla. Il trezesc pe cetatean. Habar n-avea pe ce lume e. "Where's my shirt?" Ba... sincer... nu stiu. Da' unde ti-s papucii? Era varza... dar nu parea beat. Vorbea repede si impleticit si-mi era greu sa-l inteleg. Isi ia cureaua si incepe sa si-o infasoare pe pumn. Vrei sa-mi dai perversa? De ce faci asta? "It's my belt, man!" No doubt, dar de ce faci asta? "What do you want me to do with it then, man?" Bag-o in buzunar. Vrea sa se intoarca la prietenele lui. Stai putin. De ce esti aici? Nu stie. Hai ca vin cu tine sa vad ca e ok sa te intorci in apartamentul fetelor. E ok. Fetele sunt dormicioase si nu vor sa vorbeasca cu mine... probabil cred ca e vorba de telefon si asta poate astepta pana dimineata. De unde sa stie ele ca masculul lor bosketarea prin bloc? E suficient pentru mine si dau sa plec dar el ma opreste si-si cere scuze. Isi spune numele si mi-l spun si eu. "Are you greek? I mean ur background?" Nu, sunt roman. Si aici se intampla ceva de care am auzit dar nu mi s-a intamplat niciodata. Mormaie ceva dar "gypsies" se aude clar. What? Si iar incepe sa mormaie niste scuze si ceva din care se intelegea ca romanii nu stiu ce. I don't know what ur tryin to say here... but we're... people... El e un mulatru cu parul afro si e vorbitor de franceza si imi pare a african din coloniile franceze dar in mod sigur crescut in Franta. Rade ciob de oala sparta. Muje!

Am fost surprins cat de tare m-a enervat chestia, sa fiu catalogat drept tigan. Nu credeam ca imi pasa atat de tare. Se pare ca sunt roman pur-sange... am crescut in Romania... o tara ariana prin definitie... mai ales in Moldova, unde oricine cu nuanta mai inchisa la culoare e tigan... de la creoli pana la Negru 13 bosiman.

Acum nu-mi mai pasa... dar daca e vreodata... am sa-i tin o lectie de geologie: exista tigani romani dar romanii nu sunt tigani. Atat de simplu. Si din nou, faptul ca esti alb la piele nu inseamna ca esti si un om bun. Exact la fel si daca ai 45 de facultati.
Albilor!
Igghhhh!

Monday, 5 August 2013

Popolitia 2

Cazul de saptamana trecuta a reusit sa ma enerveze la fel de mult ca dezabaterile de dupa facerea publica a filmuletului unde Basescu il pocnea pervers ca pe Targu-Ocna pe pustiul acela, in fata a sute, daca nu chiar mii, de oameni. Prostii sunt la fel deci reteta de prostit e similara si nu difera chiar mult, indiferent de cazuri.
De obicei se foloseste tehnica de magician a la Iozefini. Ti se flutura degetele in fata sa vezi ca omu nu ti-a bagat nici un degete in fund dar in realitate u got fucked.

La fiecare articol aparut pe subiectul uciderii tanarului citeam online si comentariile, sa iau pulsul natiunii. Dar nu reuseam decat sa fac cu nervii. Chiar intrebam si feluriti oameni ce parere au de ce s-a intamplat. Parerile sunt prea impartite avand in vedere ca poti fi martor ocular al incidentului doar vizualizand inregistrarea. Nu e la mana a doua, din povestite, nu e un articol din ziar asa cum a simtit jurnalistul sa relateze intamplarea. Acum ai la indemana aceleasi informatii ca marotii oculari. (ca tot scrisesem in articolul de dinainte ca nu mai ai privacy deloc...)

Lucrul ce e scapat din vedere de majoritatea dadatorilor cu parerea e ca shitspreadingcontainment e facut de prodesionisti. Chiar ma uitam acum cateva saptamani la serialul Necessary Roughness (foarte bun, recomand) unde o echipa de fotbal american a angajat o firma de consultanta specializata in shitspreadingcontainment. Un fel de serviciu de contra-informatii media. Prostii sunt aceeasi deci aceeasi pasi vor functiona aproape mereu. Cand urmezi pasi... ai un program deja, o reteta. Cand ai o reteta ce se repeta, tot ce trebuie tu, ptivitorul, sa faci e sa identifici pasii, sa poti vedea imaginea de ansamblu... reteta.

In cazul politistului primul pas a fost sa il indeparteze de ziaristi. Suspendat cu plata (vacanta platita, asa e legea). Nu cunosc detaliile dar cred ca s-au facut studii si shit-storm-ul incepe sa se linisteasca dupa 48-72-96 de ore. Au dat declaratii vagi si in limbaj de lemn seful politiei din Toronto si seful sectiei speciale de investigatii. Se indeamna la calm si sa se lase FNI-ul sa lucreze pentru cetatean. Tu dormi linistit. Tu oricum nu ai fost invitat la eveniment, ci doar fiindca un martor a filmat totul si a facut video-ul public ai ajuns sa ai bilet in primele randuri.
La momentul poportun, avocatul popolitistului a venit si a dat o declaratie din partea clientului sau. Gaboru e devastat. He took a life. Sunt curios unde a inceput el sa fie devastat? la primul glont? La al doilea? La al treilea? Sau la urmatoarele 6, atat de absurde prin redundanta lor? Eu cred ca a fost devastat atunci cand adrenalina s-a risipit si a realizat ca si-a futut cariera si viata. Si sunt sanse mari sa dea vina pe tanar pentru asta. Look what you made me do!
Concomitent, se lucreaza la contra-nformatii. Aici nu e vorba sa aibe sau nu sens ci e la volum. Seamana indoiala. Daca indeajuns de multi oameni spun asta... trebuie sa existe un sambure de adevar. Incep divagatiile. Tanarul nu era un sfant. A amenintat oamenii din tramvai. Nu s-a supus somatiilor popolitiei. Era batjocoritor. Avea poze cu arme pe pagina lui de Facebook. A atacat politia cu cutitul. Se amintesc celelalte cazuri (irelevante aici) in care popolitia a fost in pericol. Toate astea se numesc smoke screen. Toate chestiile astea se intampla cam de fiecare data in cazuri din acestea in care trebuie manipulata opinia publica. Atat de des incat ti se pare normal. Dar cat de normal e sa te uiti la un filmulet cu presedintele tarii pocnind un copil si apoi sa ti se spuna de catre unii ce ai vazut de fapt, chiar daca (...) contrazice evidenta? Sau sa ti se explice de ce a fost nevoie sa impusti de 9! ori pe cineva auto-izolat intr-un tramvai inarmat cu un cutit, o arma prin definitie, de proximitate?