Wednesday 20 February 2013

Istoria se repeta

Motto:
"History repeats itself because people make the same fucking mistakes over and over again".

Gandindu-ma la schimbul de replici din comentariile de la articolul anterior am avut o senzatie de here we go again. Iar in tandem cu fragmentul citat in articol ma face sa ma gandesc unde am gresit? Am gresit? N-aveam voie sa gresesc? Trebuia sa fac corect?
De nici unele.

Daca iei blogul meu de la inceput vei observa acelasi stil scriitoricesc. Caterincos. Fiindca asta sunt. Cand ma vei vedea pe mine serios atunci sa te ingrijorezi caci shit went down somewhere.
De-a lungul timpului am avut tendinte de a mentine o linie informativa asupra vietii de imigrant in Toronto. Dar la un moment dat m-am inlcinat in fata altor bloguri mult mai dedicate acestui subiect si mi-am continuat drumul meu, in felul meu. Subiectele au devenit axate pe ce ma preocupa pe mine in momentul ala. Religie, muzica, societate la modul general. Am scris si de experientele noastre din Canada, cand se mai intampla cate ceva. Dar n-am mintit niciodata si n-am exagerat niciodata, cum insinua pervers Pulox in fragmentul ala, chit ca vorbea despre mine sau despre restul blogurilor rom-canadienilor. Eu m-am simtit si de aceea m-am si explicat. Am fost acid cu baiatul ala, si el o stie hehehhehe, fiindca e ipocrit si superficial. Noi astia cu bloguri avem bloguri fiindca simtim nevoia sa ne exprimam unui public. Aceia politically correct ce nu deranjeaza pe nimeni niciodata isi pun si poza si isi dau si numele real. Nu cred ca e relevant cum arati sau numele tau. Aici e pe baza de minte, de idei si de scris. Conteaza ce fata are Stephen Hawking? Doar daca esti un bulangiu ipocrit si superficial. Daca vii cu bagajul intelectual necesar nu iti pasa, judeci bazat pe ce citesti. Ai din nou optiuni: iti place- mai citesti, nu-ti place- nu mai citesti sau nu esti de acord- te exprimi in contra prin comentarii. Dar fa-o cum trebuie! Si nu ma refer la limbaj sau atitudine ci la cum argumentezi.
Un cititor loial al blogului meu (daca exista asa ceva) sau cineva care ma si cunoaste de mai mult timp ar fi in masura sa remarce ca pe blog sunt acelasi ca si in viata reala. Nu-s din ala cu idei putine dar fixe ci am multe idei, DAR FIXE. Poate dau impresia ca sunt un infatuat dar ai sa ma gasesti ascultand atent cand imi spui ceva destept si te intrerup doar sa pun intrebari pertinente. Daca aberezi... si incepi sa o faci pe timpul meu, imi cer scuze dar imi pare rau. Sunt foarte des la limita dintre decenta si nesimtire. Dar asa e viata si doar merg cu valul.
Apropos de viata. Si eu si sotia ne-am schimbat mult de cand suntem in Canada dar nu Canada ne-a schimbat ci viata in Canada. Traind in Canada. Dar nu influentat de ea, asa cum ai crede. Treisferturi din timpul petrecut in Canada a fost in asincron temporal cu restul lumii. Cand restul lumii termina munca la ora 1600 sau la ora 1700 noi incepeam munca. Restul lumii avea liber de Vineri de la 1700 pana Luni dimineata. Noi aveam de Sambata de la miezul noptii pana Marti la ora 1600. Asta iti lasa foarte putin timp de interactionat cu prietenii. Asta a dus incet incet la o autosuficienta sociala. Oricum nu aveam destul timp ca mai ai si alta treaba in viata decat sa te intalnesti cu prietenii. Am niste prieteni canadieni cu care de cate ori vorbesc pe facebook sau text messages ne invitam in oras dar nu ne-am mai intalnit de 2 ani. Le-am spus sincer: sper ca la un moment dat sa ajungem sa reinnodam prietenia dar in momentul asta e greu si nu vreau sa ai impresia ca te evit.
Un lucru ce l-am observat la inceput ca pe o curiozitate iar apoi a devenit o certitudine e ca eu si Claudia nu suntem ca restul imigrantilor romani din Canada. A nu se intelege ca ma cred superior ci doar ca suntem altfel. Marea majoritate a romanilor de aici o poti incadra in acelasi tipar: oameni seriosi chititi sa munceasca mult si greu ca sa-si poata lua o casa in care sa creasca mari copiii lor. Pe noi nu ne intereseaza nici sa muncim greu si mult, nici sa facem copii si nici sa luam o casa la suprapret. Noi doi am venit singuri, ajutati doar de parinti, eu la 25 de ani si Claudia la 21. Nu am venit cu parintii cum am fost intrebat de catralioane de ori. N-am venit specialisti in nici o meserie uber-cautata in Canada. Mai degraba am venit ca niste capsunari, la plesneala, fara plan bine stabilit. Gata sa ne adaptam din mers la situatii. Fara vrajeala, romanii de pe aici emigrati pe fortele lor sunt fosti tocilari. Si nu o spun la bataie de joc ci ca sa suprind intr-un cuvant un fel de a fi timp de foarte multi ani: concentrat pe scoala, linistit,etc. In plus eu nu cunosc tocilari care sa nu fi fost protejati toata viata lor de parinti, de la stare financiara pana la ce si cum sa gandeasca. Experienta de viata reala inspre zero. De asta nu accept eu sa fiu judecat de ei despre ce fac sau ce ar trebui sa fac eu in Canada. Iar apoi vine unu si lasa un comentariu "mirandu-se de pe piedestalul lui de roman realizat in Canada" ca eu sunt inca security guard. Impresionat pana la lacrimi am raspuns la fel cum as raspunde si acum: sunt cumva vreun geniu ratat? M-am plafonat ca si security guard cand eu aveam munca inceputa in cercetarea cancerului? Sau in perceptia romanasului nu putea accepta tonul meu zeflemitor fiindca sunt doar un security guard? Serios ma? Asa judeci tu oamenii? Bazat pe meseria lor?
Eu nu accept comparatie decat cu o clona de-a mea care a vazut, auzit, citit si a experimentat exact 1:1 ce am vazut, auzit, citit si experimentat si eu in exact acelasi timp. Asta e imposibil dar orice altceva e irelevant.
Tot prin perioada cand am primit comentariul ala eram intr-o etapa a vietii cand mi se pusese pe carici de cliseele sociale. Asa trebuie, asa se face, mereu a fost asa.
Apoi a venit cinismul. Acceptarea. Un nou motto: it is what it is.
Parca totul a devenit mai clar. Realizezi ce merita si ce nu. Cine merita si cine nu. De ce sa-ti pese si de ce sa nu-ti pese. De cine si de cine nu. Conservarea energiei.
Anul asta va fi dubios rau din toate punctele de vedere.
Am sperante de mai bine dar ma astept la ce-i mai rau. Mi-as dori un lucky streak sa pot rezolva un sir de probleme nerezolvate pana acum caci dadeam dintr-una-n alta. Da, noroc. Ca de muncit mult si greu si ampulea am muncit destul si inca o mai facem.

De incheiere un moment liric. Am avut de ales intre sceneta din Scarface si asta, dar esenta e si in refrenul acestei melodii:


Sunday 17 February 2013

Castor et Pulox

"Sînt (sunt?) multe bloguri de emigranţi români care descriu agramat şi în limbaj romenglez experienţe bizare, ce par extrase din reviste senzaţionaliste, mustind a kitch şi lipsă de bun-simţ. Dar să trecem peste ele şi să continuăm să respectăm dreptul la libera exprimare, dreptul la auto-cenzură, dreptul la bun gust şi mai ales dreptul la scepticism şi gândire critică."

Am gasit asta pe un blog si simt ca de mine vorbeste. Am blog. Sunt emigrant roman. Descriu. Si cand o fac, o fuck in romgleza nu in romengleza. Am avut experiente bizare... recomand sa va scoateti bata de baseball din cur, relaxati-va si veti vedea ca in lume mai exista si altceva in spatele unui "Hi, how are you? plus zambetul fals de rigoare." Reviste senzationaliste? Nu stiu ce inseamna asta... dar stiu ca nici mie nu-mi vine sa cred cand imi amintesc niste faze traite. Mustesc a kitch... ooooohhhh.... baltesc!!!!! Lipsa de bun simt? Este! Consider ca nu-ti datorez nimic daca nu te cunosc iar respectul trebuie sa mi-l castigi... sau sa-l impui, daca poti. Sa respectam dreptul la libera exprimare? Cred ca ti-ar place sa nu respecti niste drepturi de libera exprimare la anumiti indivizi ce nu-ti plac tie, altfel nu ai fi amintit un lucru elementar. Dreptul la autocenzura nu-mi foloseste. Dreptul la bun gust... ce e bunul gust? Daca e cu injuraturi e nasol? Inseamna ca stand-up comedy-ul lui George Carlin e lipsa crasa de bun simt? Dreptul la scepticism? Fuck Yeah! Gandire critica? Hell yeah! Cu o precizare: gandire critica OBIECTIVA... altfel esti ipocrit.

"Ca ca tine sunt multi dar ca mine nu e nimeni, ca chiar de-o dat de cacat, totusi suna bine... Ironic, nu?"...




PS: raspunsul e "sunt".

Wednesday 13 February 2013

Te ia mama dreacului

... daca nu casti bine ochii.


Stiu ca nu e pe teme de Canada ci pe teme de suflet dar as invita la o discutie pe tema. Caut ajutor in a identifica un scop pentru multimea de semne si mesaje masonice din Entertainment Industry. Cred ca am mai pus filmulete mai vechi pe aceeasi teme in industria mainstream din SUA... si prin extensie, din lume.

Din motive evidente as evita diavolul ca motivatie reala ci poate ca din cauza ca AIA cred in diavol sid e aia o fac si nu din cauza ca diavolul chiar exista si se ocupa cu din astea.

Slide-ul din filmuletul de mai sus a fost pus la un loc, se pare, de catre un pusti roman din noua generatie de agramati teribilisti. Pozele mi se pare self explanatory. Semnele si simbolurile masonice sunt in ur face si sunt intentionate. Din nou trebuie sa mentionez ca pustiul mentioneaza in mod eronat pe Eminem si melodia lui "I'm not afraid" care chipurile reprezinta strigatului lui de om "liber" de satan. Sanki. Cateva luni mai tarziu era la teveu in combinatie cu ceilalti deja celebrii pentru videoclipurile lor.
Am mai observat ca semnele facute de artisti sunt preluate din poza aia a lui baphomet. In general e o singura poza preluata de toti. Dand un google la baphomet afli ca: numele poate fi o batjocorire a numelui de mahommed in perioada cruciadelor sau vine din doua cuvinte grecesti ce ar insemna "absorbire de cunoastere". Oricum numele de baphomet e in stransa legatura cu Cavalerii Templieri acuzati de satanism sau ceva si mai apoi torturati intr-un mod crestinesc, la moda in perioada aia de iubire maxima de dumnezeu. Numele a fost facut celebru insa de un magician francez Eliphas Levi care a construit imaginea acum celebra prin contopirea deitatii baphomet cu imaginea diavolului din cartile de tarot. Deja suna extrem de ocult si misterios.
Aici ar trebui precizat ca imaginea diavolului biblic a evoluat de la cel mai insemnat dintre ingeri pana la individul cu coarne si copite, evolutie la care a participat biserica si filosofii ei - o metoda de marketing foarte evidenta si foarte eficace pana la urma... adversarul e un om rau ce iti vrea raul... e si normal sa arate infricosator. Dar accentul e pe evolutia imaginii de-a lungul timpului. Din cate se vede, si magicianul francez a participat la evolutia imaginii diavolului caci in anul 2013 lumea crede ca ala e diavolul. Doar daca francezu l-a vazut pe diavol in persoana... altfel cum plm explicam? Retoric, fireste.

Acceptand ca exista oameni ce cred in dumnezeu, ce cred in diavol, ce se ocupa de ocultism, de magie neagra, sau satanisti si ritualuri satanice... dar neacceptand ca posibila "realitatea" lor... care ar fi scopul practic al acestor semne si simboluri la o scara atat de mare in industria de show?

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...