Tuesday 24 November 2009

Hau 'z goin?

See you later, alligator! In a while, crocodile!
Acalmie, pace si armonie. Trec saptamanile repede-repejor. Dar doar rutina, nimic altceva. Parca si la munca e mai usor dar sa nu cobim. Tipii astia noi au inceput sa invete si acum imi pot lua si eu pauze. Am doi pustani ca patrule. Unul e Osama, un pachistanez ce poti jura ca e hispanic sau poate arab, asa un pic. Am aflat despre el ca nu prea are ce sa manance. Si nu in genul ca a uitat sa-si aduc sandwich-ul. Asteapta ziua de salariu ca pe ziua de salariu, daca ma intelegi. Pana la urma a inceput sa vorbeasca si mi-a spus ca locuieste la un prieten caci prietena lui pe care o iubeste la maxim e indianca. Si cum parintii lui sunt paqui, nu o accepta dom'le in clan. Si el a ales varianta romantica si a plecat de acasa pentru a fi cu dragostea lui. Huh, O floare si doi saci de ingarasamant... Bollywood? Cu foamea in glanda a ciordit o banana de la cleaneri si lea golit o sticla de suc. Osama are 21 de ani si e videogame designer. Dar n-are sanse sa se angajaeze in domeniu. Inca.
Celalalt pustan are 22 de ani, e mic, fara gat si cu capul mare. Si are o fata de Carlos de nu-ti vine sa crezi. Ghici cum il cheama: Carlos Sacalul. E peruan. Are o atitudine de licean si o mentalitate de Ciac Noris. el e part-time, in weekend, caci merge la scoala de electricieni. E foarte receptiv la umorul meu dar reversul este ca rade prea zgomotos si a trebuit sa-l mint ca a primit Supervisorul o reclamatie cum ca noi doi glumim prea mult si ne hlizim toata ziua. Cu voce grava i-am spus: Told ya, you laugh too god damn loud! In rest, e sacul meu de box/ ironii. De exemplu: a avut o forma subtire de H1N1. Asa ca din cand in cand il mai intreb: So, you had AIDS?... Si el se ataca instantaneu: O yeah, very funny! AIDS, o yeah! Apoi a trebuit sa scrie un raport despre o ochioasa ce a vomitat in lift. Si ma intreba pe mine cum se scrie asta, sau aia. L-am privit cu duiosie si i-am soptit: It was soooooo boring in school for ya, huh? OHHH SHUT UP! Heehehhee, victima mea.
Claudia s-a angajat si ea la KGB. Consierge aka portar aka superintendent. Azi e prima ei zi de lucru singura. Castiga la fel ca mine cu acelasi numar de ore si asta ne mai da liniste. Din pacate in clipa asta n-am avut nici $100 sa trimitem lu Catelusu Tandru pebtru biletul de intrare la Cea Mai Importanta Zi din Viata Lui. CASA DE PIATRA SI MULTA FERICIRE! Promit ca dau o bere cand vin acasa. Am sa iau un six-pack de Corona cu mine, cu dedicatie.
******************************************************************
E Luni. Din nou pe metereze. Security Officer Christobal a fost trimis cu vaca , caci nu si-a facut datoria cand era expres sa si-o faca. Un locatar mai cu durere de carici a luat de pe usa o notificare si a scris pe ea mascari despre Property Managera si a pus-o in avizierul de pe Front Desk. Iar dragul de Christobal nu numai ca nu l-a impiedicat pe Mr. Missile, dar a si lasat foaia acolo pana dimineata cand a venit Supervisorul. Ca sa intelegeti cine e Mr. Missile, pavilioanele spre baiatul. Vine Vineri la mine si-mi cere 2 plicuri. Intr-unul pune ceva mic impachetat in hartie de ziar apoi scrie un nume. Pe celalat isi scrie doar numele lui si ma anunta ca persoana care va lua plicul cu numarul 1 va lasa niste bani in plicul numarul 2. Simplu, nu? Iti dai seama ca nu era treaba mea si nu am pipait prin hartie sa simt cele cateva grame de ciocolata, nu? Ciocolata... stii ciocolata. Cand a venit tipul si a intrebat de Mr. Missile, sa-l ia cu lesin cand a vazut care era mersul. S-a codit el ca bagaboantele cand le pui mana pe cur dar a lasat banii in plic si si-a luat plicul. Oare ce-o fi fost in plicul ala???
Si uite asa lucrez si Lunea. fac overtime. Sau fuck overtime? Ai zice ca e de bine dar am mai lucrat overtime si nu s-a reflectat pe fluturasul de salariu. Azi am fucksuit fluturasele la HQ, la Lubyanka, sa faca RECTificarea pentr cu lumea se phute-n coor la bani.
Supervisorul, Freddy Kruger Mercuristul o arde la modul dublu standard. Daca gresim ceva, ne da cacat. Daca el greseste, sta si zabeste idiot ca boul langa vaca ce naste. Sambata noaptea luase un mop si o galeata plina cu apa sa stearga voma unei domnisoare de la petrecere. Numai ca dragul de el, a scapat galeata din mana in mijlocul holului principal, chiar langa Front Desk. Ah, si cat covorul e p-acolo. Apa s-a uscat pana la urma dar a lasat o pata imensa pe covor. Si acum rade imbecil cand vine vorba de asta.
Cu Angyal, aztecul fagot( unul din cleaneri) am glume de genul Mama melo si Mama me la verga. Dar nu e funny pentru mine caci pentru el suna bine sa zica sugemi-o sau sa-i propun eu asta. Ccacat. Altadata stateam de vorba cu SuperIntendentul si ii suna telefonul. Si el spune "Hold on, it's Francisco." si apoi cu voce dragalasa raspunde la apel: "Hi, baby!" Abia m-am abtinut sa nu erup in rasete. Asta e, lucrez in conditii grele.
Claudia a inceput si ea munca. A intrat si in paine... faina, drojdie, apa, sare...
A primit un site bun si speram fara bataie multa de cap. Programul ni se suprapune aproape perfect. Si ea are tot 44 de has pe saptamana. Facem banu sa curga, Gyeah!
Aia de la RBC au sa lesine de frica atunci cand o sa vada ca incepem sa platim din gaurile de pe Visa. Am tot balanganit ca... pendula intre a cumpara o antena de Bvulgari sau a ne baga din nou pe combinoasa cu Rogers. Am testato antena dar nu stim bulgareste si cred ca ii mai dam o sansa lu Ragers.
Ca fin observator al vietii de imigrant in Canada am observat indieni sau/si paquistanezi incaltati in sandale desi afara e aproape iarna. M-am mirat la primul, la al doilea, la al treilea... dar apoi m-am dumirit. Astia probabil au umblat in sandale sau desculti toata viata lor . Probabil o pereche de adidasi ii jeneaza groaznic... ca si cum am purta noi manusi tot timpul. Si mi-a mai fost confirmat faptul ca pachistanezii nu respecta femeile si ma gandesc ca isi ies din minti cand vad atatea pijde emancipate si tari in gura, aici in matriarhatul asta canadez.
Deci Rutina. Si sa stii ca e bine asa. Aveam nevoie de putina liniste. Din pacate muncim si de Craciun si de Revelion. Si in tura de dupa-amiaza. Dar asta e. Trebuie sa aflu daca suntem platiti extra pentru ca performam de sarbatori. Varahils s-au sedintat si au hotarat ca iarna asta ne punem pe treaba.
PS:
Recomand filmul Inglorious Basterds. Tarantino e la maxim! E belea faza cu colonelul Landa si "italienii". Muarfa, buai!

Saturday 7 November 2009

It's O-Gay! And that's a BIG no-no!

Vreau bani ca fara bani nu-i jmekerie deloc...
Ceva imi framanta aluatul de ceva timp. Articolasul din ziar despre blogu' meu a iscat niscaiva discutii despre idealul meu in viata. Oare asta a fost visul meu, sa ajung superintendent aka portar? Ironia fina ca glasspapier-ul a celor ce au insinuat asta imi excita glanda injuratoare si ma face sa emit urari de sarbatori pe linia lor materna. Da' io's baiat bun, in plm, si nu vorbesc urat. Lumea citeste blogul si are impresia cum ca eu as fi vreun tip extraordinar si se intreaba de ce sunt doar superintendent aka portar... caci eu pot mai mult.... ????????????????????
Eu sunt un tip normal (defineste, te rog, normalul...), nu am un resumeu impresionant si nici aptitudini deosebite de a produce bani. Inca.
Eu si Claudia am venit in Canada sa o luam de la zero si chiar am pornit de la zero. "Am dat Restart... doua valize's tot ce am"... De un an de zile construim pentru viitor. Daca vreau sa caut, pot gasi scuze destule pentru nereusitele noastre. Dar pana una alta Criza exista si se simte. Oricum, parca e mai dulce criza asta canadeza decat cea rumuna.
Am mai spus-o, pe blog nu scriu pentru cei ce sunt in Canada de mai mult timp decat mine. eu nu am ce sa le spun si ce sa-i invat pe ei. Eu ii invit sa ma corecteze daca gresesc si sa ma completeze daca nu sunt suficient. Dar nu-mi dati sfaturi de pe pozitie de superioritate, ca nu halesc. Mama m-a facut destept nevoie-mare si cunosc totul, Absolut Totul... mai putin ceea ce nu cunosc.
Revin la... saracie. Saracie? Nici in Romania nu aveam mare lucru. Aveam in schimb, un viitor incert. Si aici e viitorul incert... dar parca nu am frica de el. Ma intelegi, coane? O fi inteles lumea gresit?! Crede ca eu am venit sa fac cariera ? Am venit sa muncesc, sa fac bani si sa traiesc bine... cat de bine e loc.
(Mint!... de fapt realitatea e alta... vreau sa fiu presedintele Canadei). Nu am preferinte reale asupra a ce vreau sa muncesc dar am ales sa fiu Consierge pe $10/luna decat sa pun gresie pe $10/luna. Sa trag din greu in ideea ca dupa ce termin ucenicia imi deschid vreo companie unde sa-mi fiu principalul angajat? Nu mi-e frica de munca dar nici masochismul nu e in planurile mele. Constient de alegerile mele va rog frumos sa nu o ardeti cu mine ca si cum nu vreau sa dorm asa cum mi-am asternut.
Ce faci? Nu te mai bagi la guverne? Revin la mondenitati varahilo-toronteze. Ziua de plata nu s-a bunghit cu ziua de plata a chiriei si a trebuit sa facem o ghidusie, sa nu fim rai platnici. Dar am ramas lefteri pana la ziua de salariu. Dar e bine, nu? Caci banii n-aduc fericirea.
Bai, la munca lumea se phute-n cur. Si-asta pe bune, caci e plin de poponari. Supervisorul e genul clasic, de primitor, cu gesturi, voce si mers specifice rasei lor. Apoi mai e unul, un batran de 63 de ani. Asta numa-n dublu sens vorbeste... sau poate-s io paranoique. E din a treia generatie de ucrainieni si numele lui e Mircea Lucescu. Auzi discutie intre fagoti: Supervisorul: "As vrea sa am copii, sunt sigur ca as fi un parinte bun." Lucescu: "Pai stii ca se poate. Te duci la o clinica de fertilitate, iti versi copii intr-o galeata... iar de acolo stiu aia ce sa faca... embrioane, questii..." Supervisorul: " Eh, nu e chiar asa usor..." Eu urlam in tacere la Luna, cu fata catre Mecca. Lucescu e baiat de treaba dar e solicitant sa discuti cu el. Noroc ca ma pricep la jocuri de cuvinte si eschivez orice duma. Problema este ca io's antrenat o viata in escadroane de heterosexuali iar glumele cu "That's gay!" sunt Felu-ntai la masa noastra si imi vine greu sa sed bland si sa nu scot porumbei pe gura. A mai fost o faza si cu Supervisorul, Administratora si o locatara cand discutau cat de Hot! e locatarul ala ce are un caine ca Scooby-Doo. That's gay! In puii mei!
Luni mi-am varat capul meu imens sub masina sa vad pe unde plange. Nu pare grav si am sa incerc o schema batraneasca cu sarma si ingeniozitate. Claudia tot ma bate la cap sa scriu despre strazile Torontoului... frumoase ... fara gropi dar cu canale in mijlocul strazii. Capacul e sub nivelul asfaltului si e mai a dreaq decat o groapa. Chiar in mijlocul strazii. Oh, si ce muzica divina se aude cand roata se infige in groapa... "Cu groata-n roapa"...
Claudia nu mai lucreaza la "una dintre cele mai renumite companii din Toronto" si isi cauta de munca din nou. Am mers la 2 agentii de recrutare si i-am spus ca n-ar fi o idee rea sa isi ia si licenta de Security Guard. Astfel am mers si acolo. Dar ce sa vezi!!! Trebuie sa aduci o poza tip pasaport, dar ea trebuie semnata de un garantor. Caci nu este suficient, draga, sa ai doua acte cu poza, diferite, ca sa dovedesti cine esti. Cum dovedesti oriunde in lume cine esti? Arati un act de identitate cu poza, nu? Pe baza asta iesi si intri dint orice tara. Scoti bani de la banca. Etcetera! Dar daca ai doua asemenea acte la tine, poti dovedi ca tu esti persoana respectiva dar nu poti dovedi ca poza cu mecla ta e a ta. Wait, WHAT?!!
Si ai un formular ce trebuie completat de un garantor din lista de mai jos: Policemen, Justice of the Peace, Mayor, Family Doctor, Veterinary, Chiropractor, Priest, etc... Bai, esti nebun? CHIROPRACTOR?!! De ce nu proctolog? Dar am discutat asta cu Lucescu Fagotul si am ajuns la concluzia ca proctologul nu te stie bine la fata, el te vede din alt unghi... unul obtuz. And that's gay! Si cum sloboz sa nu te enervezi cand acum 3 luni am fost acolo si a fost suficient ca ala de la gayseu (ghiseu) sa compare poza-mecla-acte de identitate, ca sa vada adevarul. Dar cred ca de la cazul ala celebru cu africanca ce a plecat 3 luni in tara natala, a venit cu botu schimbat de n-au recunoscut-o la vama cu pasaportu-n mana. Si totusi era ea. Deci nu se mai risca baietii, luama-r de mana sa ma treaca strada... la sectia de politie de vis-a-vis unde aflam ca ei nuuuu, ca nuuuuu... si ne trimit la etajul 2 al cladirii din colt, unde e un Tim Horton's la parter. Cica acolo e un J.P. Habar n-aveam ce e ala un J.P. dar am urcat la respectul etaj unde gasim... un tribunal. Lumea facea coada ca la aeroport, in fata detectorului de metale, golindu-si buzunarele. Un cioban in fata noastra nu parea sa inteleaga de ce politistii nu considera normal ca el sa intre cu o brisca in tribunal. Apoi vin eu la rand, un alt meltean. Extrag maruntisurile din buzunare si scot... un surub cu piulita, nichelat- uuuuh-SHINYYYY!, care cand invarti piuliota cu forta, face Zvaaaarrrr! Il pun in tavita si il atentionez pe politaiul okios: Don't ask me WHY i have this on me! Ochiosu' a zambit mucalit si mi-a aratat unde zace dezideratul Gei-Pi. Adica Giastis of za Pis. Adica o ochioasa ce ne-a intampinat zambareata si care sa innourat la fata cand a aflat ce vrem. Evident ea nu se ocupa cu asa ceva iar politaii mint. Nu aici trebuie sa venim ci trebuie sa mergem la... si cauta in lista. Dar n-o las sa termine si ii arat. Justice of the Peace, adica AICI. Si ea ca NU, si noi ca DA. Si nu, si da, si nu si da, si da-te-n mortii ma-tii! Am plecat in spume. Cum proctologul nu ne cunoaste fata, am decis sa mergem la celalalt doctor familiar nou, doctorul de familie. Si uite-asa dai din draq in tac-su. La medic astepti pentru orice cacat cel putin o ora, caci totul e pe baza de programare. Are sens? Mujistul faca programari din sfert in sfert de ora si bine-nteles ramane mereu in urma. Programarea e vrajeala. E ultimul venit-ultimul servit. Si ni s-a pus pe secs de figurile lu' Dr. Casa, asta. Am auzit noi ca e cam dubios dar am ajuns la concluzia ca e cam dubios. Emana o siguranta de sine specifica laboratoarelor SS. Din pacate cica te costa $40 de bucata de capatana de om sa muti dosarul la alt doctor. Deci nu ne grabim.
Doctorul a fost incantat sa ne ajute in probleme, dupa ce Claudia s-a certat juma' de ceas cu receptionera romanca, la telefon. Ieri am bagat aplicatia si am fugit goana, sa nu platim mai mult de juma' de ora la parcare. te usuca astia de bani cu parcarile, pupa-i mama de afaceristi.
Nu ne cacam de foame dar ne manca in cur de un televizor. Patruj-ase de inci. De la Samsung, lovite-as. Am fost la Best Buy si am plicat pentru un credit card de la ei. Am fost aprobat pentru $1000, cu mentiunea ca e fara dobanda daca platesti integral in mai putin de un an. Si cred ca nu e obligatoriu sa pletesti in fiecare luna. Trebuie sa mai studiem. Si sa mai scada pretul... acum ca vine Craciunul.
Zicea cineva de vinul lui Chrislord. E bun vinul. Am testat. Am fost in vizita pe la el pe la Mississauga. What about Misterissauga? A fost oarecum ciudat sa vorbesti AICI cu cineva despre Resita si despre cunsotinte comune. Si sa auzi rostit atat de familiarul "cata". Cata cate cata aka putin cate putin...

PS:
I: de ce nu le plac sicilienilor Martorii lui Yehova?
R: sicilienilor nu le plac nici un fel de martori.

I: ce e ala Alzheimer sicilian?
R: e atunci cand uiti orice in afar de pe cine trebuie sa omori.

Sunday 1 November 2009

Introvertit

Cand imi amintesc de saptamanile trecute imi amintesc de cele 3 zile de introvertire. Am fost introvertit, tineam in mine si nu lasam nimic afara. Durerea sufleteasca era imensa. In a patra zi insa, am bagat cu iaurt si m-am eliberat spiritual.
Muncesc din greu sa pun o paine pe masa. Programul meu e de Marti pana Sambata. . Acu' 2 Miercuri am avut training profesional cu o corcitura de grec, canadez si filipinez... dar cu nume de evreu. Tipul a fost Consierge la hoteluri de 5 stele in batrana Europa. Cred ca dupa ce ai rezolvat fitele Madonnei, familiei Beckham sau a lui J. Lo... iti permiti sa dai lectii despre asta. Eu personal, am ascultat atent si am bagat la cap. Dar m-am si spart de ras cand Specialistul a spus "ca majoritatea asiaticilor au ochii mici". SERIOS, NU REMARCASEM... credeam ca-s obositi? Hahahahhahaahhhahah... asa e... majoritatea au ochii mici! Si ce mai au ei mica?
La munca situatia e destul de tensionata caci Managementul blocului s-a incaltat in bocanci de armata si imparte suturi in locuri moi. Se pare ca schimband compania de securitate cu alta mai mare si mai prestigioasa nu a insemnat automat ca Gardurile vor fi de calitate superioara agentului 007. KGB trimisese numai incepatori. Managementul nu a apreciat transformarea blocului in teren de antrenat noi veniti. Si uite-asa m-au chemat pe mine inapoi. Pana sa ma intorc eu schimbasera deja vreo 6 Garduri. Si de atunci a mai schimbat 4. Cu unul dintre ei, indianul Raj Kapur, ma imprietenisem. Din pacate pentru el, avea o fata de "mai da-mi o sansa" si o voce pitigaiata specifica lor. Ah, plus accentul lor imposibil. Eu cu accentul meu rusesc sunt mai inteligibil pentru un canadian decat un englez din nordul Angliei, de ex. Raj Kapur a vrut sa-mi explice intr-o zi ca femeile canadiene au o voce groasa. Dar el pronunta "voice" ca "wise". A trebuit sa scrie pe o foaie ca sa pot intelege ce vrea sa spuna. Si nu vedea nici o diferenta intre voice si wise... "Say VOICE!" "WISE!"... Cu o "wise" groasa, managera a cerut sefilor sa fie schimbat.
Duminica trecuta am avut oaspeti romani din tara vecina, Quebec. Ei au campat peste noapte la noi in sufragerie. Se pare ca in curand se muta si ei in Canada.
Saptamana asta m-am vazut cu Claudia doar dimineata si seara. Ea lucreaza de dimineata, eu de dupa-amiaza. Seara vine dupa mine, sa ma ia de la munca. Incercam sa ne uitam la Mircea Badea dar nu mai rezistam si ne dam somn.
Acum sunt la munca. Tocmai au intrat Wonder Woman, Fred Flintstone, Wilma si un Scafandru. Uite ca Bonnie si clyde de la apartamantul 2321 ies cu mitralierele in maini. Bonnie trage o rafala inspre mine... noroc de vesta antiglont. DA, e Halloween-ul. Lumea s-a distrat si ieri. Gardu de noapte mi-a povestit ca lumea s-a intors rupta de pe la cluburi si petreceri si in timp ce povestea ies niste locatari tarandu-se si tanguindu-se. Some people can't handle Vegas! Mahmureala e o curva!
Good Times!
***********************************************
Ieri, cand am ajuns acasa de pe plantatia de cafea Jacobs Kronung, citesc pe blog propriu si personal ca m-a' dat rumunii la ziar. Ete c-am ajuns si la gazeta, vorba tatei, odihneasca-se in pace, caci tare mi-e dor de el. Dar cum spuneam, aflu ca scrie pe cotidianul.ro de marele Paulo Varahilho. Eram convins ca nu poate sa fie de bine asa ca, infrigurat, dau click si... BOOM! Sunt un superintendent aka (????) portar. La inceput m-am atacat ca m-a facut "sarac". Dar si in Romania eram sarac. Si aici sunt la fel. In Romania locuiam la mama, mergeam la munca, plateam facturi si incercam sa ma distrez cat puteam. In Canada locuiesc in chirie, merg la munca, platesc facturi si incerc sa ma distrez cat pot...
Am vazut ca pe topicul deschis de mine pe toronto.ro lumea discuta daca ziaristul a fost malitios sau nu. Eu am citit un articol prost conceput. Citatele sunt de doua ori mai multe decat ce a scris el. Probabil cuvintele mele vorbesc de la sine, nu? Pe mine m-a deranjat ca a decupat din context. Si ce e prostia asta: e portar la o clădire, “superintendent”, de fapt. Superintendentul e portar?!!? Eu sunt superintendent?!! Nu mai sunt superintendent din 15 Mai. Si NICIODATA Superintendent nu inseamna portar. Iar acum sunt Consierge... pe care eu l-am catalogat ca "un fel de portar". Consierge in Canada nu este acelasi lucru cu Consierge-ul din Quebec. Consierge e Superintendent acolo, nu? Ma rog... Ziaristu' a decupat din context ce a vrut, sa se potriveasca cu ce ii trebuia lui. In articolul de azi am vrut sa povestesc si niste faze amuzante cu gheii de la mine de la munca... dar apoi vine Ziaristu' si decupeaza si reiesa ca sunt ghei, caci cine se aseamana se aduna. Ziaristu' zice: "Fiindcă nu te angajează nimeni la Microsoft imediat cum ai călcat pe tărâmul făgăduinţei şi nici nu te felicită pentru că eşti din ţara lui Eminescu. Dimpotrivă, s-ar putea să te trimită la strâns gunoiul." Printre multe altele, Superintendentul schimba si containerele de gunoi. Asta trebuie sa faca, nu te trimite nimeni sa strangi gunoiul. Pentru cine n-a citit postarea integrala,la acea data a trebuit sa golesc pe jumatate un container de gunoi caci era a doua zi de Craciun si nu mai aveam containere goale sa schimb la compactor, iar Compania de Gunoi era suprasolicitata. Si am povestit totul cu umor... nu cu nevoie de Prozac.
Multumesc totusi pentru publicitate si multumesc celor care au inteles din prima ce si cum.
PS: Nu veniti in Canada caci aici e greu, si nu te intreaba lumea de marele poet roman Paunescu ci te trimite sa deschizi usa la gunoaie. Cititi cu incredere jurnalul online al saracului Duckadam!

Decada

A trecut o decada de parca ar fi trecut 10 ani de zile. Ca la liceu, primii 4 ani sunt mai grei... Imi amintesc inca meclele celor doi r...