Tuesday, 19 October 2010

Sandaua Cenusaresei

E campanie electorala in Toronto. Peste tot vezi afise si flyere, dar nu lipite a proasta ca in Romania ci puse in asa fel incat sa le si dai jos cu minimum damage. Vrajeala e aceeasi, indiferent de tara. Voteaza-ma pe mine, eu fac, eu dreg. Numai ca pe afise scrie in toate limbile comunitatii: sanscrita, aramaica, klingoniana, elfa si braille. Ieri citeam in The Sun ca niste somitati inaugurasera noile trenuri de metrou. Ba ce COI-ncidenta, taman inainte de alegeri. Nici nu stiu exact pentru ce se voteaza, dar cui ii pasa. Vorbeam acum ceva saptamani cu Stupidvisorul meu si i-am spus ca nu votez in general dar cu atat mai mult in Canada. Cu doua sechele majore am venit din Romania. Nu am incredere in politica si nu-mi place garda. Si fiindca nu urmaresc politiCA Canadiana nici nu o sa ma duc sa votez doar pentru ca asta e dreptul meu sau datoria mea civica.

N-a venit iarna dar e mai racoare. Lumea inca mai poarta sandale. Nu suport slapii si sandalele si nu ai sa ma vezi niciodata in sandale iar in slapi doar pe plaja. Dar la unii le place sa le transpire picioarele pe cauciucul slapilor sau le place sa-si expuna unghiile jegoase. Cum am mai spus, probabil pantofii ii strang si ei nu inteleg de ce. Deci! Porti slapi si sandale ca e cald, nu? Dar de ce porti slapi si sandale cu sosete? Ca ti-e frig? Esti prost?!!! Pai tu porti slapi si sandale ce ti-e cald la gioale. Pretene, oricat ar fi de cald, eu port ghete de basquette cu ciorapi de bumbac. Si e bine… Tu in slapi, la 35 de grade afara transpiri de-ti aluneca piciorul si faci entorsa. Io zic sa porti ciorapi la slapi. Scheisse!

Azi am vazut-o pe una ce purta doar un slap. Celalalt picior era in gips. Dar avea pedichiura fara de cusur. Ce era tare la ea era ca avea rucsac de piele inmatriculat in Seattle, Washington… Licence plate # GMWRK. Tare, nu? Poate avea si semn de Handicapat sa poata parca rucsacul in locurile special amenajate. Interesant, sa ai o tabla de inmatriculare in marime naturala nituita de pielea rucsacului.
Duminica am fost sa tragem cu pistolul Glock. Trebuie sa fim pregatiti si antrenati. Am convenit cu Claudia sa ne cumparam arma caci e plin de imigranti pe aici, majoritatea fiind din Lumea a treia dar si din alte locuri ca Africa, Asia sau America de Sud. Tragerea de acre spuneam a avut loc in Gormley, la vo' 15 minute nord de 401, pe 404. (www. targetsportscanada.com) Era strangere de fonduri pentru cancerul la san si faceai o donatie de $30 de persoana. Dar a fost fun, cancerul la san trebuie sa fie fun. Ideea e ca am iesit ranjind ca niste copii la Disneyland.
In rest, plictiseala. Adica mereu e ceva de facut... dar e plictiseala. Hai cu AMR-ul.

Friday, 1 October 2010

Muf! Muf!

Scriu sub influenta negativa a finalului de meci dintre Steaua Bucale si Napolitatana Naty. Un meci cu un inceput nesperat a continuat intr-o gama foarte cunoscuta noua si s-a incheiat dezamagitor, ca de atatea ori pana acum. Cat sloboz sa fi de pruost sa ii dai un coteanu in fata lu un alt fotbalist si sa speri ca nu te vede nimeni . Cred CA KApetanos s-a gandit ca e loc, caci acum sunt doar 6 arbitri pe teren, pe cand pana acum erau doar 4. Retard!!! Deci 3-3. Asta e.
Sa revenim. Canada. Sfarsitul lui Septembrie 2010. AMR 46 de zile pana la terminarea stagiului militar si intoarcerea la familie. Ne-am mai relaxat putin in privinta asta si de cel putin 2 saptamani nu am mai cumparat nimic pentru Romania. Nu e cazul sa intelegeti ca ne-am oprit din shopping sau ceva de genul. Saptamana trecuta am fost la Dixie Mall, un Mall Outlet sa ne uitam de chestii ieftine. Eu vroiam niste maiouri si niste tricouri simple, marimea XXL... sa mi le personalizez in Ro cu Chuck Norris facts. N-am gasit. Am fost eu, Claudia, Eneida si soacra ei, mama lui Matei Corvinus. Femeile ca femeile cercetau fiecare milimetru patrat al fiecarui magazin asa ca nu a durat mult si am luat-o inainte. Si am ajuns si la Coles, libraria. Ma hotarasem sa cumpar ultima carte a lui Nelson DeMille- The Lion ce aparuse acum cateva luni si ezitasem in a da $30 pe ea. Sa nu pierd timp l-am intrebat pi baietul ashiala daca are Nelson DeMille si unde. Si ma conduce carnatul la un raft plin cu toata colectia. Scheisse bitte lachen. Doar 3 carti aveam din colectie asa ca dupa ce m-am consultat cu consoarta am cumparat 10 carti, dupa niste discounturi mici totul ajungand la vó $140. Marfa! Nu-mi pare rau. Eu am inceput sa re-re-citesc Coasta de aur iar Claudia a inceput Plum Island. Ca sa nu o mai ard in recomandari, consider pe Nelson DeMille cel mai tare autor. Si am citit vó doua trei carti in viata mea. Deci biblioteca s-a marit si trebuie sa investesc intr-un raft de la Ikea, de aplicat pe perete. Dar nu aveam graba caci ne gandeam sa ne mutam, mai aproape de romanasi sau mai aproape de Yonge St. Prima data am incercat la un lowriser, aproape de Yonge and Sheppard, pe Avondale. Un 1 bedroom. Ne duce rumunca de la office de acolo la apartament si vedem ca bate la usa si asteapta. Ei cacat! Stiam ce inseamna asta, rumunul inca locuieste in hogeac. Nu era acasa. Intram. Rumunul era roacar. Avea amplificatoare si ghitare pe jos prin livingroom. Avea si chiloti murdari pe jos pe langa canapea. Imbietor, nu? Te face sa vrei sa-ti doresti apartamentul. Ideea e ca un 1 bedroom e foarte mic. Totul e mic la el, ca la un chinez. Si voiau $1025/luna. Iar parcarea e $60. Tre sa fi nebun. Si nu suntem. Multumim politicos si plecam. In parcare Claudia se duce la primul Hyundai negru si se mira in mintea ei apoi cu voce tare in timp ce la cativa metri mai incolo, ma spargeam de ras sprijinit de masina noastra. Cica nu mergea cheia. Hahhahaha! Hai spre casa. In drum ma gandesc sa incercam la Don Mills si Sheppard. Ajungem acolo si alegem un bloc bazat pe singurul fapt ca am facut curba langa el. Ora 11 era prea devreme pentru Rental Office si nu am gasit pe nimeni. Blocul nu arata rau. Dar asta e, hai acasa. Acasa bagam niste research pe internet si gasim un bloc in alta zona, cu un 1 bedroom la $722/luna... si aveau si piscina si sauna in bloc. Interesant. Sun si o pun de o intalnire cu doamna de la office. Cica e $905/luna nu cum scrie pe site. Sa ma luati de catarg. Hai si asa, sa vedem ce si cum. Pe Vineri. Ajuns la munca mentionez fapta lu colegul meu iar el ma anunta ca zona aia e vraijte. Cica vezi negru in fata ochilor. Deci pa. Pap-pa-pa-pah! Acum la gata am ajuns la concluzia ca apartamentul ce-l avem e cam bun. Ca e spatios, ca avem si 2 dormitoare si ca mai stam pana ne permitem sa ne mutam undeva unde merita.
Saptamana trecuta managementul ne-a tras de urechi ca facem galagie noaptea de duminica 12 septembrie. Mancati-as galagia! Óm fi facut, nu zic nu. Ca noi facem galagie mereu, ca ne uitam la filme dat tare sa simtim fiori pe ceafa. Acum suntem mai atenti. Dar nu cu mult.
Duminica am mers in Dundas Square ca era un spectacol, Manifesto. Cu si despre tigani. Adica muzica ce ne place noua. Am ajuns pe la un 5 fara 20. Am parcat masina la blocul unde am lucrat si unde ungurul era de garda. L-am intrebat de sanki cum de nu e inca supervisor si el a luat-o in serios si mi-a spus ca are sanse, ori el ori Osama... dar mai degraba Osama. Claudia astepta sa i se deschida poarta la garaj sa parcheze dar moronul de ungur desi ma auzise cand i-am spus nu deschisese. Si acum eu nu intelegeam ce-i ia Claudiei atat sa parcheze masina si sa vina iar ea credea ca am probleme in a rezolva de loc de parcare. Pana la urma a iesit cineva si a intrat furis. Apoi, de mana am mers pietonal catre Dundas Square, Claudia incercand sa-si aminteasCA CAND a fost ultima data cand a mers atat de mult pe jos. In Dundas square lume de toate genurile de la jamaicani la tigani de Toronto. Si printre ei, noi si alti albi. Cand am ajuns o negresa canta pe scena muzica raggae. Nice! Io m-am uitat la lume, la hainele lor... la astea. Inca o data am fost frapat de faptul ca tiganii se imbraca prost (sau ca paula cum as spune eu). Ce ma frapeaza e ca in Romania am avut senzatia ca ei au gust la imbracaminte, dar stand inconjurat de ei, imi dau seama ca n-au nici o treaba. Blugii le stau pe incaltari cum se nimereste sa pice. Iar daca blugii sunt prea largi, ii mai baga si in sosete. Minunat. Iar blugii atarna sub cur. Normal. Fiindca era cu tigani normal ca erau si albe de mana cu tigani. Cea mai tare era o balena alba, rotunda frate. Tiganu, mai mult ca sigur jenat, mergea inaintea ei si nici n-o baga in seama in timp ce ea inota in propria-i osanza sa tina pasul. Am mai spus-o, tiganii fut orice atata timp cat are pielea alba. In fata noastra era si personajul ce-l gasesti la orice eveniment. Un taran baut care se baga in seama cu femeile. Un santierist cu privire inectosata si cu vopsea pe degete se lipea de absolut toate fetele din jurul lui incercand sa se bage in seama. Noi am plecat cand a inceput sa se dea cu pasi marunti in spate venind peste mine, ca sa aiba prim planul la doua lesbience ce se tineau de mana in stanga mea. Marfa. Mori!! Am stat cam o ora jumatate la spectacol si am plecat din cauza reparilor de Toronto ce zbierau de zor pe scena pe ritm de crunk. Hipapul a murit atunci cand a aparut crunk-ul. Am plecat si ne-am intalnit cu romanaches, care au venit la noi. Apoi a venit o noua saptamana.
Azi Claudia a avut examenul de reinnoire a licentei de securist. Toti garzii tremura de friCA CAci fara licenta nu poti lucra. Si daca nu iei examenul din cateva incercari trebuie sa faci un curs obligatoriu de 40 de ore si te costa vreo 400-500 de paramilitari. Deci nu e combinatie sa ajungi acolo. La vremea mea, in Mai am cumparat de la KGB un manual. Am dat $20 pe el ca la examen sa descopar ca l-am luat degeaba. 80% nu era in carte. Ma rog. Cu acelasi manual in brate Claudia baga din greu. Dar aseara apare Molson Paquistanezu si imi zice ca are lista cu intrebari posibile. Nu era lista cu intrebari posibile... era chiar lista cu intrebarile de la examen ce le-am avut eu. Cu viteza lu Saddam Hussein Bolt am facut copii... o fata si un baiat. Claudia a venit mai repede dupa mine la munca si a stat si a invatat cuminte pe o banca. Dimineata la 7 a avut examenul. A zis ca a mers treaba struna. Pe la 11 ma suna Molson sa afle sigur daca alea-s intrebarile ca el are de la 17:30. Molson, bro... those r the questions. Deci totul e piersicuta.
Aseara am vorbit pe mess cu unq Basil de la Esapgna. Nu stia de greva gaborimii romane si de scandarile anti-chinologice ale acestora. Si i-am spus ca ziarul Romania Libera a publicat un articol in care ziceau ca au marturii cum ca liderii sindicali au avut o intrunire cu liderii revolutionarilor din Decembrie ’89 sa faca o miscare sociala dangeroasa ca sa-l dea pe Basit jos... si acum vine punch line-ul: si sa-l instaureze pe Iliescu. Magnifique!!! Tre sa ai si talent sa vii cu asa ceva. Imi imaginez cativa insi la o masa, scenaristi de clasa mondiala, punand la calea povestea. Si unu sare: “baga si cu Iliescu, baga si cu el!” Da frate, baga si cu el. Nebunie curata. Cum am auzit pe o piesa cantata de mine mai demult, vreau sa ma uit la stirile romane ca la desene animate. Si ma uit. Tam end Gerii. Romania, tara unde ai sanse sa iei bataie de la pixeli albastrii.
Tot aseara am vorbit cu unq Basil si de istoria romanilor, caci el citeste carti de istorie spaniole si l-am intrebat cum ne vad strainii si daca ei au auzit de maretii nostrii voievozi care au schimbat cursul istoriei, cu reverberatii pe tot mapamondul. A ras adanc si a spus ca cica astia nu sunt convinsi ca suntem urmasi ai romanilor. Ma intreb de ce.
Azi, chiar inainte sa plec la munca, ma pisam si citeam ce scrie pe un bidon de Windex si am vazut ca desi pe absolut toate produsele in Canada scrie in 2 limbi, engleza si franceza... pe bidonul ala scria si in spaniola. Hahhahahhahahahahahhahahahahhahahahhahahahhahahahhaha! Adica sud-americanii sunt cleaneri? Hhahhahahahhahahahahahhaaahhahahahh! Si nu prea stiu engleza? Hahahhahahhahahahahhahahahahhahahahahhahaha. No ingles!
Hai ca ne taie MCR-u. Zircon ne-a adus ziarele Bam-bam-bam! Muncim in Canada si asta ne ocupa tot timpul.