Friday 19 November 2010

Transmisie live din Tara Minunilor

Cine sloboz e Alice?
Sunt in Tara Minunilor dar nici urma de Alice.
Da, am ajuns la locul faptei. Ne-am intors la radacini, radacina Ginseng. Chilotul avionului era comediant caci ne-a anuntat ca motorul auciliar nu porneste si trebuie sa gaseasca o masina care sa-l porneasca si ca "ar trebui sa ajungem la Munchen"cu o intarziere de vo 10 minute". Ar trebui?!!? Hahhahahahhahahahhahahha.
Drumul a fost ok, a trecut relativ repede, mai ales bucata TO-Munchen caci a fost noaptea, si aveam si LCDuri in scaunele din fata si acces la filme relativ noi. Am vazut Despicable Me de 2 ori, o data singur si apoi cu Claudia, caci e prea tare. IT'S SO FLUFFYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY!!!!!!!! 4 ore de asteptare in Munchen ne-a cam rupt. Ce ma distruge pe mine la drumurile astea este faptul ca nu poti da o besina ca lumea si ajungi sa te balonezi de nu mai ai chef de nimic. Din Munchen la TM, 75 de minute au trecut ca gandul. La plecare, chilotul asta avea si el bancuri in program. CiCA COlegul lui Dietmar Hockenzollern are deosebita onoare si placere sa ne foloseasca drept cobai pentru PRIMA decolare a carierei lui. Bai, nu e minunat????
Ne-au ajuns amandoua bagajele si am rasuflat usurati. Din ce am observat noi am fost singurii pe care iau ales sa-i caute in geanta sa vada ce traficam. Dar pana si Claudia a fost prea obosita sa se certe cu mustaciosul ala. Totul ok, si am trecut vama. Nu pot sa nu precizez inca o data ca datoria statului roman este sa vamuiasca.
Sor'mea si cumnata-miu ne asteptau nerebdatori, bagajele in po'bagaj si am plecat. Am intrat in Timisoara, dinspre Aeroport. Priveam pe geam incercand sa-mi reobisnuiesc ochii. Cumntaul se strecura prin traficul romanesc intr-un pur stil romanesc de condus haotic. Da, haos. Asta mi-a fost senzatia. Un haos care functioneaza, dar totusi haos. Ne-a luat mai mult de jumate de ora sa traversam orasul si sa iesim pe drumul spre Resita. Sunt incredibil de multe masini care incearca sa se insinueze intr-un spatiu care n-a fost destinat sa suporte asemenea trafic sau numar de automobile. Urasc drumul Resita-TM, dar a trecut si am ajuns.
Bine am venit!!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!! Te-ai ingrasat!!Te-ai ingrasat!! DA, STIU! :)
Prima noapte am dormit decent dar in 2 reprize. Cumne-a fost planul, eu dormeam la maica-mea si Claudia la parintii ei. Prima zi am petrecut-o in totalitate cu fratii mei lautari, Taraful din Bremen. Miercuri am inceput sarabanda vizitelor printr-o sedinta prelungita la Nasi. Am reusit sa beau o sticla de Bordeaux fara sa ma imbat. Pela 2am am dus-o pe Claudia acasa si m-am reunit cu Muzicantii din Bremen unde am participat la o discutie geniala in imbecilitatea ei cu Fratele Martin. Daca ai murit in ultimii 2 ani in Viena, ai sanse mari sa te odihnesti intr-o groapa sapata de Fratele Martin. Un Frate Martin obsesiv repetitiv cu "gropi la 2,70 m". A doua zi, treaz fiind, era alt om. Fiind mahmur, noi l-am inteles si a fost randul nostru sa-l stresam auditiv despre gropi adanci de 2.70m.
Ziua urmatoare am fost in vizita la Fini, care duc o viata molcoma de ardelean. practic am avut exact aceasi discutie de acum 2 ani, inainte de plecare. Ce a diferit au fost povestile noastre.
Si devine obositor sa povestesti o data si inca o data "ce faci, ce muncesti, cum e acolo"...
Nu m-am adaptat la fusul orar si disper, dorm numai aiurea. Ma ia somnul pe la 7 seara. Daca ma cul, ma trezesc pe la 10-11. Apoi nu-mi mai e somn pana la 5-6 dimineata. Si n-are nici sens daca stau sa-mi traduc in ora canadiana, caci aici ma ia somnul cand in canada ar fi inca zi.
Am facut plimbari prin oras cascand ochii la locuri si oameni. Inca nu m-am obisnuit sa aud lumea pe strada vorbind romaneste. Adica mi se pare normal sa vorbesc cu tine dar tresar cand aud pe altcineva in apropiere. Apoi nu pot sa vorbesc normal... adica cu injuraturi, cum m-am obisnuit si cum ii sta bine unui adult responsabil.
Cand m-am dat jos din masina la mine la bloc, am ramas socat. Am povestit de modul profesionist in care s-a lucrat pe Victoria Park, atunci cand au schimbat tevile si au reparat drumul. Si la mama la bloc au schimbat tevile. As minti daca as spune ca stiu unde au sapat, pentru ca pamantul pus la loc acopera totul de nu se mai vede nici aleea. Aleea Copilariei e o ulita de sat. Fiindca m-am domnit in Canada si acum am nasul mare si pe sus, am strambat din acelasi nas gandindu-ma la binele ghetelor mele Nike Flight. Pe scara pute si la fiecare etaj lumea are depozitat cate ceva, de la mobila veche pana la frigidere sau masini de spalat stricate. Dar in doua zile ma reobisnuisem cu totul.
Banii zboara ca pasarica finics. In prima zi am schimbat 100 de CAD la 3.7 ron, la banca Transilvania. Jumatate de ora mai tarziu Claudia a schimbat la alta sucursala (aflata la 300 m distanta) cu 3.4 ron. Cum plm? ai fi tentat sa te intrebi... E ROMANIA, FRATE.
Mergand pe bulevard observi ca micii intreprinzatori au cam disparut si ca magazinele sunt cam asa: banca, banca, casa de pariuri, magazin alimentar, banca, casa de pariuri. La cumparaturi am fost tentat sa-mi traduc in CAD sau sa incerc sa-mi amintesc cat a costat acelasi produs acum 2 ani, si daca atunci il consideram ieftin sau scump. Pana la urma am renuntat. Ca am avut o discutie cu Veverita si sotul ei, legat de ciorapii din Canada si cei din Romania... Claudia a cumparat 20 de perechi din ciorapii nostrii preferati... si totusi: doar 87% bumbac. La procentajul asta am gasit si in Canada. Dar mai cautam. Azi avem sedinta de shopping.
Ieri am fost si la basket. Am fost degeaba. Dupa doua meciuri, am ales sa traiesc si am plecat acasa. Dupa doua ore de repaos, mi s-a pus un carcel la gamba stanga de n-am putut sa dorm cu nevasta-n pat. Asa ca m-am dus acasa la mama si m-am culcat pe la 8 jumate, in reprize si cu incapatanare, am dormit pana la 8 dimineata iar acum ma simt bine si sunt mandru de mine. Zi tu, nu e minunat? Ba da, e marfa rau.

Inchei aici prima transmisie din LaLa Land. Romania, o tara plina de romani care stiu ca e greu, nu mai suporta aceasta tara dar carora "le place aici".

Saturday 13 November 2010

AMR 48 h

Sunt la munca. AMR 48 de ore in capatana. Sunt excitat (excited). Mult a fost putin a ramas dar imi pica moralul pe gresie cand ma gandesc ca maine bag o tura de 12 ore. Plm, ma plang de parca n-as fi platit pentru orele alea…
Am facut bagajele de Luni. Ati zice poate ca prea devreme, dar nu e caci fara sa luam in considerare hainele noastre aveam déjà un morman de nimicuri langa gentile goale si nu eram convinsi ca vom reusi. Le-am mutat din una-n alta pana le-am facut egale in preajma lui 23 de kile. Bine-nteles ca mai avem chestii de bagat, loc mai e… dar trecem de greutate si nu putem boxa pentru titlu.
Miercuri ne-am dus la banca sa scoatem bani “de-o ciorba” dar era inchis asa ca am rascolit linistea cu niste neaose printre dinti. In rest, mai vorbim acasa, lumea ne asteapta… din astea.
Ii urez pe aceasta cale bafta lu’ Sor’mea, ca are examenul de Barou. Am vorbit azi cu ea si cica e nasoale, dar mai vedem.
Azi am vrut sa spalam ultima transa de toale si ghici ce? Trei din sase masini de spalat erau stricate. Doua erau in uz iar in una erau toalele lasate de un adormit. Mie nu-mi place sa fiu roman asa ca le-am lasat acolo si nu le-am atins. Cand am intarziat eu 5 minute, da’ 5 pe bune, un cuplu de romani mai in varsta ne insirasera chilotii in praful de pe uscator. Probabil le-a fost mult mai usor sa le mute in coltul celalalt al camerei decat sa le dea drumul in cosul nostru de rufe ce il lasasem langa masina de spalat. Fiind doi, probabil le-au dat din mana-n mana amintindu-si astfel de vremea C.A.P.-ului cand venea toamna si furau verze pe tarla. Ii turnasem in flagrant. Discutia a fost aprinsa si au parut lezati ca se tipa la ei, gen nu avem maniere. Cam greu sa nu fac crize cand tu stai cu o mana la pula si cu una pe bikinii lu nevasta-mea, nu crezi? Cica asa au fost invatati de ceilalti romani, atunci cand s-au mutat. Deci, n-am vrut sa fiu roman. Cand am vorbit ultima data cu superintendentul despre masinilede spalat vechi ce se strica saptamanal mi-a spus ca degeaba ii zic lui, ca trebuie sa fac plangere la Office, ca e in discutie sa cumpere masini noi dar trebuie indemnati cu plangeri multe. Asa ca am sunat. Property Managerul (tot roman) nu era acolo asa ca am lasat un mesaj scris, printr-o doamna politicoasa. Eu dictam iar doamna nota atenta. Mda. Era o problema complet noua pentru ea.
Pun mana la piept si spun: si eu am lucrat ca superintendent. Si stiu cum merge treaba. Mai ales la cladirile mici, se incearca sa se reduca cheltuielile la minimum. Masinile astea de spalat erau deja vechi si cu probleme cand se mutasera romanches in bloc, in urma cu mai mult de 3 ani. Si inca trag de ele, ce crezi, ca daca tu suni si faci plangere astia sar sa faca si sa dreaga? De aia, cand doamna amabila m-a intrebat daca vrea ca Property Managerul sa ma sune inapoi i-am spus ca da, dar de Luni incolo... Ce e bine e ca in fiecare an ti se mareste chiria cu 10-15 dolari. In contul reparatiilor. Pai intr-un an si jumatate nu mi-au reparat mie personal nimic, in cladire nu am vazut nimic, iar initial au avut piscina afara pe care au decis sao astupe cand au aflat ca venim. Ah, mi-am amintit, au vopsit podeaua in Laudry Rooms... ca arata najpa masini vechi ce se strica saptamanal pe o bodea jigarita, nu? Marj la cacat!
Claudia s-a enervat mai tare ca mine si l-a sunat pe Superintendent, iar el s-a rastit exasperat ca toate uscatoarele functioneaza. Da, toate... in afara de ala care e scos din priza si are un bilet care zice ca nu merge. Si apoi.... cui ii pasa, noi vorbim acum de masinile de spalat. Pana la urma au terminat programul cele doua care spalau, ca ala tot nu-si luase gioarsele din a treia masina. Marj la cacat!
E petrecere in Party Room. “Dulcele 16”. Un cuplu de imigranti koreeni au “aruncat” o petrecere fiicei lor in varsta de 16 ani. Deci e o petrecere de minori, deci canci alcool... desi adultii au plecat deja si se intorc la sfarsit. Invitatele, chit ca au picioarele ca grisinele sau CA COloanele Parthenonului au fuste pana sub buci si umbla ca teleghidate pe papuci cu toc inalt. Cum am remarcat vorbind cu Party Guardul, boys are kinda underdressed and the girls kinda undressed. Iar acum, dupa cateva ore am impartit bandaje cu leucoplast la fetele vesele. Acum se circula cu fusta pana-n cur si desculti, sub supravegherea hulpava (dar parinteasca) a Party Guardului.
Toronto Sun-ul de azi e pe baza de violuri si asalturi sexuale. Principalul suspect era pe prima pagina. Cu ziarul in mana dau sa-l intreb pe Deiv Supervaizaru da mi-o ia inainte: This guy look like Molson, right? Sambag cariciu daca nu. Cica sa-l sun, sa-i dau vestea buna, ca a ajuns celebru, pe prima pagina in ziar. Titlul e marfa, e bun de nume de repar: Young Perv. Young Blood, Young Jeezy, Yonge and Sheppard...
Dar nu l-am sunat pe Molson, ca asta e ciudat, nu prea stie de gluma. Molson a schimbat si el compania si acum e coleg cu noi la Antena. E asistent la Un show pacatos cu Kapetanos.
Koreeanul-tata aka Victoria Park Ji Sung Avenue e baiat fain, mi-a adus o pizza intreaga, s-o impart cu baietii de cartier. Am stat in dubii minute bune sa-mi dau seama daca Elijah Muhammad Ali aka Cassius Clay aka “Ochiosul prost la cur” e baiat de cartier au ba. Am decis sa-l sun sa-i zic sa vina sa ia si el pizza. Nu raspunde, pa... asta e semn de la zeul Priap ca nu e baiat de cartier. Nu-l mai suport pe Okios. M-a sunat o data, demult, ca nu are bani, nu are mancare si daca sunt amabil sa comand eu pizza ca o arde el revansard saptaluna aviatoare. Am fost baiat gigea a la Agigea si am cumparat. Urmatoarea saptamana nu s-a dat la fund si a luat pizza. Peste 3 saptamani aceeasi poveste, si-a uitat portofelul acasa, si nu si-a luat mancare. Intamplarea face ca nici eu sa nu am portofelul la mine, deci il refuz. Peste alte 3 saptamani se intampla din nou. De data asta il mint ca “n-am, pleaca!”. Peste 2 saptamani iar ma suna, dar de data asta m-am enervat. Ba pula, tu cum sloboz nu ai niciodata? Ca cica a uitat portofelul acasa si a uitat sa-si ia de mancare? Cum plm uiti sa iti iei mancare? Io am impresia ca asta se bazeaza pe mine. Cica are niste probleme si nu are bani. Pai noi castigam la fel, doar ca tu esti mult mai prost decat mine si ma suni mereu sa ma intrebi de ce toate alea-s rosii acum? Aaaah, trebuiesc rearanjate printr-un click! Aaaah! Marj la cacat! Nici eu n-am bani, si eu am probleme. Pa, pa,pa.
Dupa 2 ore vede pe telefon ca l-am sunat si ma suna. U called me? (nu mai vreau sa-i dau pizza asa ca-l mint) Da, te-am sunat mai devreme ca era cineva aici si voia sa stie daca prietenul lui il asteapta la tine in turn, in hol. There’s nobody here. Te-am sunat acum 2 ore, boule. Oh! Si rade ca imbecilul. Voi realizati ca unul ca asta poate vota cu Basescu?
In timp ce scriam urmaream pe telefon live text feed de la Raptors- Magic. Fuckin Raptors, man!!! Cum i-am spus amicului Sheppard The Ciobanu la inceputul sezonului, NU PARIA PE RAPTORS SEZONUL ASTA!!!!! Pierde cu echipe de cacat, apoi merge la Orlando si le-o trage magique lu’ The Magic. Cum plm vine asta? Bravo lor, sunt 2-7 in clasament. Nu-i rau.
E foart rau. Dar macar nici lui Bosh nu-i merge bine. Cica Bosh a plecat din TO ca voia mai multa faima, voia sa se vada pe ESPN din US, ca simtea ca degeaba da peste 20 de puncte pe meci. Astia p-aici fac misto de el, oameni rai, pusi de mogul, in mod clar. Cica trebuia sa-si ia antena de satelit, sa prinda ESPN, nu trebuia sa plece. Fucktard!
Maine Raps au meci la Miami cu Heat. Parca vad ca Bosh o sa aiba vreo 30 de puncte contra noastra. Sau poate si-o sug in colon ca Magic in seara asta. Go Raps. Pariati pe Raptors, sigur castiga... asta daca nu pierd.
Sunt foarte mandru de meciul din Cupa: Rrapid-Steaua 0-1, unde Surdu i-a batut de i-a ascultat cu urechea. De data asta a tras pe jos. L-ati vazut pe Spumudica cum se tavalea? Sau deja vu-ul cu declaratia lui Coman? Ah, sferturile de finala impotriva Rrapidului... Cum suna asta:” cea mai buna performanta a voastra in cupele europene este o infrangere in fata noastra”? Suna MINUNAT!
Incidentele de la meci? RETARZI. Si da, vorbesc despre suporteri. Incidentele de la meci? RETARZI. Si da, vorbesc despre jandarmi. Sunt unii mai enoriasi decat altii, imbraci un suporter in jandarm... acelasi IQ. Crezi ca jandarmul nu tine cu vreo echipa? Crezi ca el nu e suporter? Dar toti gaborii romani si toti jandarmii au filme cu Rambo in cap. Degeaba dai tu pumni la sac... nu se compara cu placearea de a pocni pe viu niste delicventi. Ieri am vazut pe un forum ca circula pe net numarul de mobil al lui Mironica, comentatorul de la ProTV... daca voiai sa vezi ce face ma-sa, gen. Ca baietii, stelisti sadea, au facut comentarii antisuporteri... “Da’ tu esti unul, iar noi suntem multi.... multi... multi”...

Inchei in miros de sconcs de la tigara facuta posta peste drum de un tigan si 4 fuste pana-n cur pe tocuri zgribulite.
Yeah, buoy.

Sunday 7 November 2010

Dulce et decorum est pro patria mori... in varianta Rigor mortis

AMR 7.
Azi s-a rezolvat si ultima problema pre-plecare. Dar cu ce pret, chiar, cu ce pret?
La sfarsitul lui August am hotarat sa trimitem balastul intr-un pachet, pe vapor, sa fie mai ieftin. Ca sa nu injumatatim noi toalele de firma cu care vrem sa defilam in Romania, asta parea ideea cea mai buna. Deci am intrebat in stanga si in dreapta care e cea mai buna companie... si am ales asta. I-am ales pe astia : coletero.com. Era convenabil, aveau un transport ce pleca imediat. Totul perfect. Si a plecat. ETA-ul era in 5-6 saptamani, cu livrarea la botul calului. Si au trecut 6 saptamani. Pe frontul de Vest era linsitea si pace, puteai auzi iarba crescand in ghiveci, sub lumina fluorescenta. 7 frunze... ah, nu.... 7 samtamani. Pachetul nu a ajuns. Sunam la doamna de la coletero.com. Vai, dar ei nu i s-a mai intamplat asa ceva. Din cate stie ea pachetele au fost livrate deja de 10 zile. Dar am intrebat acasa? Ca poate l-au primit intre timp. Doamna draga, suntem in 2010 unde vorbesti zilnic pe skype sau pe messenger. Nu trebuie sa dau preaviz telefonic sa vina familia la Oficiul postal din sat sa pot vorbi cu ei. Cica nu stie ce s-a intamplat, nu i s-a mai intamplat pana acum, regreta faptul ca de la primul pachet trimis cu ei am patit asa ceva, dar sa nu ma ingrijorez... n-are cum sa mearga rau, are cum sa mearga bine. Cica suna si ea pe unul din US, care are de fapt firma, iar acela va suna in romania la firma care se ocupa cu distributia pachetelor in tara. Ok. O sun pe Claudia si ii explic ce a zis doamna. Claudia n-are incredere in mine si suna si ea pe doamna. Ii explica urgenta faptului ca noi am ascuns niste imigranti ilegali in pachet si daca nu ajunge la timp, vor muri... Doamna se angajeaza sa sune chiar atunci pe Americanu. Americanu suna inapoi si se angajeaza si el sa afle ce se intampla. A doua zi suna si spune ca avorbit si a aflat ce s-a intamplat. Cica firma romana e din constanta si nu au nici o livrarea in sud-vestul tarii aka Resita. ASA, SI?! Cica asteapta sa mai aiba vreun pachet in directia aia. Apoi spune ca a vb cu omul ala si ca pachetul va ajunge in 2 saptamani. Usurati ca macar pachetul mai exista si ca v-a ajunge totusi, ne relaxam. Mai trec 2 saptamani. Si pachetul nu ajunge. Surpiza, totusi. Ma suna Doamna. Ma intreaba daca a ajuns pachetul. Si ii spun ca nu. Ca omul ala a spus ca in 2 saptamani ajunge si azi se implinesc cele doua saptamani. Doamna pare surprinsa de ce zic si imi spune ca ea credea ca Americanul i-a explicat Claudiei, si ca ea a fost de acord ca firma romana sa astepte urmatorul transport din Canada si ca aabia atunci va livra pachetul. CE MA?!!!? I-am explicat ca astia-si bat joc, iar Doamna a fost de acord si chiar a plusat spunand ca in romania inca nu e etica profesionala de aici. Deci incepe Baletul telefonic. Doamna sa sune pe American, americanul in romania, apoi sa ne sune pe noi. Dar eu o sun pe Claudia si ii povestesc iar Claudia suna pe Doamna. Dupa o discutie aprinsa aflam ca putem cere daune firmei din Romania si a parut socata ca noi o consideram pe dansa responsabila. Ca ea nu are nici o treaba, ca ea strange pachete pentru American iar acesta la trimite in Romania. NE, NE, NEH! Nu e asa simplu. Suna americanul si ne informeaza ca a vorbit cu omologul roman si ca pachetul cica ar fi fost tot timpul la Arad ca au birou si acolo, si nu la Constanta unde s-a crezut. Toata incurcatura era cauzata de o lipsa de comunicare eficace. Mda. Cica pachetul pleaca Samabata dimineata si va ajunge catre seara. Ok, informam familia sa stea pe metereze. Acum avem si un numar de telefon, de la D-na Rebeca, de la firm din Romania. Socru-miu suna la ea si afla ca aia nu stiu de nici un pachet si nu stiu de nici un pachet ce pleaca a doua zi catre Resita. Cica, cine v-a spus ca pachetul blah-blah? Nici macar noi nu stim cine e de fapt americanul sau cum il cheama, ca nu si-a dat numele. Marfa.... unde cacat e pachetul? De niciunde pachetul insa ajunge sambata seara la noi. E intact si nu i-a luat decat 9 saptamani sa ajunga.
Daca scopul meu nu e clar il dau mura-n gura. Povestesc asta ca sa le fac reclama, trimiteti pachete cu coletero.com ca sunt de incredere. Sunt o gramada de oameni care au grija ca totul sa mearga ata. Multumim frumos.

Azi am fost pana la banca sa intrebam niste chestii. Fiind in zona, ne-am calcat pe inima si am ajuns la sucursala RBC de la Ellesmere si Kennedy unde lucreaza numai maronii precum si preferatul nostru Rajkapur care in ciuda incompetentei ce-o emana, inca e acolo un an jumatate mai traziu, de cand l-am vazut prima oara... si chiar am scris pe blog de el. Nimic schimbat si am ras in gura mare cand l-am vazut. Ca de fiecare data, nu stia ce sa faca si se plimba de la un coleg la altul sa intrebe ce si cum. Chiar in fata noastra si-a intersectat calea cu o supervisora de-a lui care, stiind ce are in casa, l-a intrebat: "Are you ok?"... Iar hohotele noastre s-au auzit pe fundal ca in serialele de comedie. E clar ca nu mai venim inapoi acolo.

Mai o saptamana. Suntem excitati. N-are ce sa mearga rau, are ce sa mearga bine.

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...