Tuesday 14 September 2010

Septembrie

Hey, wuz up?
Socru-miu remarca faptul ca noi nu am facut nimic in perioada de aproape 2 saptmani in care el a fost plecat in Germania. Pai asa si e. Dar e ceva de facut? Ca bagi la munca toata ziua. Apoi ai doua zile libere in care faci sau nu faci ceva sa iesi din monotonie. O data ai treaba, alta data e urata vremea, alta data nu ai chef, alta data nu stii ce sa faci, etc. De exemplu, Duminica la ora 13 ne-am hotarat sa plecam sa vizitam unul din oraselele de pe orbita Torontestiului. Am privit harta si ne-am hotarat pe Oshawa. Am futut un goagal la Things to see in Oshawa si am ales un muzeu de masini vechi. Adresa pe foaie, ne-am imbracat si am plecat. Vreme placuta, de inceput de toamna. Muzeul e in partea veche a Oshawei deci o gramada de case vechi. Muzeul nu era deloc cum ne asteptam asa ca am trecut pe langa el desi GPS-ul zicea ca am ajuns la destinatie. Si sa te intorci e si mai complicat caci in zona aia cam toate strazile sunt sens unic. Ca sa putem sa gasim muzeul am intrat pe internet si am cautat poze cu muzeul, si asa am fost si noi in stare sa identificam locul. Arata ca un magazin, cu vitrina si cacat. In spate e imens si are destule masini. O tanara plictisita astepta la ghiseu. Cat de romanesc. Dar amabila... pana aici asemanarea cu Romanica. In dreapta se zareau doua masini de epoca. Claudia privea neincrezator cand la ele, cand la mine. Adica, WTF! Ca nu vedeai nimic altceva si aspectul de magazin nu te indemna sa crezi ca in spate asteapta vreo 40-50 de masini. Tanara ne cere $10, Claudia intelege ca de persoana si incepe sa se agite. N-aveam chash la noi asa ca scot Visa. Adica pentru 2 masini vechi dam $20?... ma intreba Claudia in romaneste. Tanara incasa banii de pe Visa noastra folosind cea mai noua tehnologie din 1982, cu chitanta pe care imprima datele de pe cardul nostru. In acelasi timp ii explicam Claudiei ca e $10 cu totul. Aaaah, da? Pai aveam cash $10. Da? Marfa! Dar Claudia a conchis genial: pai altfel nu ajungeam sa vedem "tehnologia de varf", nu? Nu, strambatura tinerei ne spunea ca ea nu e de acord cu ironia noastra. Oooookkay. Hai sa vedem muzeul. Muzeul are nevoie de imbunatatiri masive. Masinile sunt interesante dar se vede CA Cladirea in sine e in paragina. Cordoanele despartitoare variaza de la sarma la sfoara de rufe pana la cordon profesional. Muzeul are doua sali la parter si una la etaj iar luminozitatea variaza de la camera la camera. Cred ca sunt mai mult de 50 de masini din diferite epoci si trebuie sa recunosc ca ne-a placut. Ne-am tras in poza pe la toate dar deplorabilitatea muzeului ne-a taiat din avant. Dupa ce am iesit din muzeu am mers sa vedem niste biserici de peste drum. Claudia a vrut sa intre inauntru dar fiindca era Duminica, nu era program cu publicul la ora aia. Mda.
Pe drumul de intoarcere ii sunam pe romanaches sa-i intrebam daca merg si ei la film, la Resident Evil:Afterlife. Eneida cica NU, ca ei nu-i plac genul asta de filme. Si ca nu vrea sa mearga ca MEREU am tras-o dupa noi, desi ea nu a vrut. Ooookaaay! Si apoi intreaba: unde sunteti?. Noi? In Oshawa. "Cu cine?" Interesanta intrebare. Cu nimeni! Si de aici a inceput dicutia. Ca de ce nu i-am chemat si pe ei. Pentru ca de prea multe ori se intampla CA CU filmul, voi nu, ca nu, ca nu... Si atunci, daca vreau sa fac ceva mai dubios... Fuck, fara sa te mai intreb. Cica ar fi venit si ei la Oshawa... dar io nu cred. In fine.
Inca pe Hwy 401, dar in Toronto, Claudiei ii vine chef sa vizitam odata si odata Templul Hindus de langa aeroport. Ii sunam pe romanches. Vreti sa veniti cu noi la templul hindus? Nu. Dar filmul? Nu! Sunteti siguri? Poate la film... vorbim dupa ce mergeti voi la templu. Ah, Da? Bine. Nu i-am mai sunat. Azi am aflat ca cica mi-ar fi spus ca vin sigur la film, Ah, da? Muf-Muf!
Templul e superb. Finisajul exteriorului e extraordinar. Templul pare mult mai mare cand il vezi in goana masinii, de pe Hwy 427. In realitate e mai mic dar frumos din cale-afara. Am facut poze, am filmat apoi Claudia ma anunta ca mergem inauntru... Wait, what? Cica DA, ca uite scrie aici :For visitors blah-blah. Ba Claudia, cred ca se refera la maronii nu la blonzi caucazieni cu nasul mare ca mois. Am adulmecat CA CAinele pe la usa in privirile intrebatoare ale maroniilor. Am intrat si in vestibul dar nu stiam unde sa mergem. Stingherit, i-am facut semn consoartei sa plecam dar un maroniu de treaba ne-a spus ca putem merge, ca sunt inauntru oameni care ne pot ghida, daca vrem sa vizitam templul. Atunci hai sa mergem, nu? A trebuit sa ne descaltam, au vestiar unde iti lasi papucii. Inauntru, ghici ce? Si mai multi maronii. Intrarea se face printr-o anexa a templului. Un batranel cu pata-n frunte ne-a aratat unde sa mergem. In capatul coridorului, pe stanga, e muzeul. Un om la o masuta face ceva ce noua nu ne pasa. Dam sa intram in muzeu dar Cerberul a sarit dupa noi... si astia vor bani. Hai lasa. La etaj era templul. Asta e gratis. Frumusetea exterioara a templului e intrecuta doar de frumusetea interiorului. ABSOLUT toti peretii si coloanele au sculpturi. Impresionant! Maronii piosi faceau ochii mari cand ne vedeau. Din pacate nu ai voie sa faci poze in interior si ne-am conformat.
Placut impresionati am plecat spre Yorkdale Mall sa fim placut impresionati si de Milla & The Infamous Cameron Creation. The real 3D! Am card Cineplex si se pare ca am avut destule puncte pentru un bilet gratis. Bravo mie, sunt boss. La film, sala plin ochi... cu ochiosi. A fost o faza tare cand ochioasa din fata Claudiei si-a suflat mucii in linistea dintre doua scene ale filmului si toata sala a pufnit in ras. Hahahahhaha!
Creatia lui Cameron ar trebui sa fie standardul pentru orice film de acum inainte. Filmul in sine a fost in ton cu celelalte, nici mai, nici mai. Dar scenele de lupta au fost imbunatatite la maxim de efectul 3D. E impresionat sa zboare gloantele spre tine, sau toporul lui The Punisher, sau cum ma-sa-l cheama. Oricum, ne-a placut filmul si Milla e FTW ca de obicei! In parcare deja se facuse o balta mica sub masina-basina noastra. Transpira deja de cateva zile si voiam sa o ducem Luni la doctor. Ajunsi acasa, in garaj... fata plangea din nou. PLM! Luni la pranz am si plecat. Am parcat in fata la mecanic si am intrat inauntru. Cat sa vorbim cu baietii coolantul incepu sa curga valuri. Parca i se rupsese apa gravidutei noastre, pup-o tata bagami-as pula-n ea de masina. Vine baiatul si se uita. Mda, e grav... da, curge de aici de undeva, mda... e grav. Si ce are? Nu stiu, stai sa-l chem pe mecanic? Wait, what?!!
Dinauntru privea prin geam acelasi romanas cu fata de maroniu ce-l intalnisem si in urma cu cateva saptamani si care ne avertizase ca astia nu-s buni mecanici. Si e tot aici, hmmm. Vine mecanicul, gineste, bungheste si anunta. E pompa de apa. Total cost reparatie $250. Bag pula-n ea masina, dar parca suna bine... ne asteptam la mai rau. chiar ne uitasem sa ne luam alta masina. Ok, fratele meu maro, baga mare. Cica sa venim maine. Azi l-am sunat pe la 10:30.
Cica masina e gata pe la 15. Esti prost? La 2 Claudia trebuie sa fie la munca la munca. Bine. Claudia pleaca la munca. La 2 si 5 ma suna maroniul, e gata masina. Sujo! Venim maine dupa ea. Nu vreti sa cumparati masina? e buna, n-are nici o problema.... Se aude cum cineva baga ceva prin fanta de posta de la usa. Un plic cade cu zgomot de monezi. Inconfundabil!!! Monezi. Ma duc sa ma uit curios. Era un plic de la Suppa-Intendent. Cica ne-a returnat $6 de la masina de uscat care papa bani. Ce bun esti... daca veneai ieri... ca ieri am spalat dar n-am avut moneda de $1 sa le si uscam...

Lunea trecuta romanii ne-au prezentat un documentar de pe youtube despre Illuminati si semnele oculte/ satnaiste in muzica actuala.
Mi-a trezit din nou pornirile razboinice asa ca am petrecut toata saptamana citind chestii si vizionand documentare. Nu e important aici ce parerea am eu despre asta ci faptul ca se observa o tenta sau un trend sau un numar crescut de staruri muzicale care in 2010 vorbesc despre acelasi lucru. Documentarul de mai sus spune ca Eminem si-a revenit si nu mai face prostii. Dar prin prestatia lui de acum cateva zile de la MTV Video Music Awards s-a pisat pe documentarul lor caci a tras un featuring cu Rihana Satanistika, pe fundal de flacari iadiale (pot sa spun asa?). Interesant si nu prea caci e mai mult decat atat. E oricum cel putin ingrijorator caci prea multe persoane infuente isi strang mana ca niste baieti de baieti. Chiar si Papa. Hmmm...
Dar viata merge inainte, nu? Circ si paine, nu? Paine mai putina... dar circ la greu.
Ia de la Basestii de peste tot.

PS. Hai sa inchei iar cu un banc.

Cica emigreaza un roman din Canada in State. Si se duce omul la un interviu pentru o slujba iar patronul american il intreaba curios:
-- De ce ai plecat din Canada si ai venit aici?
Romanul nervos.
-- Canada e plina doar de hockeisti si de curve...
-- Hey! Hooooo, ai grija ce vorbesti... nevasta-mea e canadianca...
--... si... la ce echipa joaca?...

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...