Sunday 20 January 2013

Romanii astia

In Romania "romanii astia mor incet pe zi ce trece, Prin capul lor ingust nici macar nu trece, Ca 10 plus inca 10 ani de zile, Le-au adus doar praf, datorii, pastile"...

Un pustan de clasa a 11a din Romania mi-a spus ca eu ii traiesc visul. Un fel de e cool ca traiesc in Toronto, merg la concerte si meciuri NBA, am Air Jordans in picioare. Si judecand dupa niste Like-uri pe Facebook... mi-a aprobat si nevasta.

Ce ar face acest pustan daca ar imigra acum in Canada? Soc cultural?

Chestia e ca eu cred ca unul ca el se adapteaza mai repede caci din experienta mea, cine are astfel de interese si pasiuni e deja mult mai la curent cu societatea nord-americana decat altii. Dar ii va fi doar mai usor... caci totusi, e greu.

Niste prieteni de-acasa si-au exprimat dorinta de a veni in Canada. Foarte bine.
Insa am avut flashback-uri din primele zile cand aterizasem si matusa ne umplea capul cu sfaturi. Sfaturi subliniate si bolduite pe subiectele importante. Dar trebuie sa recunosc ca am intrat in defensiva mai ales din cauza infatuarii de "roman de la Romania". Asta nu inseamna ca matusa a avut dreptate in ce spunea pe atunci. Multe sfaturi erau despre o Canada a anilor '90 caci intre timp ea a parut sa fi pierdut legatura cu ce se intampla si asta a intervenit dupa ce la randul ei, viata ei a intrat pe un fagas normal. Servici-casa-cumparaturi-mai o iesire. Dar atat. Acasa televizorul e dat pe romani non-stop si isi strang stiri despre o tara pe care a parasit-o acum 20 de ani. Practic stirile-i sunt inutile. Ma rog.

Luand serios in considerare ca prietenii nostri ar putea sa vina am ajuns sa ma gandesc la modul cel mai realist cum am putea noi sa-i ajutam? Practic ii putem gazdui pentru o perioada, poate sa-i ajutam sa-si gaseasca o chirie, sa-i ajutam cu actele de inceput si sa-i ghidam in directia care trebuie dar mai ales cu SFATURI, bazate pe experienta noastra.
Si asa ajungem la matusa si propria noastra experienta de noi veniti. Si stiu sigur ca noii veniti au mentalitate "ca la Romania".

Dar oricate sfaturi ai da si oricat cat de bun ai fi la dat sfaturi totul depinde de ascultator. Dar la final tot el tre' sa vada cu ochii lui, sa auda cu urechile lui. Caci pana la gata si tu, Jedi Master-ul, vrei ca la un moment dat ucenicul sa devina independent nu sa astepte de la tine sa-i spui ce sa faca.
In situatiile astea, regulile nescrise "citite" de mine sunt: poti sta la mine o perioada dar nu te-ntinde prea tare, te pot ajuta cu sfaturi, nu-mi cere bani ca n-am... chiar daca tu vezi ca am, si incearca sa ai rabdare... "Canada" nu se intampla peste noapte.

"Canada" se intampla si acceptand-o. Acceptand-o asa cum e. Evident depinde "de unde" vii. Depinde ce asteptari ai sau ce experienta de viata REALA ai.

Canadienii sunt mai primitori ca alte natii dar indiferent de patura sociala sunt si rasisti. E o amestecatura de acceptare si rasism indreptata catre imigranti. Din ce-am observat eu, faptul ca sunt alb e mare lucru. Daca vorbesti si o engleza decenta esti acceptat mai usor. Multi canadieni vor incerca sa se foloseasca de faptul ca vorbesc o engleza fara cusur ca sa te intimideze. Am intalnit si eu din astia dar cu mine nu prea le merge. In rest, dupa ce am schimbat mai mult de doua vorbe cu ei, am intimidat eu multi si multe, caci in marea lor majoritate nu prea e mult de capul lor. Doar niste nord-americani superficiali in gandire si actiuni.

Romanii astia din Canada...
Nu foarte multi dintre ei au fugit de o saracie lucie, acasa. Multi au fugit din cauza ca "vreau mai mult caci merit mai mult",erau sufocati de manelism, iar altii nu-si gaseau locul in Romania si sa nu uit pe cei ce au venit sa le ofere copiilor o viata mai buna.
Romanii ce-i cunosc eu sau i-am intalnit muncesc din greu sa le fie bine. Ce inseamna "bine" pentru ei. Dar TOTI, absolut toti, parca au frana de mana trasa cand e vorba de fericire. Chit ca e sau nu fericit romanul in Canada va afisa aceeasi atitudine trista de frica ochilor celorlalti romani. Asta e una din cele mai mari temeri, sa nu iti faca vudu ceilalti romanasi ca nu stiu cum dreacu, dar au gura spurcata. Stii cine mai au gura spurcata? Romanii din Romania. Deci trebuie sa "iti mearga greu" si cand vorbesti acasa. Astfel, romanasul de Canada nu prea are cui se fali. Si astfel aceasta bucurie normala trebuie ascunsa si devine parte din stresul general. Daca nici sa te bucuri in voie nu poti... Noroc ca mai exista bloguri de rumuni in Canada si la adapostul anonimatului mai poate sa enumere "fara numar" cum a biruit el Canada.
Eu inca incerc niste metode sa combat romanismul in Canada. Din pacate cea mai eficienta metoda este izolarea. Dar asta nu e o solutie.
In prima instanta am inceput sa practic ce predic si am reusit cu destul succes sa nu-mi pasa ce faci, ce-ai facut si cu ce te ocupi in general. Ma ajuta si faptul ca nu prea imi pasa de ce crede lumea despre mine. Am fost si poate mai sunt perceput ca as avea nasul pe sus. Dar judecand la rece, eu nu te barfesc, nu te sap pe la spate, n-am bucurii la nevasta-ta, nu vreau sa-ti cer bani imprumut deci sunt mai gigea decat majoritatea prietenilor tai ce-i consideri "buni", "de nadejde".
Pana la gata, nu poti discuta la modul realist despre Canada si viata de aici decat cu cineva care e in Canada sau a fost in Canada. Si nici atunci nu e relevanta concluzia caci experientele sunt diferite... doar daca discuti cu frac-tu geaman sau ceva... sa porniti cam din aceleasi pozitii la Start. Altfel... devine o problema de puncte de vedere si de gusturi. De aia unora le place Canada chit ca nu e Raiul, sau ca E Raiul. Etc. Etc.
Bahtalo.

Tuesday 15 January 2013

Sudden Clarity

Mereu am fost un fan al meme-urilor. Alea bine facute, adica. Un meme bun e funny si inteligent in acelasi timp. Adica foarte bun.
Inca de cand am vazut primul meme cu Sudden Clarity Clarence m-am spart de ras fiindca poza aka template-ul lui e geniala.
Aduc vorba fiindca in ultima perioada (cre'ca de cand am facut 30 de ani si-s mult mai matur in gandire sau ceva) am avut multe momente din astea de claritate maxima in care ma luminam in cap de ce aia si de ce ailalta, facand in cap niste conexiuni dubioase intre elemente ce le credeam eu disparate, fara legatura intre ele. Pana cand... BAM!!! Sudden Clarity.
Cred ca cel mai important moment de claritate a fost sa realizez care a fost punctul de cotitura din viata mea. Acel moment unde daca se intampla altfel toata viata mea ar fi fost altfel. Si nu ma refer ca mai buna sai mai rea. Ca n-am cum sa stiu asta ci in mod clar diferita caci prea multe lucruri s-au intamplat intre timp ca sa ajung aici, acum.
Era in 2005. Era inainte de aceasta era. Era inainte de tot. Eram pe punctul sa termin facultatea si eram boskete. Tata murise in Decembrie 2004 si moralul facea scubadiving in Groapa Marianelor. Eram in punctul ala in care nu ca aveam nevoie de un job ci aveam nevoie de ORICE job. Aveam un tovaras ce putea sa imi dea un job, orice job, dar a zis NU. Motivatia lui o consider falsa si acum si continui sa ii port pica vis-a-vis de asta caci ecuatia e simpla: ti-am cerut sa ma ajuti intr-un moment in care aveam nevoie si ai zis "nu". Bine-nteles ca e veche chestiunea si nu mai are importanta dar e acolo... daca s-ar fi scris raport de tura dupa intamplare acum ar fi fost la Arhiva, nu?
Si de acolo a inceput restul vietii mele. Epoca Moderna a vietii mele. Un alt tovaras vorbeste cu alt tovaras ce nu era atat de tovaras cu mine pe atunci si uite ca primesc un alt job, unde a fost mult mai distractiv si mult mai aproape de "mine". Tot acolo, in apartamentul dedesupt de apartamentul lui Chivu, am facut o curte. Claudia s-a lasat curtata mult dar a meritat. Acelasi tovaras ce nu era atat de tovaras pe atunci a devenit un foarte bun tovaras si m-a invatat si mai multe si m-a tras dupa el la noul job. La noul job am dat mana cu baiatul ala ce zicea ca de Luni nu mai vine, caci pleaca in Canada. Era 2007 deja si in scurt timp bagam actele pentru Canada.
Nu cred ca sunt multe momente de cotitura intr-o viata de om. Nu orice "nuaoiaulastangaoiauladreapta" creeaza o cascada de evenimente.
Mi-a placut acel moment de claritate. M-a facut sa ma inteleg mai bine.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...