Saturday, 25 December 2010

Craciun Merrycit 2010!

Craciun merrycit!
Ce ziceti ca spuneti? Si noi printre ele. Ati ascultat pe maistrul Hrusca? Da, “maistrul”, ce?
Noi am bagat din greu la munCA, CA asa ii sta bine imigrantului. Poate va mai amintiti ce i-am spus anul trecut Varului Gonzales: noi suntem imigranti proaspeti, noi nu avem Sarbatori, in primii 5 ani muncim.
Atunci era mai in gluma, mai in serios. Dar se cam adevereste. Sa nu credeti ca ma plang. Aici, la Canada, am tot ce mi-am dorit: apartament cu 3 camere decomandate si chirie mare, o masina in care intra proaste cu tot cu masina, si doua matze care nu pricep ca tre sa lase globurile in pace. Da.
So, ramasesem data trecuta cu masina busita si fara vesti de la firma de asigurare. Claudia a sunat in fiecare zi si era mereu directionata catre femeia care se ocupa de claim-ul nostru. Iar aia nu raspundea niciodata. Ii lasai mesaj... si nu te suna inapoi. In a 10-a zi a sunat ea. Claudia i-a dat cacat, asa in spiritul sarbatorilor dar s-au despartit prietene caci firma de asigurari nu ne va repara tarciul dar ne va despagubi cu o suma cu $1000 mai mare decat am sperat noi. Cum sa fi suparat pe cineva in cazul asta, nu?
Inca bagam cu masina rentata. Care e o Corolla 2010. Nu e rau mai ales ca ma asteptasem la vreu KIA sau ceva gen. E COIncidenta, dar noi voiam sa ne luam o Toyota Camry, model 2007. Am studiat piata si am cumparat 6 kg de cartofi, 2 capatani de varza si niste rosii. Matusa Lucy cunostea pe un romanache ce e dealer de droguri Toyota si am pus-o de-o intalnire de gradul 6. Am ginit-o pe site si ieri am fost sa o vedem in carne si tabla. A fost dragoste la prima degustare. Am dat o tura prin cartier si am regretat faptul ca nu am luat cu noi un mp3 cu manele. Pentru noi masina e avion cu motor. E imensa si te simti in ea ca Tai-Panul pe clipperul Resting Cloud. Se simte ca-s incantat? Huh? (strang saliva in gura) Ptiu! Sa nu o deochi!
Sa nu credeti ca o ardem cu malai ca unii stramosi de-ai mei. O luam in financing aka rateuri. Si-asa, a trebuit sa ne co-sign-uim unu pe celalalt ca cica n-avem credit history. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca cica e mai de cacat sa n-ai credit history decat sa ai BAD credit history, ca macar pe unu rau platnic il pot verifica in urma. Mie nu mi se pare logic, dar ne-am luat-o. Las ca crestem noi mari. Deci de miercuri ii dam viteza de croaziera.
A sosit momentul in care in Romania se masacreaza porci iar pe scara blocului miroase a varsa fiarta de-ti ia auzul. Sa cante “maistrul” Hrusca. Am vorbit azi cu mama si se plangea ca n-a venit nici un copil pana la ora aia sa colinde. Si dadea vina pe noroiul din fata blocului. Am ramas dator cu pozele de acasa asa ca ma revansez cu ocazia asta. Noi n-avem bani asa ca am cheltuit niste bani pe cadouri. Io mi-am luat ... PARDON!!!! Mos Craciun mi-a adus niste Air Jordan-uri de care ma indragostisem inca din vara iar Claudiei Mosul I-a adus un ceas mai deosebit. Sa ne fie de bine. (strang saliva-n gura) Ptiu! Sa nu ne deochem.
Dar stai sa vezi. Mergem la Mall. Mai bine iti dai genunchi in cuaie decat sa incerci sa parchezi la malluri in perioada asta. Ne-am invartit ca titirezul din Inception si pana la urma le-am oprit pe unele: Are u leaving Las Vegas? Da, se tirau. Am parcat si am mers inauntru. Guvernul ne-a mai returnat niste bani din taxe asa ca ne-am dus la banca, in incinta Fairview Mall, sa-i depunem. Stam la rand si cand femeia din fata noastra ne face loc la ghiseu avansam si noi. Dar pe jos era un plic in care-ti da banca banii gheata. Hei, doamna!!! Striga si casierita si doamna se intoarce si ne multumeste.
Si casierita ne multumeste si mai spune ca a fost un gest frumos si ca nu multa lume te-ar atentiona ca ti-a cazut cash-ul pe jos. Un poponar mulatru (ce statea exact in spatele meu!!!!!) a adugat cu voce tare ca o karma buna se va intoarce la noi. Karma buna? Eu stiu una Carmen, dar nu e asa buna...Eu, fiindca nu e frumos sa minti, le-am spus ca am dat banii inapoi din cauza ca sunt multe camere de luat vederi, ca sa nu mai socotesc si martorii ce stateau la rand. Lumea din jur a ras iar Claudia care mereu simte ca o fac de rusine, s-a grabit sa le explice ca “He’s joking, He’s joking!” Yeah, I was joking... believe that”...
In Mall e nebunie, kinderii au vacanta asa ca toti adolescentii o ard la mall. La Fairview nu aveau ceas de care trebuie asa ca Mos Craciun (si cu nevasta lui, Claudia) au mers pana in Yorkdale Mall. La plecare, din Fairview bine-nteles ca nu mai stiam unde am parcat masina. Si imi era frig, caci eram in slapi fara sosete. Yeah, right!
Asta fusese Duminica. Luni a trebuit sa mergem iar la Fairview sa cumpar cadou pentru Property Managerul meu. Traficul era infernal si desi era inainte de pranz... nu mai gaseai nici un loc de parcare la Mall. Am gasit cadoul perfect pentru The Big Boss. Pe drum spre casa era sa facem 2 accidente. Un dobitoc cu un Nissan Altima a vrut sa schimbe banda dar eram in unghiul mort-ilor ma-sii. S-a bunghit la timp si am scapat. L-am iertat ca a fost baiat gigea si a ridicat mana recunoscandu-si foul-ul. Pe VP, aproape de Ellesmere si simetric fata de locul unde ne-a busit tovarasa invatatoare, iese un dobitoc cu fata de pothead la volanul unui Merz din ala din anii 80. Bai, da la fel. L-am banuit ca a fost elev al tovarasei invatatoare. Aici iar am avut bulan ca asta s-a oprit la timp, deh... e barbat, ce naiba... Si pe asta l-am iertat ca si el a ridicat mana si si-a recunoscut vina, Sa ma cock pe ei.
La munca faceam Secret Santa. Duda aia in care tragi la loz un nume de loaza si apoi il umpli de cadouri. Dar nu depasesti $20. Eu am depasit. A costat cam $30. Managerul il trasese pe Suppavizah asa ca i-a luat un giftcard de la Bestbuy in valoare de $25... ca n-aveau de $20. Imaginatie, nu gluma. Managementul a dat si o masa pentru noi, Staff-ul. Construction Office au pus-o de un swing party cu cei de la Costumer Care si Sales Office. Ei nu se amesteca cu taranimea. Masa noastra a avut loc in turnul celalat. Am mancat am baut diet Pepsi iar apoi, Vladimir Putin- P.M-ul de la turnul celalalt a avut chef de-un biliard. Cum eu sunt biliardar sef, m-am ridicat la apel. Bai, si ajung primul la neagra. Si era ata langa o gaura, dar eu trebuia sa bag in coltul celalalt asa ca ma chinui cu mantaua si cacaturi. Ratez. Vladimir Putin se uita la mine cu mila. Ca de ce n-am bagat-o in gaura aia apropiata? Ce mah??????? Ca dupa aia sa aflu ca ei joaca altfel, ei nu baga la gaura opusa. Bai, important e sa bag la gaura, nu?
Pe margine, cleanerul de la turnul meu voia sa joace. Putin ma batuse la gata asa ca jucau ei doi. Cleaner-ul e un peloponez pe nume Ronnie O’Sullivan... dar nimeni nu s-a prins. Si la zvantat pe rusnac de s-a enervat Putin si a taiat teava de gaze naturale catre Filipine. Am intrat si eu. Am ramas amandoi la neagra, o fata pe nume Latisha. Am castigat eu ca a bagat amandoua bilele, si alba si neagra. Managementul ne-a premiat cu $50 fiindca suntem baieti buni. Bun si-asa. In rest, Mos Craciun aduce cadouri la Front Desk. Am primit atatea sticle de vin incat am impresia ca Mosul crede ca-s alcoolist sau ceva. Si multe gift carduri de la Tim Hortons, care e bune, ca e bani orisicum. Nu conteste, heya? De treaba locatarii... aaahh, Mos Craciun. S-au simtit multi si au cotizat. Un scotian care ma jur ca e tovarasul meu Velcota, peste 40 de ani, mi-a adus o sticla de Feteasca Neagra, ce a cumparat-o special pentru mine de la Liquor Store. Aseara stateam de vorba cu o rusoaica ce lucreaza pentru Costumer Care Office, si am intrebat-o ce a primit de la Secret Santa. Swingerii au facut altfel. Au cumparat fiecare ce au crezut de cuviinta, le-au impachetat si le-au pus sub brad numerotate. Si fiecare a tras un numar. Stiti ce a primit rusoaica? Si-a luat cadoul inapoi. Mai tarziu am aflat ca facuse o mica scena, in incercarea de a-si obtine cadoul. Normal ca am fost curios despre ce era vorba, asa ca mi-a aratat. M-am chiorat minute in sir la chestiile alea. Pareau orice, de la agrafe de par pana la desfacatoare de capace de bere. Abia dupa ce am citit instructiunile de folosire am priceput ce erau. Erau o inventie obscura, “decojitor de portocale, decojitor de kiwi si decojitor de grapefruit”. Esti nebun?!!!? Asta cumperi tu cuiva de X-mas? A recunoscut dupa-aia ca i-a fost jena si de aia a tinut neapart sa-l ia inapoi. Yeah, good thinking. The 2nd time. Nu conteste, heya?
Deci si azi la munca. Si maine. Claudia a nimerit intr-o cladire dilie: doua turnuri- un singur consierge. Si cica toti sunt maniaci, toti fac plangeri pentru orice. Si guardul trebuie sa scrie raport pentru ORICE incident... asta in timp ce faci restul. Pentru ca DA, noi stam cu gauza pe scaun si nu facem nimic. Muisti.
Io am avut aseara 2 copii, frati. Ca vor sa se uite la un film in Theatre Room. Tre sa fii adult ca sa book-ui ceva, dar treaca de la mine. Fac preinspectia si il pun pe cel mai mare sa semneze. Apoi il atentionez ca atunci cand termina de vizionat Legendele Toamnei din Narnia, sa ma anunte sa fut si o postinspectie. Bun, baiat inteligent... pricepe. Peste vreo 2 ore ii vad pe amandoi in chiloti cum intra in jacuzzi. Post inspectia? Asta era problema de plan secund. Pe usa de la jacuzzi pusesem un afis cu OUT OF SERVICE!
Marfa nu? Ma duc si dau de ma-sa lor care-i superviza. I-am spus: Doamna, e un semn pe usa care spune ca jacuzzi-ul nu e functionabil. Yes, but they can still use it, no? Bai, asta nu conduce o Honda alba si lucreaza ca invatatoare? Nu, nu e ea... dar nu conteste, heya? Inainte sa plec ii spun: Doamna, nu mai ignorati semnele care iti spun ca nu merge jacuzzi-ul pentru ca (desi nu e cazul acum) de obicei punem semne din astea cand chimicalele in apa sunt nasoale si nu e bine sa faci baie. Am lasat-o sa rumege si am plecat.
Asta e. S-avem parte de un joss bun, nu conteste, heya?
Familia Varahil va ureaza Craciun Merrycit si clipe frumoase alaturi de familie. Aici in Canada simt tot mai acut ca sarbatoarea Craciunului e mai mult despre shopping, cadouri si petrecut timp cu familia si nu despre nasterea lui Isus.
Numai de bine, joss bun si vant din pupa. Sa cante “maistrul” Hrusca caci leru-i ler si iarasi ler. Teorema lui Hrusca: ler + ler = ler.

Parcare made in romania. Ingeniozitate, ba tata!

Hehehe, no comment...

Dupa blocurile gri stam noi majoritatea... sunt mai inalte la sosea sa nu se vada foamea...

In spatele blocurilor gri... sunt unele verzi, unele portocalii, unele galbene, unele roz... rogvaiv...

http://www.imdb.com/title/tt0402158/... film din 2005... la "programul viitor" era gol... nimic.

Asta e in spatele blocului la mama... si aici s-au schimbat tevi...

Unii ajung in sloboz, pe Marte... iar la noi se traieste ca-n 1907...

1908?

Sistemul sanitar romanesc e la pamant. Urmatorul pas logic? Construim o capela langa Farmacia Spitalului Judetean Caras-Severin... N-ai bani de medicamente?... intri la biserica... acolo te vei vindeca dupa ultimile tehnici din Evul Mediu.

Probabil un frumos proiect... pe hartie. A venit criza... groapa a ramas.

Inapoi la mama la bloc. Fosta Aleea Tiblesului... actuala Ulita a Copilariei din satul Humulesti.






Eram acasa cand omul de la parter si-a izolat primul din bloc zidul exterior. Banuiesc ca atunci cand restul turmei a dorit acelasi lucru 3 ani mai tarziu, el n-a mai vrut sa dea bani pentru varuiala... oricum, arata misto, nu?

aici am de comentat, caci subiectul ma pasioneaza foarte mult... dar nu e cazul acum.

ASTA am vazut eu cand am coborat din masina.

Fie pĂinea cat de rea... tot mai buna-i in tara mea... si ma jur ca a fost extraordinara... paine ca acasa n-am gasit in Canada... pana azi dimineata cand am luat una proaspata de la Metro.

Wednesday, 15 December 2010

M-am intors la Bis

When I thought I was out... THEY PULL ME RIGHT BACK IN!!
Baaa, asa nu ma mai joc. Voi ati inceput sa spargeti... Pai eu ziceam ca ma opresc din scris fiindca nu mai am subiecte iar voi NU, NU, NU creeand astefel o karma negativa (in care eu chiar cred)... S-a intamplat (ca)cam asa...
Ieri la pranz am dat sa mergem pana in Lawrence & Keel, cand da-te-n kil, in dreptul Parkway Mall Plaza o pizda incroyable de pruasta vrea sa se urce la noi in masina. Nu era problema, suntem oameni ospitalieri... dar nu veni soro cu tot cu masina, ca n-avem loc. Deci, o pizda pruasta da sa iasa din Plaza si s-o ia sus, pardon Sud pe VP si fiindca ma uitam la ea cu ochi incredul AM VAZUT-O ca se uita sa se asigure daca vine vreo masina NEVAZAND CA NOI ERAM DEJA IN FATA EI, pe banda a doua. Asa ca gospodina ii da gaz si se infinge in zona rotii dreapta-fata trimitandu-ne in farul unui Lexus SUV de vreo 70-80 da mii da para, ce astepta cuminte sa faca si el stanga, in Plaza. Am sa incerc sa reproduc dialogul pentru ca e halucinant. Claudia se da jos urland: WTF r u doing? Gospodina, o femeie pe la 50 de ani ne privea prin niste funduri de borcane. “you think I did it on purpose?” Cui ii pasa, ai facut-o! “I didnt see you coming”. Bai, esti pruoastah?!!!!
De aici incepe, pe fundal de -16 C dardaim de frig in mijlocul strazii blocate. Soferul Lexususlui e un paqui mic de statura care pare in stare de soc. In stare de soc aveam sa fim si noi, ia auzi aici:
Gospodina se uita LA SPATELE MASINII NOASTRE si spune: “Ur car seems ok, not much damage.” ?????!!?!?!?!?!?!?!!?!?!? Ba tu ai glume in program????????? Imi venea sa ma uit in jur sa vad unde e camera ascunsa. Boiling Point pe MTV. Honda ei e doar busita la bumperul din fata, fara sa futa tabla. Ii aratam proastei unde ne-a lovit. Intrebarea ei? “Why didnt you stop if u saw me coming?” Duamne si dumnezeitatile ma-tii... eram pe banda a doua si ai intrat in noi venind din lateral. Nu uitati ca era frig, soferii ne ocoleau si incepusera sa ne umple frigiderul cu carne de castor. Convenim sa tragem masinile pe o straduta, taras-grapis, in scrasnet de tabla am ajuns acolo. Era inuman de frig si bine-nteles ca nu aveam geaca de iarna, manusi sau caciula. Sunasem la 911 si m-au indrumat ce sa fac, desi nu pricepusem mare lucru. Un lucru era clar, schimbam nume, adrese, telefoane si asigurari apoi mergem undeva sa raportam. Gospodina vine langa mine cu un telefon celular in mana. Eu asteptam cu creionul si foaia pregatita. Ghici ce ma intreaba ea? “Do you know how to contact Blah-Blah School, I got classes there and i’m gonna be late”. I don’t give a shit, lady!!!!! “There’s no need to talk like that, and I need to let the school know I’ll be late, the students are awaiting”. Imi venea sa o bat, dar sa o bat cu pasiune. Cum spunea Dem Radulescu in unul din filmele BD: CE TE-AS BA-TE!!!
Apare si un towtruck. Eram confuz, l-a trimis Pulitia? Apropos, Pulitia nu vine decat daca sunt victime. Intrebarea e, daca unul din soferi era baut? Adica nu vizibil, like mort de beat... ci doar abtiguit. PLM.
Soferul towtruckului e un baiat fain cu tatuaj pe gat. Primul lucru care ma intreaba este daca stiu ce trebuie sa fac. Bine-nteles ca nu. Imi explica. Pentru noi e gratis sa ne remorcheze pana la Collision Report Center, el isi ia banii de acolo:$166 + tax. Aparent Pulitia isi recupereaza apoi banii de la firma de asigurari. Tovarasa invatatoare nu vrea sa le lase ora libera copiilor si alege sa plece, doar ai timp 24 de ore sa raportezi accidentul. Paqui al fel, n-are timp acum dar masina noastra nu mai merge asa ca noi ne dorim sa mergem acolo. Am terminat cu procedurile pe la 17:30. Pana acum firma de asigurari s-a comportat exemplar. Ne-a rezolvat de o masina inchiriata si urmeaza sa vedem daca vor considera rentabil sa ne repare masina sau sa ne despagubeasca. Pana la gata nici nu mai conteaza, am hotarat deja sa ne luam o Toyota Camry din 2007. Mai vedem totusi, cand si in ce conditii. Am o presimtire ca firma de asigurari se va fute la gauaza big mutha fockin time.
Deci, LA MULTI ANI CLAUDIA!!! Se pare ca desi ne-am gandit la un altfel de cadou de ziua ta, lucrurile se desfasoara in alta directie... de obicei vin din dreapta...
Va rog frumos sa nu mai cobiti... :)

Friday, 10 December 2010

Mda... ata ete....

Aproape o saptamana de cand am revenit in comuna Torontesti, judetul Ontario. Am fost foarte ocupati in a imbunatati apartamentul caci...
Dar sa o luam mai din urma. La facutul bagajelor ne-am pomenit cu un bagaj de 23 kg si unul de 30 kg. Cum eram multi de fata, au fost multe pareri dar eu am urlat cel mai tare si m-am ocupat personal de problema. Ce naiba, doar am o diploma de inginer. Si una de Master in managementul Administratiei Publice, dar pe aia nu am ridicat-o caci nu aveam poze. Deci n-am aplicat cunostinte de master ci doar de inginer. La gata, doua bagaje de 23 si ceva kg. Ajungem la aeroport, primul bagaj pe cantar: 25.5 kg. Cantarul de acasa mintea ca Basescu. Doamna ne anunta ca ne va costa 115 euro daca bagajul depaseste. Se ofera sa ne pasuiasca daca macar bagajele de mana se incadreaza in 8 kg. Era clar ca daCA CAntarul ne-a furat cu 2 kile la bagajele de cala nea furat si la bagajele de mana. Claudia a inceput sa se certe cu femeia in timp ce eu ma gandeam la ce naiba sa mai renuntam. In final am lasat niste pulovere, ghetele din picioare (inlocuindu-le cu ghetele de basket) precum si tuica unkiului Jan. La gata, doar unul avea 23 kg, celalalt era neatins. Constiincioasa, functionara mi-a cantarit si bagajele de mana: 8 kilos- sharp! Apoi m-am dus inapoi la familie si am bagat o parte din lucruri inapoi. Pai nu? Ori suntem golani, ori nu mai suntem. Timpul de asteptare a trecut extrem de repede si dupa imbratisari si pupaturi si plansete de rigoare am plecat la imbarcare. La verificarea pasapoartelor alta divergenta. Fatuca ce verifica pasapoartele statea sprijinita de un chiosc din ala, aratand foarte plictisita. Claudia nici n-a bagat-o in seama si si-a continuat drumul spre masina cu raze X. Gospodina a inceput sa scoata sunete afectate, cum ca ce facem? Nu o vedem? Cum trecem ashea?... Pai daca arati de parca iti vine sa te caci, ce vrei de la noi... numa oficial nu aratai. Am ajuns imediat la Munchen si am identificat poarta unde ne vom imbarca. Am luat micul dejun la o terasa cocheta unde am mancat bine pe 9 euro de persoana, cafeaua inclusa. Felul ciudat in care ma lua somnul pe toata durata vacantei a lucrat pentru mine de data aceasta caci in seara de dinaintea plecarii am adormit pe la 20:30 si m-am trezit la 1:30.Deci eu eram fresh. Claudia dormise doar o ora si mai era si racita. Marfa.
Cand am facut check-in-ul pe siteul Lufthansa cu o zi inainte, am observat ca nu mi-au dat posibilitatea sa aleg locurile in avionul Munchen-TO, si nu aveam locuri unul langa altul. Deci, cu cca o ora jumatate inainte de imbarcare, la ghiseul de la poarta si-a facut aparitia un neamt germanic, inalt, blond si cu barbie patrata ce nu era dar arata gay. Arata exact ca Poponautul-Sef, fostul meu Stupidvisor. Si ma pun la rand sa imi rezolv cu locurile in avion. Si ce aud eu? O femeie batrana il intrebase ceva si nu cunoastea engleza deloc. Olie, the gay looking poponar, i-a explicat ce si cum iar la final o intreaba daca a anderstenduit.Da . Sigur? Da. Sigur? Da. Iar el, superior , a incheiat: “you SHOULD understand, you have a US visa in ur passport. You SHOULD understand”. WOOOOOOOOOOWWWWW! Costumer care, huh? Urmatoarea e tot o batrana. Adevarul e ca nici poponautul n-are cu cine, asta e marfa. Auzi dialog cu batranica no.2: How may i help you?... No, I don’t speak Romanian. Batranica probabil mergea la copii in Canada, sa aibe grija de nepotei si era nesigura pe ea. Eram gata sa ma deconspir CA COncetatean dar nu a mai fost nevoie. Cu mine poponarul nu s-a futut in cur si m-a rezolvat in doi timpi si trei miscari. Huh, cum a sunat asta?
Drumul asta a fost mai lung si mai greu. Am invatat de la Fratele Lip sa nu ma abtin si sa dau basini cu susta in avion. Am executat si nu am avut probleme, am avut curaj sa beau si cafea fierbinte, ma-ntelegi? La coborare, nu stiu ce mortii ma-sii a facut chilotul dar am simtit ca-mi explodeaza capul si urechile. Abia mi-am revenit. La Pearson Airport, duminica dupa-amiaza e foarte aglomerata, dar verificarea pasapoartelor a durat ffffff putin. Si statul canadian are datoria sa vamuiasca dar fiind foarte aglomerat nu a verificat nici o geanta, la nimeni. Numa bine, ca aveam 2 chinezi ascunsi in bagajul de mana. Romanaches ne-au imbarcat in masina lor si am luat-o in viteza spre casa. Si aici revenim la prima fraza a postarii... apartamentul arata dezolant. Dezolant de gol, dezolant de murdar, dezolant de imbacsit cu mirosuri dubioase... si o senzatie de nefamiliar. Pisicile ne-au intampinat cu indiferenta ceea ce a dezamagit-o crunt pe Claudia. Eneida si Matei Corvin erau mandrii ca pisicile roiau in jurul lor ignorandu-si mama de drept (eu si Claudia). O zi mai tarziu totul a revenit la normal. Nu stiu cum a reusit Eneida, dar Fetitza s-a ingrasat visibil. Iar Tigrutza, care era destul de rubensiana a devenit si mai BBM. Bagajele noastre au fost neincapatoare fiindca am adus perdele si lenjerie de pat facuta de mama. Am dat o fuga la Ikea si am cumparat sine pentru perdea. Am muncit la greu, am bortelit tavanul si acum arata marfa. Cateva fire trase deja la perdele, caci matzele au tinut mortis sa-si puna amprenta, dar totul e bine. Am facut curatenie de Pasti si acum e iar “acasa”.
Am inceput munca. La mine totul e neschimbat ceea ce e bine. Claudiei i-au schimbat siteul, ceea ce e iarasi bine caci ceruse lucrul acesta iar acum e pentru o saptamana in Downtown, apoi mai vedem. Am fost si la banca, la sucursala de la Kennedy si Ellesmere, unde era indianul Rajkapur. Dar nu mai era acolo iar un canadez pe la 30 de ani era in training, dar la costum... daca ma intelegi. Cum a spus si Claudia...I-au dat o sansa, l-au tinut pe Rajkapur in probe un an si jumatate apoi l-au trimis cu vaca... vaca fiind sfanta, bine-nteles.
A venit iarna in TO. Azi dimineata la ora 9 erau -16. Se anunta o iarna grea, la fel ca atunci cand am venit in Canada. Dar de data asta e cald in apartament ...
N-am s-o ard conclusiv dar nici nu vreau s-o las in coada de peste. Ideea e ca mi se pare ca o data cu aceasta vizita in Romania s-a incheiat un ciclu menstrual in viata mea si a Claudiei ca emigranti in Canada. Orice blog are o perioada de ardere iar al meu si-a cam terminat combustibilul. Multumesc frumos celor care l-au citit, si l-au apreciat. Majoritatea intamplarilor nu au fost placute de accea nu ma bucur ca am avut ce povesti, dar asa sunt eu- dereglat, gasesc o parte amuzanta in lucrurile la care altii fac atac de cord de la nervi.
Numai de bine de la Varahills.

Wednesday, 1 December 2010

Tara Minunilor: Let's get back to the ol'school

Daca data trecuta ne intorsesem la radacina gin sec, pardon- ginseng, Luni am fost LITERAL LA SCOALA VECHE aka Liceul Economic Resita. Vreme ploioasa, ca sa coloreze si mai bine tabloul (electric) tensionat si incordat mental. Ca un detinut care se intoarce la inchisoarea devenita intre timp muzeu. Dar eu nu sufar de sindromul Stockholm asa ca durerea mea de suflet era mai inghinala, la nivel metaforic. Din pacate stiam exact ce aveam sa gasesc. O calatorie in melancolic vazand doi baieti "de serviciu" la intrarea profesorilor. Fara sa vreau m-am vazut pe mine si pe "golegul meu de banga" (caruia ii dedic multa muje pentru ca s-a data poponar la fund, de nu mai stie nimeni unde salasuieste... si nu inteleg de ce, caci nu datoreaza bani niciunuia din prietenii nostrii comuni). M-am bagat in seama cu bajetii de serviciu si m-am dus la secretariat. M-am interesectat si cu Directoarea adjuncta, Ciurel Elena, fosta mea profa de chimie atomica. Am salutat-o iar ea a adulmecat trecutul sa vada in ce an s-a uscat tusul pe diploma mea. Secretara e aceasi ca acum 10 ani. Secretara e aceeasi de acum 10 ani, o grasa urata si acra. Si nici nu e batrana. "Buna, as avea nevoie sa-mi eliberati Foaia matricola." Tre'sa faci o cerere. Asta e primul contact sexual cu birocratia romaneasca dupa doi ani de zile asa ca sunt socat si privesc in gol zeci de secunde. Secretara continua sa ma priveasca bovin si inteleg ca e inca secolul 20 aici si nu exista vreo cerere-tip. "Imi puteti imprumuta un pix si o coala de hartie?" Blubber, Balena, isi lipeste buzele strans de fanoane. Cred ca se gandea daca sa-mi zica ceva sau nu, dar alege sa treaca holul in biroul celalalt si sa revina cu o coala A4 si un pix. Chimista de frunte a tarii, sau macar a Liceului Economic din Resita, a luat loc pe un scaun si rasfoieste profesional niste hartii... probabil o lucrare de doctorat in fisiunea la "caldut". Ii suna telefonul, o fi Institutul Nobel? "Cui adresez cererea?" Blubber e fericita, in sfarsit are ocazia sa-mi dea cacat. Catre CONDUCERE! N-apuc sa zic nici merci ca laureata premiului Nobel intervine in forta. Inclin sa cred ca foile alea din mana ei nu-s o lucrare de cercetare in fisiune la caldut si ca isi facea de lucru pe acolo ca sa se bage-n seama cu mine. PAI TU AI TERMINAT LA ADMINISTRATIV SI NU STII CUI I SE ADRESEAZA O CERERE? O ADRESEZI CONDUCERII. Se pare ca fosta mea profesoara de Chimie si-a amintit de mine. Nici n-avea cum sa nu isi aminteasca de un baiat asa talentat precum mois. Profesorii isi amintesc peste ani 2 tipuri de elevi, aia exceptionali si aia care sunt mereu la corigenta... asa ca mine. Afundata in scaun Blubber isi arata fanoanele, e fericita. Nu e fascinant cand esti o simpla secretara dar lucrand intre directori ajungi sa ai nasul pe sus mai mult ca ei? "Conducere e un termen destul de generic", incerc eu o explicatie a ignorantei mele. "Sunteti aici de fata, sunteti in Conducere, as fi putut sa va pun pe dumneavoastra... " Blasfemie. CUM SA MA PUI PE MINE?! CEREREA O ADRESEZI INSTITUTIEI NU PERSOANEI. Muschii fetei mi s-au contractat spasmodic de cateva ori in timp ce mi-am cantarit optiunile. Am ales sa zambesc ironic si sa nu mai explic faptul ca ea e directoare pentru ca reprezinta institutia Liceului Economic Resita si eu nu ii adresez cererea tovarase... pardon, doamnei Elena Ceause... pardon, Ciurel- ca persoana particulara. Am zambit ironic si m-am dus la bajetii de serviciu sa le folosesc fotoliul si masuta sa imi scriu cererea. Draga Conducere... ah, nu... Catre Conducerea... Am returnat Cererea si pixul si am lasat 20 RON pe birou. Balena mi-a verificat scrisul parand socata ca am reusit s-o scriu asa repede. Fara sa ma gratuleze cu o privire m-a anuntat ca sa vin Joi, dupa 12. Cum nu s-a oferit sa-mi dea chitanta pentru aia 20 ron, am ajuns la concluzia ca tre'sa plec. Cum m-a enervat destul de consistent, am povestit la toata lumea experienta. Seara, eram la biliard cu Fratele Lip si cu Mos Nicolae. Le-am povestit ce si cum si am adaugat ca dupa ce ma vad cu Foaia Matricola in mana am sa ii cer chitanta si daca face besini ii dau nepoteala lu balena. Dar Mos Nicolae ma intrerupe si imi spune sa o scuip. "Da'stii cum sa o scuipi?" Si eu si Lip ascultam atenti. "Iti strangi saliva in gura"... N-a mai apucat sa termine ca am izbucnit amandoi in ras cu lacrimi... Auzi si tu cum se scuipa: iti strangi saliva in gura.... Hahahhahahahahahahhaha! Cand am reusit sa ne potolim a reusit si el sa explice ce voia sa zica: strangi saliva in gura si te faci ca stranuti dar scuipi si apoi iti ceri scuze. Si ne-a povestit cum a scuipat el patroniii de la o bijuterie din oras care i-au vandut un inel de argint Bvlgari, ce s-a inegrit suspect, iar ei n-au vrut sa i-l schimbe, ba au chemat si "oamenii legii" ca sa-l evacueze pe Mos Nicolae ce devenise recalcitrant. Dar in Duminica urmatoare, la siesta pe bulevard, patronul si nevasta-sa au avut parte de o surpriza neplacuta... iar Mos Nicolae si-a cerut scuze. Stranutase.
Am continuat cu vizitele. Imi vine sa ma bat ca toata viata am fost baiat sociabil si acum am prea multi prieteni. N-am ajuns sa ma intalnesc cu toti si probabil nici nu am sa ajung. Imi cer scuze si vreau sa se stie ca nu am facut diferentieri. Desi sunt adeptul dictonului: "daca nu ti-am multumit inseamna ca nu meriti asta"... aici nu se aplica. Chiar nu e timp.
Scrisesem data trecuta de cum s-a schimbat (sau nu) Resita in ultimii doi ani. Sunt socat de cat de multe masini sunt. Se observa cel mai bine seara si noaptea cand le vezi parcate PESTE TOT. Aseara in Timisoara am vazut ca le parcau langa trotuar IN SENSUL GIRATORIU.!! Sunt foarte multe agentii de pariuri sportive si sucursale de banci. Am fost sa-mi fac damblaua, sa mananc plescavita. Shaorma am mancat in doua randuri de la Fast Foodul din Kaufland, si a fost decent. Pentru plescavita am mers intr-o noapte cu Fratele Martin, la chioscurile de pe langa Cinematograful Dacia. Am mers la chioscul din dreapta unde vanzatoare era urcata in picioare pe tejghea si stergea geamurile. S-a cocosat inspre gemulet si ne-a anuntat ca "nu serveste". Neputandu-mi dezlipi ochii de la papucii ei ce stateau la cativa centimetri deasupra sosurileor neacoperite am strigat si eu la ea. "Nici nu vreau nimic de aici". Ea nu m-a auzit si a strigat din nou: nu servim!" NICI NU VREAU NIMIC! Si am facut un gest ce s-a vrut elocvent catre picioarele ei ce dominau sosurile. Dar femeia avea si ironie in ea: ce vrei, sosuri? Of-of-of. Langa mine, Fratele Martin imi povestea ceva de "gropi la 2.70m". Asa ca, data urmatoare cand m-a luat foamea in oras am mers la chioscul din stanga. Fiindca aveam rendez-vous cu Muzicantii din Bremen am cumparat 3 plescavite, a patra venind ca bonus. Am vrut sa ma razgandesc cand am vazut ca piftiile era deja prajite si stateau sleite intr-un teanc pe o farfurie, evident neacoperita. Luni seara am mancat un burger la alt chiosc dar mi l-a facut in fata mea.
Un alt lucru cu care nu am mai fost obisnuit a fost sa vad lumea batand cruci in fata fiecarei biserici pe langa care trec, indiferent daca erau in masina, in tramvai sau pieton. Am fost la pomana de 40 de zile a unchiului Claudiei si am stat la masa vis-a-vis de popa. Socru-miu l-a imbiat sa bea si el ceva, totodata intrebandu-l daca e voie sa bei in Post. Fata parintelui s-a insufletit explicand ca e voie, dar sa nu exagerezi. Socru-mi a dat sa-i puna si lui niste vin dar verisoara Claudiei a precizat martial (fara sa-si dea seama) ca "parintele nu bea, ca e cu masina". L-am vazut pe parinte ca ofteaza usor si ca o lasa asa cum a picat. Dupa ceam baut eu primul pahar de vin si mi-am turnat inca unul, l-am imbiat si pe el... asa, de gust. A baut vreo doua. Cum Claudia are o matusa pocaita, ea nu a venit la pomana si au inceput discutiile cum ca cine are de fapt dreptate, folosindul si pe Parinte ca specialist. A fost interesant cum s-a aprins duhovnicul, gata sa reprezinte Biserica ortodoxa in meciul cu baptistii... cu enoriasii ascultand atenti. Saracii baptisti, n-au avut nici o sansa, parintele i-a facut vraijte, invingator prin KO- ortodoxismul.
Am fost iar la basket. De fapt chiar de 2 ori de la ultima fapta. Si am fost crescator. Inca am probleme cu conditia fizica dar basketul e ca mersul pe bicileta... fara scaun... nu se uita asa usor.
Ati vazut Barcelona- Real? Una manita. 5 boabe. Un meci superb. Real Madrid a fost umilita de maniera in care Barcelona a castigat. Pentru ca e Real Madrid si nu Real Oviedo. Exact cum am anticipat, poponarul metro-homo-sexual nu a facut niic tot meciul, la fel ca ultima data cand a incasat-o de la Barca in Finala CL. Cum comenta cineva genial pe siteul gsp.ro: 5-0? DEZAMAGITOR! Pai castigi etapa trecuta in deplasare cu 8-0 si acasa bati doar 5-0? DEZAMAGITOR.

E ciudat in Romania. Cel mai acut am simtit ca eu si Claudia nu mai suntem impreuna mereu. Ne-am obisnuit in Canada sa fim mereu unul cu altul, mai putin cat suntem la munca. Iar aici, eu am dormit cat am putut de mult acasa la mama iar ea a stat cu ai ei. Ca sa raspund la comment-ul Andreei de la articolul anterior, m-am reobisnuit aici. Dar e o reobisnuire diferita... vad situatia altfel... nu uit nici o clipa ca sunt in vacanta si ca voi pleca inapoi. Apoi aici e cam haos, si m-am obisnuit cu ceva randuieli in societate si mereu ajung sa spun "in Canada blah-blah". Nu-mi e dor tare de frunza de artar caci odata cu ea vine si munca, si e bine si sa lenevesti dar trecem si peste asta. Un lucru cert, NE ESTE DOR DE PISOAIE. Claudia a vorbit cu Eneida si cica Tigrutza s-a atasat de ea. Acest lucru nu este senzational din punctul de vedere al Tigrutzei care e foarte dragastoasa ci din punctul de vedere al Eneidei care urla de groaza cand pisicile o atingeau la picioare pe sub masa si avea mereu impresia ca matzele noastre cauta sa o zgarie. Fetitza in schimb cica accepta doar sa-i dea de mancare apoi pleaca departe de ea, iar asta ne-a umplut de mandrie caci ma-sa e doar una: eu si Claudia.
Mai e putin. E acasa si aici... dar mai sunt cateva zile si mergem acasa. Stii vorba aia "am ras, am glumit... dar acum tre'sa parasim incinta".