Za Paul Varahil Cranicals

Trec zilele pe langa mine ca orele de matematica in liceu... nu ma ating deloc. Am un program aiurea rau. De la 3 la 11. Am noroc ca vine Claudia dupa mine seara si nefiind trafic ajungem in 15 minute. Mananci ceva, mai un film, mai un serial... si e 1 jumate noapte. Iti dai somn pana dimineata la 10 jumate. Pana bei o cafea, pana te caci, pana mai bei o cafea... pana mananci ceva... apoi iesi din veceu... Mai un film, mai un serial si hai ca e 2 si tre' sa merg la munca. Si a doua zi la fel... la fel... la fel.
Joia trecuta vine o locatara de la munca la mine si imi spune ca va veni proprietarul cu un estimator sa vada cat ar lua pe condo-ul ala si ca ea si-a luat potaia si a plecat in oras, sa nu stea acasa cand vin aia. Apoi mi-a dat doua bilete la baseball... dar pentru seara aia, ca ea nu putea sa mearga. evident nu puteam sa merg nici eu. Dar claudia putea. am sunat-o. Eu i-am spus ca am doua bilete la Blue Jays, ea a inteles ca la Jersey Boys asa ca o suna pe Eneida si ii spune ca are o surpriza pentru ea si ca sa se imbrace elegant. Jersey Boys sunt niste ghei poponari care baleteaza in balerini. Pana la urma a priceput. Le-am dat biletele si s-au dus sa vada un meci de baseball. Normal ca nu cunosteau regulamentul. Cica biletele erau pe randul 3, banca de la geam, foarte aproape de teren. Nu-i rau. Eu nu-s fan baseball dar Matei Corvinus este si murea de ciuda ca nici el nu putea pleca de la munca. Asta e... cand e seceta, e seceta... cand ploua- toarna.
Sambata am fost Party Gurad la bairamul ucrainiencei aleia de am crezut eu ca e rusoaica. Ea e combinata cu un canadian, mare goanga la o companie de hydro. Si era ziua ei. Evident... foarte multa mancare la ei... lucru ce l-a facut pe canadian sa remarce: you can feed a freaking army in there. Pai asa e la noi astia... SA FIE MASA PLINA! Exact cum ma asteptam, m-au imbuibat cu haleala si mi-au adus si alcool sa beau desi am refuzat vehement. M-au luat cu aceasi vrajeala arhicunoscuta: haaai maaa, ca nu stie nimeni... e doar putin, nu stie nimeni... e putina votca cu cranberry juice. NU! Am urmarit femeile trebaluind la bucatarie. Am avut flashback-uri de acasa... parca o vedeam pe mama si pe matusa facand mancare. Faza tare e ca colegii mei canadieni o considera pe ucrainieana o Lady Bitch. Evident cu ei, cu mine n-are nici o treaba. Mie mi-a facut cunostiinta cu parintii ei si m-a catalogat drept "unul de-ai nostrii"... hahahahah.
Imprumutasem masina de tuns de la Matei si am pus-o pe Claudia sa ma tunda. Asta era Joi. Claudia nu a tuns pe nimeni in viata ei dar era sigura ca poate sa o faca. Cat poate fi de greu, nu? Asa e. Dupa ce ne-a fost clar ca nu merge treaba si ca masina de fapt e descarcata si trebuie lasata la incarcat, nu mai aveam timp pana sa plec la lucru asa ca m-am dus din nou la frizerie. Acum arat ok din nou.
Duminica am fst 10 minute la basket unde am jucat 1 la 1 cu un pusti de vreo 15-16 ani pe care l-am batut urat de tot iar el a decretat ca nu e in forma. Ooookkkk!
Ieri din nou la munca. Toata saptamana sunt pe tura cu tibetanul. Avem o gramada de discutii interesante datorita diferentei de cultura din care venim. Si totul pe fondul ingrijorarii, caci nimeni nu stie unde va fi repartizat. apoi la munca e o stare de durere de carici, cacai asta e ultima saptmana... lasi totul sa curga si ai grija sa nu faci vreun cacat major. Pe 14 avem bilete la Cirque du Soleil si ma intreb adca am sa pot sa merg. N-as vrea sa-l ratez.
In rets numa de bine... ma refer la sperantele de bine caci altfel e cam innorat afara, in viata noastra.
Bahtalo!

Krasniy Oktiabr

Octombrie Rosu fi geana pe damigeana. Peste 4 zile se implineste un an de la nunta noastra. Cumva importanta evenimentului la vremea aceea a fost umbrita de plecarea noastra in Canada, o luna mai tarziu. Sambata asta s-a insurat fratele Rasputin. Decizia lui a fost un soc pentru toata lumea, nimeni, absolut nimeni nu se astepta... Dumnezeule, asa de repede sa te insori? Dar... CASA DE PIATRA TINERILOR INSURATEI!
Septembrie e pe duca iar Octobrie vine cu evenimente necunoscute nici de "celepra" mamica Omideea.(CA)Compania mea a pierdut site-ul unde lucrez eu asa ca voi fi mutat si desi cunosc Toronto-ul ca in palma mea paroasa... tot nu stiu unde voi fi relocat. Claudia inca mai cauta de munca. A mai fost pe la interviuri, a fost chiar si acceptata dar nu unde trebuie. Tot mai des s-a lovit de importanta Englezei-scris. De vorbit o mai strecori cum o mai strecori dar cand e vorba de negru pe alb ( Domnu' Patapievici, n-am fost domne rasist... asa e expresia)... e cam nasol. Si totusi intalnesti romani lucrand la office sau receptioniste si nu toti cunosc arta pixului pe hartia englezeasca. Eu cred ca angajatorului nici nu-i trece prin cap ca vreunul nu stie sa scrie dar are tupeul sa vina la interviu. eu daca as fi in Romania si as intervieva pe cineva care ar vorbi o romana acceptabila nu cred ca i-as chestiona capacitatea de transcriere a vorbelor pe hartie. Acum probabil m-as intreba... Limba engleza poate fi un impediment mai mare decat crezi. Pe aici sunt multi romani care vorbesc decent dar au probleme grave cand e vorba de scris. Cacata asta de limba engleza are nesimtita tendinta de a se pronunta cumva si a se scrie imbarligat. Si mai sunt si capcane gen: Knight-night-nite... Dar mai sunt si exceptii in care regula fonetica nu se respecta desi se scrie asemanator: rough-tough-though. Cele mai grele de pronuntat in fraze rapide mi se par "33rd aka thirty-third". Si va implor, aveti mila de canadieni, nu pronuntati tărtii-tărd!! Puneti limba unde trebuie (Domnu Patapievici, nu e nimic porno aici...)... asadar, limba intre dinti si pronuntati. Limba noastra care este o comoara, este invatata altfel.
Matei Corvinus, fratele meu roman din Toronto a fost si el la doctorul Ciomu, la recomandarea noastra. Si DA, si lui i-a fost verificat uleiul si seria de la motor. Si ca veni vorba, ce faci cand cleaner-ul mexican e originar din Sodoma? Ce faci cand se ofera sa te invete spaniola si e foarte incantat sa invete si el romana? He-He-He! Nu faci nimic, mergi pe coarda ca vin eu pe sipca. Nu mi-e frica de Bau-Bau!
Sunt la munca. A fost foarte busy azi. arunc rutinat o ocheada la monitoarele de supraveghere si vad ca piscina e cam in semi intuneric. Era un singur inotator si nu parea deranjat. Sigur pare mai intunecat pe camere. Intr-adevar, doar becurile direct de deasupra apei nu mai mergeau... dar suntem aici unde toata lumea da in judecata pe toata lumea... fara ezitare am incuiat piscina. Nu te joci, gata cu scaldatul pe ziua de azi.
Tot azi am mai cunoscut o romanca din bloc iar o rusoaica cu care am tratat la telefon m-a intrebat din secunda 2 daca vorbesc frumoasa limba a lui Stalin. NU, sunt roman... dar accentul e la fel: RRRomania... RRRussia...
Weekendul a trecut foarte repede. Vineri ma sunase SRI-ul sa merg sa ma uit la un bairam dar n-am avut chef... daca intelegeti jocul de cuvinte. Sambata la pranz am facut curatenie in toata casa, ca de obicei, am vorbit acasa iar dupa-amiaza am fost la romanasi, unde 8 ore au trecut usor ca moravul colegelor lui Badea de apar in revistele colorate. Steaua juca Duminica de la ora 16, ora Romaniei. Era ora 3 dimineata, eram obosit si n-am calculat bine si mi-am reglat ceasul sa sune la 8 dimineata. La 7:30 pijdele erau in actiune si darama ceva neidentificat facandu-ma sa ma trezesc injurand. Am decis ca oricum mai e putin pana la meci. Pana sa ma dumiresc de ce nu gasesc meciul pe internet si ca stai ma ca nu-i asa, bausem deja o cana de cafea. Dupa meci m-am culcat din nou dar pe la doijpe juma' m-a trezit Claudia din nou caci matusa Lucy sunase si ne rugasem sa mergem la ea mai repede. Saptamana trecuta a fost ziua varului Gonzalez, La multi ani sa traiasca! El a petrecut cum se cuvine cu prietenii lui iar acum era invitata familia, duminica la amiaza. Chiaun de somn am urlat incurajator: Wow! Egzact ce mi-am dorit!
... Mai sunt 50 de minute pana ies din tura. De vreo 2 ore e liniste. Din capul noului meu coleg tigan iese fum albastru caci trebuie sa-si scrie raportul pe computer si da in taste atat de concentrat de zici ca face o operatie pe cord deschis. Ii strig sa deschida usa din fata, ca are butoanele langa el ... nu ma aude deloc. Eh, ma ridic si deschid eu... E din Indiile de Vest. S-a laudat ca de fapt el e sudor de meserie si e atat de priceput ca ce face el e arta nu munca. A inceput sa-mi descrie cum trage el cusatura sudata... perfecta... dar nu mai lucreaza caci nu e tolerant la gazele emanate in timpul sudarii. De-al draq ii spun ca-s inginer in Tehnologia Sudurii... dar nu-s bulangiu, ii spun si ca habar nu am sa sudez.
... Familia rusoaicei coboara vorbind si razand zgomotos. Se privesc cu subinteles si se uita la mine. Unul mai curajos incearca sa-mi descifreze numele de pe insigna din piept. Insigna nu are nume ci doar numarul legitimatiei mele de securist. Do you speak rrrussian? ma intreaba el. NU, sunt roman! Aaaah, Bucuresti! Ce? Acum ar trebui sa fac si eu: Aaaah, Moskva?
E induiosator ca rusii ne considera de-ai lor. Imediat dupa razboi au inceput sa ne arate dragostea lor si astfel am avut deosebita sansa sa fim de partea norocoasa a Cortinei de tinichea. Ce fericire... mi-au dat lacrimile... si mie si lui Ovidiu.